VIAŢA SFÂNTULUI PROOROC OSEA (17 octombrie)
Sfântul prooroc Osea era fiul lui Veriin de la Valemot, din seminţia Isahar, bărbat temător de Dumnezeu. În acea vreme mulţi din poporul lui Israel, abătându-se de la Dumnezeu şi uitând facerile de bine şi minunile Lui, se închinau idolilor, iar el slujea lui Dumnezeu, Celui ce a făcut cerul şi pământul şi Care a scos pe părinţii lor din Egipt cu mână tare; îi învăţa pe oamenii cei rătăciţi de la adevăr şi îi întorcea prin sfaturile sale cele înţelepte la strămoşeasca dreaptă credinţă. Umplându-se de Duh Sfânt, mult a proorocit pentru Israel şi pentru venirea lui Hristos şi Învierea Sa, precum se vede în Cartea lui. Pentru că a scris prooroceştile sale cuvinte, însumând paisprezece capete care se socotesc în Sfânta Scriptură ca fiind grăite prin Sfântul Duh. Osea a vieţuit ani îndelungaţi, cu 822 de ani înainte de naşterea lui Hristos. Iar numele lui se tâlcuieşte: mântuitor, păzitor sau umbritor. A murit întru bătrâneţe adânci şi cinstite şi a fost îngropat cu pace în pământul său.
SFÂNTUL PROROC OSEA
DESPRE LEPĂDAREA IUDEILOR ŞI VENIREA LUI ANTIHIRIST
Lepădarea iudeilor [Osea 3:3-4; 4:5-6;9:17]
A. Sfântul Chiril al Alexandriei comentează cele petrecute cu majoritatea iudeilor, după ce Iisus Hristos a înviat din morţi şi S-a înălţat la ceruri: ,,Dumnezeu-Tatăl le-a trimis pe Fiul Său, chemându-i la o slujire mai presus de Lege şi la cunoaşterea desăvârşită a binelui. El le-a trimis pe Fiul Său, pentru ca să-i izbăvească de povara fărădelegilor, ca să-i cureţe de tina păcatelor. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său ca să-i facă pe toţi fii ai Săi, ca şi ei să poată moşteni slava, mărirea şi comuniunea Sfântului Duh – viaţa nestricăcioasă, bucuria fără de sfârşit şi Împărăţia cerurilor. Însă, în loc să se pregătească fără preget a primi harul Său şi a-L lăuda prin cuvinte de mulţumire, ei nu au făcut nimic din toate acestea, ci, dimpotrivă, ei s-au ridicat împotriva Lui, respingându-L prin neascultare, nesocotind semnele Lui. Apoi, după ce au înfăptuit toată fărădelegea, au ajuns până la urmă să-L răstignească. Astfel, au primit osânda de a îndura chinurile mai înainte vestite prin prorocii cei sfinţi. Căci spus-a unul dintre aceştia: Dumnezeul meu îi va arunca de la Sine, că nu au ascultat de El. Să rătăcească printre neamuri! [Osea 9:17] […] Iar ei au fost lăsaţi pradă deznădejdii, au fost risipiţi pe faţa pământului, Templul lor a fost mistuit de flăcări şi Iudeea a fost călcată de picior străin.’’
Într-altă parte, Sfântul Chiril aduce din nou în discuţie chestiunea aceasta şi subliniază: ,,Dumnezeu S-a lepădat de ei, pentru că ei nu L-au ascultat; astfel s-au risipit cu toţii şi s-au făcut rătăcitori printre păgâni. […] Ia aminte la faptele acestea şi le înţelege spre întărirea credinţei tale în cele spuse aici. Căci, iată, au ajuns cu toţii pribegi şi străini în orice ţinut şi în oricare cetate, nicăieri nu mai pot să-şi păzerască slujirea curată după Lege, dar nici nu voiesc să primească slava şi bucuria unei vieţi trăită după înţelepciunea Evangheliei.’’
B. Şi i-am zis: ,,Zile fără număr vei sta aşa, nu vei desfrâna şi nu vei fi a nici unui bărbat, şi Eu voi face asemenea faţă de tine’’. Că zile fără număr fiii lui Israel vor rămâne fără rege, fără căpetenie, fără jertfă, fără stâlp de aducere aminte, fără efod şi fără terafimi. [Osea 3:3-4] Fericitul Ieronim înţelege aceasta după cum urmează: ,,Osea vorbeşte de multe ori despre Efraim sau despre Samaria, despre Iosif sau despre Izreel, despre femeia desfrânată sau despre fiii desfrânării [cf.Osea 1:2], despre o femeie adulteră încuiată în cămara soţului ei, petrecând multă vreme în văduvie şi în doliu, aşteptând vremea întoarcerii bărbatului ei [cf.Osea 3:1, 3-4].’’Apoi se întreabă: ,,Cum aş putea dar să vorbesc despre o desfrânată luată de soţie de un proroc [cf.Osea 2:7; 3-3] altfel decât ca despre o închipuire mai degrabă a Sinagogii decât a Bisericii neamurilor? Primită mai întâi de către închinătorii la idoli, prin Avraam şi Moise, Sinagoga nu a primit acum pe Mântuitorul şi astfel s-a vădit a nu fi credincioasă Domnului. Pentru aceasta, s-a văzut lipsită de altar, de preoţi şi de proroci şi trebuie să aştepte încă multă vreme după Bărbatul cel dintâi.’’
C. Poporul Meu va pieri, pentru că nu mai cunoaşte pe Domnul. Şi pentru că tu ai trecut cu vederea cunoaşterea Domnului, Eu te voi da la o parte din preoţia Mea. Şi fiindcă tu ai uitat de legea Domnului, şi Eu voi uita pe fiii tăi. [Osea 4:6]
Sfântul Chiril al Alexandriei scrie: ,,Mulţimea de necredincioşi este pe bună dreptate comparată cu întunericul şi cunoapteacăci ai minţii Luceafăr al dimineţii [cf.Zaharia6:12,LXX] şi Soare al dreptăţii [Maleahi 4:2] răsar şi strălucesc în minţile şi în inimile celor ce cred; în schimb, minţile şi inimile celor ce nesocotesc un dar atât de mare şi atât de vrednic de primit sunt cuprinse de întuneric, iar raţiunea unora ca aceştia este îngreunată de întristare.’’ Într-o altă omilie, acelaşi întăreşte: ,,Vezi bine că Ierusalimul este asemenea cunoaptea;căci întunericul ignoranţei a învăluit inimile iudeilor şi le-a răpit lumina ochilor. Şi pentru aceasta au fost lăsaţi pradă distrugerii şi morţii.’’
Sfântul Ambrozie arată: ,,Dumnezeu Îşi face cunoscută osânda [cf.Osea 4:6], pentru faptul că ea a uitat de făgăduinţă, a uitat de iubire, a nesocotit harul, s-a îndepărat de calea ascultării şi a pierdut astfel afecţiunea cuvenită ei ca soţie. El o mustră cu asprime, aducându-i aminte de delicateţea şi şi de buna-cuviinţă de care ar fi trebuit să dea dovadă: Nu tu m-ai socotit între casnicii tăi, Părintele şi garantul neprihănirii tale?’’ […]
Venirea lui Antihrist [Osea 13:15]
„Şi fiindcă el i-a dezbinat pe fraţi, vânt arzător îi va aduce Domnul, din arşiţa pustiei, şi-i va usca vinele şi-i va seca izvoarele şi ţara i-o va scoroji şi tot ce are într-însa mai de preţ” [Osea13:15 – apud Biblia lui Anania].
Sfântul Hipolit afirmă: ,,Luaţi aminte la cele scrise de către Osea cu putere; în zilele acelea, Domnul va aduce vânt arzător din pustie, şi le va usca vinele de apă, iar izvoarele le va seca [cf. Osea 13:15]. Şi acelaşi: Pentru că s-au răzvrătit împotriva Domnului, de sabie vor cădea, iar fiii şi femeile lor vor fi duşi în robie [cf. Osea 4:1]. Ce poate fi acest vânt arzător care vine dinspre răsărit, dacă nu tocmai Antihristul, care seacă albiile râurilor şi pârjoleşte roadele pământului, pentru că inimile oamenilor se abat după faptele lor? Motiv pentru care el însuşi le va fi dat spre pierzanie, iar ei vor fi făcuţi robi, pentru toată necurăţia acestuia.’’