Arhivă

Post Tăguit cu ‘Sfântul Teofan Zăvorâtul’

10 ianuarie: SFÂNTUL IERARH TEOFAN ZĂVORÂTUL: Nu faptele sunt principalul lucru in viaţă; principalul este starea inimii îndreptată către Dumnezeu

ianuarie 9th, 2019 Fără comentarii

Sfântul Ierarh Teofan Zăvorâtul, episcop de Tambov și Vladimir

(10 ianuarie)

Împlinirea fără tragere de inimă a rânduielilor Bisericii, asemeni rutinei lucrului de zi cu zi, nu e deloc un semn hotărâtor că viaţa creştină autentică ar fi prezentă în noi.

Sf Ier Teofan Zavoratul 1.1
Legături:

Sf Ier Teofan Zavoratul 4.1

Sfântul Teofan, în lume Gheorghe, se născu la 10 ianuarie 1815 într-un sat din apropierea Orlovului unde tatăl său era preot, astfel, din primii ani ai copilăriei sale petrecu mult timp în Biserică.

Studie mai întâi la școala pregătitoare a orașului Livna, iar apoi la seminarul din Orlov, pentru ca între 1837 și 1841 să-și continue studiile la Academia Teologică din Kiev. În această vreme, mergând adesea la marea Lavră a Peșterilor unde odihnesc mai bine de 100 de sfinți, în inima sa începu a crește dorul de a-și închina viața slujirii Domnului. Astfel, chiar după terminarea cursurilor, îmbrăcă haina monahală.

La tunderea sa dimpreună cu alți frați în monahism, starețul lavrei Partenie le spuse:

– Voi, călugărilor învățați, care vă asumați diverse reguli, nu uitați că un singur lucru este mai de trebuință dintre toate: să te rogi, să te rogi neîncetat în mintea și inima ta către Dumnezeu.

Dascăl în școli

După obținerea licenței, fu numit director provizoriu al Școlii Teologice Sofia din Kiev, mai apoi fu director al Seminarului Novgorod și profesor și ajutor de inspector al Academiei Teologice din Petersburg. Citeşte mai departe…

SFÂNTUL TEOFAN ZĂVORÂTUL: Nădăjduirea în sine

noiembrie 20th, 2018 Fără comentarii

Nădăjduirea în sine

Nădăjduirea în sine este una dintre pricinile lipsei de nădejde în lucrarea mântuirii

Imagini pentru sf teofan zavoratul imagini

 Una dintre pricinile lipsei noastre de nădejde în lucrarea mântuirii stă în convingerea greşită că ne pot mântui doar faptele, în care ne şi punem mai întâi de toate nădejdea.

Şi totuşi, mai întâi de toate avem nevoie să refacem în inima noastră convingerea că nici un fel de nevoinţă a noastră nu ne poate, în sine, mântui, şi că inima noastră nu va afla niciodată odihnă de pe urma faptelor noastre. Ea se poate odihni doar în Domnul Mântuitorul, şi se înaripează cu nădejdea mântuirii numai atunci când strigă către El cu devotament şi sinceritate: „Doamne, cu judecăţile pe care le ştii, mântuieşte-mă!”

Citeşte mai departe…

Sfântul Teofan Zăvorâtul: Sfaturi de lucrare duhovnicească pentru familist

octombrie 24th, 2017 Fără comentarii

Sfântul Teofan Zăvorâtul: Sfaturi de lucrare duhovnicească pentru familist

”…Starea aceasta este grea, dar trebuie răbdată cu gândul că altceva nici nu merităm. Mijloace împotriva ei nu sunt; trecerea ei stă în voia lui Dumnezeu. Totuşi, trebuie să vă ţineţi şi să strigaţi către Domnului: „Fie voia Ta! Miluieşte! Uşurează!”,

Sfaturi de lucrare duhovniceasca pentru familist

Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastră!  Mă bucur mult că v-aţi apucat să înfăptuiţi  cele ce v-am scris. Dea Domnul să nu daţi înapoi, întorcându-vă la cele dinainte! Aţi luat jugul: trageţi, însufleţindu-vă prin nădejdea cea vrednică de crezare. Înainte este împărăţia; uşa prin care se intră în împărăţie e curăţia; toate ostenelile şi faptele poruncite sunt mijloace de curăţire a inimii. De aici reiese că cel mai apropiat scop al nostru e curăţirea inimii, iar după aceea împărăţia lui Dumnezeu, fiindcă în ea nu intră nimic necurat. Trebuie să păstraţi neapărat în cuget lucrul acesta, ca să nu vă pierdeţi ostenelile amestecând în ele ceva necurat. De pildă, nu trebuie să postiţi şi totodată să vă supăraţi, să vă rugaţi şi să vă mândriţi în acelaşi timp, să faceţi binele ca să arătati celorlalţi cât de filantrop sunteţi şi aşa mai departe.

