La 10 decembrie, Biserica săvârșește pomenirea sfintei Anghelina, a soțului ei, sfântul Ștefan Brankovici, despotul Serbiei, și a fiului lor Ioan.

Sfânta Anghelina a fost fiica principelui Gheorghe Skanderbeg al Albaniei. Când tânărul despot al Serbiei, Ștefan Brancovici, fu orbit de turci pentru a nu mai putea domni și apoi urmărit pretutindeni pentru a fi ucis, el se refugie în Albania, unde află milă și ocrotire la Curtea principelui Gheorghe. Acolo fu îngrijit de Anghelina, fiica principelui, pe atunci o tânără frumoasă, cu educație aleasă. Astfel se înfiripă dragostea lor. Noblețea sufletului Anghelinei se aplecă asupra rănilor despotului suferind și o iubire evanghelică, binecuvântată, îi uni pentru totdeauna. La puțină vreme se căsătoriră și avură doi fii, Gheorghe și Iovan, ultimul dintre ei fiind tatăl Doamnei Milița Despina, soția sfântului Neagoe Basarab.

Sfânta Anghelina dimpreună cu multpătimitorul său soț și cei doi fii petrecură în amărăciunea surghiunului mai întâi în Albania, apoi în Italia, unde sfântul Ștefan se mută la odihna gătită de Domnul bineplăcuților Săi.

După o vreme sfânta Anghelina îmbrăcă îngereasca haină monahicească la Mănăstirea Kruședol, dăruindu-se pe sine cu totul rugăciunii, faptelor de milostenie, ridicării și refacerii sfintelor locașuri. Soție credincioasă, maică aleasă și creștină desăvârșită, ea primi după vrednicie numele de „maica Anghelina”, așa cum este numită și acum în popor.

Cinstitele sale moaște făcătoare de minuni, împreună cu cele ale sfântului Ștefan, soțul ei, și ale fiilor săi, Maxim și Ioan, odihnesc la Mănăstirea Kruședol (deși o parte din ele au fost risipite de turci).

Sfânta Anghelina se mută la cele veșnice la începutul veacului al XVI-lea. Biserica îi săvârșește pomenirea la 1 și 30 iulie (în unele surse apare pe 1, iar în altele pe 30 iulie), precum și pe 10 decembrie.