Acasă > PATRIARHIA ROMÂNIEI > Sărbătoarea Botezului Domnului la Patriarhie

Sărbătoarea Botezului Domnului la Patriarhie

Sărbătoarea Botezului Domnului la Patriarhie

 

 

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte la 6 ianuarie 2013 Botezul Domnului. Sărbătoarea aminteşte de Botezul în apa Iordanului a Mântuitorului Iisus Hristos şi de recunoaşterea Lui ca Mesia de către Sfântul Ioan Botezătorul. La Sfânta Liturghie din ziua sărbătorii Botezului Domnului a fost citităpericopa Evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul 3, versetele de la 13 la 17: „În vremea aceea a venit Iisus din Galileea la Iordan, către Ioan, ca să fie botezat de el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuință să fiu botezat de către Tine, și Tu vii la mine? Și răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar după ce S-a botezat Iisus, în clipa când ieșea din apă, îndată cerurile s-au deschis și Ioan a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorând-Se ca un porumbel și venind peste El. Și iată, un glas din ceruri care a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”.

 

Patriarhul României a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală

În această zi de sărbătoare Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a oficiat Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală. Din soborul slujitor au făcut parte şi Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop Vicar Patriarhal şi Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, preoţi şi diaconi, slujitori ai Catedralei Patriarhale.

 

În cuvântul de învăţătură rostit în Catedrala Patriarhală, după citirea pericopei evanghelice, Preafericirea Sa a explicat înţelesurile ce reies din Sfânta Evanghelie rostită astăzi la Sfânta Liturghie. Preafericirea Sa a evidenţiat trei mari adevăruri pe care pericopa Evanghelică de la Matei le cuprinde. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit despre smerenia nesfârşită a lui Iisus Hristos care deşi nu are păcat merge să primească botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor de la Sfântul Ioan Botezătorul. Totodată, Preafericirea Sa a subliniat că Cel ce merge să se boteze în râul Iordan nu este un om obişnuit, ci este Fiul lui Dumnezeu Cel Veşnic care S-a făcut Om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor. De asemenea, Patriarhul României a arătat faptul căceea ce Mântuitorul Iisus Hristos lucrează ca Mântuitor descoperă iubirea nesfârşită a Preasfintei Treimi. 

 

Smerenia Lui cea multă şi dreptatea  – adică împlinirea iconomiei sau planului de mântuire a lui Dumnezeu – se arată în această venire a Lui la Ioan ca să fie botezat cu botezul pocăinţei

 

Deşi Mântuitorul Iisus Hristos este fără de păcat, El cere botezul pocăinţei pentru păcate pentru a arăta smerenia Sa desăvârşită şi pentru a arăta că El va lua asupra Sa păcatele lumii. A luat asupra Sa păcatele lumii, le-a arătat ca fiind o neascultare şi îndepărtare a oamenilor de Dumnezeu şi a vindecat natura omenească de neascultare şi înstrăinarea de Creatorul ei.

 

„Deci, botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor era o pregătire în sensul de simţire a nevoii iertării păcatelor şi a înnoirii vieţii. Hristos Domnul se apropie de Ioan, iar Ioan îi spune, ezitând să Îl botezeEu am nevoie să fiu botezat de Tine, dar Iisus insistă şi spune Lasă acum ca să plinim toată dreptatea. Ce este dreptatea în acest înţeles? Este planul lui Dumnezeu Tatăl de mântuire a lumii care se realizează prin Fiul, prin tot ceea ce El face şi spune. Deşi Iisus Hristos este fără de păcat, El cere botezul pocăinţei pentru păcate nu doar pentru a arăta smerenia Sa desăvârşită, ci şi pentru a arăta că El va lua asupra Sa păcatele lumii. De aceea Sfântul Ioan Botezătorul, cu altă ocazie, mărturiseşte că Iisus Hristos este Fiul Lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii; le-a luat asupra Sa, le-a arătat ca fiind o îndepărtare a oamenilor de Dumnezeu şi o neascultare de Dumnezeu, dar El S-a arătat ascultător până la moarte şi încă moarte pe cruce, de aceea prin smerita Lui ascultare a vindecat natura omenească de neascultare, de înstrăinarea de Dumnezeu. El ia asupra Sa păcatele lumii şi prin jertfa de pe Cruce şi Învierea Sa din morţi arată o natură ascultătoare de Dumnezeu care apoi, prin Înviere, devine părtaşă – natura umană – la viaţa veşnică şi la iubirea şi slava Preasfintei Treimi. Deci, smerenia Lui cea multă şi dreptatea  – adică împlinirea iconomiei sau planului de mântuire a lui Dumnezeu – se arată în această venire a Lui la Ioan ca să fie botezat cu botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. Totodată, dreptatea aceasta din planul lui Dumnezeu înseamnă şi faptul că Iisus este prezentat mulţimilor acum de către Sfântul Ioan Botezătorul”, a spus Preafericirea Sa.

 

Botezul lui Hristos este temelia botezului creştin şi temelia înfierii noastre după har în Dumnezeu Fiul, în Iisus Hristos prin lucrarea Duhului Sfânt

„Arătarea Dumnezeirii lui Hristos este esenţa Evangheliei de astăzi şi arătarea adevărului că El este Unul din Sfânta Treime care S-a făcut Om pentru mântuirea oamenilor. Tot ceea ce face Hristos pentru mântuirea oamenilor arată iubirea Preasfintei Treimi. Când a zis Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru care am binevoit nu S-a referit doar la Dumnezeirea Fiului, deci Tatăl nu a mărturisit doar Dumnezeirea Fiului, ci a mărturisit iubirea Sa şi pentru natura umană a Fiului. Acolo a fost înfiată în mod solemn umanitatea Fiului. El este Fiul Cel iubit ca Dumnezeu Fiul, dar şi ca Dumnezeu Omul şi prin aceasta Botezul lui Hristos este temelia botezului creştin şi temelia înfierii noastre după har în Dumnezeu Fiul, în Iisus Hristos, prin lucrarea Duhului Sfânt”, a mai spus Preafericirea Sa.

 

Sfinţirea cea Mare a Apei

 

 

După rugăciunea Amvonului soborul slujitor a ieşit din Catedrala Patriarhală, iar Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel a oficiat Sfinţirea cea Mare a Apei (Agheasma mare), în faţa Reşedinţei Patriarhale.

 

După intonarea troparelor care amintesc de Botezul Domnului: Glasul Domnului peste ape strigă…, Astăzi firea apelor se sfinţeşte …, Ca un om ai venit la râu…, Către glasul celui ce strigă în pustiu…, au fost rostite trei paremii, toate din prorocia lui Isaia (cap. 35, vs. 1-10; cap. 55, vs. 1-13 şi cap. 12, 3-6). A fost citit Apostolul din Epistola întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel capitolul 10, versetele de la 1 la 4, şi Sfânta Evanghelie de la de la Marcu, cap 1, versetele 9-11 în care se istoriseşte pe scurt evenimentul Botezului Domnului. A urma apoi Ectenia Mare care a cuprins cereri speciale pentru sfinţirea apei, în timp ce în taină a fost citită rugăciunea: Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeule, Fiule Unule-Născut… Apoi a fost citită rugăciunea compusă de Sfântul Sofronie al Ieru­salimului adresată Sfintei Treimi : Treime mai presus de fire… Cuvintele:Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale… au fost rostite de trei ori la rând, cu glas mai puternic ca de obicei.Când au fost rostite cuvintele de invocare a Sfântului Duh pentru sfinţirea apei: Tu însuţi, dar, Iubitorule de oameni Împărate, vino şi acum prin po­gorârea Sfântului Tău Duh, şi sfinţeşte apa aceasta, care au fost repetate de trei ori la rând, a fost binecuvântată apa de trei ori, afundând în chipul crucii mâna în apă, pe rând, în fiecare din vase. De asemenea, şi la cuvintele: însuţi şi acum, Stăpâne, sfinţeşte apa aceasta, cu Duhul Tău cel Sfânt, care au fost rostite de trei ori la rând, a fost binecuvântată de fiecare dată apa cruciş.

 

A urmat rostirea în taină a rugăciunii Pleacă, Doamne, ure­chea Ta şi ne auzi pe noi…. Apoi,  în vasele cu apă a fost afundată Sfânta Cruce şi busuiocul făcându-se semnul crucii de trei ori. După aceea, Patriarhul României a stropit pe toţi cei prezenţi pe Colina Bucuriei cu apă sfinţită, în timp ce se intona troparul În Iordan Botezându-Te Tu Doamne.

La finalul slujbei, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a adresat un cuvânt de învăţătură celor prezenţi la Patriarhie în care le-a vorbit despre Agheasma Mare şi despre sărbătoarea Botezului Domnului.

 

Patriarhul României e a vorbit despre calitățile și binecuvântările Aghesmei Mari.

 

„În primul rând se spune că  ea (Agheasma – n.r.) se dăruieşte spre curăţirea şi sfinţirea sufletului şi a trupului, spre alungarea puterilor celor potrivnice, spre sănătate şi spre îndreptare spre Împărăţia Cerurilor. Împărăţia Cerurilor înseamnă viaţă veşnică şi noi luăm această apă sfinţită, Agheasma Mare, timp de 8 zile pentru că 8 este cifra care simbolizează veşnicia. Deci, Botezul ne deschide porţile vieţii veşnice, de aceea apa aceasta se dă spre sfinţire, spre rodirea darurilor primite de la Botez şi spre orientarea noastră permanentă pentru a ne strădui să dobândim Împărăţia Cerurilor”, a spus Preafericirea Sa.

 

Părintele Patriarh Daniel a mai apus că astăzi firea apei se schimbă.

 

„Vedem cum Hristos Domnul doreşte să ne sfinţească nu numai sufletele, ci şi toată natura înconjurătoare, toată creaţia lui Dumnezeu ca să ne amintim că şi pământul, apa, aerul, toate sunt daruri ale lui Dumnezeu pentru noi şi prin acestea se arată iubirea milostivă a lui Dumnezeu pentru noi care ne îndeamnă să îi mulţumim, să îi aducem recunoştinţă, să îi mulţumim  pentru bunătate şi să fim şi noi buni, să îi mulţumim pentru milostivire şi să fim şi noi milostivi” , a spus Patriarhul României.

 

Cuvântul „agheasma” în limba greacă înseamnă „apă sfinţită”. Agheasma mare se săvârşeşte la Bobotează, în amintirea botezării Domnului de către Ioan în Iordan. Agheasma mare se ia dimineaţa, pe nemâncate, înaintea anafurei iar atunci când credinciosul se împărtăşeşte, după aceasta. Timpul când se consumă este din Ajunul Bobotezei, până la Odovania praznicului.

 

Originea şi vechimea slujbei

Iniţial, sfinţirea apei de la Bobotează era legată de botezul catehumenilor, care se săvârşea în ajunul praznicului, seara (până târziu în noapte) şi pentru care se sfinţea apa necesară la botez. Ulterior, desfiinţându-se catehumenatul şi generalizându-se pedobaptismul, s-a păstrat sfinţirea apei, legată de praznic, ea căpătând altă semnificaţie. Precum accentuează arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului, în ziua Bobotezei se face nu numai reînnoirea botezului Domnului, ci şi a harului botezului primit de fiecare dintre noi. Originea slujbei Aghiasmei mari este, în tot cazul, Ierusalimul, unde se păstra amintirea puternică a botezului Mântuitorului prin mâna Înainte-Mergătorului, în apele Iordanului; de aici ea s-a răspândit la Antiohia, apoi la Constantinopol şi în Asia Mică. De acea, rânduiala de azi a slujbei Aghiasmei mari e atribuită de tradiţie, în întregime, Sfântului Sofronie, patriarhul Ierusalimului (+ 638), căruia în Mineiul pe ianuarie i se atribuie troparele care se cântă la începutul slujbei, iar în Molitfelnic i se atribuie frumoasă rugăciune pentru sfinţirea apei.

Sursa: BASILICA.ro

Foto: ACVILA

Categories: PATRIARHIA ROMÂNIEI Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.