Citeşte mai departe…

Sfaturi de lucrare duhovnicească pentru familist – Sfântul Teofan Zăvorâtul

octombrie 19th, 2017 Fără comentarii

Sfaturi de lucrare duhovnicească pentru familist

”Aceasta este legea: să ne luptăm cu pornirile noastre rele şi să ne silim să facem binele. Asta înseamnă cuvântul Domnului că împărăţia lui Dumnezeu se ia cu sila, şi oamenii silei o răpesc pe ea. De asta şi e jug urmarea Domnului. Dacă totul ar fi de plăcere, unde ar mai fi jugul? ”

Sfaturi de lucrare duhovniceasca pentru familist

Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastră! Mă bucur mult că v-aţi apucat să înfăptuiţi  cele ce v-am scris. Dea Domnul să nu daţi înapoi, întorcându-vă la cele dinainte! Aţi luat jugul: trageţi, însufleţindu-vă prin nădejdea cea vrednică de crezare. Înainte este împărăţia; uşa prin care se intră în împărăţie e curăţia; toate ostenelile şi faptele poruncite sunt mijloace de curăţire a inimii. De aici reiese că cel mai apropiat scop al nostru e curăţirea inimii, iar după aceea împărăţia lui Dumnezeu, fiindcă în ea nu intră nimic necurat. Trebuie să păstraţi neapărat în cuget lucrul acesta, ca să nu vă pierdeţi ostenelile amestecând în ele ceva necurat. De pildă, nu trebuie să postiţi şi totodată să vă supăraţi, să vă rugaţi şi să vă mândriţi în acelaşi timp, să faceţi binele ca să arătati celorlalţi cât de filantrop sunteţi şi aşa mai departe.

Citeşte mai departe…

Sfântul Teofan Zăvorâtul: Nestatornicia stării noastre lăuntrice

august 23rd, 2015 Fără comentarii

 

Vă plângeți de nestatornicia stării dumneavoastră lăuntrice – uneori este bună și alteori rea. Nu se poate altfel.

„Am trecut și trec prin stări sufletești supărătoare, sub diverse forme”. Nu avem altceva de făcut decât să le suportăm cu smerenie și suflet dârz, fără să slăbim în lupta noastră duhovnicească, fără să lăsăm deoparte împlinirea poruncilor dumnezeiești – ceea ce și faceți întocmai.

Citeşte mai departe…

Sf. Teofan Zavorâtul: Facă-se nu cum voiesc eu, Doamne, ci cum voieşti Tu

Sf. Teofan Zavorâtul:

Facă-se nu cum voiesc eu, Doamne, ci cum voieşti Tu

 

Oricât de multe făgăduinţe îi sunt făcute rugăciunii creştine: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide (Matei 7, 7), totuşi nu trebuie niciodată să gândim că, dacă cerem ceva de la Domnul, neapărat trebuie să şi dobândim. Fiecare rugăciune creştină trebuie în mod obligatoriu să se încheie întotdeauna aşa: „Facă-se nu cum voiesc eu, Doamne, ci cum voieşti Tu” – adică, fie în toate voia Ta cea sfântă: bucură-ne cu milă sau asupreşte-ne cu necazuri, numai curăţeşte sufletul nostru, numai fă-l plăcut Ţie. Când vă rugaţi, aşteptaţi cele dorite, dar nu hotărâţi dinainte că aşa va hotărî Domnul, ci lăsaţi aceasta în voia Lui cu deplina supunere de a primi de la Domnul ceea ce va binevoi El să vă trimită. Lipsa acestei supuneri stâlceşte rugăciunea şi o lasă fără putere: căci fără ea rugăciunea va avea sensul acesta: vrei, nu vrei, Doamne, dă-mi. Citeşte mai departe…

Sf. Teofan Zăvorâtul: Sfârșitul slujbei nu este și sfârșitul rugăciunii.

ianuarie 11th, 2015 Fără comentarii

Aveți sentimentul și vă chinuiți cu gândul că participarea voastră la slujbele din biserică n-a fost bună, eficientă. Mintea voastră se învârte încoace și încolo, și în inima voastră se ridică sentimente necuviincioase. În asemenea cazuri, să vă pocăiți imediat, să vă osândiți pe voi înșivă și să puneți început îndreptării. De altfel, sfârșitul slujbei nu este și sfârșitul rugăciunii.

Citeşte mai departe…

Sfântul Teofan Zăvorâtul: Facă-se voia Domnului!

iulie 9th, 2014 1 comentariu

Sfântul Teofan Zăvorâtul: Facă-se voia Domnului!

 

Facă-se voia Domnului! Să se împlinească şi cu dumneavoastră voinţa Lui cea bună! Aveţi credinţa şi întipăriţi-vă adânc în inimă că nu există nimic fără Dumnezeu, până în cele mai mici amănunte. Toate sunt la El rânduite. Datoria noastră este să le îndreptăm pe toate spre mântuirea sufletului şi să reţinem din toate foloase sufleteşti. În aceasta stă toată înţelepciunea noastră. Dar cum să ne chivernisim pe noi, încă nimeni nu a descoperit cu de la sine putere.

Totul este ca un păienjeniş. Sărmanul om împleteşte şi iar împleteşte, dar suflă vântul şi le spulberă pe toate. Dar când ţese Domnul, totul e trainic! Este subţire, dar tare, ca o frânghie. Fericit sufletul care se odihneşte în mâinile lui Dumnezeu! Ca un prunc la sânul mamei, la fel se odihneşte sufletul sub acoperământul Domnului. Să înţelegi aceasta, ba mai mult, să o simţi, este lucru anevoios. Dumnezeu să vă ajute! Cel ce cade cu durere la Dumnezeu nu este uitat.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Învăţături şi scrisori despre viaţa creştină, traducere de Elena Dulgheru şi Richard Sârbu Editura Sofia, Bucureşti, 2001, p. 8)

Sursa: doxologia.ro

Sfântul Teofan Zăvorâtul: Despre Sfânta Împărtăşanie

aprilie 3rd, 2014 Fără comentarii

Sfântul Teofan Zăvorâtul: 

Despre Sfânta Împărtăşanie

 

După cum Euharistia săvârşită de un drept nu aduce nici un folos celor ce se împărtăşesc cu nevrednicie, aşa şi Euharistia săvârşită de un păcătos nu lipseşte de folos pe cei ce se apropie cu inimă curată şi credincioasă – căci fiecare după faptele sale se va osândi ori se va îndrepta. Citeşte mai departe…

Sf.Teofan Zăvorâtul: Duminica Slăbănogului – PĂCATUL NU VATĂMĂ DOAR TRUPUL, CI ŞI SUFLETUL

Sf.Teofan Zăvorâtul

Duminica Slăbănogului

*

din “ Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an”
Sfantul Teofan Zavoratul

„De acum te-ai făcut sănătos; să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ţie ceva mai rău.”

[Fapte 9, 32-42; In. 5,1-15]

Păcatul nu vatămă doar trupul, ci şi sufletul. Uneori, lucrul e cât se poate de vădit; alteori, nu atât de vădit, dar adevărul rămâne adevăr, că şi bolile trupului sunt toate si întotdeauna urmare a păcatelor si pentru păcate. Păcatul se săvârşeşte în suflet si îl face bolnav de-a dreptul; însă dacă trupul îşi trage viaţa de la suflet, fireşte că un suflet bolnav nu poate oferi trupului o viaţă sănătoasă.

Singur faptul că păcatul aduce după sine întuneric sufletesc şi urât are o înrâurire nesănătoasă asupra sângelui, care este temeiul sănătăţii trupeşti; dar dacă stai să te gândeşti că el ne desparte de Dumnezeu, Care este Izvorul vieţii, şi îl pune pe om în potrivnicie faţă de toate legile care lucrează atât în el, cât şi în natură, te vei minuna cum de rămâne viu păcătosul după ce a păcătuit. Pricina este numai mila lui Dumnezeu, care aşteaptă pocăinţa şi întoarcerea lui. Prin urmare, bolnavul este dator, mai înainte de orice, să se grăbească a se curaţi de păcat şi să se împace în conştiinţa sa cu Dumnezeu. Acest lucru netezeşte şi drumul lucrării binefăcătoare a medicamentelor. Am auzit că era un doctor de seamă care nu se apuca de tratament până ce bolnavul nu se spovedea şi nu se împărtăşea cu Sfintele Taine; şi cu cât era mai anevoie de vindecat boala, cu atât cerea mai stăruitor acest lucru.

Sursa:www.voscreasna.com

Legături: