Acasă > Mari duhovnici > STAREŢII DE LA OPTINA DESPRE SĂRBĂTORI

STAREŢII DE LA OPTINA DESPRE SĂRBĂTORI

SĂRBĂTOAREA

 

Prima zi în care mi-am sărbătorit numele primit la călugărie şi care a fost în anul 1821, mi-a adus foarte multă bucurie, căci am petrecut-o în tăcere în mijlocul unei pustii nelocuite, în rugăciune şi în priveghere de toată noaptea şi, într-adevăr, Paştele Domnului în vremea aceea sufletul meu l-a simţit în sinea lui ca pe Sărbătoarea Sărbătorilor. Să vă dăruiască Dumnezeu şi frăţiei voastre să aveţi tot aşa în suflet de ziua numelui, căci vă doresc aceasta din toată inima. (Cuviosul Antonie, 22, p.286)

De sărbători vrăjmaşul întotdeauna se străduieşte să facă necazuri, neplăceri. Unuia îi dă o lovitură, altuia un bobârnac, tuturor se străduieşte să le aducă câte ceva în dar de sărbători. Şi, cu cât eşti mai atent faţă de tine, mai aspru, cu atât mai mult şi mai tare se înarmează vrăjmaşul şi mai ales de sărbători să te trateze cu ceva. Trebuie să ne aşteptăm la orice, să fim pregătiţi pentru orice. Însă Domnul este milostiv şi de sărbători se împart şi daruri. Şi dumneavoastră veţi primi ceva, numai că lucrul acesta îl veţi băga de seamă peste vreo patruzeci de ani, poate. Atunci veţi afla ce dar v-a trimis Domnul în aceste sărbători. (Cuviosul Varsanufie, 5, p.90, din 20.12.1908)

Bucură-te, chiar dacă n-ai postit! Şi să crezi că pentru toate necazurile Multmilostivul te va răsplăti. Dacă cineva a venit în ceasul cel dintâi, să prăznuiască. Tot acolo va fi şi cel ce s-a trudit până în ceasul al şaselea, şi cel ce s-a ostenit până în al nouălea şi nici chiar cei ce vor veni în ultimul ceas nu vor rămâne fără plată. Domnul şi pe cel dintâi îl miluieşte, şi celuilalt îi dăruieşte şi intenţia o preţuieşte. Intraţi, aşadar, toţi întru bucuria Domnului vostru! (Cuviosul Anatolie, 7, p.86)

Niciodată nu este atât de potrivit să-i urezi cuiva pace în zilele acestea, căci pentru aceasta S-a născut Hristos, ca să aducă pacea pe pământ. De aceea, cine cârteşte şi nu este mulţumit cu starea lui nu simte sărbătoarea aceasta. Şi tu, dacă observi în tine această boală a necredinţei, scapă de ea. Şi Domnul te va răsplăti. (Cuviosul Anatolie, 7, p.256)

Îţi doresc să întâmpini cu pace şi blândeţe acest praznic luminos. Şi, dacă va voi Dumnezeu, să-l întâmpini şi în deplină sănătate. Totuşi, trebuie să ţinem minte că adevăratul nostru Paşte – va fi acolo, în lumina cea neapusă, cu mulţimile de îngeri şi de sfinţi şi cu Izvorul Luminii – cu Preadulcele Iisus. (Cuviosul Anatolie, 7, p.256)

Continuarea vieţii noastre este continuarea milei lui Dumnezeu faţă de om, de aceea şi zilele de naştere şi zilele numelui trebuie petrecute nu atât în distracţii zgomotoase, cât în cucernicie. (Cuviosul Antonie, 22, p.122)

Sărbătoreşte cu chibzuială acest mare praznic, căci între petrecerea cu chibzuială şi petrecerea cu fast este o distanţă ca de la cer la pământ. Cel ce petrece cu chibzuială, acela, şi dacă şi-ar dori să greşească – nu va greşi. Iar cel ce petrece cu fast, deşi se fereşte mult de căderi, totuşi nu se face părtaş la strălucirea sărbătorii. (Cuviosul Anatolie, 7, p.74)

Îţi doresc să sărbătoreşti [Paştele] în sfinţenie, cu pace şi cucernicie, ferindu-te de petreceri şi râsete. Şi atunci vei simţi bucuria. Altfel, nu vei avea niciun folos şi nicio bucurie. (Cuviosul Anatolie, 7, p.90)

Acum te felicit cu ocazia Învierii lui Hristos. Şi îţi doresc să fii în rândul acelor fecioare înţelepte despre care am cântat astăzi la utrenie. Căci fericită este sluga pe care o va găsi Domnul priveghind: Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului (Matei 25,13). (Cuviosul Anatolie, 7, p.99)

Îţi doresc să sărbătoreşti acest praznic cu vrednicie, adică în curăţie, sfinţenie şi pace. Iar ca să prăznuim aşa cum trebuie se cuvine să facem aşa: ,,Să ne curăţim simţirile şi să vedem pe Hristos strălucind cu neapropiata lumină a Învierii’’. (Cuviosul Anatolie, 7, p.102)

Să dea Dumnezeu să întâmpini cu duhul plin de bucurie şi cu inima plină de mângâiere această ,,Zi a Învierii’’, să urmăreşti cu toată inima tot canonul Paştilor, plin de adevăruri înalte şi mângâietoare, pe care să le cânţi în fiecare zi şi să termini cu stilul vesel şi plin de nădejde: ,, O, Înţelepciunea şi Cuvântul şi Puterea lui Dumnezeu. Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu Tine, mai adevărat, în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale’’. (Cuviosul Anatolie, 7, p.187)

Mare lucru este Arătarea lui Dumnezeu. Ea este prăznuită de Sfânta Biserică în toată lumea. Şi este prăznuită şi de fiecare suflet ortodox (mai ales de monahi): când prin necazuri, prin răbdarea după putere şi prin smerenie sufletul se curăţeşte de patimi şi, mai ales, de mândria cea demonică şi capătă pacea, atunci se învredniceşte de Arătarea lui Dumnezeu. Adică Însuşi Dumnezeu Se face văzut de către suflet şi Se sălăşluieşte în el: Şi locaşul Lui în Sion (Psalm 75,2). Dar acest lucru este încă departe de frăţia voastră. Vă trebuie multă înţelepciune şi nevoinţe ca să ajungeţi acolo. Dar pacea o puteţi găsi: la început în sufletul frăţiei voastre, iar apoi cu surorile şi apoi şi cu Dumnezeu. Atunci veţi avea parte de Arătarea lui Dumnezeu. Aşadar, străduiţi-vă să găsiţi pacea mult dorită. Desigur, singură nu puteţi, dar cereţi-I lui Dumnezeu şi El vă va da pacea, care covârşeşte orice minte (Filip.4,7). (Cuviosul Anatolie, 7, p.216)

Fără să aveţi mare nevoie, în zilele de sărbătoare să nu lucraţi. Sărbătoarea trebuie s-o preţuiţi şi s-o cinstiţi. Ziua aceasta se cuvine s-o închinaţi lui Dumnezeu: să mergeţi la biserică, iar acasă să vă rugaţi şi să citiţi Sfânta Scriptură şi scrierile Sfinţilor Părinţi şi să faceţi fapte bune. (Cuviosul Nicon, 8 , p.312)

Lipsa mângâierii şi tristeţea de nedescris pe care le-ai simţit în prima zi de Paşti ţi-au fost insuflate de vrăjmaşul. În această zi numai cei potrivnici plâng, iar credincioşii toţi se bucură. (Cuviosul Ilarion, p.52)

Aţi binevoit să mă întrebaţi pe mine, păcătosul, dacă vă este de folos sau nu să mergeţi de sărbători la părinţi pentru anumite treburi. Dar, după cum singură presimţiţi că puteţi avea neplăceri, în acest caz vă rog să renunţaţi la această călătorie, căci acestea sunt zile pe care le puteţi petrece spre mântuire. Dacă ele vor fi cinstite prin asemenea deprinderi, lucrul acesta nu mai este specific creştinilor; în asemenea zile [este mai bine] să-l ascultăm pe proorocul care spune: Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele ( Psalm 26,7). (Cuviosul Lev, p.142)

În zilele de dumincă să nu lucrezi. Iar dacă este vreo sărbătoare, de exemplu, a Sfântului Ioan Gură de Aur sau alta, seara poţi lucra. (Cuviosul Ambrozie, 1,Partea a II-a, p.71)

Sfântul Apostol Pavel scrie: Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm. Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii (Gal.5, 25-26). Şi iarăşi: În Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului (Gal.5, 16). Şi iarăşi: Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită (Gal.6, 1).

Aceste cuvinte apostoleşti ne arată clar ce înseamnă să trăim duhovniceşte şi cum să prăznuim duhovniceşte sărbătorile creştine, adică trebuie tot timpul şi, mai ales, în aceste zile, să ne purtăm cu blândeţe faţă de toţi, să nu supărăm pe nimeni, să nu pizmuim pe nimeni şi să nu împlinim poftele trupului, care mai întâi de toate îl ispiteşte pe om prin lăcomia pântecelui, iar apoi şi prin celelalte patimi. (Cuviosul Ambrozie, 23,Partea a II-a, p.15)

SURSA: FILOCALIA DE LA OPTINA, VOL. 2.

Categories: Mari duhovnici Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.

%d bloggers like this: