Arhivă

Post Tăguit cu ‘Sfântul Nectarie’

SLUJBA SF. NECTARIE DE EGHINA (VECERNIA ŞI UTRENIA – TEXT)

noiembrie 8th, 2017 1 comentariu

POMENIREA CELUI INTRE SFINTI

PARINTELE NOSTRU NECTARIE DE EGHINA,
EPISCOPUL PENTAPOLEI,
FACATORUL DE MINUNI

LA VECERNIA MICA

Punem stihuri pe 4 si cântam urmatoarele stihiri:
Glas 4 “Ca pe un ales intre mucenici…”

Pe urmele Cuviosilor in anii cei mai de urma ai umblat, Ierarhe Nectarie, cu vietuirea ta cea curata si cu obiceiurile cele alese si cu priceperea cea adevarata si cu darurile dragostei; pentru aceasta, sfintindu-te pe tine Stapânul tuturor, in chip vadit te-a numarat cu ceata sfintilor.

Ca acela ce, find numit cu numele nectar, nectarul harului l-ai prirnit in inima ta, Sfinte Nectarie, cu dulceata cuvintelor tale veselesti in Duhul sufletele celor evlaviosi, ca un intelept si de Dumnezeu insuflat, si cu razele minunilor tale pururi luminezi Biserica lui Hristos, cea care straluceste de slava ta. Citeşte mai departe…

Categories: Rugăciuni, Slujbe Tags:

9 noiembrie: TROPARUL, CANONUL ŞI VIAŢA SF. NECTARIE (Gr, Ro, En)

noiembrie 8th, 2017 Fără comentarii

sf-nectarie2

ORNAM1

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina

Troparul Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina, glasul 1:

Pe cel născut în Silivria şi ocrotitorul Eghinei, pe acela ce s-a arătat în vremurile din urmă prieten adevărat al virtuţii, pe Sfântul Ierarh Nectarie să-l cinstim cei credincioşi ca pe un Dumnezeiesc slujitor al lui Hristos, că izvorăşte bogate vindecări celor ce cu evlavie strigă: Slavă lui Hristos, Celui Ce te-a proslăvit! Slavă Celui Ce minunat te-a arătat! Slavă Celui Ce prin tine lucrează tuturor tămăduiri!

 

Troparul Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, glasul al 4-lea:

Întru cuvioşie ai vieţuit, ca un înţelept ierarh, proslăvind pe Domnul cu viaţa ta cea plină de virtuţi, Sfinte Nectarie Cuvioase; pentru aceasta, proslăvindu-te cu puterea Mângâietorului, demonii goneşti şi pe cei bolnavi îi tămăduieşti, care vin cu credinţă la dumnezeieştile tale moaşte.
Citeşte mai departe…

Sfântul Nectarie din Eghina: Spovedania trebuie să aibă loc în urma unei pregătiri

octombrie 24th, 2017 Fără comentarii

Spovedania trebuie să aibă loc în urma unei pregătiri

”Veniţi, aşadar, să ne lepădăm de tot păcatul, să plătim cele datorate de pe urma nedreptăţii, să stingem orice vrăjmăşie şi să facem fapte vrednice de pocăinţă, ca să ne împăcăm cu Dumnezeu şi să aflăm mila Sa dumnezeiască, şi astfel să devenim vrednici moştenitori ai împărăţiei Cerurilor, de care fie să avem parte cu toţii!”

Spovedania trebuie sa aiba loc in urma unei pregatiri

Spovedania presupune o pregătire anterioară, fiindcă cel ce vine la duhovnic nepregătit în mod logic nu-şi aminteşte nici lipsurile, şi nu-şi cunoaşte nici excesele; evident că-şi ignoră datoriile neîmplinite şi mulţimea păcatelor sale; căci e cu neputinţă ca cel care nu şi-a cercetat cu câteva zile înainte faptele cu toată justeţea şi nepărtinirea şi după măsura lor, şi nu a conştientizat gradul vinovăţiei sale, să culeagă vreun folos de pe urma unei mărturisiri întâmplătoare şi nepregătite; pentru că incapacitatea memoriei de a-şi aminti totul, lipsa timpului pentru a se cerceta şi lipsa conştientizării gradului de vinovăţie fac nerodnică spovedania; astfel lăsăm multe patimi nevindecate, care ne şubrezesc sănătatea sufletului şi devin seminţe ale unor noi păcate; aşadar cel ce vine la spovedanie trebuie să se cerceteze pe sine cu câteva zile înainte, să-şi cântărească în amănunt fiecare faptă, să-şi înţeleagă lipsurile şi excesele şi aşa să se ducă la spovedanie şi să mărturisească doar cele mai devreme amintite; căci a discuta cu duhovnicul despre virtute şi despre fapte bune, dar a trece cu vederea şi a ascunde cu bună-ştiinţă patimile care întinează sufletul este acelaşi lucru cu ceea ce face un pacient care discută cu doctorul despre sănătate şi vigoare trupească în general, fără a face nici o referinţă la boala care-i macină trupul.

Citeşte mai departe…

CUVINTE DE LA SFINŢII PĂRINŢI DESPRE BLÂNDEŢE

ianuarie 14th, 2015 Fără comentarii

Omul smerit este şi blând. Aceasta însă nu înseamnă că toţi cei blânzi sunt şi smeriţi. Blândeţea trebuie să aibă şi smerenie, căci dacă nu are, se poate ca din afară să pară cineva blând, dar înlăuntrul său să fie plin de mândrie şi să spună: „Ăştia sunt bolnavi la cap! Lasă-i să vorbească!”.

Întocmai ca acel monah pe care Părinţii îl vedeau că nu riposta deloc când îi făceau observaţii sau îl mustrau, dar, cu toate acestea, viaţa lui în ansamblu nu îi convingea. De aceea odată l-au întrebat: „Atunci când te certăm, ce gând pui în mintea ta de nu vorbeşti?”. Iar el le-a răspuns: „Zic în sinea mea: «Lasă-i în pace! Sunt nişte proşti!»”. Adică îi dispreţuia.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. V Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, București, 2007, pp. 177-178)

Învățături patristice despre blândețe

 

Sfântul Nectarie, în Cartea sa „Cunoaște-te pe tine însuți”, spune referitor la virtutea blândeții: „Blândețea este liniștea sufletului care Îl iubește pe Dumnezeu și pe aproapele său. Blândețea este o virtute iubită de Dumnezeu, care pricinuiește plăcere tuturor celor ce privesc chipul ei. Blândețea caracterului se revarsă ca o frumusețe și îmbogățește cu Har întreg etosul său, aducând plăcere tuturor celor care-l văd. Blândețea este o bogăție neprețuită, este un nume dumnezeiesc, este o harismă dumnezeiască, este scara care îl suie pe om la Cer.

Citeşte mai departe…

Sfântul Nectarie din Eghina: PENTRU CE NECAZURILE NOASTRE SUNT DESE ŞI SUCCESIVE?

noiembrie 9th, 2013 Fără comentarii

Pentru ce necazurile noastre sunt dese şi succesive?

 

Cuvânt despre pricina pentru care necazurile noastre sunt dese şi unul după altul şi pentru ce trebuie să le răbdăm pe acestea cu stăpânire de sine

1. Pentru ce necazurile noastre sunt dese şi succesive

Dar oare pentru ce întristările noastre sunt atât de dese şi atât de numeroase? Această nedumerire ne-o dezleagă Sfânta Scriptură, care arată pricina pătimirilor noastre – pricină care coboară până la păcatul strămoşesc – când zice: „Precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat, moartea aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii fiindcă toţi au păcătuit în el.”[1] Prin urmare păcatul şi moartea pe care le-am moştenit sunt cele dintâi pricini ale chinurilor pe care le îndurăm, fiindcă pe de o parte păcatul, interpunându-se ca o potrivnicie despărţitoare între Dumnezeu şi oameni[2], l-a înstrăinat pe om de Dumnezeu. Consecinţa acestui fapt a fost întunecarea duhului şi orbirea puterilor sufleteşti, adică a puterii cunoscătoare, voitoare şi simţitoare; şi acestea tocindu-se, cu greu l-au mai putut sluji pe om şi au devenit pentru el surse a mii de întristări şi dureri. Iar pe de altă parte, moartea pe care am moştenit-o a semănat în noi stricăciunea care a crescut şi s-a dezvoltat în noi şi acestea, de-a lungul timpului, au arătat toate câte ne-au venit din această dezvoltare, care, de vreme ce ne ameninţă existenţa, sunt dureroase şi greu de purtat.

