Acasă > Cuvinte de folos > Stareţii de la Optina: SFATURI DESPRE ÎMPĂRTĂŞANIA DEASĂ, NECAZURI ŞI VIAŢA DE FAMILIE

Stareţii de la Optina: SFATURI DESPRE ÎMPĂRTĂŞANIA DEASĂ, NECAZURI ŞI VIAŢA DE FAMILIE

Stareţii de la Optina:

SFATURI DESPRE ÎMPĂRTĂŞANIA DEASĂ, NECAZURI ŞI VIAŢA DE FAMILIE

Cat de des sa ne impartasim

La sfarsitul scrisorii va exprimati dorinta de a va impartasi mai des cu Sfintele Iui Hristos Taine, ca urmare a starii dumneavoastra bolnavicioase, si dorinta aceasta este vrednica de lauda. Singur mi-ati scris ca dupa impartasirea cu Sfintele lui Hristos Taine va este mai bine sufleteste, si trupeste. De aceea, sa nu va lasati influentat de boala si chiar in chilie sa va impartasiti cu Sfintele Taine mai des. (Cuviosul losif, p. 74)

Imi scrieti despre dorinta fratiei voastre de a va impartasi des cu Sfintele Taine ale Trupului si Sangelui Domnului nostru. Este unul bun, numai ca trebuie sa va apropiati cu evlavia cuvenita si cu pregatirea dupa randuiala bisericeasca. (Cuviosul Anatolie, 9, p. 90)

Domnul sa-ti ierte greselile tale, numai sa nu refuzi sa te impartasesti mai des cu Sfintele lui Hristos Taine, caci in acestea exista mare ajutor si mila lui Dumnezeu. (Cuviosul Ambrozie, 23, Partea a lll -a, pp. 70)

Fiind bolnava, te-ai impartasit cu Sfintele lui Hristos Taine in fiecare saptamana si te intrebi daca nu este prea des. Daca esti bolnava grav, te poti impartasi cu Sfintele Taine si mai des. Sa nu te indoiesti deloc de aceasta. (Cuv. Ambrozie, 23, Partea a lll- a, pp. 110)

Necazurile

Noi nu stim pentru ce scop ne trimite Domnul necazuri, dar principalele cauze sunt trei, dintre care cel putin una este deseori pricina  faptului ca El ne bate cu toiagul Sau cel parintesc. Eu presupun ca, fie ca pedeapsa pentru greselile noastre de dinainte, caci, dupa cuvantului Sfantului Apostol Pavel, suntem pedepsiti, ca sa nu fim osanditi impreuna cu lumea (1 Cor. 11, 32), fie spre incercarea credintei noastre si a nadejdii in Domnul, fie, in sfarsit, ca nu cumva, neavand parte de necazuri, sa nu cadem in alte pacate. Si, in afara de acestea, calea presarata de necazuri este calea catre Imparatia Cerurilor. (Cuviosul Macarie, 24, Vol. 2, p. 270)

Viata omului este plina de necazuri si in Imparatia Cerurilor prin multe necazuri se cuvine sa intram. Cititi istoria antica si veti afla ca marii oameni, nici eroii, nici carmuitorii imparatiilor, nici suveranii popoarelor nu au fost straini de necazurile pe care atotinteleapta pronie a Dumnezeu le trimite fiecaruia, fie din bunavointa, fie din ingaduinta, incercand credinta sau pedepsind pentru pacate. Chiar primul om a vazut in fiii sai fratricidul lui Cain si moartea lui Abel, care i-au adaugat la primul necaz un alt necaz cumplit. Pe ceilalti ii voi trece sub tacere si il pomeni numai pe sfantul si binecredinciosul rege si prooroc David felul in care a rabdat el necazurile prin fiii sai; cititi istoria lui si inchipuiti-va ca nici voi nu sunteti mai buni ca ei si, dupa judecatile lui Dumnezeu nestiute de noi, ati cazut in aceleasi ispite. Daca veti indura. cu supunere, punandu-va inainte pacatele voastre, atunci Dumnezeu va trimite degraba mangaierea. (Cuviosul Macarie, 24, Vol. 1, pp. 177-178)

Daca luam aminte la Domnul nsotru Iisus Hristos, care a suferit fara sa aiba vreo vina si a rabdat ocari, mustrari, scuparin, bataia , umiliri, ponegiri, rastignire, cununa de spini, strapungerea coastei, pironirea pracuratelor Lui maini si picioare – vedem ce inseamna necazurile noastre, pricinuite de ocari si dispretuiri. Caci El ne-a lasat pilda, ca sa pasim pe urmele Lui (cf. 1 Petru 2, 21) si, desi nu intru totul, totusi cat Ίι suntem si noi partasi la patimile Lui atunci cand rabdam cu blandete si fara cartire necazurile trimise de El. Va aflati la Universitatea lui Dumnezeu -n asadar, El va invata, caci voieste sa faca ceva bun din dumneavoastra. Nu-I stati impotriva! (Cuviosul Macarie, 24, Vol. 5, p. 643)

Dumnezeu, Cel Preamilosard si Atotintelept, Care te iubeste, cunoaste necazurile tale, caci ele nu se intampla altfel decat cu voia si ingaduinta Lui, si Ii este mila de tine si te intareste in ele, caci altfel cum ai putea indura amarul si greutatea necazurilor? El te-ar putea slobozi de ele, dar, probabil, cere prin ele folosul sufletului tau. Sfantul Isaac Sirul scrie ca „din aceasta se cunoaste ca Dumnezeu ii poarta omului de grija din faptul ca ii trimite pururea necazuri” (Cuvantul 35). (Cuviosul trie, 24, Vol. 3, p. 104)

Chiar daca Dumnezeu ii trimite cuiva necazuri, face aceasta pentru a-l curati de pacate si a-l pregati pentru vesnica Imparatie Cereasca. Cele de aici sunt vremelnice, iar cele de dincolo vesnice. (Cuviosul Macarie, 24, 1, p. 370)

Intampini si necazuri, insa ele sunt inevitabile pe calea mantuirii, iar eacul impotriva lor este smerenia. (Cuviosul Macarie, 24, Vol. 2, p. 189)

Calea noastra este astfel incat, vrem sau nu vrem, necazul trebuie sa existe, cu ingaduinta lui Dumnezeu, spre incercarea noastra si spre rinderea rabdarii. (Cuviosul Macarie, 24, Vol. 6, p. 129)

De necazuri nicaieri nu putem fugi, caci ele sunt roadele propriilor noastre patimi si le scot pe acestea la iveala ca noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa ne ingrijim de vindecarea lor. (Cuviosul Macarie, 24, Vol. 3, p. 91)

Cu privire la necazurile care se intalnesc pe calea aceasta iti spun ca ele provin mai mult din patimile noastre, patimile noastre sunt cele ni le pricinuiesc, dar sunt ingaduite de pronia lui Dumnezeu pentru videcarea patimilor noastre si nu sunt peste puterile noastre, ci sunt pe masura alcatuirii noastre. Fara ispite nu ne cunoastem pe noi insine si nu ajungem la smerenie. Ispitele sunt trimise fie ca pedeapsa pentru pacate ,fie spre incercarea credintei si a dragostei noastre fata de Dumnezeu, fie pentru a ne opri de la pacate. (Cuv. Macarie, Vol. 5, p.22)

Viata de Familie

In ceea ce priveste gandul dvs. de a va desparti de sot si a pleca la mama dvs., sa stiti ca prin aceasta despartire va veti face de ras si ii veti determina pe oamenii rai sa gandeasca rau despre dvs. si sa spuna ca v-ati despartit din pricina legaturilor rele cu unul si cu altul, ceea ce le va supara si pe toate rudele dvs. de aceea sa va temeti sa ganditi asa, si mai ales sa faceti asa. Iar cu privire le rugaciunea dvs. dumneavoastra, ca Maica Domnului sa va elibereze de legaturile cojugale, sa stiti ca este rugaciunea cea mai potrivnica lui Dumnezeu, de care ar trebui sa va infricosati, ca de ο moarte naprasnica. Va rog staritor staruitor, ca pe iubita mea fiica duhovniceasca intru Domnul, sa parasiti  toate aceste ganduri tulburatoare si cu supunere copilareasca sa lsa va lasati cu smerenie in voia lui Dumnezeu, Care mai inainte de a-I cere dvs., stie ce va este de folos, de aceea nimeni si nimic nu va linisti inima dumneavoastra in afara de lasarea desavarsita in voia lui Dumnezeu. Strigati cu smerenie catre El: „Tatal nostru, faca-se voia Ta cea sfanta cu mine, pacatoasa! lata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul Tau!”  De asemenea, nici pentru viitor sa nu va ingrijorati, caci, daca Domnul va va binecuvanta sa fiti mama, atunci, dupa cuvantul Domnului, durerea va fi uitata pentru bucuria ca s-a nascut om in lume. (Cuv. Antonie, 22, pp. 46-47)

