Arhivă

Post Tăguit cu ‘Maica Siluana’

Nu vreau să am un prieten numai pentru a zice că am

ianuarie 4th, 2015 Fără comentarii

Nu vreau să am un prieten numai pentru a zice că am

– Multe prietene mi-au zis că-s habotnică, dar eu nu vreau să am un prieten numai pentru a zice că am. Sfinţia voastră ce ziceţi?

– Minunat spui şi bine faci! Noi nutrebuie să avem prie­teni, noi nutrebuie să ne căsătorim, noi nu trebuiesă nu ne căsătorim, noi nu trebuie să ne călugărim. Nu există trebuie aici, ci noi ne bucurăm de viaţă în felul în care doreşte inima noastră şi rânduieşte Dumnezeu cu voia noastră. Când eşti plină de Dumnezeu şi eşti plină de bucurie, lucrurile vin de la sine, fie că te măriţi sau nu.Sfântul Apostol Pavel spunea: „Bine este celui care vrea să ţină fecioara acasă”. Este starea de feciorie în celibatar şi a băiatului şi a fetei. Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos Tags:

Maica Siluana: CE ESTE IERTAREA?

ianuarie 10th, 2014 Fără comentarii

Maica Siluana: CE ESTE IERTAREA?

Iertarea este mişcarea sufletului prin care descoperim, pe de o parte, că avem nevoie să primim şi să oferim iertare, dar că nu ştim şi nu putem s-o facem şi, pe de altă parte, că nu e nevoie decât să o cerem de la Dumnezeu. Iertarea este dragoste, iertarea este mila lui Dumnezeu trecută în mine, pe care eu o trec aproapelui meu sau celui care m-a rănit sau mie, şi zic: „Doamne, vino Tu şi iartă!”. „Numai Dumnezeu iartă!”, spun atât de bine, dar fără să ştie bine ce spun, mulţi din cei ce refuză să ierte… Ei mărturisesc jumătate din taina iertării. Cealaltă jumătate este faptul că Dumnezeu nu iartă undeva ci în sufletul omului. Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos Tags:

Maica Siluana: Doamne, vino Tu şi iartă !

noiembrie 4th, 2013 Fără comentarii

Doamne, vino Tu şi iartă !

 
Iertarea este mişcarea sufletului prin care descoperim, pe de o parte, că avem nevoie să  primim şi să oferim iertare, dar că nu ştim şi nu putem să o facem şi, pe de altă parte, că nu e nevoie decât să o cerem de la Dumnezeu.
 
Iertarea este dragoste, iertarea este mila lui Dumnezeu trecută în mine, pe care eu o trec aproapelui meu sau celui care m-a rănit sau mie şi zic:  Citeşte mai departe…
Categories: Cuvinte de folos Tags:

Maica Siluana: CUM SĂ FACI SĂ NU MAI PIERZI BUCURIA

octombrie 17th, 2013 Fără comentarii

Maica Siluana: CUM SĂ FACI SĂ NU MAI PIERZI BUCURIA

Să nu primeşti gândurile care te închid în tine şi te deschid, de fapt, energiilor vrăjmaşe. Dacă accepţi şi eşti atent la ce simţi, la freamătul acesta al vieţii din tine, şi oferi toate Domnului după cum şi făgăduieşti în Sfânta Liturghie: „Pe noi înşine şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm”, El vine şi-ţi transformă viaţa. Viaţa ca trăire, ca energie, ca vibraţie, şi nu viaţa exterioară, ca evenimente. Acelea se vor schimba degrabă pentru că sunt rodul energiilor noastre, văzutul nevăzutului din noi. Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos Tags:

Maica Siluana: Avem nevoie de curaj ca să fim noi înşine…

octombrie 15th, 2013 Fără comentarii

Avem nevoie de curaj ca să fim noi înşine…

 
Maică, iubesc culorile, îmi place îmbrăcămintea de bun-gust, elegantă chiar, aş putea spune, dar observ în jurul meu, în biserică, femei în haine cernite şi mă simt stânjenită, însă în haine ca ale lor nu m-aş simţi eu însămi. Ce trebuie să fac?
Avem nevoie de curaj ca să fim noi înşine… Câteodată nu avem acest curaj, chiar dacă suntem corecţi în faţa lui Dumnezeu şi în faţa conştiinţei noastre. Unii nu au curajul să fie între ceilalţi, pentru că nu sunt la fel ca ceilalţi. Astea sunt obsesii: să fii în rând cu lumea, să nu fii marginalizat, să nu fii altfel… Alţii, însă, care se revoltă, vor să fie speciali: îşi fac, de exemplu, o creastă verde, tocmai pentru a-şi împlini nevoia de a fi cineva, de a fi altfel.
Avem nevoie de un curaj sănătos de a fi noi înşine, când nu facem rău celorlalţi cu felul de a fi. Aveţi nevoie să vă faceţi curaj să fiţi ca dumneavoastră, să vă cercetaţi în faţa oglinzii, să fiţi cum sunteţi. Să aveţi grijă să nu fie din mândrie sau slavă deşartă. Aici aveţi nevoie de discernământ şi sfat de la duhovnic.Dacă părintele duhovnic spune că felul în care vă îmbrăcaţi nu este smintitor pentru cei din jur, atunci să aveţi curajul acesta şi să nu fiţi ca ceilalţi. Citeşte mai departe…
Categories: Cuvinte de folos Tags:

