Acasă > Pagini de Sinaxar > Sfânta Teodora din Árta (11 martie)

Sfânta Teodora din Árta (11 martie)

Sfânta Teodora din Árta – 11 martie

Regina despotatului Ípiros – Regina orașului Árta 
 

st-theodora-of-arta5Una dintre figurile emblematice ale Ártei este considerată a fi Teodora, regina despotatului de Epir, care mai apoi a devenit sfântă și protectoare a orașului Árta. Cu toate că avea multe virtuți și dragoste față de Dumnezeu, viața sa a fost plină de tulburări, mai ales din cauza implicării sale într-o căsătorie care i-a scandalizat pe evlavioșii locuitori ai Artei din secolul al XIII-lea.

Teodora descindea din vesitita familie Petralífas, care, conform anumitor surse, avea origini italiene, provenind din orașul Alife, de lângă Caserta (Sudul Italiei). Strămoșul său, Petru di Alife, este menționat printre cavalerii care au participat la prima Cruciadă (sec. XI). Tatăl său, Ioánnis Petralífas, un om foarte respectabil, era guvernatorul Thesaliei și al Macedoniei, iar mama sa, Eléni, descindea dintr-o familie aristocrată din Constantinopol.

Sfânta Teodora s-a născut în anul 1210, în orășelul Sérvia (Kozáni). După moartea tatălui ei (undeva între anii 1224-1230), este luată în grijă de către comandantul despotatului Ípiros, Theódoros Ánghelos Komninós-Doúkas. După înfrângerea suferită în fața bulgarilor (1230), Theódoros predă conducerea despotatului nepotului său, Mihail II, fiul fratelui său, Mihail I, întemeietorul despotatului de Epir cu capitala la Árta. Clanul Komninós-Doúkas se refugiase în Epir după cucerirea Constantinopolului de către Cruciați (1204).

Mihail II, impresionat de frumusețea și calitățile tinerei Teodora, s-a îndrăgostit de ea, cerându-o de soție. Nunta a avut loc la scurt timp după cererea în căsătorie. După aceea, Mihail II o ia cu sine în Árta, făcându-o regină a despotatului. Însă cei doi tineri căsătoriți aveau caractere total diferite: pe cât de virtuoasă și evlavioasă era Teodora, pe atât de înclinat spre plăcerile și poftele trupești era Mihail. Nemaisuportând modul de viață lumesc al soțului ei, Teodora se îndepărtează tot mai mult de acesta.
În consecință, Mihail se îndrăgostește de o nouă tânără, ducesa Gangriní, pe care o aduce la palat și o înalță pe tronul despotatului și cu care dobândeşte și doi fii nelegitimi. Umilită astfel, Teodora părăsește curtea regească, refugiindu-se în munții Tzoumérka. Conform biografului ei, monahul Iov, care a trăit în secolul XVII, vreme de cinci ani sfânta a cutreierat prin munți și văi, alături de fiul ei întâi-născut, Nikifóros, trăind în sărăcie totală și trăind numai cu ierburi, drept pentru care monahul Iov o numește «cea hrănită cu ierburi». În ciuda încercărilor și greutăților prin care a trecut, nu și-a pierdut niciodată credința în Dumnezeu. După cinci ani de peregrinări, Teodora a fost primită și îngrijită de către un preot din Prénista, Korfovoúni de azi, un sat din munții din împrejurimile Ártei. Sursa şi continuarea: pemptousia.ro

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.