Din scrisoarea domniei voastre am vazut neoranduiala pe care ο aveti in familie si, cu toate ca am sanatatea foarte slaba, ma doare sufletul pentru situatia in care va aflati. Dar va rog staruitor, cinstite F. N., ca pe cel ce ocupati primul loc in familie, tot domnia voastra sa fiti primul care sa puna inceput bun si sa vorbeasca cu blandete si bunavointa, nu cu duhul mandriei, ci cu duhul smereniei si Dumnezeu are puterea sa indrepte starea voastra sufleteasca si trupeasca si sa aduca in casa pacea, linisteatea si armonia. (Cuviosul Lev, p. 218)

In ceea ce priveste randuiala din casa si viata duhovniceasca, domnia voastra, ca stapan, aveti datoria sa interveniti si, unde este ceva rau, a straduiti sa indreptati prin sfaturi sau asa, dupa sfatul Sfantului Apostol: Staruieste cu timp si fara de timp, mustra, cearta, indeamna, cu toata indelunga-rabdare si invatatura (2 Tim. 4, 2). Iar daca va porniti spre manie, aceasta inseamna ca si domnia voastra slujiti patimilor: de aceea sa va smeriti, sa va cunoasteti neputinta si in cuget sa fiti ingaduitor cu aproapele. Si, pe cat puteti, sa va straduiti sa va infranati de la manie: ea intuneca mintea, impietreste inima si este semnul vadit al mandriei. Daca va veti infrana putin cate putin de la manie, atunci cu ajutorul lui Dumnezeu ea va slabi si domnia voastra veti fi mai linistit. (Cuviosul Lev, p. 205)

Extrase din: Filocalia de la Optina vol.ll, Egumenita, 2010.

Sursa: http://www.impantokratoros.gr/599106A1.ro.aspx

  1. martie 17th, 2014 la 16:06 | #1

    Exista persoane care fac din deasa imartasanie un scop in sine . Dar , din proprie experienta am constatat ca , daca nu ai sufletul usor , adica ai probleme care tin de suflet , impartasania nu te ajuta cu nimic. Eu am avut o perioada cand , desi ma impartaseam , nu ma foloseam cu nimic , pantru ca aveam grave divergente cu cineva si eram mereu tulburata si in acelasi timp judecam pe acea persoana . Eram la pamant si nu reuseam cu nimic sa ma ridic .In fine , ma ridicam si iar cadeam, era insuportabil , dar asta era. Insa , pentru ca aveam tulburare mare in sufletul meu , cred ca nu trebuia sa ma impartasesc La un moment dat , am refuzat sa ma mai impartasesc ; parintele m-a acuzat ca nu fac ascultare si i-am spus ca fac ascultare si ma impartasesc , dar , sfintia sa va da socoteala daca nu e bine .Atunci m-a lasat sa fac ce cred.
    Am citit undeva , ca niste calugari se impartaseau la porunca staretului lor , dar cu nevrednicie si cand au murit si ei si staretul , a avut cineva vedenie despre ei : a vazut un inger cum i-a scos din mormant pe toti , i-a batut pe spate pana au scuipat toate particelele de la Sfanta Impartasanie si i-a trimis apoi in iad , pentru ca primisera dezlegare prea usor la Sfanta Impartasanie . Si , dupa ce am citit toate astea mi-a fost frica , pentru ca nu luam cu vrednicie Impartasania , fiind cazuta , nici canonul nu-l mai implineam cum trebuie .
    Acum , dupa ce au trecut acele probleme , ma simt bine . Am mers la alt duhovnic , am primit dezlegare pentru impartasanie de Sfintele Pasti.Celalalt duhovnic , cred ca a ramas mahnit , cred ca ma considera inselata si fara ascultare , dar sufletul meu pierea si nici un bine nu-mi facea Sfanta Impartasanie . Deci , conluzia mea practica este ca nu trebuie sa ne impartasim atunci cand avem ceva cat de mic asupra cuiva , cand suntem tulburati de ceva.
    Am sa mai relatez o alta situatie : cand am inceput sa cred in Dumnezeu si sa ma spovedesc , eram sub canon si doi ani nu m-am impartasit . Dar ma spovedeam des , chiar saptamanal. Dar la Sfanta Liturghie eram nu pe pamant , ci in cer, iar in viata de toate zilele , traiam calugaria alba. Deci este buna si deasa impartasanie , pentru cei curati , in pace cu toate si cu toti , dar ne putem impartasi si altfel , cum am trait eu in acei ani fara impartasanie si eram ca si cand ma impartaseam zilnic. Depinde cum traim clipa , ce rost dam vietii . Sfanta Cuvioasa Maria Egipteanca nu s-a impartasit ani buni , dar se ridica de la pamant cand se ruga si Duhul Sfant a invatat-o toata Sfanta Scriptura.
    Deci , inca o data , Sfanta Impartasanie nu ne ajuta cu nimic daca nu ducem viata curata , dar daca Dumnezeu vede la noi ravna si evlavie , ne ajuta chiar daca suntem in fundul pamantului si nu ne putem impartasi.

  2. Victor
    martie 17th, 2014 la 20:52 | #2

    Sf. Impartasanie ne uneste cu Hristos si pe noi intre noi, asta e ceea ce cred. Privind la practica bisericii primare, de a fi scosi afara din Biserica cei care nu se impartasesc si de a fi considerati excomunicati (deci in afara Bisericii) cei care nu s-au impartasit de mai mult de 3 saptamani, avem toate argumentele sa sustinem impartasania deasa. Tot din experienta persoanala spun ca exista tendinta de a da vina pe impartasanie pentru „relele” care apar in viata noastra. Ori tocmai aceasta tendinta poate fi o consecinta pozitiva a impartasaniei dese, careia noi ii acordam un sens negativ. Daca de aici se ajunge la renuntarea la impartasanie, gandind ca asta ne va ajuta mai mult, este ca si cum am renunta la a ne hrani gandind ca asa ne ramane mai mult timp pentru alta activitate importanta din viata noastra… si ne tot gandim asa: pai daca nu mananc nici azi, nici maine, nici poimaine, economisesc in total „X” ore, fac o afacere buna. Dar in final mor de foame. Diavolul are mai mare putere asupra noastra cand nu ne impartasim!

  3. Ana Elisabeta
    martie 17th, 2014 la 21:09 | #3

    Am mai auzit asemenea istorisiri despre persoane care primisera dezlegare sa se impartaseasca des si ceva nu mergea deloc bine, dar dupa aceea au rarit impartasania si li s-a imbunatatit spectaculos viata duhovniceasca. Imi pare ca domnisoara Simona s-ar fi folosit mai mult daca si-ar fi depasit judecatile si celelalte ispite pe care le avea fara sa se indeparteze de Sfintele Taine. Acum domnisoara Simona a ramas cu impresia ca, fiindca nu mai are ispite, inseamna ca ispitele ii veneau din cauza ca se impartasea des si ca primul duhovnic a sfatuit-o rau. Mi se pare ca greseste.

    Bibliografie:
    http://www.pemptousia.ro/2013/11/despre-impartasirea-deasa/
    http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/sf_nicodim_aghioritul-deasa_impartasire.htm

    Domnul sa ne apere si sa ne pazeasca in ispite!

  4. Victor
    martie 17th, 2014 la 22:02 | #4

    Exact, aici e toata problema: il cautam pe Dumnezeu peste tot si chiar il gasim. Dar nu ne gandim ca El, Hristos, a doua Persoana a Sfintei Treimi este legatura noastra cu Tatal.Apostolii i-au cerut Mantuitorului sa I-l arate pe Tatal si le va fi de ajuns iar noi prin euharistie il primim pe Dumnezeu înăuntru nostru. Ce taina mare!

  5. AndreiD
    martie 17th, 2014 la 23:46 | #5

    Dna Simona are mai multe probleme si anume parerea de sine ca stie prea multa teologie. Nu e primul articol in care coontrazice vorbele unor sfinti. Alte „victime” ale domniei sale sunt Sfantul Luca al Crimeii, Mitropolitul Serafim al Pireului si altii. Se stie ca baza smereniei e in primul rand ascultarea de Parintii Bisericii. Daca nu ai aceasta baza, nu vei ajunge sa cultivi aceasta virtute in toata plenitudinea sa.
    Apoi femeia cu parerea de sine in Biserica nu a fost niciodata privita cu ochi buni de catre sfinti. Si nu din cauza ca erau misogini, ci tocmai ca se ajunge la caderi de genul acesta.
    Din pacate accesul de azi la atatea carti si informatie duhovniceasca are doua taisuri. Unii se induhovnicesc, unii ratacesc crezand ca stiu prea multe.
    Cat despre deasa impartasanie, trebuie avut in vedere ca Euharistia e centrul Sfintei Liturghii. Nu are nici-o relevanta sa participi la cina daca nu mananci. Tocmai de aceea si Sfintii Apostoli au pedepsit cu afurisanie pe cei ce stau la Sfanta Liturghie fara sa se impartaseasca (canonul 9 apostolic).

  6. Victor
  1. Nici un trackbacks momentan.

%d bloggers like this: