Acasă > Pagini de Sinaxar > SFÂNTUL CUVIOS GAVRIIL ATHONITUL DIN ODESSA

SFÂNTUL CUVIOS GAVRIIL ATHONITUL DIN ODESSA

 

SFÂNTUL CUVIOS GAVRIIL ATHONITUL DIN ODESSA

 

 

              Preacuviosul şi de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Gavriil Athonitul s-a născut pe 8 ianuarie 1849 în gubernia Kievului, într-o familie de oameni simpli, nu prea bogaţi. S-a născut în ziua de pomenire a Cuviosului Gheorghe Hozevitul, fiind astfel numit la botez cu numele de Gheorghe. 

              La vârsta de 12 ani copilul a rămas orfan. Încă din fragedă vârstă a arătat o dragoste deosebită faţă de Sfânta Scriptură acumulând repede şi cu uşurinţă toate învăţăturile duhovniceşti care le afla din cărţi. Tânărul era înzestrat nu numai cu o minte lumintată, cu o memorie clară, ci şi cu dagostea de a face cât mai multe fapte bune. 

              În suflteul acestui copil minununat, cu timpul, a crescut odată cu vârsta şi dorinţa de a urma vieţii Cuvioşilor Părinţi, dorind să urmeze nevoinţele lor, căutând să se lepede de lume şi să-şi închine viaţa sa nevoințelor monahale.

              În timp ce fusese bolnav de o boală grea a făgăduit lui Dumnezeu că dacă se va vindeca va merge la Lavra Kievului pentru a se închina. Şi aşa s-a şi întâmplat, fapt pentru care a vizitat locurile sfinte de la Kiev, fiind uluit de vederea acelor chilii în care s-au nevoit sfinţii Lavrei despre care aflase din cărţi. 

              Când avea să ajungă a doua oară la Kiev, tânărul îi roagă pe fraţii mănăstirii Teofania să-l primească ca ascultător în mănăstire, fiind acceptat şi rânduit să înveţe înţelepciunea vieţii monahiceşti de la smeritul şi înţeleptul stareţ Bonifatie. 
              În anul 1867 i s-a oferit şansa binecuvântată de a merge în Ţara Sfântă, de a vizita Ierusalimul. Primind binecuvântarea stareţului său, ascultătorul Gheorghe se îndreaptă spre Ierusalim, închinându-se aici la Preasfântul Mormânt şi altor Sfinţenii, după care, la un an de zile are să meargă la Sfântul Munte Athos.
       Ajungând la Sfântul Munte Athos, fratele şi ascultătorul Gheorghe rămâne uimit de sfinţenia prezentă în „Grădina Maicii Domnului”. Văzându-i pe călugării care se nevoiau acolo, chipul lor sfânt, rugător şi smerit, și cunoscând asprimea vieţii monahale de aici, Gheorghe doreşte cu nerăbdare să rămână aici pentru toată viaţa. Şi, în cele din urmă, este primit după mai multe încercări ca ascultător la Schitul Sfântul Ilie al cărui stareţ era părintele Paisie. În anul 1869, a fost tuns în monahism cu numele de Gavriil, în cinstea Sfântului Arhanghel Gavriil. Înaintând duhovniceşte, din „treaptă în treaptă” spre desăvârşirea cea dumnezeiască, în anul 1874, el a fost hirotonit în treapta de ierodiacon, iar în anul 1876 — în treapta de ieromonah.

              În primăvra anului 1876, părintele Gavriil a fost numit iconom al schitului, încredinţându-i-se ascultarea de a merge în fiecare an în Rusia în calitate de căpitan al corabiei care aparţinea Schitului Sfântul Proroc Ilie. Vaporul schitului era ca o mică mănăstire, având prevăzută şi o mică biserică şi toate cele trebuincioase pentru o viaţă monahicească.
Ani de-a rândul a făcut ascultare ca iconom al mănăstirii, mergând în Rusia pentru a aduce cele strict necesare pentru această viaţă pământească, pentru întreţinerea schitului, iar în anul 1891 (după 15 ani) ieromonahul Gavriil a fost ridicat în treapta de arhimandrit de către patriarhul Constantinopolului de atunci, Sanctitatea Sa Ioachim al III-lea.
A construit între anii 1894-1896, în Odessa, o catedrală măreaţă în stil bizantin cu trei Sfinte Altare pentru pelerinii care se pregăteau aici să-şi continue pelerinajul spre Sfântul Munte Athos, construind în curtea acestei catedrale şi un mic hotel pentru pelerini. În acelaşi timp, sub conducerea sa a fost construită la Schitul Sfântul Proroc Ilie şi o clădire pentru monahii care trăiau aici.
              În anul 1894, după o viaţă plină de osteneli şi nevoinţe duhovniceşti, arhimandritul Gavriil îşi încredinţează sufletul său în mâna lui Dumnezeu, trecând la cele veşnice pe data de 19 octombrie, în Novonicolaevsk, pe unde trecea cu corabia în drum spre Schitul Sfântul Proroc Ilie de la Athos. Rămăşiţele sale pământeşti au fost aduse la Odessa în data de 2 noiembrie şi îngropate în gropniţa catedralei din Odessa construită de el.
Sfintele sale moaşte au fost descoperite cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Agatanghel, actualul Mitropolit al Odessei, pe data de 9 (22) iulie 1994, fiind aşezate în catedrala Sfântul Proroc Ilie, prin intermediul lor Dumnezeu săvârşind şi astăzi minuni, tămăduind bolnavi şi întărindu-i pe creştini în credinţă.

 

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.