Maica Siluana: Dacă vom fugi de durere doar vom spori răul

octombrie 2nd, 2013 Fără comentarii

Dacă vom fugi de durere doar vom spori răul

 

„Îmi vine să-mi iau câmpii” spune de multe ori omul copleşit de necazuri. Ar vrea să fugă undeva unde să fie pace, linişte şi bine, fără să facă binele şi să dobândească pacea de la Dumnezeu! Iată cum începe omul să aleagă calea cea largă, largă cât zarea, cât „câmpii”!

Această pornire rebelă în faţa greutăţilor vieţii este neauzirea şi neascultarea milostivirii lui Dumnezeu ascunsă în durerea noastră! El a pus în noi durerea ca, ascultând-o, să mergem pe firul ei care duce direct în inima noastră. Acolo vom descoperi izvoarele răului, pentru că acolo e „robia Babilonului” în care ne-am lăsat târâţi de frica morţii şi acolo să-L chemăm pe Domnul, Izvorul Binelui şi Biruitorul răului. Citeşte mai departe…
Categories: Fără categorie Tags:

Maica Siluana: O cale de a ajunge în duh este tăcerea

septembrie 20th, 2013 Fără comentarii

Maica Siluana: O cale de a ajunge în duh este tăcerea

O cale de a ajunge în duh este tăcerea. Avem mare nevoie să învăţăm tăcerea ca lucrare a minţii. Că mult mai vorbim! Vorbim, vorbim…dar de ascultat nu ne ascultăm nici pe noi, nici pe cei din jur şi, în orice caz, nu-L ascultăm pe Dumnezeu.  Cred că Părintele Rafail spunea odată că omul tot cere, cere, cere şi Dumnezeu zice: „Eu aş vrea să-i răspund dar dacă el nu tace deloc, ca să-i pot răspunde… cum să intervin?”.

Să tăcem. Să ne facem nişte „insule de tăcere” în timpul zilei. Să intrăm în pielea noastră, pur şi simplu, şi să tăcem. Adică să nu mai vorbim nici cu buzele şi nici cu gândurile. Gânduri vor veni şi vor pleca, dar ne putem uita la ele ca la nişte muşte care zboară pe lângă noi… Dacă devin obraznice să le alungăm cu gândul la Dumnezeu. Cu rugăciunea. Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos Tags:

Maica Siluana: Dacă vom fugi de durere, vom spori răul care ne locuieşte

septembrie 18th, 2013 Fără comentarii

Maica Siluana:

Dacă vom fugi de durere, vom spori răul care ne locuieşte

 

„Îmi vine să-mi iau câmpii” spune de multe ori omul copleşit de necazuri. Ar vrea să fugă undeva unde să fie pace, linişte şi bine, fără să facă binele şi să dobândească pacea de la Dumnezeu! Iată cum începe omul să aleagă calea cea largă, largă cât zarea, cât „câmpii”!

Această pornire rebelă în faţa greutăţilor vieţii este neauzirea şi neascultarea milostivirii lui Dumnezeu ascunsă în durerea noastră! El a pus în noi durerea ca, ascultând-o, să mergem pe firul ei care duce direct în inima noastră. Acolo vom descoperi izvoarele răului, pentru că acolo e „robia Babilonului” în care ne-am lăsat târâţi de frica morţii şi acolo să-L chemăm pe Domnul, Izvorul Binelui şi Biruitorul răului.

Dacă fugim de durere, fie luând analgezice sau euforizante, fie fugind pe căi străine, care ne aruncă în afară, vom spori răul care ne locuieşte şi vom trăi în permanentă nemulţumire, nelinişte şi chiar angoasă. Şi oriunde ne-am duce, şi orice am face, vom găsi tot răul de care am fugit! De ce? Oare nu e nici un loc pe pământ în care să găsim tot ce dorim noi? Ba da! Este, cum spuneam, inima noastră. Adâncul ei! Cum intrăm acolo? Pe calea cea strâmtă, cea a acceptării celor ce se văd, în noi, în aproapele şi în jurul nostru, cu dorul celor ce nu se văd. Binecuvântând tot ce se vede şi chemând pe Domnul, străbatem perdeaua de negură în care suntem şi ajungem la Lumină! De fapt Ea, Lumina, ne conduce! De ce e atât de strâmtă calea acceptării şi binecuvântării? Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos Tags:

De mine depinde dacă deschid la bătaia Lui în uşa inimii mele

septembrie 8th, 2013 Fără comentarii

De mine depinde dacă deschid la bătaia Lui în uşa inimii mele

 

De nu vom trăi Învierea Domnului ca pe propria noastră înviere, nu o vom cinsti cum se cuvine. Astăzi, tot ce trăiesc devine loc de întâlnire cu Mâna Lui salvatoare şi cu învierea mea! De mine depinde dacă voi alegesă trăiesc ce mi se întâmplă acum ca pe o consecinţă a celor ce au fost, ca pe o altă dovadă că viaţa mea e distrusă şi că nu am decât să distrug şi eu la rândul meu pe cei de lângă mine, sau să fac din ea locul venirii Lui!

Da, Domnul nostru este şi „Cel ce vine” şi de mine depinde dacă deschid la bătaia Lui în uşa inimii mele. Acum, inima mea e închisă în durerea ei, în ciuda ei, în mohorârea ei. Şi nu fără temei. Uite ce mi se întâmplă! Uite, ce fac ei! Uite cum e lumea! Cum voi deschide? Şi ce să fac cu El în mine? Şi aici am de ales: pot să-I scot „ochii” că îngăduie toate astea sau pot să-I cer puterea de a face ce spune El că e de trebuinţa ca să intru în bucuria Lui! Şi pot să aleg cea de-a doua atitudine, numai şi numai dacă renunţ la cauzele din trecut (mama mea şi tatăl meu m-au învăţat, mi-au făcut…) şi aleg Cauza din viitor, din Ziua cea mare a Celei de a Doua Lui Veniri! Aleg să spun: „Vino, Doamne, şi vindecă sufletul meu, că mult am greşit Ţie!”; „Vino, Doamne, şi binecuvântează pe tatăl meu şi pe mama mea şi pe toţi cei ce m-au rănit şi pe toţi cei pe care eu i-am rănit, că toţi suntem lucrul mâinilor Tale!”. Aşa, ce trăiesc acum încetează de a mai fi cauza unui viitor nefericit, devenind efectul Acelei Veniri care lucrează încă de acum în mine! Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos Tags:

Maica Siluana: Lupta creştinului este o lucrare a binelui din iubire pentru Dumnezeu şi aproapele

august 24th, 2013 Fără comentarii

Maica Siluana: Lupta creştinului este o lucrare a binelui din iubire pentru Dumnezeu şi aproapele

 

Nu dintr-o dată ajungem la desăvârşire. Mântuirea noastră şi îndumnezeirea noastră este un proces care cuprinde atât întreaga viaţă, cât şi întreaga istorie a omului. Fiecare om este chemat să se pregătească pentru viaţa şi nestricăciunea viitoare, cu sufletul şi cu trupul său, printr-un proces în trei etape: naşterea prin Sfântul Botez şi pecetluirea cu Duhul Sfânt prin Mirungere, vieţuirea evanghelică în care omul lucrează liber cu harul primit în Biserică şi, la sfârşitul acestei lumi, învierea şi transfigurarea finală.

În vieţuirea evanghelică pe pământ, creştinul este lăsat de Dumnezeu într-un trup muritor şi pătimitor, dar eliberat de diavolul care stăpânea în inima lui înainte de Botez.Acum diavolul atacă doar din afară, prin trup, mai ales sub formă de gânduri şi, dacă i se permite, îşi formează un culcuş în „jurul inimii”.

Lupta creştinului este o lucrare a binelui din iubire pentru Dumnezeu şi aproapele, pocăinţă pentru răul săvârşit din neştiinţă, uitare sau lene, şi prin răbdarea în trup a necazurilor inerente acestei vieţi. Prezenţa şi lucrarea Domnului în Duhul Sfânt în viaţa creştinului transformă necazurile trăite pe cale în locuri de întâlnire cu mila şi iubirea sa de oameni şi uşă de intrare în bucuria pe care El ne-a adus-o prin crucea Sa. Sensul vieţii creştinului este bucuria de a fi cu Dumnezeu şi dumnezeu după har, oricare ar fi preţul pentru această devenire.

(Monahia Siluana Vlad, Uimiri, rostiri, pecetluiri, Editura Doxologia, p. 75-76)

Sursa: doxologia.ro

Categories: Cuvinte de folos Tags: