Acasă > ORTODOXIE > Teologul ortodox francez Jean Claude Larchet: „Am dăruit zece ani din viața mea Sfântului Maxim”

Teologul ortodox francez Jean Claude Larchet: „Am dăruit zece ani din viața mea Sfântului Maxim”

 

„Am dăruit zece ani din viața mea Sfântului Maxim” 


Teologul ortodox francez Jean Claude Larchet va lansa astăzi, la ora 19:00, în Aula „Mihai Eminescu” a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, lucrarea „Sfântul Maxim Mărturisitorul – Mediator între Răsărit și Apus”, publicată la Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Lansarea va fi urmată de o conferință susținută de autor cu tema: “Actualitatea teologiei Sfântului Maxim Mărturisitorul“. Jean Claude Larchet ne-a vorvit despre opera Sfântului Maxim și despre legătura specială pe care o are cu acest mare sfânt mărturisitor.

Aveți o preocupare deosebită pentru scrierile Sfinților Părinți și v-ați oprit în mod special la Sf. Maxim Mărturisitorul. Cum l-ați cunoscut pe Sf. Maxim Mărturisitorul?

Sfântul Maxim are o preocupare foarte largă pentru multe subiecte din Teologie, cosmologie, antropologie, ecleziologie. Primele mele studii m-au condus spre ideea că a realuat ideile anterioare, dar am constantat elemente foarte originale de o mare putere. Folosește adesea concepte noi pentru a-și exprima felul de a gândi și reia astfel învățătura creștină a multor subiecte. Conceptele sunt adesea foarte complexe. De aceea trebuie timp pentru a se apropia de scrierile lui. Îl găsesc interesant pentru că nu foarte ușor trebuie să-i cuprinzi întreaga gândire și mereu există posibile noi abordări și aspecte pe care le putem revedea oricând pentru a le înțelege mai bine.

De ce ați ales titlul „Sfântul Maxim Mărturisitorul – Mediator între Răsărit și Apus” pentru cartea pe care o veți lansa la Iași?

Dintre părinții greci, Sf. Maxim Mărturisitorul are o anumită particulariate. În periopada ereziilor în care a trăit, toate patriarhatele orientale au fost amăgite de aceste erezii. Singurul sprijin pe care îl avea la acel moment era cel al papei de la Roma care își menținuse o credință ortodoxă. El a avut relații privilegiate cu Biserica Romei. Datorită invației perșilor a trebuit să se retragă spre Biserica Cartaginei, care era sub influența Romei. Când au apărut ereziile monoteistă și monoenergistă a trebuit să se refugieze la Roma. A devenit chiar consilier al papei asupra modului cum trebuie respinse aceste energii. Atunci când a trebuit ca Biserica Romei să întrunească în 649 un conciliu pentru a respinge aceste erezii, Sf. Maxim, care era un simplu călugăr, a participat la acest conciliu, a pregătit discuțiile și chiar a semnat documente, ceea ce făceau doar episcopii. Prin istoria personală a vieții lui a fost condus spre a cunoaște foarte bine Biserica Romei. Avea o cunoaștere foarte bună asupra a ceea ce însemna reflecția Bisericii Romei în epoca respectivă. Asupra unor teme el devinde un fel de punte dintre Biserica Orientală și cea Occidentală. De exemplu, când în sec. al VII-lea teologi romano-catolici au susținut că Sfântul Duh purcede de la Fiul, Sf. Maxim a explicat că această formulă, care nu era aceea apărută mai târziu sub formă de filioque, ar putea avea o anumită accepție din punct de vedere ortodox, dacă s-ar înțelege din punct de vedere al iconomiei, dacă s-ar înțelege că ar veni de la Fiul în sensul că a fost trimis de Fiul în lume. Gândirea romano-catolică nu recunoaște distincția între energie și esența divină. Este o mare divergență între noi. Deci este multă muncă în acest sens. Sf. Maxim deschide o pistă foarte interesantă.

Ce v-a determinat la Sf. Maxim Mărturisitorul astfel încât să-i studiați viața și opera?

Am dăruit zece ani din viața mea Sfântului Maxim. El ocupă printre toate citările din Sfinții Părinți un loc important. Când am citit Sfinții Părinți în întregime Sf. Maxim mi-a reținut atenția în mod special și asta pentru că există o legătură foarte puternică între viața mea și felul de a gândi al sfântului. O bună parte din preocupările vieții mele au fost marcate de Sf. Maxim Mărturisitorul.

Nu vi se pare interesant că o persoană care a trăit acum 1.300 de ani stârnește interesul unui om modern care trăiește în sec. XXI?

Sfinții Părinți sunt mereu de o mare actualitate, ei fiind în afara categorisirilor de modernitate. Gândirea lor nu vine din ceea ce înseamnă facultatea rațiunii, ci este puternic înrădăcinată în Sfânta Evanghelie. Gândirea lor este puternic înrădăcinată în trăirea lor. Când îi cităm pe acești Sfinți Părinți nu trebuie doar să îi repetăm la modul literal. Găsim în scrierile lor ceea ce corespunde preocupărilor omului contemporan. Trebuie să fim capabili să exprimăm soluțiile pe care ni le dau într-un limbaj pe care omul contemporan să-l înțeleagă. Sfinții Părinți au exprimat independent de timpul în care au trăit același adevăr. Au ținut cont mereu de cei care îi ascultau transmițând cuvântul Evangheliei acestui public.

Ce înseamnă Sf. Maxim Mărturisitorul pentru filosofia occidentală?

Eu am o formație dublă. Am făcut studii complete, inclusiv doctorat în Filozofie. Am făcut studii complete, inclusiv doctorat, în Teologie. Mă opun oricărui amestec între ele. Cele două domenii au obiective diferite și metode diferite. Teologia este superioară Filosofiei. Filozofia poate avea un rol util pentru a ne apropia de Teologie. Studiile mele în Filosofie m-au ajutat să mă apropii mai bine de Sf. Maxim, care este un teolog dificil.

Ați avut ocazia în aceste zile să vedeți mulțimea pelerinilor care au venit să se închine și ale Sfântului maxim Mărturisitorul. Îi putem numi pe acești oameni pelerini și teologi în același timp?

Când cineva face eforturi pentru a iubi sfinții și pe Dumnezeu este deja teolog. Poate părea ceva deosebit că oameni simpli vin să se închine moaștelor Sfântului Maxim, care este perceput ca un teolog de înalt nivel. Sfinții, în ceruri, sunt cu toții egali. Sf. Parascheva a făcut un drum de mare asceză iar despre Sf. Maxim se știe că a fost un mare ascet. Asceza înseamnă toate eforturile pe care noi le facem pentru a ne apropia de Dumnezeu într-o trăire creștină. Prin acest efort devenit comun și prin dragostea comună pe care cei doi sfinți au avut-o pentru Dumnezeu au devenit sfinți asemenea.

(Interviul a fost difuzat în întregime la Radio Trinitas, în cadrul emisiunii „Biserică și societate”, realizată de pr. Dumitru Păduraru. Traducerea a fost asigurată de asist. univ. dr. Claudia Dinu, de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași. Adaptare pentru ziar, Constantin Ciofu )

SURSA:  DOXOLOGIA.RO

  1. Ioan B
    octombrie 20th, 2010 la 17:19 | #1

    Din interviul dat pe Radio Trinitas se desprindeau unele idei profund ecumeniste. Si anume:
    – ca sfantul Maxim Marturisitorul remarcase ca teologia apuseana cu privire la purcederea Duhului ar putea fi privita ca particularitate a bisericii apusene, si ca filiocve din biserica apuseana a primului secol nu seamana cu cel de acum.
    – ca Sfantul Maxim ii recunostea papei primatul , dar in sobornicitae
    – ca Sfantul Maxim era de aceeasi parere in ce priveste „pacatul originar” cu biserica apuseana si e in contradictie cu parerea actuala a Bisericii ortodoxe

    Toate aceste idei propuse de acest teolog francez vin sa argumenteze concluziile „documentului de la Ravena” si sa ingenuncheze ortodoxia catolicismului.

    Concluzia este una: s-a vrut prin aducerea moastelor Sf. Maxim Marturisitorul a se face un eveniment ecumenist, de argumentare a caderilor actuale si viitoare a ortodoxiei in fata apusului pe baza asa zizei „teologii de mijloc” a Sfantului Maxim, vazuta dupa o „cercetare” de 10 ani a unui fracez ce se vrea a fi teolog. In realitate lup in piele de oaie.

  1. octombrie 15th, 2010 la 11:23 | #1
  2. ianuarie 20th, 2012 la 20:24 | #2