OMILIE LA POMENIREA SFINTEI MARII MUCENIŢE IRINA (5 mai)

Lasă un răspuns

PREDICĂ A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA

SFINTEI MARII MUCENIŢE IRINA

– 5 mai –

 O VEDENIE 
Iubiţii mei, în Sfânta Scriptură Îl auzim pe Domnul că îi fericeşte pe cei care, deşi nu L-au văzut, au crezut în El: „Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut”. Acest cuvânt Hristos l-a spus având înainte necredinţa lui Toma, care, ca să creadă că Hristos a înviat, a vrut să-L vadă pe Hristos cu ochii săi şi să-L atingă cu mâinile. Ciudată a fost această pretenţie a lui Toma, pentru că, dacă toţi ar fi cerut la fel, ar fi trebuit ca Hristos să rămână trupeşte pentru totdeauna aici pe pământ şi fiecare curios să se ducă şi să ceară dovezi şi minuni că El este Hristos. Toma ar fi trebuit să se limiteze la cu mărturia celorlalţi ucenici, care îi confirmau că Hristos a înviat.
Milioane şi zeci de milioane sunt acei oameni, care au trăit acum, după slăvita Înviere şi Înălţare a lui Hristos, şi nu au văzut cu ochii lor trupeşti pe Hristos, nu L-au atins cu mâinile lor, şi totuşi au crezut în El mai mult decât a crezut Toma. Hristos nu mai este acum pe pământ ca atunci, există însă ca Dumnezeu şi-n mii de feluri ştie să convingă orice suflet bine intenţionat că El este adevăratul Dumnezeu. Hristos cel nevăzut devine văzut ochilor sufleteşti ai credincioşilor. Cei care Îl văd aşa cred şi strigă ca şi Toma: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20, 28).
Unul din sufletele alese, care au crezut în Hristos, L-au iubit şi au sacrificat toate pentru slava Lui, este şi Sfânta Irina, marea muceniţă, a cărei sfântă pomenire o prăznuieşte Biserica noastră pe 5 mai. Continuă să citești →

ACATISTUL SFÂNTULUI EFREM CEL NOU DE LA NEA MAKRI, GRABNIC AJUTĂTOR ŞI MARE FĂCĂTOR DE MINUNI (5 mai/3 ianuarie)

Lasă un răspuns

Sf Efrem

ORNAM1ACATISTUL SFÂNTULUI EFREM CEL NOU DE LA NEA MAKRI, GRABNIC AJUTĂTOR ŞI MARE FĂCĂTOR DE MINUNI (5 mai/3 ianuarie)

După obişnuitul început, se zice:

TROPARUL Sfântului Efrem cel Nou, glasul al 3-lea 

Ai strălucit ca soarele pe Colina Neprihăniţilor şi ai urcat la Domnul pe calea martiriului, dându-ţi sufletul sub loviturile necredincioşilor, Sfinte Părinte Efrem, Mare Mucenic al lui Hristos. Pentru aceasta, ai făcut ca dumnezeiescul har să se reverse neîncetat spre cei ce cu evlavie îţi strigă ţie:

Slavă Celui Ce ţi-a dăruit putere!

Slavă Celui Ce ţi-a dăruit harul tămăduirilor!

Slavă Celui Care dă tuturor tămăduiri prin tine!

şi:

 CONDACUL Sfântului Efrem cel Nou, glasul al 3-lea 

Pe Colina Neprihăniţilor te-ai întărit vieţuind întru nevoinţă, Părinte de Dumnezeu înţelepţite, şi de acolo ai purces pe calea muceniciei. Pentru aceasta Cel Care dăruieşte lumii viaţa, cu îndoită cunună te-a încununat, Mare Mucenice Efrem, şi te-a dăruit nouă ca în tot locul să te avem ajutător şi să te rugăm cu stăruinţă: miluieşte-i pe cei ce te cinstesc pe tine!

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1

Strălucitu-ne-ai tuturor ca o nouă stea, când s-au descoperit sfintele tale moaște, Părinte, iar cu strălucirea minunilor tale luminezi întreaga lume. Prin mila și smerenia ta, plinește cererile celor care se apropie cu credință și care îți strigă ție: Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! Continuă să citești →

5 mai: SFÂNTA MUCENIŢĂ IRINA (Viaţa, Acatistul, Canonul)

Lasă un răspuns

SFÂNTA MUCENIŢĂ IRINA 

5_mai_Sf_M_Mc_Irene[2]

În vremile acelea, când poporul trăia în întuneric şi în umbra morţii, prin închinarea la idoli păgâneşti, a început a străluci lumina sfintei credinţe prin propovăduirea apostolilor. Atunci era un împărat cu numele Liciniu, care vieţuia în cetatea ce se numea Maghedon. Acela avea împărăteasă de un nume cu sine, pe Licinia, care a născut o fiică şi a numit-o Penelopi. După ce a început a veni în vârstă, ca de şase ani, s-a arătat foarte frumoasă la faţă, încât pe multe fecioare le întrecea cu frumuseţea ei. Deci, tatăl ei a zidit pentru ea un stâlp, afară din cetate, departe, într-un loc frumos şi deosebit, care avea diferite camere, toate împodobite cu toată bunăcuviinţa şi îndestulate cu multă bogăţie, în care erau: scaune, mese, sfeşnice, paturi şi toate vasele ferecate cu aur.

Continuă să citești →

5 MAI: ICOANA MAICII DOMNULUI "POTIRUL NESECAT"

Lasă un răspuns

Pomenirea icoanei Maicii Domnului „Potirul nesecat”

5 MAI

Legătură:

ACATISTUL PREASFINTEI NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU „POTIRUL NESECAT”

potirul nesecatIcoana Maicii Domnului „Potirul Nesecat” a fost desoperită în Rusia în anul 1878. Un soldat în rezervă din Tula obişnuia să-şi dea toată pensia pe alcool, distrugîndu-şi sănătatea. Deşi a ajuns să nu mai poată merge, el continua să bea.

Într-o noapte un sfânt i-a apărut în vis sfătuindu-l să meargă la Mănăstirea Maicii Domnului din Serpuhov. „Să ţi se facă o molitfă în faţa icoanei „Potirul Nesecat.” Pentru că nu avea nici un ban şi nici nu putea să meargă, omul nu a luat în seamă visul. Dar sfântul i-a apărut şi a doua şi a treia oară, îndemnîndu-l mai aspru să meargă la mănăstirea de care i-a spus.

Atunci, târîndu-se în patru labe, omul a ajuns până în satul învecinat şi s-a oprit la casa unei femei bătrâne care i-a doftoricit picioarele şi bărbatul a început să se simtă mai bine. În ziua următoare el a pornit din nou la drum, la început cu două cârje, apoi cu una, până ce a ajuns la mănăstire. Continuă să citești →

5 mai/3 ianuarie: POMENIREA SFÂNTULUI NOU MUCENIC EFREM DE LA NEA MAKRI

7 Răspunsuri

Pomenirea sfântului noului mucenic Efrem

VIAŢA ŞI MINUNILE

5 mai/3 ianuarie

Citiţi şi:

Sfântul Nou Mucenic şi Făcător de Minuni Efrem s-a născut în Grecia la 14 septembrie, 1384. A rămas fără tată pe când era încă tânăr şi mama a rămas singură să crească şapte copii.

Când Efrem a împlinit 14 ani, Bunul Dumnezeu i-a călăuzit paşii către o mănăstire din Muntele Amoman, lângă Nea Makri din Atica. Mănăstirea avea hramul Buneivestiri şi a Sfintei Parascheva. Aici el şi-a luat crucea lui Hristos pe care toţi cei ce vor să-L urmeze trebuie să o facă (Mat. 16:24). Aprins de dragostea pentru Domnul Sf. Efrem s-a supus de bunăvoie disciplinei monastice. Timp de aproape 27 de ani el a urmat exemplul vieţii sfinţilor şi pustnicilor deşertului. Cu râvnă dumnezeiască el L-a urmat pe Hristos şi s-a dezrobit de plăcerile lumeşti. Din mila Domnului şi-a purificat sufletul de patimile omorâtoare devenind vas ales al Sfântului Duh, fiind învrednicit şi de înalta treaptă a preoţiei, slujind cu multă smerenie şi zdrobire de inimă în altar.

În 14 septembrie 1425, barbarii turci au atacat mănăstirea dinspre mare, distrugînd-o şi prădînd locurile învecinate. Sf. Efrem a fost unul din victimele urii lor sălbatice. Mulţi călugări au fost torturaţi şi decapitaţi dar Sf. Efrem a rămas calm. Acest lucru i-a înfuriat pe turci şi i-au făcut să-l arunce în temniţă pe Efrem pentru a-l tortura şi a-l forţa să renunţe la Hristos. Continuă să citești →

Troparul SFÂNTULUI EFREM CEL NOU (5 Mai)

Lasă un răspuns

Troparul SFÂNTULUI EFREM CEL NOU 

 

4 mai: SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC VASILIE

1 Răspuns

SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC VASILIE

–  Prăznuit pe 4 mai  –

Sfântul sfinţit mucenic Vasilie  s-a născut în binecuvântata de Dumnezeu Eparhie Helm, în satul Teratin, la sfârşitul secolului al XIX-lea. Se cobora din renumita familie ortodoxă Martis, tatăl său, Alexandru, fiind judecător , iar ulterior preot. Tânărul Vasile creştea într-o atmosferă ortodoxă evlavioasă şi învăţa la Seminarul din Helm.

După ce şi-a încheiat studiile, s-a căsătorit, iar la vârsta de 26  de ani a intrat în cler. Apoi, a fost trimis de către autoritatea sa bisericească ca misionar în Alaska, iar acolo şi-a oferit serviciile sale pastorale, liturghisind mai ales în insulele Afognak şi Kodiak. Continuă să citești →

4 mai: SF. PELAGHIA DIN TARS (Viaţa, Canonul)

1 Răspuns

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. PELAGHIA DIN TARS

4 mai

 

Sfânta Pelaghia din Tars în Cilicia (sud-estul Asiei Mici) a trăit în timpul lui Diocleţian (284-305), sec. al III-lea, fiind fiica unor păgâni de vază. După ce a auzit de Iisus Hristos de la nişte prieteni creştini, a crezut în El şi a hotărât să se păstreze fecioară, închinîndu-şi toată viaţa Domnului.

Moştenitorul împăratului Diocleţian, un băiat adoptat de acesta, a văzut-o pe fecioara Pelaghia şi rănindu-se de frumuseţea ei a cerut-o de soţie. Sfânta fecioară i-a răspuns tânărului că ea s-a afierosit lui Hristos Mirele cel Veşnic şi că nu va avea parte de căsătorie pe pământ. Continuă să citești →

4 mai: Sfântul Cuvios Nichifor din Singurătate, Italia și Sfântul Munte Athos

Lasă un răspuns

Sfântul Cuvios Nichifor din Singurătate, Italia și Sfântul Munte Athos

(4 mai)

Chip al scriitorului de odinioara Sf Nicodim Aghioritul3Acesta a fost italian de neam și catolic cu credința. Îmbrățișând ortodoxia, se așeză în Sfântul Munte Athos unde se supuse celor mai de frunte părinți ostenitori ai locului cărora le arătă smerenie și ascultare desăvârșită deprinzând de la dânșii liniștirea (isihia).

Petrecu mulți ani în pustie și în liniște, retrăgându-se în cele mai pustii locuri ale sfântului munte.

Mai apoi deveni dascăl în deprinderea Rugăciunii lui Iisus celor ce doreau a se liniști în singurătate, formându-se pe lângă dânsul un număr oarecare de ucenici.

Continuă să citești →

4 mai: SFÂNTA MONICA (Ro, En)

Lasă un răspuns

4 mai: Sfânta Monica

Sfânta Monica, mama Fericitului Augustin din Hiponia (prăznuit în 15 iunie), s-a născut în 322 în Tagaste, Africa de Nord. Părinţii ei erau creştini dar nu avem prea multe date despre copilăria ei. Mai multe aflăm din Cartea a IX-a a Confesiunilor scrise de fiul ei.

