Mitropolitul Augustin de Florina: Predică la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci – „SĂ SE LEPEDE DE SINE”

septembrie 18th, 2020 1 comentariu

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA:

PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI

 (Marcu 8, 34 – 9, 1)

„SĂ SE LEPEDE DE SINE”

„Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine…”

Legături:

 * * *

Toţi, iubiţii mei, toţi ne numim creştini. Dar ne întrebăm: suntem într-adevăr creştini? Ca să fie cineva creştin, trebuie să asculte şi să facă tot ce zice Hristos. Desăvârşita ascultare faţă de Hristos, ascultare faţă de toate câte porunceşte, este semnul de recunoaştere a unui creştin adevărat. Şi ce porunceşte Hristos? O vedem în Evanghelia de astăzi. Zice Hristos: „Cine vrea să vină după Mine, să se lepede pe sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie!”.

Auziţi ce zice? Înţelesul cuvintelor Lui este: Vrei, omule, să-Mi urmezi, să vii după Mine, să fii omul Meu şi ucenicul Meu? Te chem lângă Mine, dar nu te forţez. Înaintea ta sunt două drumuri. Unul este drumul satanei, care la început pare uşor şi mulţumitor, dar la sfârşit este prăpastie, distrugere, iad.Celălalt drum este al Meu. Este drumul care pare îngust şi dificil. Drum anevoios şi obositor, drum presărat cu spini, cu multe piedici şi ispite, drum care seamănă cu drumul Golgotei. Dar acest drum, drumul credinţei şi al virtuţii, este binecuvântat, şi la sfârşitul drumului este viaţa veşnică. O, omule! Aceste două drumuri stau înaintea ta.Alege unul din două. Eşti liber. Dar din clipa în care vei alege şi te vei hotărî să urmezi drumul Meu – zice Hristos –, trebuie să împlineşti trei condiţii. Şi care sunt, Hristoase, condiţiile cu care Mă primeşti? Citeşte mai departe…

PREDICA LA APOSTOLUL DIN DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI (HRISTOS TRĂIEŞTE ŞI ÎMPĂRĂŢEŞTE)

septembrie 18th, 2020 Fără comentarii

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA APOSTOLUL DIN
DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI
(Galateni 2, 16-20)

HRISTOS TRĂIEŞTE ŞI ÎMPĂRĂŢEŞTE

„Mă răstignesc împreună cu Hristos; iar de-acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”
(Galateni 2, 20)

Trăim, iubiţii mei, trăim într-o epocă de groaznică neevlavie, necredinţă şi decădere morală. Vreţi dovezi?

Altădată, dacă într-un sat se ducea un străin şi înjura de cele dumnezeieşti, nici o casă nu-i deschidea uşa să-i ofere ospitalitate. Dar acum lucrurile s-au schimbat. Nu numai că străinii, care vizitează satele, înjură liber cele dumnezeieşti, dar şi cei care locuiesc la sate consideră că nu e nimic dacă înjură şi blasfemiază cele dumnezeieşti.

Şi nu este doar blasfemia singurul semn rău care arată neevlavia oamenilor faţă de Dumnezeul cel Preaînalt. Există şi alte semne, care arată că lumea nu este numai neevlavioasă, ci este şi atee şi nereligioasă.

Un tânăr, de pildă, care a plecat din satul său şi s-a dus la universitate şi a studiat, întorcându-se în sat, este foarte diferit. Când era mic se ducea la biserică, ţinea lumânarea şi cădelniţa şi-l ajuta pe preot şi pe cântăreţ. Atunci era un copil minunat, ce părea ca un înger. Dar acum s-a schimbat cu desăvârşire. S-a făcut necredincios. S-a făcut un diavol. Ceva mai rău decât un diavol. Pentru că diavolul, cu toată răutatea şi decăderea lui morală, crede că există Dumnezeu. Aşa cum zice Scriptura: „Şi demonii cred şi se cutremură” (Iacov 2, 19). Dar tânărul, care s-a dus la şcoli şi la universităţi şi a învăţat câteva lucruri din ştiinţă şi creierii lui au prins aere, stă acum la cafenea şi spune locuitorilor din sat, că ştiinţa a demonstrat că nu există Dumnezeu, nu există Hristos, nu există rai şi iad, ci există doar materia. Citeşte mai departe…

