Arhivă

Post Tăguit cu ‘Despre rugăciune’

Ierom. Petru Pruteanu: DIALOG DESPRE RUGĂCIUNE

ianuarie 11th, 2013 1 comentariu

 Ierom. Petru Pruteanu: DIALOG DESPRE RUGĂCIUNE

Vlad Dumitru Plăcintă de la Asociaţia românească „Salvează o inimă” ne-a solicitat un interviu despre rugăciune, pe care-l redăm mai jos. Să dea Domnul ca aceste cuvinte să fie un pas înainte spre mai multă rugăciune.  

–  Preacuvioase Părinte, mulțumindu-vă anticipat pentru interviul acordat, vom purcede la drum, remarcând faptul că în contextul în care omul contemporan îşi petrece cea mai mare parte a timpului muncind și dormind, puținul timp rămas fiind dedicat unor activități relaxante, ne întrebăm cât de mult timp ar trebui să acordăm rugăciunii, cum ar trebui să ne rugăm și mai ales cum poate să arate un program de rugăciune al creștinului contemporan?

În primul rând, eu nu sunt de acord cu pretextul multora că nu au timp pentru Biserică sau pentru rugăciune. Timpul nu stă pe marginea drumului, ci reprezintă programul pe care fiecare şi-l face aşa cum doreşte. Deci, nimeni nu poate spune că nu are timp pentru rugăciune, ci trebuie să spună că nu-şi face timp pentru aceasta. Printre multele activităţi şi întâlniri pe care şi le programează, rugăciunea şi întâlnirea cu Dumnezeu tot mai puţin se regăsesc în programul zilnic sau săptămânal al omului post-modern. Atunci când omul are o problemă, imediat îşi face timp pentru rugăciune şi Biserică, dar când problemele parcă lipsesc, omul nu-şi mai face timp pentru Dumnezeu, comportându-se cu El, ca şi cum un copil şi-ar saluta părinţii doar atunci când are nevoie să primească bani de la ei.  Citeşte mai departe…

STAREŢUL PAISIE AGHIORITUL: RUGĂCIUNEA PENTRU BOLNAVI

noiembrie 27th, 2012 Fără comentarii

STAREŢUL PAISIE AGHIORITUL:

Rugăciunea pentru bolnavi

 

          – Gheronda, acum că sunt bolnavă, ce să fac din îndatoririle mele duhovniceşti?

          – Pe cât poţi, să psalmodiezi încet sau să zici Rugăciunea lui Iisus şi să ceri dela Dumnezeusănătatea ta şi a celorlalţi oameni, pe care – fiind bolnăvicioasă – poţi să-i simţi mai mult. Ţie ţi se oferă acum toate condiţiile de rugăciune, chiar şi durerea, care este o condiţie specială, ca să te rogi cu durere pentru cei îndureraţi, iar rugăciunea ta să fie din inimă. Aceasta este şi principala lucrare a monahului. Dacă înţelegi asta, nu te vei întrista, ci te vei ruga neîncetat, mulţumindu-I lui Dumnezeu.

 

          – Gheronda, unii scriu nume de bolnavi şi le trimit la diferite mănăstiri, ca să fie pomenite.

          – Este bine lucrul acesta; însă nu ajunge. E nevoie să se roage şi ei înşişi, dar să zică şi bolnavilor să facă şi ei rugăciune. Nu trebuie să cadă în nepăsare, pentru că au trimis pomelnicele.

 

          – Gheronda, în această vreme, am vrut să-L rog pe Dumnezeu să-l ia pe fratele meu, care este necăjit de infirmitatea sa.

          – Nu-I da tu soluţii lui Dumnezeu. Lasă-I Lui problema cu încredere. Dumnezeu ştie ceea ce este de folos copilului Său şi ca un Tată afectuos va acţiona corespunzător.

 

          – Gheronda, cum faceţi rugăciune pentru un bolnav a cărui viaţă este în pericol?

          – Încerc să fac tot ce pot din rugăciune şi nevoinţă, iar apoi abandonez subiectul în mâinile lui Dumnezeu, Care este din fire bun.

 

          – Gheronda, de vreme ce Dumnezeu cunoaşte ceea ce este de folos fiecărui bolnav, de ce e nevoie ca noi să facem rugăciune pentru cineva care e bolnav?

          – Noi suntem datori să-L rugăm pe Dumnezeu, iar dacă  sănătatea sau prelungirea vieţii este spre mântuirea sufletului său, Bunul Dumnezeu imediat va ajuta. Dacă însă nu-L rugăm va urma în mod firesc drumul bolii.

 

 

Traducere: http://acvila30.ro/ ; sursa: ”Despre rugăciune” – vol. 6 din seria “Cuvinte duhovniceşti”

Copyright Citeşte mai departe…

BALSAM PENTRU SUFLET DE LA SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL

august 12th, 2012 Fără comentarii

BALSAM PENTRU SUFLET DE LA SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL

1231_sf-maxim-marturisitorul

Omul are două aripi: harul şi libertatea.

Rugăciunea este singura ce ne poate înalţa la cunoşterea lui Dumnezeu.

Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereşte; cel ce se smereşte, se îmblânzeşte; cel blând, păzeşte poruncile; cel ce păzeşte poruncile se luminează; cel luminat se împărtăşeşte de tainele Cuvântului dumnezeiesc.

Nu fi iubitor de sine şi vei fi iubitor de Dumnezeu. Nu căuta plăcerea în tine şi o vei găsi în ceilalţi.

Nu se ascunde adevărul credinţei de dragul păcii.

Iisus ne-a împăcat, prin Sine, cu Tatăl şi între noi.

Hristos este simplu cu cei simpli şi învăţat cu cei învăţaţi.

Creaţia întreagă nu ajunge la unire cu Dumnezeu, decât prin om.

Făcâdu-Se om, Cuvântul lui Dumnezeu a umplut de cunoaştere firea umană golită. Citeşte mai departe…

Predică la Duminica a IX-a după Rusalii a Părintelui Cleopa Ilie: DESPRE SFÂNTA RUGĂCIUNE

august 3rd, 2012 Fără comentarii

Predică la Duminica a IX-a după Rusalii

 
 
 

* * *

 DESPRE SFÂNTA RUGĂCIUNE

S-a suit în munte, ca să Se roage deosebi. Şi făcîndu-se seară, era acolo singur 

(Matei 14, 23)

Iubiţi credincioşi,

Întrucît în Sfînta Evanghelie de astăzi se vorbeşte de patru ori despre rugăciune, vom vorbi acum despre sfînta rugăciune, care este numită de dumnezeieştii părinţi „maica tuturor faptelor bune”. Că precum nu putem trăi fără fără hrană şi apă, aşa nu putem trăi şi nu ne putem mîntui fără rugăciune. Ce este rugăciunea? Rugăciunea este vorbirea noastră directă cu Dumnezeu. Rugăciunea este viaţa noastră în Hristos şi a întregii lumii văzute şi nevăzute. Credinţa în Dumnezeu este izvorul rugăciunii, iar iubirea de Dumnezeu este sufletul ei.

Rugăciunea este îndeletnicirea neîncetată a îngerilor, care slăvesc fără odihnă pe Dumnezeu, cîntînd: Sfînt, Sfînt, Sfînt, Domnul Savaot; plin este cerul şi pămîntul de mărirea Lui…! (Isaia 6, 3). Rugăciunea este cununa de laudă a tuturor sfinţilor din cer, începînd cu Maica Domnului, care se roagă neîncetat înaintea Preasfintei Treimi pentru mîntuirea noastră, a celor de pe pămînt. Citeşte mai departe…

Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei: Rugăciunea – stare lăuntrică permanentă

martie 28th, 2012 1 comentariu

Rugăciunea – stare lăuntrică permanentă 

*

Nădăjduiesc în faptul că în inima umanităţii sunt încă destui rugători în numele lui Hristos care fac să dăinuiască Universul.

 

Atunci când vei striga, Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă!

Cuvântul de mai sus este cuprins în Sfânta Scriptură, cartea profetului Isaia (58, 9). Acest cuvânt exprimă dorul, năzuinţa omului după legătura cu Dumnezeu şi receptivitatea Cerului la glasul pământului.

Această relaţie atât de apropiată, imediată şi concretă definea omul de altădată. Astăzi, parcă, zările Cerului s-au închis, glasul pământeanului răsună în zadar şi răspunsul se lasă îndelung aşteptat.

Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine”, zice Domnul în cartea Apocalipsei (3, 20).

De ce întârzie răspunsul? Pentru că Dumnezeu nu-Şi face simţită autoritar prezenţa din înaltul nepătruns al Cerului, ci doreşte să ne vorbească faţă către faţă, în casa proprie, la cina cea de fiecare clipă. Citeşte mai departe…

PĂRINTELE ARSENIE PAPCIOC DESPRE MINUNEA RUGĂCIUNII

ianuarie 26th, 2012 Fără comentarii

„Dacă rugăciune nu există, atunci eşti pur şi simplu un bulgăre de pământ, care nu ai nici un fel de faţă, care, de fapt, nu stai decât în calea celorlaţi şi împiedici trecerea”.

*

Interviu -audio 

*


Alte articole:

Video:

Sursa: doxologia.ro