Arhivă

Post Tăguit cu ‘Cuviosul Ioan de la Valaam’

Din Scrisorile Sfântului Ioan de la Valaam: Hristos în mijlocul nostru!

octombrie 29th, 2019 Fără comentarii

0989_001 Skeemaigumeni Johannes Valaam

Hristos în mijlocul nostru!

În ultima ta scrisoare, îmi vorbeşti din nou despre încercările tale; însă acuma, mulţumită lui Dumnezeu, ele au trecut. Sfinţii Părinţi au spus că nu există mântuire fără suferinţă. Acestea au două avantaje. În primul rând, ne dau râvnă către Dumnezeu şi ne învaţă să-I mulţumim din tot sufletul. În al doilea rând, ele ne slobozesc de preocupări şi griji inutile. În scrierile lor, vedem cum Sfinţii Părinţi se mâhnesc şi se descurajează ca şi noi; ei chiar au încercat stări pe care au preferat să nu le pomenească, ca să nu tulbure şi să nu deznădăjduiască pe începătorii în ale vieţii duhovniceşti ca şi noi.

Sfinţii Părinţi au expus în amănunţime în scrierile lor ceea ce trebuie să fie o viaţă duhovnicească plină de înţelepciune; ori, doar făcând această experienţă putem începe să înţelegem scrierile lor. Dacă te pui la lucru, dacă-ţi cureţi inima de patimi, totul îţi va deveni foarte limpede şi pe înţeles. Sfinţi călugări, rugaţi pe Dumnezeu pentru păcătoşii de noi şi deschideţi minţile noastre şovăielnice învăţăturilor voastre! Citeşte mai departe…

Cuviosul Ioan de la Valaam: SĂ NE CURĂŢIM INIMA DE PATIMI

octombrie 9th, 2013 Fără comentarii

Cuviosul Ioan de la Valaam: Scrisori către ucenici

 

6

14 septembrie 1943

E de puţin folos să ne mulţumim să citim şi să ne întrebăm: cum să ne mântuim? Trebuie să începem să practicăm, să lucrăm şi să ne curăţim inima de patimi. Acum ştiţi în ce constă viaţa duhovnicească. Să aveţi noroc! Puneţi-vă la treabă! Dumnezeu să vă lumineze şi să nu mă uitaţi în sfintele voastre rugăciuni!

Limbajul Sfântului Isaac Sirul este, ce-i drept, anevoios, dar învăţătura lui este şi mai grea pentru noi; căci puţul este adânc şi n-avem decât o sfoara prea scurtă pentru a ajunge minunata apă mântuitoare ce se află în adâncuri.

Episcopul Teofan (Zăvorâtul) a compus chiar o rugăciune Sfântului Isaac Sirul, ca să ne ajute să înţelegem învăţătura sa mântuitoare. În general, Sfinţii Părinţi au scris plecând de la experienţa şi de la sentimentele lor şi numai cei ce lucrează pentru purificarea inimii pot să înţeleagă această învăţătură.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Extras din cartea: FericirileCuviosul Ioan de la Valaam, Ed. Anastasia,1997.

Cuviosul Ioan de la Valaam: Păstrează-ţi discernământul!

octombrie 5th, 2013 Fără comentarii

Cuviosul Ioan de la Valaam: Scrisori către ucenici 

 – 5 –

nedatată

Mulţumeşte lui Dumnezeu ce ţi-a dat să guşti, fie cât de puţin, „cât de bun este Domnul”. Este adevărat, nu trebuie să-i descoperi altcuiva viaţa ta lăuntrică – nici chiar duhovnicului tau – dacă nu are aceeaşi viaţă ca a ta. Sfântul Antonie cel Mare scrie: „Dacă vorbeşti despre lucruri duhovniceşti unuia care nu este înduhovnicit, toate aceste îi vor părea ridicole”. În scrisoarea precedentă ţi-am vorbit despre smerenie şi-ţi repet: „Smereşte-te, copila mea: vrăjmaşul este foarte viclean şi noi suntem slabi”. Sfântul Macarie cel Mare scrie: „Am cunoscut oameni ce erau într-o asemenea stare de desăvârşire duhovnicească, încât contemplau slava sfinţilor din ceruri; au trăit 6 ani această stare, şi totuşi – este cumplit să o spunem – s-au pierdut”.

El mai citează cazul unor martiri ce au îndurat chinuri groaznice, dar totuţi au căzut. Cât despre iertarea păcatelor, Duhul Sfânt grăieşte prin gura proorocului Iezechiel: „Dar dacă cel rău se întoarce de la nelegiuirile sale pe care le-a făcut şi păzeşte toate legile Mele (…),nu se vor pomeni deloc nelegiuirile pe care el le va fi făcut (…). Dar şi dreptul, dacă se abate de la dreptatea sa (…), toate faptele lui bune pe care le va fi făcut nu se vor pomeni” (Iz.18,21-22,24)

Păstrează-ţi discernământul, copila mea! Fii înţeleaptă ca şarpele şi nevinovată ca porumbelul!

Trag mare folos din faptul că trăiesc într-o încăpere comună şi că dorm alături de ceilalţi, toţi îngrămădiţi pe duşumele. Dumnezeu este unul, dar multe sunt căile care duc la El. Ne-o arată pilda Sfinţilor Părinţi: unii au înaintat în viaţa duhovnicească practicând rugăciunea interioară, alţii recitând psalmi, canoane şi tropare. Aş mai adăuga numai atât: Sfinţii Părinţi spun că, chiar şi la sfinţi, cusururile fireşti se păstrează – şi aceasta pentru smerenia lor.

Este cu siguranţă foarte plăcut să fii cu Mântuitorul pe Tabor; dar trebuie de asemenea să fii cu El şi pe Golgota; deci, înarmează-te cu răbdare! Cel ce are urechi de auzit să audă (Lc. 14 35)

Domnul să te lumineze!

Extras din cartea: FericirileCuviosul Ioan de la Valaam, Ed. Anastasia,1997.

Cuviosul Ioan de la Valaam: „Până la moarte, nu te încrede în tine însăţi!”

septembrie 30th, 2013 Fără comentarii

Cuviosul Ioan de la Valaam: Scrisori către ucenici

4

27 iulie 1940

Fericită eşti, dacă te simţi ca un copil sărman în mijlocul oamenilor cultivaţi sufleteşte. Nu invidia şi nu căuta euforii spirituale. Misticii caută asemenea senzaţii de har şi, în loc să obţină contemplaţia adevărată, cad în năluciri diavoleşti. Domnul dă perceperea harului Său celui care şi-a curăţat inima de patimi. Sfinţii Părinţi dobândiseră această stare, dar noi, păcătoşii, trebuie să ne rugăm cu căinţa şi să-i cerem lui Dumnezeu ajutorul pentru a ne putea război cu patimile. Patericul povesteşte că un ucenic i-a spus bătrânului „Cutare vede îngeri”. Bătrânul i-a răspuns: „Nu-i de mirare că vede îngeri, dar aş avea mare admiraţie pentru cel ce îşi vede păcatele”. Deşi scurtă, această pildă a bătrânului este de o mare adâncime duhovnicească, căci nimic nu este mai dificil decât a te cunoaşte pe tine însuţi. Tu scrii „Cuvintele rugăciunii au devenit una cu Domnul şi sunt de nedespărţit de Domnul Însuşi”. Nu greşiţi, şi aşa şi trebuie să fie.

Da, „bunătatea, bogăţia, dragostea părinţilor şi laudele ce ne înconjoară” sunt o mare piedică în viaţa duhovnicească. Sfinţii Părinţi se temeau de aceste ispite şi le evitau pe cât posibil. Tocmai de aceea s-au retras în mănăstiri şi în pustiuri. Dar tu nu ai nevoie să te retragi nicăieri. Străduieşte-te să fii înţeleaptă ca şarpele şi nevinovată ca porumbelul! Restul este trecător, gol şi de mică importanţă. Noi trebuie să ne aducem aminte şi chiar să ne convingem că vom muri într-o bună zi. Şi acolo, viaţa veşnică ne aşteaptă, timpul se opreşte. Doamne, fie-ţi milă!

Te afli la o vârstă şi la o întorsătură primejdioasă a vieţii tale. Smereşte-te şi, până la moarte, nu te încrede în tine însăţi. Dumnezeu să te înţelepţească!

Continuă să te rogi cum te rogi acum. Dacă ai VIEŢILE SFINŢILOR, te sfătuiesc să le citesti din când în când; ele te vor inspira şi te vor învăţa multe.

Cu dragoste în Hristos.

Extras din cartea: FericirileCuviosul Ioan de la Valaam, Ed. Anastasia,1997.

Cuviosul Ioan de la Valaam: Nu te încrede în tine însuţi

septembrie 19th, 2013 Fără comentarii

Cuviosul Ioan de la Valaam: Scrisori către ucenici

 

3

27 aprilie 1940

Am primit într-adevăr scrisoarea ta. Prin mila lui Dumnezeu, mă aflu încă în viaţă. Cu toate că mă culc pe scânduri, sunt liniştit sufleteşte. Nu mă mai gândesc la Valaam – e ca şi cum aş trăi acolo! Am înţeles scrisoarea ta, căci este scrisă din inimă şi am simţit puterea cuvintelor.

Am părăsit Valaamul în linişte şi am trecut bombardamentul cu sufletul împăcat. În timpul alarmelor, n-am alergat la adăpost – cu toate că adăpostul era amenajat în biserica principală, ci am rămas în chilia mea mea ca să citesc Sfânta Evanghelie. Căderea bombelor zguduia clădirea, geamurile zburau în ţăndari, uşile se deschideau. Însă eu am avut convingerea că voi rămâne în viaţă.

A trebuit să părăsim Valaamul în grabă şi, deşi nu am putut lua decât puţine lucruri cu noi, nu regret. Este totuşi păcat că icoana ta, cât şi cea primită de la părinţii mei, cu binecuvântarea lor, au rămas agăţate pe perete. Am luat cu mine câteva cărti din Sfinţii Părinţi şi asta ajunge!

Deşi te-ai dezlegat de patimi, păstrează-ţi smerenia şi, până la moarte, nu te încrede în tine însăţi. Trebuie să ne nevoim pentru fiecare virtute, dar reuşita străduinţelor noastră depinde de harul divin. Ca răsplată a smereniei şi nu a ascezei, Dumnezeu ne trimite harul Său. Cu cât omul se smereşte mai mult, cu atât harul îl cercetează mai mult. Te sfătuiesc să citeşti cele cinci cuvântari despre curăţie a inimii scrise de Sfântul Macarie cel Mare. Au fost publicate la voi.

Extras din cartea: FericirileCuviosul Ioan de la Valaam, Ed. Anastasia,1997.

Cuviosul Ioan de la Valaam: Ridică-te şi continuă!

septembrie 18th, 2013 Fără comentarii

Cuviosul Ioan de la Valaam: Scrisori către ucenici

 

2

4 octombrie 1939

Este bine să practici rugaciunea lui Iisus. Sfinţii Părinţi au numit rugăciunea „regina virtuţilor”, căci atrage după sine celelalte virtuţi. Cu cât este mai curată, cu atât nevoinţa ascetică pe care o cere este mai mare. Avva Agathon zicea: „Până la ultima suflare, rugăciunea cere nevoinţa unei lupte aspre”.

Spui de o suta de ori rugăciunea dimineaţa şi de o sută de ori seara: e suficient pentru tine. Încearcă numai să o faci cu atenţie; nu te tulbura dacă inima ta este secătuită, sileşte-o către rugăciune!

După cum ţi-am spus, fixează-ţi atenţia în partea de sus a pieptului. La lucru sau în prezenţa altcuiva, încearcă să te ţii cu mintea lipită de Dumnezeu, adică să ai amintirea lui Dumnezeu, gândul că este de faţă. Dacă Psalmii şi Acatistele te poartă mai vârtos spre căinţă şi dacă ai timp, recită-le.

Nu îndrăznim să-i cerem lui Dumnezeu rugăciunea neîncetată a inimii la care tu aspiri, căci este o stare spirituală foarte rară, la care, după cum spune Sfântul Isaac Sirul, doar un om din o mie ajunge; doar prin harul lui Dumnezeu, ca răsplată pentru o profundă smerenie, să ajungem la o asemenea treaptă. Nu încerca să obţii căldura inimii! Ea vine independent de eforturile şi aşteptările noastre. Truda noastră trebuie concentrata asupra rugăciunii; reuşita însă depinde de har. Nu căuta nimic mai mult şi nu te pripi! Fiindcă nu prin salturi, ci printr-o cale plină de răbdare se înaintează în viaţa duhovnicească. Esti încă tânără, şi fizic, şi spiritual. Sfântul Ioan Scararul scrie: „dacă vei cerceta sufletul unui începător, vei vedea în el rătăcirile: dorinţa rugăciunii neîncetate, a amintirii neîntrerupte a morţii şi a unei depline stăpâniri a mâniei, ceea ce ţine de starea desăvârşiţilor”. Semnul rugăciunii în căldura inimii cu o inimă zdrobită este de a te considera un nimic şi de a striga către Domnul: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătoasa!”. Poţi la fel de bine să te rogi şi cu alte cuvinte dacă acest lucru ţi se potriveşte mai bine.

Nu vrei să păcătuieşti şi păcătuieşti grav. Ce-i de făcut? Suntem oameni, trupeşte, şi pe deasupra ispitiţi de diavoli. Nu te teme şi nu te descuraja, chiar şi când eziţi pe calea unei virtuţi! Ridică-te şi continuă! Să ştii că nu de noi depinde să rămânem în curăţie, ci de harul lui Dumnezeu. Fii smerită şi până la moarte nu te încrede în tine însăţi! Nu-i judeca pe alţii în nici o împrejurare! Cel ce-şi judecă aproapele va cădea şi el însuşi în aceleaşi păcate. Nu poate fi altfel.

Dacă ţi se întâmplă să cazi la învoială cu conştiinţa ta pentru că vrei sa fii singură şi să stai acasă, aceasta nu este un păcat. Fii chibzuită, pentru ca totul să fie făcut din dragoste de Dumnezeu!

Dumnezeu să te lumineze!

Extras din cartea: FericirileCuviosul Ioan de la Valaam, Ed. Anastasia,1997.

Cuviosul Ioan de la Valaam: Rugăciunea este nevoinţa ascetică cea mai grea

septembrie 17th, 2013 Fără comentarii

Cuviosul Ioan de la Valaam: Scrisori către ucenici

 

 

1

4 august 1939

Tocmai am primit scrisoarea ta bună şi am tras concluzia că ai început să te preocupi de viaţa ta duhovnicească. Dumnezeu să te lumineze! Observaţia ta: „Nu trebuie să aşteptam nimic de la rugăciune” este dreaptă. În timpul rugaciunii, trebuie să fim conştienţi de marea noastră nevrednicie şi să nu ne semeţim dacă ne vin lacrimile sau căldura inimii. Lasă ca acestea să vină şi să plece cum vor ele, şi nu te îngrijora dacă ele seacă: nu poate fi altfel.

Rugăciunea este nevoinţa ascetică cea mai grea; ea implică, până la suflarea cea mai de pe urma, truda unei lupte sustinuţe. În acest răstimp, în milostivirea Sa, Domnul aduce uneori mângâiere celui ce se roagă pentru a nu deznădăjdui. Hotărăşte-ţi tu însăţi rânduiala ta de rugăciune acasă, în funcţie de timpul pe care-l ai; ceea ce nu înseamnă s-o transformi într-un act de independenţă. Totodată, pentru a nu fi sclavul unei reguli şi a evita graba, te sfătuiesc să nu o faci de prea multe ori.

Prin mila lui Dumnezeu, noi trăim deocamdata viaţa monahală obişnuită în pace.

Dumnezeu să te binecuvânteze.

Extras din cartea: FericirileCuviosul Ioan de la Valaam, Ed. Anastasia,1997.

Elogiul simplităţii: VIAŢA CUVIOSULUI IOAN DE LA VALAAM

mai 22nd, 2012 Fără comentarii

Elogiul simplităţii:

VIAŢA CUVIOSULUI IOAN DE LA VALAAM

* * *

Citiţi şiDin Scrisorile Sfântului Ioan de la Valaam: HRISTOS ÎN MIJLOCUL NOSTRU!

Cuviosul Ioan de la Valaam

Se stie foarte putin despre copilaria celui ce va deveni staretul Ioan de la Valaam, Ivan Alekseevici Alekseev. S-a nascut la 26 februarie 1873, in provincia Tver, in Rusia. Vechi iobagi eliberati, pa­rintii lui sunt tarani. Fiind credinciosi, fac impre­una cu copiii lor (trei baieti si o fata) numeroase pelerinaje la marile lacasuri spirituale, cum ar fi Manastirea Sfantul Iosif de la Volokolamsk.

Foarte curand, micul Ivan este atras de religie. Citeste cu pasiune opuscule despreVietile Sfintilor, cumparate cu cateva copeici. Incepand de la 13 ani pleaca in pelerinaje cu un prieten, mai ales in pustnicia marelui ascet, Sfantul Nil Sorsky (1433-1508). Dar, cum necesitatile economice obliga, Ivan este fortat sa-si paraseasca satul natal pentru a se alatura fratelui sau mai mare, care-si deschisese o carciuma la Sankt-Petersburg.

„Barman”, si-a fa­cut timp de trei ani ucenicia de viitor mangaietor de suflete. De dimineata pana seara, omenirea isi desfasoara in fata ochilor lui spectacolul tragic si lipsit de menajamente al maretiilor si mizeriilor ei, al bucuriilor si suferintelor ei. Prin intalnirea zilnica cu oameni simpli, betivi sau talhari de tot felul, Ivan invata sa rabde, sa compatimeasca si sa nu judece pe celalalt. Citeşte mai departe…