Arhivă
24 septembrie: SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL (Viaţa, Învăţăturile, Slujba, Acatistul, Paraclisul) – RUGĂCIUNEA NEÎNCETATĂ VINE DIN IUBIRE
SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL
24 septembrie
Articole din aceeaşi categorie:
- Slujba Sfântului Siluan Athonitul (pdf)
- Părintele Rafail Noica vorbind despre SFÂNTUL SILUAN (Video)
- Cuviosul Siluan Athonitul – Despre Maica Domnului
- SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL, SERVIT CU O ŢIGARĂ
- Sf. Siluan Athonitul: VULTURUL ŞI COCOŞUL
- Jean-Claude Larchet: TREPTELE IUBIRII DE VRĂJMAŞI DUPĂ SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL
Domnul iubeşte atât de mult pe om, încât îi dă darurile Sfântului Duh, dar până când sufletul se învaţă să păstreze harul, se chinuie mult… „Ţine mintea ta în iad şi nu deznădăjdui” Şi prin aceasta, vrăjmaşii sunt biruiţi. Dar de îndată ce las mintea mea să iasă din foc, gândurile rele câştigă din nou putere.
VIAŢA
Cuviosul Siluan (Simeon Ivanovici Antonov) s-a născut în 1866 într-o familie modestă de ţărani ruşi, alcătuită – pe lângă părinţi – din cinci băieţi şi două fete. Tatăl lui Simeon, un om plin de adâncă credinţă, blândeţe şi de multă înţelepciune, îi este primul model în viaţa sa lăuntrică.
Încă de mic copil, Simeon şi-a pus în gând – avea doar patru ani – ca atunci „când va fi mare să caute pe Dumnezeu în tot pământul”. Auzind mai apoi de viaţa sfântă şi minunile săvârşite de Ioan Zăvorâtul (un sfânt rus contemporan) tânărul Simeon şi-a dat seama că „dacă există Sfinţi, înseamnă că Dumnezeu e cu noi şi n-am nevoie să străbat tot pământul să-L găsesc.” Citeşte mai departe…
MITROPOLITUL IEREMIA DE GORTINA: SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL
MITROPOLITUL IEREMIA DE GORTINA:
SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL
1. În predica de astăzi, fraţii mei creştini, aş vrea să mă refer la un sfânt rus mai recent, la Cuviosul Siluan Athonitul. Desigur că într-o predică scurtă nu este posibil să se vorbească despre un sfânt atât de mare. Şi Sfântul Siluan este într-adevăr mare, deoarece nu are doar o viaţă minunată, ci ne-a lăsat şi o frumoasă învăţătură.
Biografia Sfântului Siluan a fost scrisă de ucenicul său, sfânt şi el, care a adormit somnul drepţilor, părintele ieromonah Sofronie Saharov. Această biografie a Sfântului Siluan, scrisă de ucenicul său, este foarte fidelă şi excepţională, deoarece sfântul îl înţelege pe sfânt! Vă recomand, fraţii mei creştini, să citiţi această carte. Vă veţi folosi foarte mult în viaţa voastră duhovnicească. Eu astăzi, atât cât îmi va permite timpul, vă voi spune câteva cuvinte “aperitiv” despre Sfântul Siluan, încât să impulsionez interesul vostru de a citi vieţile sfinţilor, deoarece sfinţii noştri sunt învăţătorii şi luminătorii noştri. Citeşte mai departe…
Jean-Claude Larchet: TREPTELE IUBIRII DE VRĂJMAŞI DUPĂ SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL
Jean-Claude Larchet:
TREPTELE IUBIRII DE VRĂJMAŞI DUPĂ SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL
Multe religii recomanda iubirea aproapelui; crestinismul singur cere iubirea vrajmasilor. In aceasta privinta Noul Testament este in ruptura cu Vechiul, care opunea violentelor suferite legea talionului: “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana, picior pentru picior, arsura pentru arsura, rana pentru rana, moarte pentru moarte” (Is 21, 24-25).
Hristos Insusi semnaleaza aceasta singularitate si ruptura atunci cand spune: “Porunca noua va dau voua: sa va iubiti unii pe altii asa cum v-am iubit si Eu pe voi. Din aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, de veti avea dragoste unii fata de altii” (In 13, 34-35), si mai mult inca atunci cand da aceasta invatatura intemeietoare, pe care trebuie sa o reproducem integral caci, din ea deriva intreaga invatatura patristica:
“Ati auzit ca s-a zis: ochi pentru ochi si dinte pentru dinte. Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui rau, iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i-l si pe celalalt. … Ati auzit ca s-a zis: Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau. Eu insa va zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ca va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, pentru ca El face sa rasara soarele peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti” (Mt 5, 38-39, 43-45) Citeşte mai departe…
Părintele Rafail Noica: DESPRE SFÂNTUL SILUAN ATONITUL (audio)
Părintele Rafail Noica:
DESPRE SFÂNTUL SILUAN ATONITUL
SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL – DESPRE RĂZBOIUL DUHOVNICESC (II) (AUDIO)
SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL – DESPRE RĂZBOIUL DUHOVNICESC (I) (AUDIO)
Cuviosul Siluan Athonitul și căutarea lui Dumnezeu
Cuviosul Siluan Athonitul și căutarea lui Dumnezeu
Vasilios Kalliakmánis
Nesfârșita dragoste a Dumnezeului Treimic pentru întreaga omenire totdeauna se face arătată, chiar dacă adesea este contestată și nu-i ușor de înțeles.
Părinții Bisericii învață că lucrarea creatoare, proniatoare și unificatoare a lui Dumnezeu se întinde peste toată lumea și peste toată creația. În timp ce, prin Sfintele Taine, dumnezeiasca lucrare sfințitoare și îndumnezeitoare se revarsă cu generozitate în Biserică. Astfel, nici un mădular al Bisericii nu este lăsat singur și nemângâiat, ci în felurite chipuri este încurajat și insuflat să pătrundă în viața Duhului.
În zilele noastre, deși răul social și alienarea au atins proporții uriașe, în același timp apar noi Sfinți, se arată noi Părinți duhovnicești harismatici și se oferă noi prilejuri de evanghelizare și renaștere a dumnezeieștilor harisme. În secolul al XX-lea au fost așezați în calendarul Bisericii Ortodoxe mulți Sfinți, care, prin pilda și scrierile lor au contribuit la renașterea vieții bisericești. Printre aceștia se numără și Sfântul Siluan Athonitul, rus de origine, a cărui pomenire se face pe 24 septembrie.
Sfântul Siluan Athonitul: DESPRE ASCULTARE
Sfântul Siluan Athonitul:
DESPRE ASCULTARE
Rari sunt cei ce cunosc taina ascultării. Cel ce ascultă este mare înaintea lui Dumnezeu. El îl imită pe Hristos, Care ne-a dat El însuşi pilda ascultării. Domnul iubeşte sufletul ascultător şi-i dă pacea Lui şi atunci totul este bine şi sufletul simte iubire pentru toţi.
Cel ce ascultă şi-a pus toată nădejdea în Dumnezeu şi de aceea sufletul său este totdeauna în Dumnezeu, şi Domnul îi dă harul Său şi acest har învaţă sufletul tot binele şi-i dă puterea de a rămâne în bine. El vede răul, dar acest rău n-are nici o putere asupra sufletului, pentru că e cu el harul Sfântului Duh, care-1 păzeşte de orice păcat, şi el se roagă lui Dumnezeu în pace şi uşor.
Duhul Sfânt iubeşte sufletul celui ce ascultă şi, de aceea, el cunoaşte degrabă pe Domnul şi primeşte darul rugăciunii inimii.
Cel ce ascultă s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu şi, pentru aceasta, îi sunt dăruite libertatea şi odihna în Dumnezeu şi se roagă cu mintea curată; dar cei mândri şi neascultători nu se pot ruga curat chiar dacă se nevoiesc mult. Ei nu ştiu cum lucrează harul, nici dacă Domnul le-aiertat păcatele. Dar cel ce ascultă ştie limpede că Domnul i-a iertat păcatele, pentru că simte în sufletul său pe Duhul Sfânt.
Ascultarea este de trebuinţă nu numai monahului, ci şi fiecărui om. Chiar şi Domnul a fost ascultător. Cei mândri şi cei care trăiesc după rânduială-de-sine [în idiorit-mie] nu lasă harul să vieze în ei şi, de aceea, n-au niciodată pace sufletească; dar harul Duhului Sfânt intră uşor în sufletul celui ascultător şi-i dă bucurie şi odihnă.
Toţi caută odihna şi bucuria, dar puţini ştiu unde să găsească această bucurie şi această odihnă şi ce anume trebuie pentru a ajunge la ele. De treizeci şi cinci de ani, iată, văd un monah care e mereu vesel la suflet şi plăcut la faţă, chiar dacă e bătrân. Şi aceasta pentru că el iubeşte ascultarea şi sufletul său s-a predat voii lui Dumnezeu şi nu se îngrijeşte de nimic, ci sufletul său iubeşte pe Domnul şi-1 vede pe El.
Cine poartă în sine fie şi numai puţin har, acela se supune cu bucurie oricărei stăpâniri. El ştie că Domnul guvernează şi cerul şi pământul şi cele de dedesubt şi pe el însuşi şi treburile lui şi tot ce este în lume, şi de aceea are întotdeauna odihnă.
Cine ascultă s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu şi nu se teme de moarte, pentru că sufletul lui s-a obişnuit să vieţuiască cu Domnul şi-L iubeşte pe El. El şi-a tăiat voia proprie şi, de aceea, nu are nici în suflet, nici în trup acea luptă care îl chinuie pe cel ce nu ascultă şi pe cel ce lucrează după voia sa proprie.
Adevăratul ascultător urăşte voia sa proprie şi îl iubeşte pe părintele lui duhovnicesc, şi pentru aceasta primeşte libertatea de a se ruga lui Dumnezeu cu minte curată şi sufletul său vede liber, fără gânduri, pe Dumnezeu şi se odihneşte întru El. El vine degrabă la iubirea lui Dumnezeu datorită smereniei lui şi pentru rugăciunile părintelui său duhovnicesc.
Viaţa noastră e simplă dar înţeleaptă. Maica Domnului a spus Cuviosului Serafim [din Sarov]: „Dă-le lor [monahiilor] o ascultare, şi cine va păzi ascultarea şi înţelepciunea va fi cu tine şi aproape de mine”.
Vedeţi cât de simplă e mântuirea. Dar înţelepciunea trebuie învăţată printr-o îndelungată experienţă. Ea este dată de la Dumnezeu pentru ascultare. Domnul iubeşte sufletul ascultător şi, dacă îl iubeşte, îi dă ceea ce sufletul a cerut de la Dumnezeu. Ca şi odinioară, tot aşa şi acum Domnul ascultă rugăciunile noastre şi ne împlineşte cererile.
De ce Sfinţii Părinţi au pus ascultarea mai presus de post şi rugăciune?
Pentru că din nevoinţe [ascetice] făcute fără ascultare se naşte slava deşartă, dar cel ce ascultă face totul aşa cum i se spune şi nu are de ce să se trufească. Pe lângă aceasta, cel ce ascultă şi-a tăiat întru toate voia sa proprie şi-1 ascultă pe părintele său duhovnicesc, şi de aceea mintea lui e liberă de orice griji şi primeşte darul rugăciunii curate, în mintea celui ce ascultă e numai Dumnezeu şi cuvântul „bătrânului” său, dar mintea celui neascultător e preocupată de tot felul de lucruri şi de judecarea „bătrânului” şi de aceea nu poate vedea pe Dumnezeu.
Am văzut un frate care făcea o ascultare grea. El avea rugăciunea inimii, şi Domnul îi dădea lacrimi să plângă pentru întreaga lume; şi egumenul Andrei i-a spus: „Aceasta ţi s-a dat pentru ascultarea ta”.
Prin ascultare omul se păzeşte de mândrie; pentru ascultare se dă rugăciunea; pentru ascultare se dă şi harul Duhului Sfânt. Iată de ce ascultarea e mai presus decât postul şi rugăciunea.
Dacă îngerii căzuţi ar fi păzit ascultarea, ar fi rămas în ceruri şi ar fi cântat întru slava Domnului. Şi dacă Adam ar fi păzit ascultarea, atunci el şi neamul lui ar fi rămas în rai.
Dar chiar şi acum e cu putinţă să aflăm iarăşi raiul prin pocăinţă. Domnul ne iubeşte mult în ciuda păcatelor noastre, numai să ne smerim şi să-i iubim pe vrăjmaşi.
Dar cine nu iubeşte pe vrăjmaşi, acela nu poate avea pace, chiar dacă ar fi aşezat în rai.
Sursa: http://sfantulioancelnou.ro/carti/Sfantul_Siluan/Intre_iadul_deznadejdii_si_iadul_smereniei1.htm
Comentarii recente