Acasă > Mari duhovnici > STAREŢII DE LA OPTINA DESPRE SPOVEDANIE (1)

STAREŢII DE LA OPTINA DESPRE SPOVEDANIE (1)

STAREŢII DE LA OPTINA DESPRE SPOVEDANIE

optina_elders

 

Cu privire la spovedania ta zilnică, îmi scrii că simţi în tine o mare schimbare şi, de asemenea, simţi un mare folos scriind despre tine în fiecare zi. Şi în inimă ţi-e uşor şi bine şi îmi ceri să-ţi explic nedumerirea şi să-ţi spun de ce ţi se întâmplă aşa. Aici lucrează Taina mărturisirii sau a spovedaniei, pe care o scrii, dând lămuriri despre tine.Şi tu însăţi, în practică, vezi că plictiseala cumplită care te chinuie, după ce o scrii, te părăseşte. Şi aşa se întâmplă totdeauna datorită mărturisirii.(Cuviosul Ilarion,47)

Pentru căinţa ta să te ierte Domnul, şi eu, nevrednicul, te iert şi te dezleg, dar aceasta, numai ca o scurtă mângâiere pentru tine, totuşi, trebuie neapărat să spui duhovnicului, chiar dacă nu în amănunt, dar cu sinceritate, căci atunci se împlineşte rânduiala şi duhovnicul îţi citeşte rugăciunea de dezlegare.(Cuviosul Lev,167)

Voiţi să-mi mărturisiţi cu sinceritate căderile dinainte, pe care, deşi le-aţi spovedit la duhovnici, totuşi povara greutăţilor nu se uşurează din conştiinţă, ci vă îngreuiază şi vă tulbură, adică nu sunteţi mulţumit şi probabil că duhovnicii la care v-aţi spovedit nu sunt aşa de iscusiţi, de aceea Sfinţii Părinţi purtători de Duh au rânduit pentru cei ce sunt la început şi doresc să primească chipul cel îngeresc să-şi spovedească din tinereţe toate greşelile lor şi astfel, curăţindu-şi conştiinţa şi sufletul, să pună temelie nouă, adică curăţindu-se şi uşurându-se de povara cea grea… Aşa că eu, multpăcătosul, sfătuiesc şi dragostea frăţiei voastre să ceară să se roage Domnului şi Dumnezeului celui Preamilosârd să vă trimită prin purtarea Lui de grijă un asemenea părinte purtător de duh, căruia să-i puteţi spovedi toate greşelile din tinereţe până la vârsta aceasta şi care să vă poată insufla şi explica importanţa lor, şi, deşi acum nu suntem în stare să ne împlinim canonul, totuşi prin pocăinţa cuvenită şi prin lacrimi îl împlinim, pentru ele şi Îl înduplecăm pe Domnul cel Preamilosârd să ne uşureze greutatea poverii şi să ne dăruiască vioiciune şi putere să luptăm împotriva vrăjmaşului tuturor, diavolul, şi, când Domnul, după credinţa şi râvna frăţiei voastre, vă va învrednici de un asemenea duhovnic şi veţi face aşa cum v-am spus mai sus, atunci veţi vedea înlăuntrul sufletului pacea şi bucuria inimii şi înduioşarea, care vă vor adăpa şi vă vor mângâia cu mângâiere nespusă.(Cuviosul Lev,1)

Când ne apropiem de Taina spovedaniei, trebuie să ne înfăţişăm cu frică, cu smerenie şi cu nădejde. Cu frică – aşa ca înaintea lui Dumnezeu, mâniat de cel păcătos. Cu smerenie – având conştiinţa propriei păcătoşenii. Cu nădejde – căci ne apropiem de Tatăl cel iubitor de fii, Care L-a trimis pentru răscumpărarea noastră pe Fiul Său, Cel ce a luat păcatele noastre, le-a ţintuit pe cruce şi le-a spălat cu preacuratul Său sânge.

În cazul tulburării şi uitării păcatelor, putem, mergând la spovedanie, să le scriem pentru a ni le aduce aminte şi, când le uităm, cu îngăduinţa duhovnicului să ne uităm pe hârtie şi să le explicăm. Asemenea exemple întâlnim şi în vieţile şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi.(Cuviosul Macarie,24, Vol.1 ,pp.326-327,328)

Eu nu am dreptul să dezleg de păcate în scris, prin corespondenţă, în altă eparhie; pentru aceasta există reguli bisericeşti. Ce treabă ai tu cu faptul că duhovnicul tău, neînţelegând viaţa duhovnicească te ocărăşte; tu vii cu căinţă la Domnul şi ea trebuie să fie smerită şi într-o asemenea stare trebuie să primeşti şi mustrări: evident că Domnul îngăduie aceasta. De unde să luăm duhovnici pe placul nostru? Dar, oricum ar fi ei, lor le sunt încredinţate cheile să lege şi să dezlege şi să fie slujitorii celorlalte taine.(Cuviosul Macarie,24, Vol.3, p.81)

La spovedanie trebuie să explici toate păcatele tale, în afară de cazul în care le uiţi, nu să le spui superficial, căci păcatul nespovedit nu se dezleagă, decât dacă din uitare nu-l spui. După spovedanie trebuie să te păzeşti de faptele păcătoase. Dar, chiar dacă se întâmplă să te superi pe cineva sau să mustri pe cineva: împăcându-te cu cel pe care te-ai supărat, fii liniştit, iar pentru mustrare, să te mustri pe tine însuţi, ca să nu-l tulburi pe stareţ, dar, dacă găseşti un moment potrivit să-l vezi, atunci, după măsura păcatului şi simţul conştiinţei, îi poţi povesti pe scurt; poţi scrie păcatele tale ţinând cont de spovedania noastră, căci de-a lungul timpului, după spovedanie trebuie să avem inima înfrântă şi smerită, pe care Dumnezeu nu o va urgisi, şi în fiecare zi trebuie să ne cercetăm şi să ne mustrăm pe noi înşine, iar pentru cele săvârşite să aducem înaintea lui Dumnezeu pocăinţă, ceea ce citim în rugăciunea a treia dinainte de culcare.(Cuviosul Macarie,24, Vol.6,pp.174-175)

Este folositor a spovedi totul cu mustrare de sine, iar dacă spovedeşti cu supărare pe ceilalţi, ce folos poţi avea, chiar dacă dai depline explicaţii? .(Cuviosul Ambrozie,23, Partea a III-a,  p.82)

Sursa:Filocalia de la Optina


Categories: Mari duhovnici Tags:
  1. Tavita
    mai 19th, 2011 la 22:34 | #1

    Sfinţilor Părinţi mijlociţi înaintea lui Dumnezeu pentru ca să ne mărturisim păcatele cu pocăinţă în toată vremea vieţii noastre!

  2. TOADER LUCREŢIA
    mai 19th, 2011 la 23:13 | #2

    Domnul să-i ţină sănătoşi pe duhovnicii noştri, care să ne lumineze calea spre mântuirea sufletelor!

  3. Anton Ina
    mai 20th, 2011 la 14:33 | #3

    Amin,amin!
    Hristos in mijlocul nostru!

    HRISTOS A INVIAT!

  1. Nici un trackbacks momentan.

%d bloggers like this: