Acasă > Cuvinte de folos, ORTODOXIE > Sf. Neagoe Basarab: Despre milostenie – avuția gătită în ceruri

Sf. Neagoe Basarab: Despre milostenie – avuția gătită în ceruri

Sf. Neagoe Basarab: Despre milostenie – avuția gătită în ceruri

Sf-Neagoe-Basarab-100dpi

 

Fraților și feții miei, să pricépeți închipuirea pildei aceștiia. Era o cetate într-o lature de loc, care o am auzit de niște oameni foarte înțelepți. Și avea oroșanii acei cetăți obicéi așa, încă din vremi de dămult: cându își punea împărat, ei lua un om neștiut și strein, care nu știia nimic cum iaste obicéiul acei cetăți și pre acela rădica și-l punea împărat. Deacii el, deaca să sătura de toate bunătățile și să îndulcea în toate biruințele și-și făcea toată voia și pohtele lui până într-un an și începea de-acii înainte a fi făr’ de grijă și tot să ospăta și să îmbăta și să veselea făr’ de grijă și gândea că va să împărățească multă vréme tot așa, deci, făcând el tot așa și gândindu lucruri ca acéstea, numai ce să sculară cetățenii și-l dezbrăcară de hainele céle împărătești și-l scoaseră din cetate gol și-l trimiseră la zatocenie, care era departe, într-un ostrov. Și acolo n-avea nici bucate, nici haine, nici nimic, ce lăcuia tot în flămânzie și în golătate, mai multă decât nădéjdea ce avea el cându era împărat, de bucurie. Și toată nădéjdea lui i să schimbă în maré grijă și scârbă. Așa făcând cetățénii acéia, precum le era obiceaiul, odată puseră împărat pre un bărbat foarte înțelept și socotit. Și avea cugete roditoare și gânduri și nu să apucă numaidecât de bogățiia care era înaintea lui, nici era făr’ de grijă. Ci tot socotea și cugeta de scoaterea celoralalți, cum fură scoși și goniți pentru negrija lor și gândea cum va face să-și tocmească lucrurile sale bine. Deci așa socotindu și iscodindu, auzi de un svetnic înțeleptu și-i spuse toate obiceiurile acelor cetățéni și-i spuse și acel loc de izgoană și de lipsă, și cum să va întări și așa toate le învăța să și le tocmească, făr’ de sminteală. Deacii, deaca auzi așa și pricepu că după acea vréme puțină va să-l trimiță și pe el într-acel ostrov, lăsă acea împărăție necredincioasă și streină streinilor și dășchise avuțiile sale, pre carele avea atunce putére neapărată și luo avuție multă și o déde la niște slugi credincioase ale sale și o trimise într-acel ostrov unde vrea să fie și el gonit. Și până a să umplea anul acela, el își făcu multe curți și case frumoase și fântâni de apă și pomi frumoși și cu miros bun. Iar cându fu să să umple anul acela, el văzu mestecarea în oamenii cetății acéia, că vrea să-l scoață și grăbi mai naintea gonirii sale și să mută în ostrovul acela, unde trimisése avuțiia sa mai denainte vréme și-și gătise case și împărăție vécinică. Iar împărățiia cea streină, el o lăsă streinilor.

Așijderea și voi, feții miei, nu fiți ca acei împărați nebuni mai denainte, carii nu-și gătiră lăcașuri într-acel ostrov, ci să déderă numai spre beții și spre ospéțe și spre alte lucruri care nu le era de folos, iar de numele lui Dumnezeu nu grija, nici milostenie nu făcea și puținea vréme să sfârși zilele lor și fură închiși în temnițile iadului. Iar voi, feții miei, râvniți acelui împărat înțeleptu care-și trimesese bogățiia sa mai nainte într-acel ostrov și faceți milostenie și săracilor și lipsiților, ca să aflați și voi avuțiia voastră în cer, unde veți să lăcuiți în véci, ca acolo iaste împărăția cea vécinică și bucuriia cea netrecătoare.

O, iubiții miei fii, că de aceasta bună și credincioasă mărturie am pre sveti Ioan Zlatoust. Că zice: „Mari lucru iaste de cei ce fac milostenie. Că milosteniia să va lăuda la judecată și milosteniia iaste lăudată, ca când ar eși un împărat cu oștile sale și să pue o proșcă în vârful unui prăjini nalte, și să zică să săgéte oștile într-acea proșcă. Deacii oștile toate s-ar nevoi, care pre care s-ar întréce să lovească semnul, ca să ia dar și să aibă cinste de la împăratul. Așijderea și cei ce fac milostenie săracilor și mișăilor și văduvelor de care-i n-au nimeni nici o grijă. Că așa sunt și oftările lor și mergu ca săgețile în urechile domnului Hristos Savaoth; deci numai un cuvânt de ale acestora de va întra în urechile Domnului Savaoth, deacii toate păcatele voastre să vor curăți“. Însă, feții miei, milostenie să cade să să facă cu curăție, cu postu, cu smerenie, cu răbdare, cu ținére și cu cinstea témerii lui Dumnezeu, carea iaste mai întâi de toate, cum și Ioan Léstvicinicul grăiaște zicând: „Orice om va face milostenie fără lucruri ca acéstea, acela să închipuiaște unui om ce ar face o livade frumoasă și să pue de tot feliul de pomet într-însa, iar apă să nu fie. Deacii, de ce folos îi iaste?“ Pentr-acéia, frații miei, înțelégeți și vă aduceți aminte, cum am zice, să împreunați milostenia cu curățiia, cu postul, cu ruga, cu oprirea cu alte bunătăți curate, ca să vă fie livadea și grădina frumoasă și bună și desăvârșită, cu izvoară de apă, și într-acéia să lăcuiți cu Hristos în vécii vécilor.

Amin.

Fragment din Capitolul IV. PILDĂ PENTRU CEIA CE FAC MILOSTENIE, ȘI PENTRU VIAȚA LUMII ACEȘTIA. DIN CARTEA LUI VARLAAM, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, Editura Litera Internațional, Chișinău, 2001, pg. 161-163.

Categories: Cuvinte de folos, ORTODOXIE Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.