Arhivă

Post Tăguit cu ‘Despre rugăciune’

30 aprilie – SFÂNTUL IGNATIE BRIANCIANINOV: Cel care nesocoteşte rugăciunea îşi nesocoteşte mântuirea; cel care renunţă la rugăciune, renunţă la mântuire.

aprilie 29th, 2019 1 comentariu

Viata Sf. Ignatie Briancianinov

rezumata de arhiepiscopul Averchie Tausev

*

Cuvinte de folos ale Sfântului Ignatie Briancianinov

* * *

“La Sinodul Local al Bisericii Ortodoxe Ruse consacrat mileniului de la creştinarea Rusiei (iunie 1988, Lavra Serghiev Posad), Sfântul Ierarh Ignatie a fost alăturat la ceata sfinţilor. De la această dată moaştele sale odihnesc în biserica Mântuitorului din mănăstirea Tolgsk-Vedenski din oraşul Iaroslavl.

Flaut duhovnicesc” a fost numit el în troparul închinat lui. Viaţa sa aminteşte istoria vechilor Paterice. S-a născut la 6 februarie 1807 în satul Pokrovskoie, gubernia Vologda, în familia unui demnitar înstărit. Din copilărie îi plăcea să citească cărţi duhovniceşti. De la vârsta de 15 ani începe să viseze la viaţa monahicească şi la intrarea în mănăstire, dar este trimis de către tatăl său la Şcoala superioară de inginerie militară de la Sankt-Petersburg. La examen era de faţă şi viitorul împărat, marele cneaz Nicolai Pavlovici. Înfăţişarea nobilă a tânărului şi cunoştinţele sale strălucite l-au interesat pe marele cneaz, care l-a invitat la palatul Anicikov, reşedinţa sa. Din acest timp Brianceaninov devine pensionarul marelui cneaz. Citeşte mai departe…

Arhiepiscopul Antonie de Golânsk: De ce este necesară pentru creştin rugăciunea lui Iisus?

iunie 12th, 2016 Fără comentarii

De ce este necesară pentru creştin rugăciunea lui Iisus?

 
 

„Oricine a pus început pocăinţei sau a început să-L caute pe Dumnezeu, trebuie să i se ofere încă de la început o amplă îndrumare în lucrarea rugăciunii lui Iisus, şi odată cu ea în toate celelalte, pentru că prin această cale poţi să te întăreşti mai repede, să vezi duhovniceşte şi să dobândeşti pacea lăuntrică. Necunoscându-le pe acestea, marea majoritate se opresc doar la lucrarea trupească şi sufletească şi aproape că în zadar îşi cheltuiesc osteneala şi timpul”.

„S-ar părea că este un lucru simplu [rugăciunea lui Iisus- n.n.], dar dacă nu cunoşti nimic despre ea poţi să te osteneşti mult fără să obţii roade. Lucrarea cea exterioară (trupească) este mai uşoară şi de aceea este atrăgătoare, iar cea lăuntrică este mai dificilă şi de aceea adesea poate să te respingă…” Citeşte mai departe…

Rugăciune la început de an şcolar

septembrie 1st, 2015 Fără comentarii

Rugăciune la început de an şcolar

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel viu, ajută-mi să treacă cu bine acest nou an şcolar ce se începe în această zi. Cel ce ne-ai cerut să fim înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii, luminează-ne cugetele să învăţăm ceea ce trebuie, ca să fim bine pregătiţi pentru viaţa care ne aşteaptă. Citeşte mai departe…

Categories: Diverse Tags: ,

Métropolite Hilarion [Alfeyev]: La prière comme rencontre.

iunie 3rd, 2014 Fără comentarii

Métropolite Hilarion [Alfeyev]: La prière comme rencontre.

On Prayer I: Prayer as Encounter

La prière est une rencontre avec le Dieu vivant. Le christianisme donne à l’homme un accès direct à Dieu, Qui écoute l’homme, l’aide, et l’aime. C’est la différence fondamentale entre le christianisme et, par exemple, le bouddhisme, dans lequel, pendant la méditation, celui qui prie,  traite avec un certain être super-impersonnel, dans lequel il est plongé et dans lequel il est dissous, mais il ne se ressent pas Dieu comme une personne vivante. Dans la prière chrétienne, l’homme ressent la présence du Dieu vivant.

L’homme devenu Dieu nous est révélé dans le christianisme. Lorsque nous nous trouvons devant une icône de Jésus-Christ, nous contemplons le Dieu incarné. Nous savons qu’il est impossible de représenter, de dessiner ou de dépeindre Dieu sur une icône ou une image. Mais il est possible de représenter Dieu fait homme, comme Il S’est révélé aux gens. Par Jésus-Christ comme homme nous découvrons Dieu pour nous-mêmes. Cette découverte a lieu dans la prière, dans la conversion au Christ. Citeşte mai departe…

Categories: en Français Tags:

Părintele Gheorghe Calciu: RUGĂCIUNEA ESTE STRĂDANIE

noiembrie 12th, 2013 Fără comentarii

Părintele Gheorghe Calciu:

RUGĂCIUNEA ESTE STRĂDANIE

Nu-mi plac definiţiile, dar despre rugăciune trebuie să spun că este fără îndoială o lucrare pornind de la Dumnezeu şi care se întoarce la Dumnezeu. Duhul rugăciunii este un dar pe care Duhul Sfânt îl pune în fiecare dintre noi, mai mult sau mai puţin. Noi îl facem mai activ sau mai puţin activ. Şi în acelaşi timp rugăciunea rupe o barieră care se pune între noi şi Dumnezeu.

Minunea cea mare este să-L cunoaştem pe Dumnezeu. Dacă-L chemăm cu toată puterea, Dumnezeu ni Se revelează, ni Se face cunoscut. Căutaţi în adâncul inimii voastre şi-L veţi găsi acolo pe Dumnezeu. Strigaţi din toată inima şi Dumnezeu vă va răspunde şi minuni se vor face în sufletul vostru şi duhul vostru se va limpezi, ochiul se va deschide şi veţi vedea adevărul dumnezeiesc, care este singurul mântuitor.

Rugăciunea are atâta putere încât poate schimba voinţa neschimbabilă a lui Dumnezeu. Rugăciunea poate aduce sănătate trupească şi sufletească pentru cel care se roagă, înmoaie inimile în familiile care sunt înrăite, întoarce de la păcat pe cel care săvârşeşte păcatul. Citeşte mai departe…

Cuviosul Ioan de la Valaam: Ridică-te şi continuă!

septembrie 18th, 2013 Fără comentarii

Cuviosul Ioan de la Valaam: Scrisori către ucenici

 

2

4 octombrie 1939

Este bine să practici rugaciunea lui Iisus. Sfinţii Părinţi au numit rugăciunea „regina virtuţilor”, căci atrage după sine celelalte virtuţi. Cu cât este mai curată, cu atât nevoinţa ascetică pe care o cere este mai mare. Avva Agathon zicea: „Până la ultima suflare, rugăciunea cere nevoinţa unei lupte aspre”.

Spui de o suta de ori rugăciunea dimineaţa şi de o sută de ori seara: e suficient pentru tine. Încearcă numai să o faci cu atenţie; nu te tulbura dacă inima ta este secătuită, sileşte-o către rugăciune!

După cum ţi-am spus, fixează-ţi atenţia în partea de sus a pieptului. La lucru sau în prezenţa altcuiva, încearcă să te ţii cu mintea lipită de Dumnezeu, adică să ai amintirea lui Dumnezeu, gândul că este de faţă. Dacă Psalmii şi Acatistele te poartă mai vârtos spre căinţă şi dacă ai timp, recită-le.

Nu îndrăznim să-i cerem lui Dumnezeu rugăciunea neîncetată a inimii la care tu aspiri, căci este o stare spirituală foarte rară, la care, după cum spune Sfântul Isaac Sirul, doar un om din o mie ajunge; doar prin harul lui Dumnezeu, ca răsplată pentru o profundă smerenie, să ajungem la o asemenea treaptă. Nu încerca să obţii căldura inimii! Ea vine independent de eforturile şi aşteptările noastre. Truda noastră trebuie concentrata asupra rugăciunii; reuşita însă depinde de har. Nu căuta nimic mai mult şi nu te pripi! Fiindcă nu prin salturi, ci printr-o cale plină de răbdare se înaintează în viaţa duhovnicească. Esti încă tânără, şi fizic, şi spiritual. Sfântul Ioan Scararul scrie: „dacă vei cerceta sufletul unui începător, vei vedea în el rătăcirile: dorinţa rugăciunii neîncetate, a amintirii neîntrerupte a morţii şi a unei depline stăpâniri a mâniei, ceea ce ţine de starea desăvârşiţilor”. Semnul rugăciunii în căldura inimii cu o inimă zdrobită este de a te considera un nimic şi de a striga către Domnul: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătoasa!”. Poţi la fel de bine să te rogi şi cu alte cuvinte dacă acest lucru ţi se potriveşte mai bine.

Nu vrei să păcătuieşti şi păcătuieşti grav. Ce-i de făcut? Suntem oameni, trupeşte, şi pe deasupra ispitiţi de diavoli. Nu te teme şi nu te descuraja, chiar şi când eziţi pe calea unei virtuţi! Ridică-te şi continuă! Să ştii că nu de noi depinde să rămânem în curăţie, ci de harul lui Dumnezeu. Fii smerită şi până la moarte nu te încrede în tine însăţi! Nu-i judeca pe alţii în nici o împrejurare! Cel ce-şi judecă aproapele va cădea şi el însuşi în aceleaşi păcate. Nu poate fi altfel.

Dacă ţi se întâmplă să cazi la învoială cu conştiinţa ta pentru că vrei sa fii singură şi să stai acasă, aceasta nu este un păcat. Fii chibzuită, pentru ca totul să fie făcut din dragoste de Dumnezeu!

Dumnezeu să te lumineze!

Extras din cartea: FericirileCuviosul Ioan de la Valaam, Ed. Anastasia,1997.

Arhimandrit Emilianos Simonopetritul: Despre rugăciune

septembrie 4th, 2013 Fără comentarii

Arhimandrit Emilianos Simonopetritul

Despre rugăciune

 

Avem, așadar, o așteptare tainică, plină de neliniște, și o anumită nerăbdare. Când vom avea această trăire a unei tainice așteptări plină de neliniște, atunci vom înainta și vom avea încă și mai mult desfătarea tăcută, ceea ce numim pregustarea venirii Duhului Sfânt și recunoașterea prezenței lui Dumnezeu.

Fiți atenți, ca să înțelegeți. Să explicăm aceste lucruri în mod palpabil, părinții mei, nu este simplu. Trebuie ca sufletele noastre să ceară și să devină ceea ce spunea Domnul: „cereți și vi se va da vouă, bateți și vi se va deschide”[1]. Dacă voi Îl veți striga, El va fi aflat. Ceea ce nu înțelegem acum, vom înțelege. Ni le va spune Însuși Duhul Sfânt. Nimeni nu poate să fie învățător, fără numai Hristos: „Învață-ne pe noi cum trebuie să ne rugăm”[2]. Orice învățător este un glas sărac, care poate doar să ne facă să spunem: „A, acesta nu înțelege nimic și nu știe nimic: „Mă voi duce de-a dreptul la Hristos!” Numai acest sens poate să-l aibă cineva care ne vorbește despre rugăciune. Oricare altul este demagog , înșelător. Poate doar să ne facă să înțelegem că nu e în stare să ne învețe nimic, ca să ne silească să spunem: „Duhule, unde ești, ca în final Tu să mă înveți”!  

Ca să revin. Și când am înțeles că Duhul cel Sfânt suflă aproape și că, mai mult decât atât, în loc să sufle aproape, eu pot să îl aduc înlăuntrul meu și să devină reînvierea existenței mele, replăsmuirea vieții mele, a sufletului meu, atunci începe această tainică așteptare plină de neliniște. Citeşte mai departe…

Arhim. Sofronie: RUGĂCIUNEA LUI IISUS – NEDESPĂRŢITĂ DE POCĂINŢĂ

iulie 25th, 2013 Fără comentarii

Rugăciunea lui Iisus – nedespărțită de pocăință

 