Aşadar, cea dintâi şi cea mai importantă pricină a întristărilor noastre este aceea pe care deja am enunţat-o la început, iar a doua o constituie starea noastră morală care ne situează fie mai aproape, fie mai departe de Dumnezeu. Iar această despărţire pe care o aduce potrivnicia faţă de El pe toţi ne-a depărtat de Dumnezeu şi starea aproape a tuturor era una de potrivnicie faţă de Dumnezeu, dar când aceasta a fost smulsă prin Hristos, deja totul a fost diferit, fiindcă Hristos nu numai că a împăcat neamul omenesc cu Dumnezeu, ci a întărit din nou sufletul omului prin lumina Lui dumnezeiască, deşi puterile sufleteşti erau tocite. Aşadar, starea creştinilor poate să se schimbe în funcţie de luminarea pe care o primesc prin credinţa lor în Domnul nostru Iisus Hristos, fiindcă El întăreşte puterile sufletului pentru a-i sluji lui fără greşeală şi pentru a-i da astfel mai puţine necazuri de răbdat.   Citeşte mai departe…

SFÂNTUL NECTARIE AL PENTAPOLEI DESPRE CHIPUL CELUI CE CREDE ÎN HRISTOS

octombrie 29th, 2012 3 comentarii

sf-nectarie1

SFÂNTUL NECTARIE AL PENTAPOLEI

DESPRE  CHIPUL CELUI CE CREDE ÎN HRISTOS

Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina ne-a lăsat, pe lângă sfintele sale moaşte tămăduitoare de boli, şi câteva scrieri alese din care deducem înălţimea credinţei sale. În cele ce urmează vă expunem viziunea Sfântului Nectarie despre chipul celui ce crede în Hristos.

Cât de frumos este chipul celui credincios! Ce minunată este bucuria lui! Frumuseţea lui tainică te atrage, iar expresia feţei lui mărturiseşte credinţa în Dumnezeu. Calmul şi pacea ce se pot vedea pe chipul său sunt o reflectare a păcii ce se găseşte în sufletul său, în inima sa liniştită şi netulburată de nimic. Bunătatea zugrăvită pe faţa celui credincios mărturiseşte despre curăţia conştiinţei sale. El se înfăţişează ca un om care s-a lepădat de tirania grijii permanente pentru cele lumeşti, grijă ce produce suferinţă sufletului, iar credinţa sa statornică în Dumnezeu este viu oprimată de trăsăturile chipului său. Credinciosul adevărat se arată a fi un om fericit. Şi este fericit pentru că are certitudinea originii divine a credinţei sale şi este convins de adevărul ei. Dumnezeu, în chip tainic, îi vorbeşte inimii sale şi o umple de bucurie sfântă. Inima şi cugetul său sunt dăruite lui Dumnezeu. Inima sa se încălzeşte de focul iubirii pentru Dumnezeu, iar sufletul său aleargă degrabă să se înalţe către El. Citeşte mai departe…

Mărturii despre dărnicia harului vindecător al Sfântului Nectarie

octombrie 28th, 2012 Fără comentarii

Mărturii despre dărnicia harului vindecător al Sfântului Nectarie

Prin nenumăratele sale faceri de bine, Taumaturgul Nectarie, acest sfânt al secolului nostru, nu aparţine doar pământului elen, ci tuturor credincioşilor ortodocşi care aleargă la el pentru ajutor trupesc şi sufletesc. Cu toţii primesc răspuns, dacă se roagă curat şi stăruitor. Redăm în cele ce urmează câteva relatări ale unor oameni care s-au învrednicit de nectarul binefacerilor venite din partea sfântului, în condiţii extreme, când nici un ajutor omenesc nu-i mai putea salva.

sf-nectarie-detaliu1
În ţara noastră, Sfântul Nectarie este adorat de toţi credincioşii care îi cunosc harul şi puterea mijlocitoare în faţa lui Dumnezeu. Sfintele sale moaşte nu rămân niciodată singure, iar bisericile care îi sunt înălţate – mereu pline. Este şi cazul Mănăstirii Radu Vodă din Bucureşti, un loc de pelerinaj continuu, tămăduitor, cald şi primitor pentru cei suferinzi. Indiferent de necazuri, oamenii îşi găsesc aici liniştea. Vin iarăşi şi iarăşi până când această stare devine una permanentă. Citeşte mai departe…
Categories: ORTODOXIE Tags:

MULŢUMIM SFÂNTULUI NECTARIE CĂ A VENIT LA NOI

octombrie 27th, 2012 Fără comentarii

Pelerini la raclele sfinţilor :

„Mulţumim Sfântului Nectarie că a venit la noi!“

Raluca Brodner

Pentru adevăraţii creştini care locuiesc în Bucureşti, traiul în Capitală ar deveni împovărător, repetitiv şi lipsit de mari bucurii duhovniceşti dacă nu s-ar mângâia cu gândul că în luna octombrie Sfântul Dimitrie cel Nou îi cheamă la pelerinaj. În aceste zile de profundă solemnitate, toţi paşii se îndreaptă spre Catedrala patriarhală. Locul este împânzit de oameni din toate colţurile ţării, dar şi din străinătate. Ce-i determină pe aceşti credincioşi, de toate vârstele, să stea ore bune în picioare, aflăm chiar de la ei.

Fotografii: Mircea Popa

 Buna rânduială de zi cu zi din Dealul Patriarhiei, cu slujbele de dimineaţă şi Vecerniile, cu Sfintele Masluri, Paraclisele şi Acatistele închinate sfinţilor protectori ai catedralei, este în aceste zile încununată de o stare de veghe neîntreruptă a clericilor şi a credincioşilor. În cele şase zile de pelerinaj, lumânările nu se sting, rândurile se îngroaşă pe zi ce trece, iar cântările de slavă se aud tot mai clar şi mai puternic. Este momentul din an când Colina Bucuriei îşi merită pe deplin (re)numele. Nu există om cu care să fi vorbit, după ce s-a închinat la racla cu sfintele moaşte, şi să nu se arate bucuros de reuşita sa duhovnicească, după ce, cu răbdare, a aşteptat poate mai bine de opt ore întâlnirea cu Sfântul Dimitrie cel Nou, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi Sfântul Nectarie. Priviţi de sus, de la o înălţime panoramică, şirul pe care aceşti oameni îl formează, în aşteptarea lor pilduitoare, ia forma unui braţ uman, ca expresie a credinţei noastre ortodoxe. Citeşte mai departe…

VIAŢA SFÂNTULUI NECTARIE, O PILDĂ PENTRU FIECARE

octombrie 26th, 2012 Fără comentarii

Viaţa Sfântului Nectarie, o pildă pentru fiecare

Sfânta Liturghie arhierească la Catedrala patriarhală :

Viaţa Sfântului Nectarie, o pildă pentru fiecare

Alexandru Briciu

Evenimentele dedicate cinstirii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, au continuat ieri prin Sfânta Liturghie arhierească săvârşită în Catedrala patriarhală de Preasfinţitul Siluan, Episcopul românilor ortodocşi din Ungaria, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

Foto: diac. Ioan Grigore

Preasfinţia Sa le-a vorbit pelerinilor prezenţi despre viaţa Sfântului Ierarh Nectarie, ale cărui cinstite moaşte aduse din Eghina, Grecia, sunt depuse în aceste zile spre închinare alături de moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou şi ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena: „Nu se putea o binecuvântare mai mare şi un dar mai potrivit de la Bunul Dumnezeu pentru această sărbătoare şi pentru aceste nevoi sufleteşti şi trupeşti ale noastre decât venirea unui sfânt taumaturg, a unui sfânt făcător de minuni şi vindecător, pe de altă parte, a unui sfânt contemporan”. Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE Tags:

NECTARIE DE LA EGHINA, UN SFÂNT AL ZILELOR NOASTRE TĂMĂDUITOR DE BOLI

octombrie 24th, 2012 1 comentariu

Nectarie de la Eghina, un sfânt al zilelor noastre tămăduitor de boli

nectarie-de-la-eghina-un-sfant-1

Citiţi şi:
 * * *
 

Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina, numit de credincioşi Taumaturgul pentru vindecările miraculoase, îndeosebi de cancer, care s-au săvârşit cu cei care s-au închinat cu credinţă sfintelor sale moaşte, este unul din cei mai iubiţi şi căutaţi sfinţi din Grecia. S-a născut la 1 octombrie 1846, în orăşelul Silivria, pe ţărmul Mării Marmara, la 20 de kilometri vest de Constantinopol. La botez a primit numele de Anastasie, fiind al treilea copil dintre cei şapte pe care i-au avut părinţii săi, Demos şi Maria Kefalas. Primii ani de şcoală i-a făcut în orăşelul natal, dovedindu-se un copil inteligent şi dornic de învăţătură, foarte atras de biserică şi de sfintele slujbe.  Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE Tags: