Arhivă

Post Tăguit cu ‘Împărtăşire/Euharistie’

Biserica Ortodoxă Rusă: DESPRE PARTICIPAREA CREDINCIOŞILOR LA SFÂNTA EUHARISTIE

aprilie 8th, 2015 Fără comentarii

Despre participarea credincioşilor la Sfânta Euharistie

(document oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse)

Documentul a fost aprobat la Adunarea Arhierească a Bisericii Ortodoxe Ruse, care a avut loc pe 2-3 februarie 2015 în catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova.

***

Euharistia este Taina principală a Bisericii, stabilită de Domnul Iisus Hristos în ajunul patimilor Sale mântuitoare, morţii pe cruce şi învierii Sale. Participarea la Sfânta Euharistie şi împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos sunt o poruncă a Mântuitorului, dată prin ucenicii Săi tuturor creştinilor: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu” şi „beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi” (Mt. 26, 26-28). Biserica însăşi este Trupul lui Hristos, astfel că Taina Trupului şi a Sângelui lui Hristos reprezintă în mod văzut natura mistică a Bisericii, formând comunitatea bisericească.

Citeşte mai departe…

Minune legata de Sfanta Euharistie traita de Parintele Ioan Iovan

aprilie 2nd, 2015 Fără comentarii

Într-una din duminici, părintele Ioan Iovan a povestit la predică o minune care i s-a întâmplat chiar lui când slujea la Nămoloasa și a intrat în biserică o femeie demonizată.

Ierom. Petru Pruteanu: Cât postim înainte de Liturghia Darurilor Înaintesfinţite?

februarie 26th, 2015 Fără comentarii

Cât postim înainte de Liturghia Darurilor Înaintesfinţite?

Liturghia Darurilor Înaintesfinţite nu este o slujbă euharistică de dimineaţă, aşa cum e Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur sau a Sf. Vasile cel Mare, ci este o rânduială specială de împărtăşire, cu Daruri euharistice sfinţite în prealabil, şi care trebuie săvârşită spre seară, aşa încât credincioşii să se împărtăşească după o ajunare mai lungă decât de obicei. Aceasta e logica Liturghiei Darurilor Înaintesfinţite şi tocmai din acest motiv ea se uneşte cu Vecernia, ca să fie săvârşită spre seară, nicidecum dimineaţa!

Citeşte mai departe…

Pr. Eugeniu Rogoti: Împărtăşindu-ne spre Cina împărătească

ianuarie 17th, 2015 Fără comentarii

Împărtăşindu-ne spre Cina împărătească

Pr. Eugeniu Rogoti

Chiar şi înainte de a fi hirotonit diacon sau preot m-am confruntat cu întrebarea aceasta, care apare în mod firesc în mintea oricărui credincios interesat de viaţa lui duhovnicească. După ce rezolvă, mai repede sau pe parcursul mai multor ani, în funcţie de caz, problemele care l-ar fi oprit de la Împărtăşanie, omul ajunge la o stare în care viaţa liturgică, viaţa în biserică devine o parte integrantă a lui.

Atunci când mersul la biserică devine aproape o necesitate, iar slujbele ritmice sunt ca respiraţia, continuând firesc pravila de acasă şi mai ales dacă această stare se capătă în condiţiile vieţii în lume, cu toate ispitele şi greutăţile ei, omul are nevoie de un alt fel de ajutor, pentru a putea continua pe acest drum.

Citeşte mai departe…

Ierom. Petru Pruteanu: Despre deasa împărtăşire (AUDIO)

ianuarie 13th, 2015 Fără comentarii

Ierom. Petru Pruteanu: Despre deasa împărtăşire

* * *

AUDIO

 

Radio Logos: Vă prezentăm o nouă emisiune din ciclul Întreabă preotul, în care preoţii răspund la întrebările radioascultătorilor trimise la adresa [email protected].
În această emisiune ieromonahul Petru Pruteanu (administratorul www.teologie.net) ne răspunde la întrebarea despre necesitatea practicării desei împărtăşiri cu Preacuratele lui Hristos Taine în bisericile noastre.

Mitropolitul Irineu al Olteniei: Sfânta Euharistie, o iconomie a veşniciei

octombrie 19th, 2014 Fără comentarii

Lucrarea darurilor morţii şi Învierii lui Hristos în Biserică

Sfânta Euharistie, o iconomie a veşniciei

Sfânta Biserică, fiind întemeiată de Mântuitorul Hristos pe Cruce, se află într-o continuă înaintare spre Înviere şi spre Împărăţia cerurilor, hrănită de sfinţenia, dumnezeirea şi Învierea Domnului. Întrucât Îl are în ea pe El ca ipostas divin întrupat, ca trup ipostaziat în Dumnezeu, Jertfa şi Învierea Lui sunt aduse Tatălui o dată pentru toţi, iradiind din El puterea de jertfă şi puterea de a urca spre învierea cea de obşte.

Domnul slavei este prezent în Biserica Sa până la sfârşitul veacului, în toate zilele (cf. Matei 18, 20), ca Împăratul Care, conducând Biserica din slavă în slavă la mântuire, este Însuşi „Calea“, ca Învăţătorul care, identificându-Se cu învăţătura Sa, este Însuşi „Adevărul“, ca Arhiereul care, oferindu-Se pe Sine ca Jertfă permanentă, pentru Viaţa lumii, este Însuşi „Viaţa“. Deci, taina Domnului Hristos este centrul vieţii creştine de aici şi de dincolo, e punctul culminant la care poate omul să ajungă în comuniune cu Dumnezeu, omul cel înviat şi preamărit. Această taină a lui Dumnezeu s-a descoperit prin Cel care e „Unul din Treime, Care a pătimit pentru noi“, El fiind „Dumnezeu desăvârşit“ şi „om desăvârşit“. Citeşte mai departe…

Înrudirea cu Hristos este mai presus de înrudirea trupească

octombrie 16th, 2014 Fără comentarii

Înrudirea cu Hristos este mai presus de înrudirea trupească

Împărtăşirea cu Sfintele Taine – înrudirea întregii comunităţi

Pr. Adrian Agachi

Legătura de sânge a fost considerată întotdeauna drept un liant foarte pu­ternic, capabil să unească şi persoane cu caractere, obiceiuri şi dispoziţii relativ diferite. Cu toate acestea, este util să observăm că, în lipsa iubirii reciproce, chiar şi legătura de sânge nu poate garanta o relaţie cu adevărat profundă pe termen lung. Adesea, din cauza ale­gerilor greşite şi comportamentului ostil, părinţii şi copiii ajung la disensiuni majore, fraţii se ceartă aprig, iar bunicii şi nepoţii nu se mai văd aproape deloc. Toate acestea ne dezvă­luie că simpla legătură de sânge nu este suficientă pentru ca oamenii să poată convieţui la un nivel acceptabil. Însă, din punct de vedere bisericesc, această legătură poate fi cu adevărat întărită şi ridicată la un nivel superior, deoarece, atât prin faptele iubirii de aproapele, cât  mai ales prin împărtăşirea cu Sfintele Taine, putem transforma relaţia noastră cu cei din jur într-una cu adevărat duhovnicească, adică plină de căldură sufletească, fraternitate şi dărnicie jertfelnică. Aşa cum ne spune Sfântul Nicolae Cabasila: „Căci în cele naturale sângele de acum al copiilor nu mai este cel al celor care i-au născut, ci era al acelora înainte de a fi al copiilor, şi ceea ce face neamul este faptul că ceea ce e acum al acestora era mai înainte al acelora.

Citeşte mai departe…

Pr. Constantin Sturzu: Avem ispite după ce ne-mpărtăşim?

septembrie 29th, 2014 Fără comentarii

Avem ispite după ce ne-mpărtăşim?

pr. Constantin Sturzu

Este final de lună şi se cuvine să continuăm a medita asupra pericopelor evanghelice din duminicile luirăpciune, căutând sensuri relevante pentru tema acestui an omagial, dedicat sfintei spovedanii şi sfintei împărtăşanii. Trei dintre cele patru duminici ale lunii ce tocmai se încheie sunt dedicate Sfintei Cruci.

Când păcatul nu mai are putere

            În cea dintâi, numită cea„dinaintea Înălţării Sfintei Cruci”, este redat un fragment dinconvorbirea lui Iisus cu Nicodim(v. Ioan 3, 13-17). Aici, Domnul face trimitere la momentul în care, în pustiu fiind, după ce au fost scoşi din robia Egiptului, evreii au început să cârtească, asupra lor abătându-se, ulterior, şerpi veninoşi încât „a murit mulţime de popor” (v. Numerii 21, 4-9). Căindu-se ei, Dumnezeu l-a îndemnat pe Moise să ridice, pe un stâlp, un şarpe de aramă, la care, doar privind, oricine era muşcat scăpa cu viaţă. Aşa se întâmplă şi cu noi, când ne abatem inima de la Dumnezeu, cârtindu-L pentru ceea ce ni se întâmplă, ca şi cum n-ar şti (sau nu ne-ar dori) El ce este mai bine pentru noi. Atunci devenim vulnerabili şi cădem uşor sub păcatul/ veninul ce vine de la cel rău/ şarpele. Fiul lui Dumnezeu, Cel fără de păcat, a luat firea noastră şi toată slăbiciunea ei, a luat asupră-Şi păcatele noastre. El este închipuit de şarpele de aramă care, spre deosebire de şerpii cei vii, nu se mişcă și nu poate muşca. Precum acest şarpe de aramă era pironit pe stâlp, tot aşa păcatul este pironit pe Cruce de Hristos, asupra Lui neavând puterea pe care o aveau şerpii veninoşi asupra trupurilor evreilor. Noi trebuie doar să privim la El, atunci când suntem muşcaţi – când cădem, adică, în păcat. Să luăm aminte la jertfa Lui, la iubirea Lui. Vederea Lui este vindecătoare. A mă pocăi înseamnă a mă uita mereu la Hristos, nu la rana făcută în fiinţa mea de păcatul săvârşit. Această întoarcere, de la rană la Cel rănit pentru mine, este tămăduitoare. Şi credem, atunci când ne împărtăşim cu Cele jertfite pentru noi – cu Trupul şi cu Sângele Său – că de aici este izbăvirea. Nu căutăm să înţelegem ce este împărtăşania, nici să desluşim cum anume ar lucra înlăuntrul nostru, ci doar credem.

„Nu ştii de ce sunt eu în stare…”

Citeşte mai departe…

Cum ajungem la împărtăşirea continuă cu Sfintele Taine?

august 8th, 2014 Fără comentarii

Problema frecvenţei împărtăşirii cu Sfin­tele Taine (Sfân­­tul Trup şi Sfântul Sânge ale Mân­tu­i­to­ru­lui Hristos, oferite în Sfânta şi Dum­nezeiasca Liturghie), pusă astăzi în Biserică, nu este o pro­blemă nouă; este o proble­mă ca­re a apărut în timp, de­ter­mina­tă de diminuarea etho­su­lui creş­tin şi stabilirea parti­ci­pării acti­ve şi integrale a creştinilor la Li­tur­ghie, înce­pând cu veacul al IV-lea, urcând până în zilele noastre.

Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului reprezintă:

1. Împlinirea poruncii divine: „Luaţi, mâncaţi, Acesta este Trupul Meu“ (Mt. 26, 26); „Beţi dintru Acesta toţi, Acesta este Sângele Meu, al Legământului Celui Nou, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre ier­ta­rea păcatelor“ (Mt.26,27-28); Citeşte mai departe…

Părintele Teofil de la Sâmbăta de Sus: DESPRE CUM ESTE PRIVITĂ SFÂNTA ÎMPĂRTĂŞANIE ÎN ROMÂNIA

august 1st, 2014 Fără comentarii

DESPRE CUM ESTE PRIVITĂ SFÂNTA ÎMPĂRTĂŞANIE ÎN ROMÂNIA

 

 

 

 

Întâlnire între arhimandritul Simeon de la Maldon

şi părintele Teofil de la Sâmbăta de Sus

 

 

Arhimandritul Simeon: Cum este privită Sfânta Împărtăşanie în România? În Europa Occidentală tendinţa este să ne împartăşim des.

Părintele Teofil: În România, Biserica ortodoxă a păstrat tradiţia care recomandă împărtăşania mai ales în timpul Postului Mare şi de Paşte. Alţi credincioşi se împărtăşesc şi în celelalte posturi. Altădată, pentru a primi Împărtăşania, credincioşii trebuiau întotdeauna să se spovedească. Acum există alte tendinţe, ca aceea, de exemplu, de a te împărtăşi şi în alte momente ale anului, în afara perioadei de post.

Părerile sunt împărţite în ceea ce priveşte acest lucru. Acum sunt însă credincioşi care vor să se împărtăşească la fiecare Liturghie, adică în toate duminicile şi zilele de sărbătoare. Biserica nu dă reţete precise legate de acest lucru; aceasta ţine mult de concepţia preotului, a duhovnicului.

În anumite regiuni ale ţării noastre, tradiţia este strict respectată, de exemplu în Moldova, unde se spune că trebuie să treacă o perioadă de patruzeci de zile înainte de a te împărtăşi din nou. Însă, la fiecare Liturghie suntem chemaţi la împărtăşanie, aşa cum exprimă cuvintele preotului:

Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, apropiaţi-vă.

La noi nu e ca în Grecia sau în Occident unde credincioşii se împărtăşesc fără pregătire, doar citind canonul Sfintei Împărtăşanii.

În ce mă priveşte, îi sfătuiesc pe credincioşi să se împărtăşească cât mai des posibil şi, mai ales, să se spovedească cât mai des posibil. Vă dau exemplul unui credincios care a venit să se spovedească la mine în timpul Postului Mare şi pe care l-am îndrumat să se spovedească în fiecare post; această persoană a revenit în anul următor şi l-am întrebat: „Când te-ai spovedit ultima oară ?” El mi-a răspuns: „În Postul Mare de anul trecut.” – „La cine te-ai spovedit ?” Răspuns: „La dumneavoastră”. Or, eu ştiam foarte bine că-i spusesem să se spovedească în fiecare post. În anul următor, acelaşi credincios reveni să se spovedească la mine. I-am spus: „Ştii că te sfătuisem să mergi să te spovedeşti în fiecare post.” „Da, ştiu.” „De ce nu te-ai dus ?” Credinciosul îmi răspunse că nu a avut motive. În această situaţie specială, dacă acest credincios duce o viaţă ordonată, dacă merge la biserică regulat, dacă ţine post, dacă se roagă dimineaţa, seara şi înaintea fiecărei mese, dacă nu are relaţii intime cu cineva, îi dau binecuvântare pentru a se împărtăşi cu condiţia ca pe viitor să meargă să se spovedească în fiecare post. Dacă anul următor nu va fi urmat sfaturile mele, mai bine să nu mai vină să mă vadă.

Cât priveşte regulile pentru împărtăşanie, acestea prevăd cel puţin trei zile de post. Nu putem cere acest lucru persoanelor care se împărtăşesc des, pentru că ar însemna ca aceştia să postească tot timpul. Ori, dacă un preot vrea să se împărtăşească fără să fi postit trei zile, acelaşi lucru ar putea să-l facă şi credincioşii. Dacă postesc luni, miercuri şi vineri, asta înseamnă trei zile de post, dar postul de luni nu e obligatoriu. Practicarea deasă a împărtăşaniei nu este încă foarte răspândită. Există preoţi care recomandă împărtăşania la fiecare patruzeci de zile. Alţi preoţi permit credincioşilor să se împărtăşească atât de des cât vor, mai ales celor care duc o viaţă conformă vieţii creştine. Sunt de părere că trebuie să ne împărtăşim des, accept şi ca unii credincioşi să se împărtăşească fără a se spovedi, pentru că sunt persoane care nu au nimic de spus la spovedanie şi, în plus, împărtăşania are puterea de a ierta păcatele; ea este dată spre iertarea păcatelor şi spre viaţa veşnică.

Sfântul Apostol Pavel spune că omul trebuie să se pună sub semnul întrebării, să se concentreze asupra lui însuşi pentru că ne apropiem de Împărtăşanie doar cu vrednicie. Cel care nu e vrednic, bea şi mănâncă propria osândire. De aceea apostolul Pavel spune: „Mulţi dintre voi sunt slabi şi bolnavi şi mor.” E important să primim Împărtăşania cu dreaptă măsură, şi nu să o folosim ca pe ceva obişnuit. Nu doresc să se creeze o modă din acest lucru.

Sursa: http://www.apostolia.eu