Categories: Predici Tags:

PREDICA LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI (CRUCEA LUI HRISTOS ŞI CRUCILE NOASTRE)

septembrie 18th, 2020 Fără comentarii

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI

CRUCEA LUI HRISTOS ŞI CRUCILE NOASTRE  

„Cine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie”
(Marcu 8, 34) 

Am sărbătorit, iubiţii mei, praznicul Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, pentru care Biserica noastră a cântat ,,Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim”. Pentru Cruce poeţii Bisericii au alcătuit imne, iar Sfinţii Părinţi, de la cei mai vechi până la cei mai noi, au împletit cuvinte de laudă.

Cinstita Cruce o iubea şi o cinstea şi Sfântul Cosma Etolianul, care a primit mucenicia în anii sclaviei. Atât de mult o avea la evlavie, încât oriunde mergea ridica o cruce mare de lemn şi sub umbra ei predica; şi împărţea pretutindeni cruciuliţe care fac minuni.

***

Iubiţii mei, despre cinstita Cruce vorbeşte şi Evanghelia de astăzi. Cum începe? ,,Cine voieşte să vină după mine…” (Marcu 8, 34). ,,Cine voieşte”, zice. Nu forţează pe nimeni Hristos, nu îl ia de ureche să-l bage în staul, ca pe o oaie – ca pe o căpriţă -, ci îl lasă liber pe om. Dacă vrei, crezi în Hristos, dar dacă nu vrei, nu crezi. Citeşte mai departe…

21 septembrie/28 octombrie: SFÂNTUL DIMITRIE DE ROSTOV, FĂCĂTORUL DE MINUNI (VIAŢA, ÎNVĂŢĂTURILE)

septembrie 20th, 2020 Fără comentarii

Citiţi şi:

* * *

Pe această ramură de rai, pe Dimitrie sfinţitorul şi făcătorul de minuni l-a crescut Rusia cea mică. El s-a născut într-o cetate mică şi neînsemnată, care se numea Macarova, fiind departe de cetatea Kievului ca la cincizeci de stadii.

El s-a născut la anul 1629, luna decembrie, din părinţi de bun neam, care erau împodobiţi cu credinţa creştinească şi umblau în poruncile lui Dumnezeu cu neabatere. Tatăl său se numea Sava şi era cu rînduiala sutaş în oastea Rusiei, iar maica sa se numea Maria. La naştere i-a pus în grabă numele Daniil, luminîndu-l după aceea şi cu Sfîntul Botez. După botez, pruncul a fost crescut de părinţi în frica şi respectul către Dumnezeu. L-a învăţat legea creştinească şi creştea împreună cu anii, cu înţelegerea şi cu fapta bună, mergînd ca pe o scară din putere în putere. Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:

COMPLETĂRI LA SINAXARUL DIN 21 SEPTEMBRIE

septembrie 20th, 2020 1 comentariu

COMPLETĂRI LA SINAXARUL DIN 21 SEPTEMBRIE:

POMENIREA CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU IOSIF CARE S-A NEVOIT ÎN MĂNĂSTIREA ZAONIKIEV

Ilarion, un sătean rus din Ombukovo, regiunea Vologda, trăia o viaţă simplă şi în osteneli până în ziua în care l-a vizitat Domnul şi l-a încercat, lipsindu-l de lumina ochilor. În ciuda încercării acesteia, sfântul nu a deznădăjduit. Cerceta bisericile din regiune şi cerea să se facă pentru el rugăciuni şi Liturghii. Şi la o Sfântă Liturghie i-a apărut Sfântul Cosma şi i-a promis că în curând va fi vindecat. La următoarea i s-au arătat împreună Sfinţii fără-de-arginţi Cosma şi Damian şi i-au spus că au fost trimişi de Maica Domnului, care voia să-l vindece.

I s-a arătat atunci o icoană a Născătoarei de Dumnezeu înconjurată de raze luminoase şi un glas venind de la icoană i-a poruncit să fie curăţat acel loc şi să se înalţe pe el o cruce. Imediat ce Ilarion i s-a închinat, a fost vindecat şi plin de bucurie duhovnicească s-a întors în sat, ca să istorisească minunea. Sătenii au curăţat imediat locul, au înălţat o cruce şi au construit o bisericuţă, unde au aşezat icoana. De atunci, au început să aibă loc multe minuni, iar episcopul regiunii a ridicat acolo o mănăstire. Chiar dacă primul a fost tuns monah Ilarion, el a refuzat demnitatea de egumen, simulând o neputinţă duhovnicească. Treizeci de ani a trăit în mănăstire cu smerenie şi în nevoinţe ascetice, cunoscute doar de Dumnezeu. Lungile nopţi de iarnă le petrecea în priveghere, rugându-se drept înaintea icoanei făcătoare de minuni. Cuviosul Iosif a adormit în pace pe 21 septembrie 1612, slăvindu-l pe Dumnezeu pentru toate lucrurile minunate la care a fost martor ocular. A fost înmormântat în bisericuţa Născătoarei de Dumnezeu, unde au continuat să se săvârşească multe minuni.

POMENIREA CUVIOSULUI DANIIL DIN ŞUJGORSK

Monah al mănăstirii Cuviosului Corneliu din Komel (vezi sinaxarul pe 19 mai), Cuviosul Daniil a trăit singur, nevoindu-se în linişte până la adormirea sa (secolul XVI), într-o desăvârşită tăcere.

POMENIREA CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU IONA SAVAITUL, TATĂL CUVIOŞILOR TEODOR ŞI TEOFAN „SCRIŞII”

SF. IONA, TATĂL SCRIŞILOR

Cuviosul Iona a fost părinte după trup al Sfinţilor fraţi Teofan (pomenit pe 11 octombrie) şi Teodor (pomenit pe 27 decembrie) “Scrişii”. La o vârstă înaintată s-a stabilit în Lavra Sfântului Sava, unde a fost tuns monah. Fiind foarte evlavios a ajuns la culmea virtuţii – dragostea, şi a fost cinstit cu vrednicia de preot. Dumnezeu i-a răsplătit viaţa curată cu harisma minunilor. A adormit în pace la adânci bătrâneţi.

POMENIREA SFÂNTULUI MUCENIC EVSEVIE,
CARE DE SABIE S-A SĂVÂRŞIT

Sfântul Evsevie era originar din Fenicia. De unul singur s-a înfăţişat înaintea guvernatorului închinător la idoli şi i-a spus: “Ce-i lucru acesta nebunesc, ce-l faci, stăpâne, de prigoneşti turma lui Hristos! Potrivit căror legi pedepseşti?”. Acesta, stupefiat şi mânios de îndrăzneala sfântului, a poruncit călăilor să-l spânzure pe atletul lui Hristos, să-i sfâşie coastele şi să îi frece rănile cu pânzeturi de păr pline cu sare. Mucenicul primea pedepsele cu veselie, bătându-şi joc de ighemon. Atunci, insistând, i-a spus: ”Nu vei scăpa nici de mâna călăului, nici de sabia ascuţită”; şi a poruncit să-l decapiteze, oferindu-i lui Evsevie deplinătatea bucuriei, adică întâlnirea lui cu Domnul.

POMENIREA SFINŢILOR MUCENICI EVSEVIE, NESTAV ŞI ZINON FRAŢII ŞI A LUI NESTOR MĂRTURISITORUL

În vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), locuitorii Gazei, fanatici închinători la idoli, s-au răsculat împotriva creştinilor din cetate. Mânia lor şi-au îndreptat-o şi împotriva a trei fraţi după trup, Evsevie, Nestav şi Zinon, care se distingeau prin evlavia lor.
În timp ce sfinţii se ascundeau în casa lor, zeloţii idolilor i-au descoperit, i-au biciuit şi i-au aruncat în închisoare. Mulţimea ieşită din minţi s-a adunat la teatrul din cetate şi mărturisea fals împotriva celor trei fraţi, că ar fi hulit chipurile pe zei şi ar fi cerut desfiinţarea idolatriei. Îndemnându-se unul pe altul împotriva mucenicilor, au alergat cu toţii ca nişte revoluţionari la închisoare, i-au scos cu forţa şi, târându-i pe pământ, îi loveau unii cu lemne, alţii cu pietre, iar alţii cu orice găseau. Atât de mare era nebunia mulţimii, încât şi femeile ieşeau din casele lor şi-i împungeau cu instrumentele cu care ţeseau şi coseau. Dar şi bucătarii din piaţă, unii le aruncau apă fiartă din oale, în timp ce alţii îi străpungeau cu suvle ascuţite. După ce le-au spart şi le-au zdrobit cinstitele capete, i-au târât în afara cetăţii şi i-au ars în locul în care aruncau leşurile animalelor.
O creştină evlavioasă a adunat noaptea cu atenţie oasele sfinţilor şi le-a încredinţat nepotului ei, care se numea şi el Zinon. Când mai târziu acesta a devenit Episcop al Gazei, a zidit o biserică şi le-a aşezat lângă moaştele Sfântului Nestor Mărturisitorul, compatriotul şi prietenul celor trei fraţi, care mărturisise cu puţin timp înainte. Concetăţenii închinători la idoli îl arestaseră şi pe el pentru că era creştin, îl biciuiseră fără omenie şi-l târâseră pe pământ. În timp ce încă respira, l-au aruncat la porţile cetăţii, ca să moară acolo neajutorat. Câţiva creştini însă l-au luat pe ascuns şi l-au dus în casa lui Zinon. În timp ce acesta îi tămăduia rănile, Nestor şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.

(Trad. Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: Noul Sinaxar al Bisericii Ortodoxe)

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:

21 septembrie: VIAŢA SFÂNTULUI PROOROC IONA

septembrie 20th, 2020 Fără comentarii

21 septembrie: VIAŢA SFÂNTULUI PROOROC IONA

sf-pr-iona

 

Sfântul prooroc Iona era fiul lui Amatie. Mama acestui prooroc Iona, fiind văduvă, petrecea în Sarepta Sidonului. Această văduvă a hrănit pe Ilie proorocul în vreme de foamete; mai ales ea a fost hrănită de dânsul, că vadra de făină n-a scăzut şi urciorul cu untdelemn nu s-a împuţinat în casa ei prin venirea proorocului. Atunci Iona, fiind prunc mic, s-a îmbolnăvit şi a murit. Şi a zis văduva către Ilie: „Ce ai avut cu mine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca să-mi pomeneşti păcatele mele şi să-mi omori fiul?” Iar Ilie a zis: „Dă-mi fiul tău”. Şi l-a luat din braţele ei şi l-a suit în foişor unde şedea el şi l-a pus pe patul său. Apoi, a strigat Ilie către Dumnezeu şi a zis: „Doamne, Dumnezeul meu, oare şi văduvei la care locuiesc îi faci rău, omorând pe fiul ei?” Şi suflând de trei ori peste copil a strigat către Domnul şi a zis: „Doamne, Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!” (III, Regi 17, 18-21). Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:

21 septembrie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. AP. CODRAT (Gr, Ro, En)

septembrie 20th, 2020 Fără comentarii

Απολυτίκιο Αποστόλου Κορδάτου – 21 ΣΕΠΤΕΜΒΡΙΟΥ

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. AP. CODRAT

21 septembrie

 Pomenirea Sfântului Apostol Codrat.

Sfîntul Apostol Codrat era unul din cei şaptezeci de apostoli. El a propovăduit cuvîntul lui Dumnezeu în Atena şi în Magnesia, unde a fost şi episcop şi pe mulţi i-a adus cu învăţăturile sale la lumina dumnezeieştii cunoştinţe şi a fost după cuvîntul lui Sirah: „Ca o stea de dimineaţă în mijlocul norilor”. Pentru că norii întunecoşi păgîneşti nedumnezeieşti erau cele străine faţă de lumina dreptei credinţe. Şi şedea poporul acela în întuneric şi în umbra morţii. Iar sfîntul apostol Codrat, cu cuvîntul lui Dumnezeu strălucindu-le lor ca o lumină mare, le-a luminat lor întunericul, a surpat jertfele cele spurcate, a sfărîmat idolii şi a risipit capiştele cele drăceşti cu rugăciunea. Şi precum steaua magilor celor de la răsărit, aşa şi el a arătat popoarelor calea cea spre Hristos. Şi precum luceafărul cel de dimineaţă aduce după sine soarele, aşa şi el a adus în lume lumina cea mare a credinţei şi a luminat sufletele omeneşti cele întunecate. Dar întunericul totdeauna urăşte lumina. Pentru că cei fără de Dumnezeu, văzîndu-şi idolii călcaţi de sfîntul Codrat, şi duhurile izgonite şi păgînătatea lor dezrădăcinată, au rînduit prigoană mare asupra apostolului şi ca pe un alt Ştefan au voit să ucidă cu pietre pe sfîntul Codrat. Dar, lovit fiind cu pietre, a fost păzit viu cu darul lui Hristos. Citeşte mai departe…

Categories: Cântările Ortodoxiei Tags:

21 septembrie: Bătrânul Ioachim Balasie Vatopedinul (+1988)

septembrie 20th, 2020 Fără comentarii

Bătrânul Ioachim Balasie Vatopedinul (+1988)

Gerontas-Ioakeim-Monaxos-Theodoros-Vatopaidinou-Kelliou-Analipseos-Karyes-Ag-Oros in

Bătrânul Ioachim împreună cu ucenicul său, Theodor, la Chilia vatopedină a Înălțării (din Karyes), cu puțină vreme înainte de adormirea Bătrînului Ioachim

Fericitul Bătrân Ioachim era un aghiorit autentic. O iubea mult pe Maica Domnului, pe Sfinții Părinți aghioriți, Sfântul Munte și istoria lui. Se distingea prin râvna, dragostea de carte și de virtuți. Evita grijile și cuvintele multe. Era îngăduitor, smerit și un bun monah. Sărăcia în care viețuia i-a îmbogățit inima. Deși a fost adeseori judecat, el n-a judecat pe nimeni.

Gheronda Ioachim, după numele său de mirean Ioan Balasie, s-a născut în 1893, în satul Dafni, din provincia Kalávrita, din părinți evlavioși și cu mulți copii, fiind cel mai mare dintre cei opt frați ai săi. Nici nu merge încă la școală și-și exprimase deja dorința de a deveni monah, lucru neobișnuit pentru un copil de vârsta sa. După absolvirea școlii gimnaziale a lucrat într-o băcănie din Patra, unde l-a cunoscut pe vrednicul de pomenire Ghervásios Paraschevópoulos († 1964), păstrând o strânsă legătură cu acesta.

Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar Tags:

ALTE SINAXARE PENTRU ZIUA DE 20 SEPTEMBRIE

septembrie 19th, 2020 Fără comentarii

ALTE SINAXARE PENTRU ZIUA DE 20 SEPTEMBRIE:

Pomenirea Sfântului Mucenic Mihail, cneaz de Cernigov şi de Kiev şi a Sfântului Teodor, boierul lui


La începuturile secolului al XIII – lea (1232) hoardele tătare ale hanului Batu, profitând de îndelungatele rivalităţi dintre cnejii ruşi, s-au revărsat din adâncurile Asiei Centrale în câmpia rusă, distrugând şi tâlhărind totul în drumul lor. (A se vedea şi pomenirile Sfântului Mihail de Tver – 22 noiembrie şi Sfântului Alexandru Nevski – 23 noiembrie). În 1240 au ocupat şi Kievul, neexceptând nici faimoasa Lavră a Peşterilor.  Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:

Arhim. Ioil la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci

septembrie 19th, 2020 Fără comentarii

20.09.2009

Arhim. IOIL Konstantaros, Predicator al Sfintei Mitropolii de Driinoupolis, Pogoniani şi Koniţa

la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci

(Marcu 8: 34 – 9:1)

icoana_inaltarii_sfintei_cruciDupă sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, pe care ca pe un steag luminos o ridică Biserica noastră, în pericopa evanghelică din această duminică, Îl auzim pe Însuşi Domnul nostru vorbindu-ne despre Cruce şi despre însemnătatea ei în viaţa noastră.

Sfântul Evanghelist Marcu, într-un mod foarte delicat, dar şi dinamic, ne prezintă punctul central al vieţii duhovniceşti, punct în jurul căruia ar trebui să se concentreze toată încercarea şi strădania noastră.
Este foarte caracteristic că Hristos nu forţează cu desăvârşire pe nimeni ca să-L urmeze. Omul este liber, însă conform legii va suporta şi consecinţele acestei alegeri libere a sa. De aceea se accentuează:  „Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu, 8:34).
Drumul lui Hristos este Crucea. Dar în sfârşit, ce nu este cruce în viaţa omului? Chiar şi acest păcat costă atât de mult (şi în bani şi în devastarea sufletească), acest păcat care îl face pe om să îngenuncheze, să-şi distrugă moralitatea şi să se degradeze… Prin urmare, văzând lucrurile obiectiv din acest punct, „va folosi”, pentru ca sufletul nostru să se mântuiască, „să-l pierdem pentru Hristos şi pentru Evanghelia Sa”. Citeşte mai departe…

Categories: Predici Tags:

Pr. Dr. Dumitru Măcăilă: PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI (2012)

septembrie 19th, 2020 Fără comentarii

1luarea_crucii-720x540

PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI (2012)

          Moto: „Căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va scăpa” (Marcu, 8:35)

          Iubiți frați și surori în Hristos,

E un truism faptul că anumite lucruri sunt pierdute prin păstrare și salvate prin folosire. Orice talent pe care îl posedă o ființă umană este așa. Dacă cel talentat îl folosește, acesta se dezvoltă în ceva mult superior. Dacă cel dăruit cu talent refuză să-l folosească, în cele din urmă îl va pierde. Într-un plan absolut, tot așa este și viața. Tocmai aceasta ne-a spus Mântuitorul Hristos în pericopa evanghelică de astăzi: „Căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va scăpa.” Acesta este paradoxul mântuitor al credinței noastre! În predica de astăzi vom căuta să aruncăm o privire mai atentă la această afirmație cristică. Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos, ORTODOXIE, Predici Tags:

Pr. Dr. Dumitru Măcăilă: PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI (2011)

septembrie 19th, 2020 Fără comentarii

1

PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI (2011)

          Moto: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu, 8:34)

          Iubiți frați și surori în Hristos,

Acest cuvânt adresat nouă de către Mântuitorul Iisus Hristos în pericopa evanghelică de astăzi, mă determină să încep prin a vă întreba: Cât de mult costă să-L urmezi pe Hristos? După ce Petru, fără a înțelege exact ce face, a încercat să-L conducă pe Iisus departe de cărarea suferinței, Mântuitorul lumii introduce un ton nemaiauzit în slujirea Sa răscumpărătoare, vorbind despre suferință și învățându-Și ucenicii întreitul cost al uceniciei: lepădarea de sine, luarea crucii și, mai presus de orice, obediență față de Hristos. Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos, ORTODOXIE, Predici Tags:

20 septembrie: SFÂNTUL EVSTATIE MĂRTURISITORUL, ARHIEPISCOPUL TESALONICULUI

septembrie 19th, 2020 Fără comentarii

20 septembrie: SFÂNTUL EVSTATIE MĂRTURISITORUL, ARHIEPISCOPUL TESALONICULUI, VICTIMĂ ŞI MARTOR AL BARBARIILOR FĂRĂ PRECEDENT VENITE DIN PARTEA CATOLICILOR

(AUGUST – NOIEMBRIE 1185)

20 SEPTEMBRIE: Pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Evstatie, Arhiepiscopului Tesalonicului

Sfântul Evstatie s-a născut în Constantinopol între anii 1115-1135. Primele lecţii i s-au predat în şcoala care funcţiona în Mănăstirea Sfintei Eufimia, unde a şi fost tuns monah foarte devreme. Mai apoi, şi-a întregit cunoştinţele filosofice şi teologice în vestita Şcoală patriarhală. În anul 1150, a fost hirotonit diacon al Marii Biserici (Sfânta Sofia), în Mănăstirea Sfântului Flor, de unde a primit şi prenumele de “Katafloros”. Deja cunoscut pentru marea sa erudiţie şi pentru darul său retoric, a fost numit învăţător public al şcolii patriarhale cu titlul de magistru al ritorilor. În învăţătura sa demonstra că filosofia elină este slujnica adevărului creştin. Se spune că atât de deosebită era harisma lui didactică, încât „tot tineretul filolog din Cetate” se îngrămădea cu o dorinţă nestăvilită la audierea lecţiilor sale, iar când pleca, se asemăna cu roiul de albine care ies din crăpătura stâncii. Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags: