Acasă > Cuvinte de folos > Sf. Maxim Mărturisitorul: Când îți vor veni ispite pe neașteptate, nu învinui pe cel prin care ți-au venit

Sf. Maxim Mărturisitorul: Când îți vor veni ispite pe neașteptate, nu învinui pe cel prin care ți-au venit

Sf. Maxim Mărturisitorul:

Când îți vor veni ispite pe neașteptate, nu învinui pe cel prin care ți-au venit

Legături:

Cel ce iubeşte pe Dumnezeu, şi pe aproapele îl iubeşte; unul ca acesta nu-şi păstrează averea, ci o rânduieşte cu cuviinţa dumnezeiască, dând fiecăruia cele de folos. Cine face milostenie urmând lui Dumnezeu, nu cunoaşte deosebire între cel rău şi cel bun, între cel drept şi cel nedrept, în ce priveşte cele trebuincioase trupului, ci tuturor le împarte la fel, deşi, pentru voinţa cea bună cinsteşte mai mult pe cel îmbunătăţit, decât pe cel rău.

Precum Dumnezeu, din fire, ca un bun şi fără de patimă, pe toţi îi iubeşte la fel, dar pe cel cu viaţă îmbunătăţită îl slăveşte, ca pe unul ce a dobândit cunoştinţa, iar pe cel rău îl miluieşte cu bunătate şi certându-l în veacul acesta, îl întoarce, aşa şi cel cu bună voire şi fără de patimă, pe toţi oamenii la fel îi iubeşte, pe cel bun pentru firea şi înclinarea bună a voii sale, iar pe cel rău pentru fire şi din compătimire, miluindu-l ca pe unul ce e fără de minte şi umblă întru întuneric.

Aşezământul dragostei se cunoaşte nu numai prin dăruirea de bani, ci cu mult mai mult prin împărtăşirea cuvântului lui Dumnezeu şi prin slujire.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Patru sute de cugetări creștine, Editura Credința Strămoșească, Iași, 1998, p. 48)

Cine a cunoscut neputința firii omenești, acela a făcut și experiența puterii dumnezeiești și unul ca acesta, după ce cu ajutorul puterii lui Dumnezeu pe unele le-a săvârșit, iar pe altele se străduiește să le săvârșească, niciodată nu va defăima pe vreunul dintre oameni.

Că știe că precum lui i-a ajutat Dumnezeu, slobozindu-l de multe și cumplite patimi, tot așa, puternic este ca tuturor să le ajute cândva, mai ales celor ce se nevoiesc pentru El, deși prin judecățile ascunse ale Sale, nu-i izbăvește pe toți dintr-odată de patimi, ci la timpul potrivit, ca un doctor bun și iubitor de oameni, tămăduiește pe fiecare din cei ce se sârguiesc.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Patru sute de cugetări creștine, Editura Credința Strămoșească, Iași, 1998, pp. 70-71)

Când îți vor veni ispite pe neașteptate, nu învinui pe cel prin care ți-au venit, ci caută pricina lor și astfel vei afla îndreptare. Căci sau prin acela, sau prin altul, trebuia să te supui judecăților lui Dumnezeu.

Dacă ai obiceiuri rele, nu ocoli reaua pătimire, ca prin aceasta, smerindu-te, să dobori mândria. Unele ispite aduc oamenilor plăceri, altele aduc întristări, iar altele – dureri trupești. Căci după felul patimilor care zac în suflet, doctorul sufletelor dă leacul potrivit, prin judecățile Lui neștiute.

La unii, ispitele vin pentru iertarea păcatelor săvârșite în trecut, la alții, pentru cele lucrate acum, iar la alții, pentru a fi opriți de la cele ce vor să le facă. În afară de acestea, mai sunt cele date pentru încercare, precum s-a întâmplat lui Iov.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Patru sute de cugetări creștine, Editura Credința Strămoșească, Iași, 1998, p. 71)

Răsplățile ostenelilor pentru virtuți sunt nepătimirea și cunoștința, care se fac pricinuitoare moștenirii Împărăției Cerurilor, precum patimile și neștiința duc în munca cea veșnică. Deci, cel ce le caută pe acestea pentru slava oamenilor și nu pentru binele însuși, aude Scriptura, zicând: Cereți și nu primiți, pentru că cereți rău (Iacov 4, 3).

Sunt multe lucruri din fire bune pe care oamenii, din vreo pricină oarecare, le săvârșesc în chip rău. Astfel, postul și privegherea, rugăciunea și cântarea de psalmi, milostenia și primirea de străini sunt din fire fapte bune, dar când se fac pentru slava deșartă, nu sunt bune.

În orice facem noi, Dumnezeu caută scopul, dacă pentru El facem sau pentru altă pricină. 

Când auzi Scriptura spunând: Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui (Romani 2, 6), să știi că Dumnezeu răsplătește cu bine, nu pentru cele ce se fac afară de scopul cel bun, deși par a fi bune, ci pentru cele ce se fac cu scop bun. Căci judecata lui Dumnezeu privește nu la cele ce se fac, ci la scopul lor.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Patru sute de cugetări creștine, Editura Credința Strămoșească, Iași, 1998, pp. 69-70)

De vrei să nu cazi din dragostea cea după Dumnezeu, să nu laşi pe fratele să se culce, mâhnit fiind asupra lui, ci mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău (Matei 5, 24) şi, venind, adu-I lui Hristos, prin stăruitoare rugăciune, darul dragostei: conştiinţa curată.

Dacă cel ce are toate darurile Duhului, iar dragoste nu are, nimic nu foloseşte, după cum grăieşte dumnezeiescul Apostol (I Corinteni 13, 3); deci câtă sârguinţă suntem datori a arăta pentru dobândirea ei! Dacă iubirea nu face rău aproapelui (Romani 13, 10), cel ce pizmuieşte pe fratele şi se întristează pentru vieţuirea lui cea bună şi batjocorindu-l, îi necinsteşte bunul nume sau caută a-i face rău, se arată pe sine străin de dragoste, vinovat făcându-se osândei veşnice. 

Dacă cel ce grăieşte de rău pe frate, ori judecă pe fratele său, grăieşte de rău legea şi judecă legea (Iacov 4, 11), iar legea lui Hristos este dragostea, atunci clevetitorul cade din dragostea lui Hristos, nefăcându-se părtaş de veşnica milă.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Patru sute de cugetări creștine, Editura Credința Strămoșească, Iași, 1998, pp. 52-53)

Să nu fie auzul tău ascultând cu dulceaţă limba clevetitorului, nici limba ta grăind ceva împotriva aproapelui în auzul iubitorului de defăimare, ca să nu cazi din dumnnezeiasca dragoste şi străin să te afli de viaţa veşnică.

Nu primi (în suflet) batjocura ce se aduce împotriva părintelui tău şi nu-l invita la tine pe cel care îl necinsteşte pe dânsul, ca să nu se mânie Domnul pentru lucrurile tale şi să te piardă cu totul din pământul celor vii.

Astupă gura celui ce cleveteşte la urechea ta, ca să nu săvârşeşti împreună cu dânsul un îndoit păcat: pe tine obişnuindu-te în patimile ce duc la pieire şi pe acela neoprindu-l de a fi împotriva aproapelui.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Patru sute de cugetări creștine, Editura Credința Strămoșească, Iași, 1998, p. 53)

Sursa: doxologia.ro

  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.