Putem vorbi despre rugăciunea lui Iisus chiar folosind termeni din Sfânta Scriptură și termeni din scrierile Sfinților Părinți. Mai exact, ea este foc mistuitor, este lumină care ne luminează mintea și o face înțelegătoare și capabilă să vadă de departe ceea ce se petrece înlăuntru. Îi pot fi aplicate pe bună dreptate cuvintele din Epistola către Evrei: „Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii. Şi nu este nici o făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale şi descoperite, pentru ochii Celui în faţa Căruia noi vom da socoteală.” Practicarea acestei rugăciuni ne face să descoperim nenumărate puteri sălășluite în univers; ea provoacă împotriva noastră o luptă feroce din partea acestor puteri cosmice, sau mai bine zis, din partea „stăpânitorilor întunericului acestui veac, din partea duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.” Citeşte mai departe…

Arhim. Cleopa Ilie: Predică la Duminica a IV-a după Rusalii – Despre puterea rugăciunii pentru aproapele

iulie 21st, 2013 Fără comentarii

Predică Arhim. Cleopa Ilie la Duminica a IV-a după Rusalii

 Despre puterea rugăciunii pentru aproapele

 

 

 

 

“Și a zis Iisus sutașului: Du-te! Fie ție după cum ai crezut“ (Matei 8, 13)

Iubiți credincioși,

În Sfânta Evanghelie de astăzi se arată cum a vindecat Mântuitorul pe sluga greu bolnavă a unui conducător de oști roman care locuia în Capernaum, un mic oraș de lângă Marea Galileei. Minunea aceasta însă are câteva caracteristici aparte. Ea s-a săvârșit datorită credinței dregătorului roman păgân, care se închina la idoli. Apoi poate și sluga lui, care zăcea în casă bolnav, era tot păgân, deci străin de Legea Vechiului Testament. De asemenea vedem că Mântuitorul vindecă bolnavul de la distanță, fără să fie adus de față, ceea ce mai rar se întâmplă. Multora le poruncea pentru bolnav: Aduceți-l aici la Mine! Iar pe alții îi întreba: Crezi că pot să fac Eu aceasta? Și dacă bolnavul sau părinții și însoțitorii lui mărturiseau cu tărie credința în minunile lui Dumnezeu, îndată minunea se săvârșea și bolnavul se făcea sănătos de orice boală era cuprins. Citeşte mai departe…

Nu te lăsa de rugăciune, chiar de ţi-e sufletul trândav şi scârbit.

iunie 8th, 2013 1 comentariu

Nu te lăsa de rugăciune, chiar de ţi-e sufletul trândav şi scârbit.

 
 

Dacă, din mila lui Dumnezeu, rugăciunea curge de la sine, şi ţi-e uşor s-o faci, şi sufletul ţi-e plin de bucurie, unde e vrednicia ta? La greu se arată cât eşti de puternic şi cât de drag ţi-e Dumnezeu.

 

 

Nu te lăsa de rugăciune chiar de ţi-e sufletul trândav şi scârbit. Şi chiar de-ţi pare că  te rogi cu vorbe străine şi de neînţeles, rămâi la rugăciune. Că dracii le înţeleg şi se îndepărtează.

Stăruie bărbăteşte în rugăciune, în duh de căinţă. Rabdă până la capăt, cum au răbdat mucenicii. E şi asta o cruce pe care o ai de dus.

Dacă, din mila lui Dumnezeu, rugăciunea curge de la sine, şi ţi-e uşor s-o faci, şi sufletul ţi-e plin de bucurie, unde e vrednicia ta? La greu se arată cât eşti de puternic şi cât de drag ţi-e Dumnezeu. Mereu e în rugăciune o parte de trudă omenească.

Şi la început e plugărie plină de osteneală. Dar vine apoi harul şi-o face uşoară. Uşurinţa la rugăciune semeţeşte. Vezi să n-ajungi ca omul din Evanghelie, căruia stăpânul îi iartă datoria, iar el, neiertător, îşi strânge datornicii de gât.

 

(Jean-Claude Larchet, Ține candela inimii aprinsă. Învățătura părintelui Serghie, Ed. Sophia, București, 2007, pp. 122-123)

Sursa: http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/nu-te-lasa-de-rugaciune-chiar-de-ti-e-sufletul-trandav-scarbit