Arhivă

Post Tăguit cu ‘rabdare’

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA: RĂBDARE ȘI IAR RĂBDARE!… TÂNĂRUL NU ESTE ÎNGER, IAR TÂNĂRA NU ESTE ARHANGHEL!…

octombrie 11th, 2015 Fără comentarii

aaa

Răbdarea este o virtute demnă de admirat şi izvor de binefaceri. Aceasta o înţelege oricine dacă aruncă o privire în jurul său.

În casă. Tu, tinere şi tu, tânără, care vă pregătiţi să vă cununaţi şi să întemeiaţi o casă nouă, de ce anume aveţi nevoie? Pentru casă este nevoie de multe resurse. Dacă aţi putea să auziţi un glas din cer, îngerii s-ar apleca la urechea miresei şi la urechea mirelui şi le-ar spune un cuvânt, care este cel mai necesar dintre toate: dacă vreţi să întemeiaţi o familie şi să treceţi prin vijeliile şi furtunile,  taifunurile şi uraganele vieţii, răbdare şi iar răbdare! 

Nu este joacă şi râs nunta, nu este joc şi chef. Are obligaţii. Aşadar, răbdare. Deoarece tânărul nu este înger, iar tânăra nu este arhanghel. Au defecte şi slăbiciuni. Şi trebuie să se rabde unul pe celălalt.

Citeşte mai departe…

Tămăduirea mâniei: BLÂNDEŢEA ŞI RĂBDAREA

octombrie 25th, 2014 Fără comentarii

Tămăduirea mâniei: BLÂNDEŢEA ŞI RĂBDAREA

 

Pentru ca iubirea de placere este pricina relei folosiri a puterii irascibile a sufletului, pe ea trebuie mai intai de toate sa si-o smulga omul din suflet daca vrea sa se vindece de patima maniei. Iubirea de placere fiind esential legata de dorintele simturilor, tamaduirea maniei presupune omorarea poftei trupesti. Astfel, Sfantul Maxim spune ca „iutimea ce se infurie si latra la cei inruditi, fara cuviinta” poate fi potolita „stingand pofta”. Caci „iutimea, infuriata de placeri in chip lipsit de randuiala”, se potoleste indata ce a fost omorata pofta.

Pentru ca sa se poata tamadui omul de manie, trebuie sa se vindece mai intai de patimile legate de poftele trupesti, indeosebi de lacomie, de desfranare si iubirea de bani, care adesea sunt pricinuitoarele acestei patimi, si sa lucreze virtutile care li se impotrivesc acestora. Sfintii Parinti indeamna mai ales la lepadarea iubirii de bani, aratand ca, in mod paradoxal, un leac foarte puternic impotriva maniei este milostenia. Astfel, Evagrie scrie: „Sa fim cu luare-aminte la cate ne invata Doctorul sufletelor: prin milostenie tamaduieste mania”. Iar Sfantul Maxim Marturisitorul, aratand ca „sunt unele leacuri care (…) imputineaza si duc spre micsorare patimile”, spune ca in cazul maniei este potrivita milostenia: „Milostenia tamaduieste iutimea sufletului”. Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos Tags: , ,

Părintele Dumitru Stăniloaie: DESPRE RĂBDAREA NECAZURILOR

noiembrie 3rd, 2013 Fără comentarii

Părintele Dumitru Stăniloaie:

DESPRE RĂBDAREA NECAZURILOR

Evagrie si Sfantul Maxim Marturisitorulspun ca Dumanezeu conduce pe om spre desavarsire, pe o cale pozitiva si pe una negativa. Cea dintai, numita providenta, atrage pe om in sus, in chip pozitiv, prin frumusetea binelui, prin ratiunile lucrurilor, prin indemnurile launtrice ale constiintei sale si, in general, prin tot ce a facut si face Dumnezeu pentru noi. A doua, numita judecata, cuprinde diferitele pedepse ce ni le aduce Dumnezeu de pe urma pacatelor, ca sa ne atraga de la rele, diferitele privatiuni de fericire, ca sa ne indemne sa-L cautam si mai mult. Precum pronia este o activitate permanenta a lui Dumnezeu, tot asa judecata Lui se exercita in fiecare zi. Printr-una ne cheama spre cele bune, aratandu-ne frumusetea lor, prin cealalta, ingrozindu-ne cu cele contrare, asa cum un tata isi indruma copilul pe calea cea dreapta atat prin indemnuri pozitive, cat si prin pedepse. „Acela care iubeste lucrurile bune si frumoase, spune o scolie la Sfantul Maxim, tinde de bunavoie spre harul indumnezeirii, fiind calauzit de providenta prin ratiunile intelepciunii. Iar acela care nu e indragostit de acestea e atras de la pacat impotriva voii lui si lucrul acesta il face judecata cea dreapta prin diferitele feluri de pedepse. Cel dintai, adica iubitorul de Dumnezeu, e indumnezeit prin providenta; cel de al doilea, adica iubitorul de trup si de lume, e oprit de judecata sa ajunga la osanda”. Locul insusi citat din lucrarea Sfantului Maxim, lamurit de aceasta scolie, zice: „Aripile Soarelui dreptatii sunt Pronia si Judecata. Cuvantul, zburand prin acestea. Se salasluieste in chip nevazut in fapturi, tamaduind prin ratiunile intelepciunii pe cei ce voiesc sa se tamaduiasca, si vindecand prin modurile certarii pe cei greu de urnit spre virtute”. Citeşte mai departe…