Acasă > Cuvinte de folos > SFÂNTUL NECTARIE DE LA OPTINA: CUVINTE DE FOLOS – Starea lui Iov este lege pentru fiecare om

SFÂNTUL NECTARIE DE LA OPTINA: CUVINTE DE FOLOS – Starea lui Iov este lege pentru fiecare om

SFÂNTUL NECTARIE DE LA OPTINA:

Starea lui Iov este lege pentru fiecare om

nectarie_optina

Stareţul a combătut în mod deosebit pasiunea pentru spiritism. „Oamenii învăţaţi, adesea sunt atraşi de studiul spiritismului, crezând sincer că pe această cale îşi pot afla mântuirea. Ah, nu! De aici provin bolile!“.

Bâkov, care a fost cândva un spiritist renumit, a descris în cartea sa „Adăposturi liniştite“, vizita lui la stareţul Nectarie şi a prezentat cuvintele stareţului despre spiritism: „O, ce lucru dezastruos este acesta, ce lucru îngrozitor este. Prin acoperirea marii învăţături creştine şi prin draci, slugile lui care apar la şedinţele de spiritism, fără ca omul să observe, el, satana, cu linguşirea satanică a şarpelui străvechi, îl conduce pe om în asemenea gropi şi hăţişuri din care nu mai are nici posibilitate, nici puterea să iasă singur. Nici măcar nu-şi poate da seama că se află în asemenea locuri. Diavolul pune stăpânire pe inima lui prin această faptă blestemată de Dumnezeu. Cucereşte inima şi mintea omului într-atât, încât ceea ce pentru o minte întreagă pare păcat, nelegiuire, aceea pentru omul otrăvit de iadul spiritismului pare ceva normal, firesc.

Spiritiştii au o trufie teribilă şi deseori o îndârjire satanică asupra tuturor celor care se contrazic cu ei… Şi, în consecinţă, fără să-l observe pe acela care lucrează fin (satana nicăieri nu acţionează atât de fin ca în spiritism), se îndepărtează omul de Dumnezeu, de Biserică. Şi băgaţi de seamă că, în acelaşi timp, duhul întunericului, prin slugile sale îl trimite cu stăruinţă pe omul rătăcit la biserica lui Dumnezeu să slujească panihide, să facă rugăciuni, să citească acatiste, să se împărtăşească cu Sfintele Taine. În acelaşi timp îi introduce câte puţin în cap gândul că toate acestea ar putea să le facă şi singur acasă, cu mare sârguinţă şi evlavie… Şi, ca un om care nu mai cugetă, tot mai mult se încurcă în cotiturile complicate şi în labirinturile duhului întunecat, iar Dumnezeu pleacă de la el. Omul pierde binecuvântarea lui Dumnezeu. Dacă el n-ar fi vătămat de satana, ar alerga la Dumnezeu după ajutor şi la sfinţii Lui, la Împărăteasa Cerului şi la Sfânta Biserică Apostolică. Ar alerga la preoţi şi aceia l-ar ajuta prin sfintele lor rugăciuni, însă el se duce cu necazurile sale la acele duhuri, la diavoli şi ei tot mai mult îl trag în tina copleşitoare a păcatului şi a fărădelegii.

În cele din urmă, binecuvântarea lui Dumnezeu se depărtează complet de la om, iar familia lui începe să se destrame fără motiv, într-un mod neobişnuit şi cei mai apropiaţi îl părăsesc, persoanele cele mai dragi lui se îndepărtează. Când sufletul omenesc nefericit ajunge la limită, cu ajutorul satanei, rătăcirea de sine ori îi iroseşte mintea şi omul devine nebun în adevăratul sens al cuvântului, ori îl sfârşeşte. Şi deşi spiritiştii spun că, printre ei, cazurile de sinucidere sunt rare, nu este adevărat. Primul care s-a lăsat în voia duhurilor – regele Saul, şi-a pus capăt vieţii prin sinucidere, deoarece nu a respectat cuvântul Domnului şi s-a dus la o vrăjitoare“.

Aceste cuvinte înţelepte ale stareţului Nectarie pot fi adresate multor experienţe de mistică falsă, prin care sufletul rătăcit intră în relaţie vizibilă cu lumea spirituală – de exemplu, teosofia. (Sfântul Nectarie de la Optina)

(Patericul de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2012, pp. 462-464)

sf_nectarie_de_la_optina_29_aprilie

Bătrânul căruţaş Timotei s-a aşezat în genunchi înaintea batiuşkăi. Datorită credinţei, speranţei şi duioşiei, chipul lui Timotei se transfigurase: „Batiuşka, daţi-mi şi mie învăţătura de stareţ a sfinţiei voastre, pentru ca raza caldă a sfinţiei voastre să încălzească sufletul meu rece, ca ea să-l înflăcăreze pe drumul muntos”. Iar după această frază înţeleaptă a spus simplu: „Batiuşka, nu am lacrimi”. Iar stareţul, cu un zâmbet minunat, s-a aplecat spre el: „Nu-i nimic, sufletul tău plânge, iar asemenea lacrimi sunt mult mai preţioase decât cele trupeşti”. (Sfântul Nectarie de la Optina)

(Patericul de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 468)

* * *

Cuviosul a fost întrebat cum să ne rugăm pentru aceia despre care nu ştim dacă mai sunt vii şi a spus: „Nu greşiţi dacă vă rugaţi pentru ei ca pentru vii, deoarece la Dumnezeu toţi sunt vii. Toţi, în afară de eretici şi apostaţi. Aceştia sunt morţi”.

„Iată, vă dau poruncă: când vă pregătiţi pentru Sfânta Împărtăşanie, vorbiţi mai puţin şi rugaţi-vă mai mult”.

O femeie i-a spus stareţului: „Batiuşka, mă enervez puternic!”, iar el a răspuns: „Când vine asupra ta supărarea, zi cu tărie numai: Doamne, miluieşte-mă! Caută întărire în rugăciune şi alinare în muncă”. (Sfântul Nectarie de la Optina)

(Patericul de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 468)

* * *

Cuviosul Nectarie vorbea mult şi cu dragoste despre rugăciune: „Prin rugăciune şi cuvântul lui Dumnezeu se curăţă toată răutatea. Sufletul nu se poate împăca cu viaţa şi se alină numai prin rugăciune. Fără rugăciune sufletul e mort. Vorbăria e dăunătoare în rugăciune aşa cum a zis apostolul. Importante sunt dragostea şi sârguinţa către Dumnezeu. E mai bine să cinstim o zi cu o rugăciune, iar altă zi cu altă rugăciune, decât pe amândouă zilele cu o singură rugăciune. Ar trebui o rugăciune pe zi şi e de ajuns!”.

Aceasta nu înseamnă că stareţul a limitat săvârşirea rugăciunilor sau pravila zilnică la o singură rugăciune. El a vorbit despre măsura începătorilor, care aveau putere de concentrare numai la o singură rugăciune, iar pe celelalte le citeau fără atenţie. Această îngăduinţă faţă de neputinţe, stareţul a explicat-o prin exemplul următor: Mântuitorul Şi-a ales ucenici dintre oameni simpli, neînvăţaţi. I-a chemat, ei au părăsit totul şi au mers după El. El nu le-a dat nici un fel de pravilă de rugăciuni; le-a dat libertate deplină, înlesnire, ca şi copiilor. Iar Mântuitorul Însuşi, când a terminat propovăduirea, S-a însingurat, într-un loc pustiu, şi S-a rugat. El Şi-a chemat singur ucenicii. Iar la Ioan Botezătorul ucenicii au venit din proprie dorinţă – nu i-a chemat Botezătorul, ci ei au venit la el. Ce fel de pravilă le-a dat a rămas nedescoperit, însă i-a învăţat să se roage.

Când ucenicii lui Ioan au venit la Mântuitorul, ei le-au povestit apostolilor cum se rugau, iar aceia şi-au dat seama că ucenicii lui Ioan se rugau, iar Învăţătorul lor bun nici o jumătate de cuvânt nu le-a spus despre rugăciune. Şi aşa de serios L-au asaltat, ca şi cum i-ar fi reproşat că, iată, ucenicii lui Ioan se roagă, iar ei nu. Dar dacă ucenicii lui Ioan nu le ar fi spus, atunci ei nu s-ar fi gândit la acest lucru (acest ultim lucru l-a observat stareţul, uitându-se la o soră, care îi ceruse pravila de rugăciuni după ce aflase că stareţul hotărâse un asemenea lucru altor ucenici). Iar Mântuitorul le-a dat „Tatăl Nostru”. I-a învăţat aşa, iar altă rugăciune nu le-a dat. (Sfântul Nectarie de la Optina)

(Patericul de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2012, pp. 466-467)

* * *

El a vorbit cu ei despre treptele înalte ale drumului duhovnicesc, despre faptul că „pentru toate e nevoie de osteneală”.

Când se pune masa şi vă vine mirosul mâncării gustoase, vreţi să mâncaţi dar, cu toate acestea, lingura nu vă aduce singură mâncarea. Trebuie să vă siliţi, să vă ridicaţi, să mergeţi să luaţi lingura şi abia atunci puteţi să mâncaţi. Nici un lucru nu se face dintr-o dată – peste tot se cere aşteptare şi răbdare”.

„Omului îi e dată viaţa pentru ca ea să-i slujească lui – nu el să-i slujească ei”. Aceasta înseamnă că omul nu trebuie să se facă robul condiţiilor sale, nu trebuie să aducă interiorul lui ca jertfă pentru exterior. Dacă îi slujeşte vieţii, omul îşi pierde măsura, lucrează fără chibzuinţă şi intră într-o nedumerire foarte tristă; nici nu mai ştie pentru ce trăieşte. Aceasta este o nedumerire foarte periculoasă şi se întâmplă deseori. Omul, ca şi calul, cară şi cară şi dintr-o dată vine asupra lui un dezastru”. (Sfântul Nectarie de la Optina)

(Patericul de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2012, pp. 464-465)

* * *

Cuviosul a mai spus: „În vremurile din urmă, lumea va fi încercuită cu fier şi hârtie. În zilele lui Noe a fost aşa: se apropia potopul; Noe ştia despre el şi le-a spus oamenilor, însă aceştia nu l-au crezut. El a tocmit muncitori ca să construiască arca şi aceştia, deşi construiau arca, nu credeau; pentru munca lor au primit plata stabilită, însă nu au scăpat. Acele zile sunt prototipul zilelor noastre. Arca e Biserica. Numai aceia care vor fi în Ea se vor mântui”. (Sfântul Nectarie de la Optina)

(Patericul de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2012, pp. 464-465)

* * *

Smerenia, iubirea de aproapele şi pocăinţa, cuviosul le considera a fi cele mai importante pe drumul duhovnicesc.

„Pilda lui Iov este o lege pentru fiecare om. Cât este bogat, cunoscut şi în prosperitate, Dumnezeu nu îi răspunde. Când omul e plin de buboaie şi asuprit de toţi, atunci apare Dumnezeu şi discută El Însuşi cu omul, iar omul doar ascultă şi se tânguie, zicând: „Doamne, miluieşte-mă!”. Numai că măsura umilinţei e diferită.

E esenţial să vă păziţi de judecata aproapelui. Imediat ce vine în cap judecata, să ziceţi cu atenţie: „Doamne, dă-mi să văd păcatele mele şi să nu osândesc pe fratele meu!” (Sfântul Nectarie de la Optina)

(Patericul de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 461)

* * *

Se părea că întotdeauna ştia dinainte ce i se va spune. Despre o astfel de spovedanie a scris Evghenia Romarenko:

„Astăzi m-am spovedit pentru prima dată la Părintele. Am intrat ultima. Părintele mi-a spus să mă aşez pe divan, iar el stătea în picioare cu epitrahilul şi mânecuţele… Au început discuţia şi întrebările. A fost revăzută întreaga mea viaţă, adesea eu nu mai povesteam nimic, ci însuşi Părintele parcă îşi amintea anumite întâmplări importante şi păcate. Tot timpul mă gândeam: «Dacă voi uita ceva şi nu voi explica aşa cum se cuvine?» Dar cu cât mergeam mai departe, tot mai mult şi mai mult se simţea că nu trebuie să-i mai explic nimic, el însuşi explica de ce s-a întâmplat un lucru sau altul în viaţa mea. În sfârşit, Părintele a întrebat:

– Vrei ca mâine să primeşti Dumnezeiasca Împărtăşanie?

– Da, da, Părinte!

– Atunci, apropie-te de Dumnezeiescul Har,- şi m-a condus la icoane. Eu mă gândeam: «Iată, acum va începe spovedania». Deodată am simţit epitrahilul pe cap şi am auzit cuvintele rugăciunii de dezlegare…”

(Starețul Nectarie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 53)

* * *

La spovedit, Părintele Nectarie era foarte serios, aspru, concentrat. Cu toată severitatea lui, totdeauna era bun, niciodată nu certa, chiar atunci când se aştepta acest lucru. Odată, monahia Elena l-a rugat să-i dea o epitimie pentru îndreptare, dar Părintele i-a spus doar: „De la Domnul paşii omului se îndreptează” (Ps. 36, 23). Ea s-a plâns că nu se poate îndrepta, suferea pentru aceasta, dar Stareţul i-a spus: „Neputinţa şi pocăinţa pot să alterneze până la moarte. Şi în Proloage scrie: «Dacă cel ce greşeşte spune: Doamne, am greşit, iartă-mă, îi va fi lui mai mult decât o coroană împărătească»”.

(Starețul Nectarie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 52)

* * *

Odată a dat celei ce se spovedea să citească păcatele după carte. Aceasta, într-un loc, s-a oprit. – Ce s-a întâmplat? a întrebat Părintele. – Mă gândesc: am greşit aici sau nu? – Ei, gândeşte-te şi poate încercuieşti pe carte, – şi a zâmbit. Despre spovedanie spunea că eficienţa ei nu stă atât în amănunţimea ei, cât în frângerea inimii. Arăta importanţa duhovnicească a dezvăluirii cugetelor şi cuvintelor, nu numai a faptelor.

(Starețul Nectarie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 53)

* * *

Căsătoria pentru femeie înseamnă slujire Sfintei Treimi – atât de înaltă este chemarea femeii de a fi soţie şi mamă.

Fericirea în căsnicie li se dă doar celor care împlinesc poruncile Lui Dumnezeu şi văd căsătoria ca pe o Taină a Bisericii creştine. (Sfântul Cuvios Nectarie de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 72-73)

* * *

Este îmbucurător să aud că petreceţi în sănătate şi bunăstare împreună cu soţul. Să dea Dumnezeu ca nimic să nu tulbure vieţuirea voastră paşnică. Rugaţi-vă zilnic pentru aceasta. Luptaţi-vă cu gândurile bănuitoare referitoare la soţ. Astfel de gânduri, adesea neîntemeiate, doar tulbură pacea sufletească şi întunecă mintea. Luptaţi-vă şi cu alte slăbiciuni de care amintiţi în scrisoare, în slăbiciuni şi în această luptă ne-a fost dăruită rugăciunea. Prin rugăciune alungăm tot ceea ce nu este bun. Cum se învaţă rugăciunea citiţi în operele Episcopului Ignatie Briancianinov. El lămureşte totul bine şi simplu. Acolo veţi vedea ce fel de rugăciune corespunde mai bine stării Dumneavoastră sufleteşti.

(Sfântul Nectarie de la OptinaStarețul Nectarie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 105)

* * *

La o astfel de pretenţie trebuie să priveşti ca la o încălcare a regulii stabilite privind abstinenţa în viaţa conjugală. Dacă după ce îi aminteşti soţului despre această regulă şi după rugămintea de a nu o încălca el totuşi nu renunţă la pretenţia lui, atunci, alegând răul mai mic, trebuie să cedezi pentru a evita un rău mai mare, ca soţul să nu se adreseze altora şi să cadă în adulter. Dumneavoastră trebuie să spuneţi aceasta duhovnicului la spovedanie, că împotriva voinţei se întâmplă ca în viaţa conjugală să încălcaţi unele zile de sărbătoare.

(Sfântul NectarieStarețul Nectarie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 105)

* * *

Starea lui Iov este lege pentru fiecare om. Cât timp omul este bogat, vestit, cu bunăstare, Dumnezeu nu răspunde. Când omul stă pe gunoi, înlăturat de toţi, atunci Dumnezeu Se arată şi Însuşi stă de vorbă cu omul, iar omul doar ascultă şi Îl cheamă: «Doamne, miluieşte!»”.

(Sfântul Nectarie, Starețul Nectarie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 58)

* * *

Multele cuvinte sunt vătămătoare în rugăciune. Importante sunt iubirea şi osârdia faţă de Dumnezeu. Mai bine este să citeşti o rugăciune într-o zi, dar cu atenţie, în altă zi alta, decât pe amândouă deodată şi fără atenţie. Aceasta nu înseamnă că Stareţul limita cuvintele sau pravila zilnică la o singură rugăciune. El vorbea despre măsura începătorilor, care au putere să se concentreze doar la o singură rugăciune, iar alţii citesc cu mintea împrăştiată.

(Starețul Nectarie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 59)

* * *

Începeţi! Propun atenţiei Dumneavoastră învăţătura Sfinţilor Părinţi referitoare la aceasta: Vrei să te înveţi să-L iubeşti pe Dumnezeu? Îndepărtează-te de orice lucru, cuvânt, cuget şi simţire oprite de Evanghelie. Prin vrăjmăşia ta împotriva păcatului arată-ţi şi dovedeşte-ţi iubirea faţă de Dumnezeu. Păcatele în care se va întâmpla să cazi din pricina neputinţelor, încredinţează-le pocăinţei. Dar mai bine stăruie să nu se atingă de tine aceste păcate, printr-o severă veghere asupra propriei persoane.

(Starețul Nectarie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 100)

* * *

Studiază cu atenţie poruncile Evangheliei şi stăruie să le împlineşti prin faptă, stăruie să prefaci virtuţile evanghelice în obişnuinţă şi în calităţi personale. Pentru cel ce iubeşte este firesc să împlinească voia celui iubit.
Şi acuma vă doresc tot binele, mila lui Dumnezeu şi mă rog să vină asupra dumneavoastră pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu.
(Sfântul Nectarie de la OptinaStarețul Nectarie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 101)

* * *

O femeie, cândva, i-a spus:

– Părinte, mă mânii foarte repede.

El i-a răspuns:

– Cum te cuprinde mânia, repetă „Doamne miluieşte”. Prin rugăciune se curăţă orice întinăciune.

La întrebarea unei fiice duhovniceşti cum să se roage, Stareţul şi-a făcut încetişor semnul crucii, s-a aplecat, atingând cu mâna dreaptă pământul şi a spus: „Roagă-te aşa. Roagă-te trupeşte şi Domnul îţi va trimite Harul Său în ajutor. Roagă-te ca Domnul să împărăţească în inima ta; atunci se va preumple de mare bucurie şi nicio tristeţe nu va putea să o neliniştească.”

Altă dată sfătuia: „Roagă-te simplu: Doamne, dăruieşte-mi Harul Tău! Dacă vă acoperă norul necazurilor, atunci rugaţi-vă: Doamne, dăruieşte-mi Harul Tău. Şi Domnul ne va izbăvi de primejdii.”

Odată, bătrânul vizitiu Timotei a căzut la picioarele Părintelui, faţa i s-a transfigurat de credinţă, umilinţă şi nădejde: „Părinte, pentru ca raza ta caldă să încălzească sufletul meu rece, pentru ca el să se aprindă în drumul spre cer…”. După această frază complicată el a spus simplu: „Părinte, nu am lacrimi”. Dar Stareţul, cu un zâmbet minunat, i s-a închinat şi i-a spus: „Nu este nimic, sufletul tău plânge, iar aceste lacrimi sunt mult mai preţioase decât cele trupeşti.”

(Stareţul Nectarie de la Optina, în colecţia Cuvioşi stareţi de la Optina)

Sursa: http://www.doxologia.ro/

Categories: Cuvinte de folos Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.