Acasă > Cuvinte de folos > Sfânta Spovedanie şi Sfânta împărtăşanie – Taine ale învierii sufletului din moartea spirituală

Sfânta Spovedanie şi Sfânta împărtăşanie – Taine ale învierii sufletului din moartea spirituală

Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la deschiderea lucrărilor Conferinţei pastoral-misionare de primăvară din Arhiepiscopia Bucureştilor, luni, 26 mai 2014:

Anul 2014 a fost proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii), precum şi Anul Comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni, consemnând astfel împlinirea a 300 de ani de la moartea lor martirică. Totodată, în cadrul hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române referitoare la Anul 2014, s-a decis ca tema Conferinţei pastoral-misionare semestriale de primăvară să fie consacratăAnului omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii) în Patriarhia Română.

Sfânta Taină a Spovedaniei şi Sfânta Taină a Împărtăşaniei se află, astfel, în centrul atenţiei noastre, atât sub aspect biblico-patristic, cât şi dogmatic-moral, liturgic şi pastoral. Însemnătatea acestora pentru viaţa Bisericii în general şi viaţa fiecărui creştin în parte este una deosebită, deoarece, prin Sfânta Taină a Spovedaniei, ne mărturisim păcatele şi primim iertarea lor, iar prin hrănirea cu Sfânta Taină a Euharistiei, „Pâinea vieţii schimbă, preface şi umple de viaţă pe cel ce se împărtăşeşte”, după cum spune Sfântul Nicolae Cabasila. 1

În Sfânta Scriptură, pocăinţa sau mărturisirea păcatelor este o lucrare de înnoire a vieţii spirituale, exemple binecunoscute de pocăinţă din Vechiul Testament fiind pocăinţa regelui David şi a regelui Manase, iar în Noul Testament, Mântuitorul Iisus Hristos, luminătorul şi vindecătorul sufletelor, primeşte cu milostivire pocăinţa sinceră a tuturor celor care îşi recunosc păcatele, zicând: „Mare bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăieşte” (Luca 15, 7). Exemple de pocăinţă şi de primire a iertării păcatelor sunt mai ales femeia desfrânată, care I-a uns picioarele cu mir şi le-a şters cu părul capului ei (cf. Luca 7, 36-50), sau iertarea păcatelor dată slăbănogului din Capernaum (cf. Marcu 2, 2-12), sau a tâlharului de pe cruce (cf. Luca 23, 42). De altfel, la începutul misiunii Sale de propovăduire a Evangheliei mântuirii, Domnul Iisus Hristos cheamă oamenii la pocăinţă, zicând: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia Cerurilor!” (Matei 4,17). Astfel, El arată în mod clar importanţa recunoaşterii păcatelor săvârşite de fiecare om şi căutarea iertării şi izbăvirii de acestea prin Sfânta Taină a mărturisirii şi iertării păcatelor. După învierea Sa din morţi, Domnul Hristos Se arată ucenicilor Săi şi le spune: „Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan 20, 23), dăruindu-le astfel harul iertător, vindecător şi mântuitor al Duhului Sfânt, ca să îi ajute şi să îi călăuzească în lucrarea lor sfântă de curăţire de păcate şi de creştere duhovnicească a oamenilor, spre a dobândi mântuirea şi viaţa veşnică.

În ceea ce priveşte Sfânta Taină a Euharistiei, aceasta este prefigurată adesea în Vechiul Testament, ca de pildă jertfa de pâine şi vin a lui Melchisedec (cf. Facere 14, 8), mielul pascal (cf.Ieşirea 12,1-13), mana din pustie (cf. Ieşirea 16, 4) şi jertfa lui Moise (cf. Ieşirea 24, 8-11). În Noul Testament, vorbind despre Taina Împărtăşirii cu El, Domnul Iisus Hristos le spune direct ucenicilor Săi: „Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Căci trupul Meu este adevărată mâncare, iar sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine. Aceasta este Pâinea Care S-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această Pâine va trăi în veac” (Ioan 6, 53-58). Prin momentul solemn al Cinei de Taină, săvârşită înainte de Pătimirea Sa cea mântuitoare şi de Învierea Sa cea preaslăvită, Hristos Domnul a instituit Sfânta Euharistie (cf. Matei 26, 26-28), oferind astfel modalitatea hrănirii permanente a creştinilor cu Trupul şi Sângele Său, pentru a se împărtăşi de viaţa Lui divino-umană veşnică. Aşa cum observă în acest sens părintele Dumitru Stăniloae: „Cei făcuţi de Dumnezeu nu pot avea viaţa şi nu pot spori în ea decât din El, ca sursă a vieţii. De aceea, Dumnezeu îi naşte din nou (prin Botez n.n.). Dar Dumnezeu nu-i poate lăsa pe cei născuţi din El fără să-i hrănească cu viaţa din Sine. Dacă unele mame, după ce au născut un copil, îl dau altei femei să-l alăpteze din trupul lor, căci în definitiv sângele lor nu este mai bun ca al acelora, Dumnezeu, după ce a constatat că oamenii nu pot dura etern fără viaţa din El, îi hrăneşte El însuşi cu viaţa Sa, pentru ca să sporească în viaţă şi să rămână etern în ea”. 2

În lumea profund secularizată a zilelor noastre, Sfânta Taină a Spovedaniei şi Sfânta Taină a Împărtăşaniei nu mai sunt trăite intens ca izvoare de lumină şi viaţă veşnică, iar acest fapt se datorează, în special, îndepărtării  omului contemporan  de valorile credinţei, ale rugăciunii şi ale lucrării faptelor bune ca expresii ale unirii tot mai intense a omului cu Dumnezeu. În acest sens, părintele Alexander Schmemann spune: „Atunci când vedem lumea ca un scop în sine, totul capătă o valoare în sine şi, prin urmare, pierde orice valoare, pentru că doar în Dumnezeu se găseşte înţelesul (valoarea) a toate, şi lumea este plină de sens doar atunci când ea este «sacrament» al prezenţei lui Dumnezeu (în ea). Lucrurile tratate doar ca lucruri în sine se distrug pe ele însele, pentru că doar în Dumnezeu au ele viaţă”. 3

Prin Sfintele Taine ale Spovedaniei şi Împărtăşaniei ne apropiem de Hristos şi învăţăm să trăim şi să creştem duhovniceşte întru El, deoarece, aşa cum spune Sfântul Nicolae Cabasila: „legătura cu Hristos este adevărata noastră viaţă, căci ajungem să fim „mădulare” şi fii ai Lui împărtăşindu-ne din Trupul, din Sângele şi Duhul Său. Ea ne leagă viaţa de Dumnezeu mai strâns decât ar reuşi doar strădaniile noastre, ba chiar mai strâns decât ceea ce avem din însăşi firea noastră, fiindcă Hristos este mai înrudit cu noi decât sunt chiar părinţii noştri trupeşti”. 4

De fapt, când ne împărtăşim cu Sfânta Euharistie, viaţa sfântă a lui Hristos Cel răstignit şi înviat sfinţeşte viaţa noastră, dăruindu-i arvuna învierii şi îndreptând-o spre viaţa cerească şi fericirea veşnică din Împărăţia Preasfintei Treimi, care este „dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt” – după cum spune Sfântul Apostol Pavel (Romani 14,17).

De aceea, Sfânta Euharistie este izvor de sănătate şi sfinţire, de pace şi bucurie, dar şi izvor de iubire jertfelnică şi de putere spirituală, ca ajutor pentru a lupta împotriva patimilor egoiste, a duhurilor rele, a nedreptăţilor şi a necazurilor din lume.

Însă, pentru a simţi puterea spirituală a Sfintei Liturghii Euharistice, este nevoie de pregătire corespunzătoare, de multă rugăciune şi de trezvie permanentă duhovnicească, deoarece numai prin acestea se evită superficialitatea, rutina şi ritualismul formalist în raport cu Sfânta Împărtăşanie. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea credincioşilor că nu recomandă nici împărtăşirea deasă, nici împărtăşirea rară, ci împărtăşirea cu pregătire.

În Arhiepiscopia Bucureştilor, multiplele aspecte conţinute în tema Conferinţei pastoral-misionare de primăvară sunt aprofundate de şase părinţi slujitori ai Sfântului Altar şi dascăli de teologie. Referatele pregătite de PC. Preot Lector Gheorghe Holbea, „Spovedania ca Taină a Bisericii şi ca act de renaştere spirituală”; PC. Preot Profesor Nicolae Moţoc, „Taina Spovedaniei sub aspect dogmatic-moral şi liturgic”; PC. Preot Profesor Niculae Andrei, „Inovaţii şi încălcări ale normelor liturgice şi canonice privind Taina Spovedaniei”; PC. Preot Profesor Ionuţ Bărbulescu, „Taina Sfintei împărtăşanii sub aspect liturgic”; PC. Preot Lector Aurel Mihai, „Sfânta împărtăşanie ca Taină, ca jertfă şi ca actualizare a Jertfei de pe Cruce”; PC. Preot Asistent Silviu Tudose, „Inovaţii şi abateri de la normele liturgice, canonice şi pastorale privind Taina împărtăşaniei”, constituie contribuţii importante care prezintă într-un mod exact învăţătura de credinţă creştin-ortodoxă.

În acest sens, binecuvântăm deschiderea lucrărilor Conferinţei pastoral-misionare de primăvară din Arhiepiscopia Bucureştilor şi ne rugăm ca lucrarea călăuzitoare a Duhului Sfânt să lumineze pe toţi cei prezenţi, pentru a-i întări în lucrarea lor pastorală şi misionară de vestitori ai bucuriei pe care o aduce credincioşilor unirea lor cu Hristos prin Sfintele Taine ale Bisericii.

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Note:

1. Sf. Nicolae Cabasila, „Despre viaţa în Hristos”, cap. IV, trad. Pr. Teodor Bodogae, Bucureşti, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 2009, p. 129.

2. Pr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, Bucureşti, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2010, p. 97.

3. Pr. Alexander Schmemann, „Pentru viaţa lumii. Sfintele Taine şi Ortodoxia”, Editura BASILICA, Bucureşti, 2012, p. 20.

4. Sf. Nicolae Cabasila, op. cit., cap. IV, p. 145.

  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.