Acasă > Cuvinte de folos > Sfântul Petru Damaschin: Păcatul

Sfântul Petru Damaschin: Păcatul

Sfântul Petru Damaschin: Păcatul

Dr. Greg Peters

Petru-Damaschin-IN-RDupă ce vorbeşte despre dialectica dintre mântuire şi pierzanie, Sfântul Petru Damaschin se apleacă asupra realităţii păcatului. Petru începe amintind de căderea lui satan, „îngerul de odinioară din cer, şi dezvoltă o teologie a păcatului de la un capăt la celălalt al lucrăriiSpre aducere aminte… Conform Sfântului Petru, de vreme ce „din neascultarea lui Adam crescând toţi pătimaşi prin obişnuirea cu patimile, unii [dintre noi] nici nu simt măcar amărăciunea patimilor”.

Totuşi, calea noastră către păcat urmează o rânduială explicită. Omul este mai întâi confruntat cu „aşa-numita momeală [προσβολή] sau venire în minte a răului, care nu are nici răsplată, nici ocară. După aceasta se iveşte aşa-zisa însoţire [συνδυασµός], adică acea convorbire cu gândul fie spre încuviinţare [συγκατάθεσιν], fie spre lepădare”. Mai mult, „nici nu păcătuim fără de voie, dacă nu consimţim mai înainte [συγκατατιθέµεθα] de bunăvoie cu gândul şi nu cădem în robie. Atunci, acela duce pe cel luat în prinsoare, chiar fără voie, la păcat”.

Sfântul Petru Damaschin defineşte ulterior această „încuviinţare” ca fiind „aplecarea spre plăcere a sufletului spre lucrul văzut, din care se naşte robia, care duce cu sila şi fără voie inima spre lucrare”. La început, omul consimte la ceva mic şi neimportant care apoi creşte într-un păcat mai mare. Sfântul Petru arată că vrăjmaşul „când vrea să-l arunce pe cineva în cele mari, îl face să nesocotească întâi cele mici şi nearătate: înainte de curvie, privirea deasă şi neînfrânată; înainte de ucidere, mânia uşoară; înainte de întunecarea cugetării, împrăştierea scurtă; şi înainte de aceasta, iarăşi, aşa-zisa trebuinţă neapărată a trupului”. Continuarea şi sursa: pemptousia.ro

Categories: Cuvinte de folos Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.