Acasă > Pastorale > Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului a PS Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților (2018): Iarăşi ne cercetează Hristos

Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului a PS Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților (2018): Iarăşi ne cercetează Hristos

IARĂŞI NE CERCETEAZĂ HRISTOS

† S E B A S T I A N

Episcopul Slatinei şi Romanaţilor,

clerului şi credincioşilor din ţinuturile Oltului şi Romanaţilor

 

Preacuvioşi şi preacucernici părinţi,

Preacuvioase maici şi iubiţi credincioşi,

O legendă ne spune că Moş Crăciun era stăpânul casei unde au poposit într-o seară de iarnă Maica Domnului şi bătrânul Iosif, aflaţi în călătorie, pentru a cere adăpost. Bătrânul Crăciun, nefiind defel o gazdă primitoare, nu i-a primit pe călători în casă, ci în grajd, împreună cu animalele. Aici i-a venit sorocul Maicii Preasfinte şi L-a născut pe Domnul Iisus, Mântuitorul lumii, pe Care L-a luminat în chip miraculos steaua, Căruia I s-au închinat păstorii, iar magii de la răsărit I-au adus daruri.

Ei bine, când a realizat bătrânul Crăciun Cine este Cel ce S-a născut în sălaşul său, se spune că s-a căit atât de mult încât s-a legat cu legământ ca, în fiecare an, când se va sărbători Naşterea Domnului, să cutreiere lumea în lung şi în lat oferind daruri celor mici, doar-doar i se va ierta lipsa sa de generozitate faţă de Pruncul Iisus. Aşa se face că de atunci moşul colindă lumea în pragul sfintelor sărbători de iarnă şi se achită de această promisiune, aducând bucurie în sufletele celor pe care îi încântă cu felurite daruri.

Dreptslăvitori creştini,

Venind din legendă la realitate, bătrânul care ne bate la uşa inimii în fiecare decembrie este, de fapt, Dumnezeu. El ne cercetează – o, pentru a câta oară! − pentru a-Şi reînnoi promisiunea sfântă că nu ne va uita niciodată pe noi, copiii Săi. Vine şi Îşi reînnoieşte darurile Sale revărsate asupra omenirii şi ne cercetează sufletele noastre, ca să vadă:

  • într-o lume care se îndepărtează pe zi ce trece de El, se mai găsesc, totuşi, şi oameni care cred într-Însul?!
  • într-o societate ce are o cu totul altă agendă decât voia Sa preasfântă, câţi creştini mai respectă poruncile Sale?!
  • în viaţa noastră, care ne copleşeşte adeseori cu grijile şi zbaterile ei de tot felul, îşi mai face cineva timp şi pentru El?…

Să ne oprim o clipă, oameni buni, din iureşul preocupărilor cotidiene, şi să medităm puţin la acest ceas de sărbătoare: Dumnezeu a crezut şi crede încă în noi; noi mai credem în El? Domnul ne respectă viaţa şi libertatea noastră; preţuim noi, în egală măsură, generozitatea şi bunătatea Sa? Dumnezeu ne iubeşte, în pofida tuturor neputinţelor noastre; noi Îl iubim pe El?…

Iată, încheiem şi anul acesta un an greu! Un an aflat sub semnul groazei terorismului – la nivel internaţional − şi chiar al pericolului izbucnirii unor conflicte militare majore, iar în plan naţional un an zguduit de lupte politice, de frământări sociale, neîncredere şi suspiciune între noi, convulsii şi confruntări − români contra români − pe teme de tot felul, inclusiv privind credinţa şi morala creştină. Auzim de prea multe ori, în ultima vreme: de dispute interminabile pe teme care ar fi trebuit de mult lămurite; de invective aruncate prea uşor în spaţiul public chiar şi de oamenii aflaţi în fruntea statului; de violenţă domestică tot mai agresivă, soldată adeseori cu crime; de elevi agresivi în şcoli – tocmai în acele instituţii, adică, sortite educaţiei – care îşi molestează profesorii!… Toate acestea, în timp ce agenda publică a societăţii noastre este una tot mai ruptă de realitate, de vreme ce promovează în continuare necredinţa în Dumnezeu şi imoralitatea, în dauna valorilor tradiţional-creştine.

Dragii mei,

La praznicul măreţ al Crăciunului, Dumnezeu vine şi pogoară binecuvântarea Sa preasfântă, ca o rază strălucitoare după furtună şi ca o seară răcoroasă şi plăcută după o zi de arşiţă, încercând să risipească grijile şi temerile noastre. De aceea, acum când Domnul Se naşte pe pământ pentru ca pe om să-l înalţe la mai bine şi când anul se înnoieşte, pentru a ne reînnoi şi nouă şansa unui nou început şi a unei noi încercări, să luăm bucurie în suflete şi pace de la Domnul păcii şi înţelepciune şi putere de a înfrunta răul de la Cel Atotputernic şi Preabun, astfel încât să facem din lumea noastră o lume mai bună, iar din societatea românească una mai prosperă şi mai dreaptă.

Să-L rugăm pe Dumnezeu, Cel ce S-a făcut Om în aceste zile sfinte, să ne facă şi pe noi fii iubiţi ai Săi, următori ai poruncilor Sale şi iubitori ai voii Sale, astfel încât viaţa noastră să fie una plăcută şi binecuvântată de El; credinţa noastră să fie cea sădită de El în Sfintele şi dumnezeieştile Scripturi, iar preceptele noastre morale să fie cele izvorâte din înţelepciunea şi voia Sa preasfântă.

.

La mulţi ani şi sărbători binecuvântate tuturor!

† SEBASTIAN

Episcopul Slatinei şi Romanaţilor

Categories: Pastorale Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.