Sf. Monica a fost căsătorită cu un funcţionar păgân numit Patritius, aprins din fire şi cam imoral. La început, soacra sa nu o plăcea, dar Monica s-a făcut plăcută prin firea ei blândă. Spre deosebire de multele femei care erau bătute de soţi în acele vremuri, ea nu era bătută pentru că ştia să tacă, „punînd strajă gurii ei” în preajma lui. (Ps. 38/39:1). Continuă să citești →

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica Slăbănogului – "LIBERTATEA – SPECIFIC AL OMULUI"

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica Slăbănogului

Kiriakodromion - cop 1

Legături:

LIBERTATEA – SPECIFIC AL OMULUI

 „Voieşti să te faci sănătos?” (Ioan 5, 7) 

Iubiţii mei, Sfânta Evanghelie istoriseşte astăzi o minune, una din nenumăratele minuni pe care le-a făcut, le face şi le va face până la sfârşitul veacurilor, în ciuda demonilor, Domnul nostru Iisus Hristos.

Care este această minune? Hristos a înviat un mort. Greşeşti – îmi veţi spune. Noi n-am auzit astăzi în Evanghelie că a înviat un mort; am auzit că a vindecat un paralitic. Da, dar acesta era într-un asemenea grad de paralizie, încât nu se deosebea de un mort. Era un mort neîngropat. Avea mâini şi nu avea mâini, avea picioare şi nu avea picioare. Era permanent imobilizat.

Viaţa înseamnă mişcare. Viermişorul se mişcă în noroiul lui, furnica parcurge kilometri, albina ajunge la distanţe incredibile de stupul ei, păsările vin de departe, de la Polul Nord şi de la Polul Sud, în ţara noastră. Toate câte au viaţă se mişcă; unul singur nu se mişcă – paraliticul. Am văzut la Azilul de Boli Incurabile din Atena un om paralizat, ca o imagine a paraliticului din Evanghelia de astăzi. Era cu totul imobilizat, nici mâna nu şi-o putea ridica; asistenta îl hrănea. Continuă să citești →

EPISCOPUL SEBASTIAN AL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR: Predică la Duminica a IV-a după Paşti (a Slăbănogului) – Formalism şi neputinţă de a ne bucura de binele aproapelui

DUMINCA  A IV – A  DUPǍ  PAŞTI

(A Slăbănogului – In. 5, 1-15)

 

FORMALISM ŞI NEPUTINŢǍ DE A NE BUCURA DE BINELE APROAPELUI

            Dreptmăritori creştini,

            Astăzi Mântuitorul Iisus Hristos săvârşeşte o minune care ar fi trebuit să-i impresioneze pe toţi cei ce au fost martori la ea. Un paralizat sau ,,slăbănog”, cum îl numeşte Evanghelia, ţinuit la pat de 38 de ani, îşi redobândeşte sănătatea pe marginea scăldătorii Vitezda, prin bunăvoinţa Domnului. Şi, iată că ceea  ce ar fi trebuit să ,,copleşească” s-a prefăcut într-o temă de discuţie absurdă, şi minunea vindecării a fost umbrită de formalismul bolnav şi de neputinţa iudeilor de a se bucura de binele făcut de Hristos bietului suferind de atâta amar de vreme. Continuă să citești →

Cuvânt Teologic al al părintelui Dumitru Stăniloae la Duminica a patra după Paşti (a Slăbănogului)

Taina Sfântului Maslu

Cuvânt Teologic al al părintelui Dumitru Stăniloae 

Duminica a patra după Paşti (a Slăbănogului)

În Taina Maslului se îm­­părtăşeşte cre­din­cio­­­sului bolnav în chip ne­­văzut harul tă­mă­du­­irii sau uşurarea durerii tru­peş­ti, al întăririi sufleteşti şi al ier­­tării de păcatele rămase du­pă mărturisire, prin ungerea cu untdelemn sfinţit, însoţită de rugăciunile preoţilor. Prac­ti­ca­­rea ei în timpul Apostolilor, deci provenirea ei prin Apostoli de la Hristos însuşi, e atestată în Epistola lui Iacob: „De este ci­­neva bolnav, să cheme preoţii Bi­­sericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în nu­­mele Domnului. Şi ru­gă­ciu­nea credinţei va mântui pe cel bol­­nav şi-l va ridica pe el Dom­nul, iar de va fi făcut păcate, se vor ierta lui“ (5, 14-15).

Una dintre cauzele principa­le ale deprimării şi descurajării o­mului este boala. Şi de multe ori nici boala, nici deprimarea nu pot fi învinse numai cu mij­loa­ce omeneşti. Bolnavul cre­din­­cios e chinuit şi de conştiinţa că boala lui are cauza şi în une­le păcate pe care nu le-a putut măr­turisi sau că eventual va mu­ri fără iertarea acestor pă­ca­te. Şi cine nu trece în viaţa lui prin boală şi prin aceste de­pri­­mări şi îngrijorări care-i mă­­­resc suferinţa? Ele intră în com­ponenţa existenţei ome­neşti. E posibil să credem că Dum­nezeu nu S-a gândit şi la un ajutor dat omului în aceste si­tuaţii de boală şi de slăbire su­fletească? Taina aceasta a­ra­tă că Dumnezeu Îşi manifestă mi­la Lui şi faţă de cei suferinzi ca­re-şi pun nădejdea în El, care a­pelează la El când ajung în a­ces­te situaţii.De aceea, în toate ru­găciunile Maslului se apelea­ză mai ales la mila lui Dum­nezeu, iar Dumnezeu apare în a­ceastă Taină lucrând ca „Doc­to­rul“ plin de milă. În pripeala cân­tării lui Arsenie, de la sfin­ţi­rea untdelemnului cu care se un­ge bolnavul, pripeală ce se re­petă după fiecare tropar, se ce­re: „Stăpâne Hristoase, Mi­los­­tive, miluieşte pe robul tău“. Iar în podobia glasului IV se ce­re: „Doctorul şi ajutătorul celor ce sunt întru dureri… dăruieşte tă­măduire neputinciosului ro­bu­­lui Tău, Milostive, miluieşte pe cel ce mult a greşit şi-l mân­tu­­ieşte de păcate“.
Continuă să citești →

SF. IOAN GURĂ DE AUR: Predică la Duminica Slăbănogului

SF. IOAN GURĂ DE AUR

Predică la Duminica Slăbănogului

din “Predici la duminici şi sărbători”

„Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani”
(Ioan 5, 5)

Când vorbim despre slăbănogul care pătimea de treizeci şi opt de ani şi zăcea pe patul său la scăldătoarea oilor, aflăm la el o comoară mare.

Această comoară nu o găsim atunci când săpăm în pământ, ci o aflăm dacă cercetăm sufletul acestui bolnav. Găsim o comoară care nu constă în aur, argint sau pietre scumpe, dar care este mult mai preţioasă decât aurul şi decât toată bogăţia.

Ea constă în răbdare, în înţelepciune, statornicie şi o neclintită nădejde în Dumnezeu. Continuă să citești →

Sf. Nicolae Velimirovici: Cântare de laudă la Sfinţii Mucenici Timotei şi Mavra (3 mai)

Cântare de laudă la Sfinţii Mucenici Timotei şi Mavra

din “Proloagelede la Ohrida”

Sfântul  Nicolae Velimirovici

Timotei şi Mavra pe cruce stau răstigniţi,
Faţă în faţă. Chipurile lor albe
De suferinţă, prin Domnul Hristos
Unul pe celălalt se privesc,
Mai bine decît prin ochii trupeşti.
Căci suferinţa lor pre ei i-a înălţat
Mai presus de toate.
Timotei grăieşte: „ Mavra iubită, scumpa mea,
Sora mea, trupul tău fragil mai tare ca al meu doare!
Dar să nu te laşi, scumpa mea, sora mea, ci cu mine să stai
în rugăciune! Către Hristos al nostru
Gîndurile noastre să le ţintuim. “
Mavra răspunde: „ Timoteie iubit, dragul meu,
Fratele meu, cu adevărat Duhul Domnului
Pe mine mă-ntăreşte. Stăpînul Hristos durerea îmi alină,
Dar pe mine acum mă dor rănile tale cumplite,
O slava mea, soţul meu iubit.
Dar încă puţin, dragul meu, dulcele meu frate,
încă puţin, să îndurăm, să îndurăm pînă la capăt. Continuă să citești →