Patriarhul Bartolomeu îl sărută pe Epifanie Dumenko. Imagine: Serviciul de presă al președintelui Ucrainei
Mitropolitul de Cerkasy a spus că, din cauza crimelor BOaU, Ortodoxia mondială se confruntă cu amenințarea unei schisme asemănătoare cu „marea schismă” din 1054.
Mitropolitul Teodosie de Cerkasy, într-un interviu pentru resursa greacă Romfea, a făcut apel către patriarhul Bartolomeu să suspende Tomosul acordat BOaU și să recunoască că intervenția sa în situația ucraineană este o greșeală.
„Ați făcut o eroare în deciziile voastre, la fel cum orice om poate face greșeli, chiar și unul dăruit de Dumnezeu cu un rang înalt și o experiență bogată”, a spus mitropolitul în discursul său. „Fructele acestor greșeli sunt culese astăzi nu numai de credincioșii Ucrainei, ci și de întreaga lume ortodoxă care se află în pragul unei schisme asemănătoare cu cea din 1054. În nicio circumstanță, schismaticilor ucraineni nu trebuie să li se permită să intre în sânul Bisericii fără pocăință și hirotoniri legale ulterior. Este absolut sigur că o parte semnificativă a ierarhilor ortodocși din întreaga lume nu-i va accepta niciodată, nici acum și nici în viitor, pe acești oameni și pe adepții lor ca episcopi legitimi. Daca cineva crede altfel, atunci se inșeală serios!”.
Mitropolitul a numit anularea de către Fanar a Cartei din 1686 privind transferul Mitropoliei Kievului în jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse o „greșeală fatală”.
„Acum toți trebuie să rezolvăm cumva aceste probleme foarte dureroase. Și este necesar ca generațiile noastre să le rezolve, să nu lase urmașilor această sarcină grea. La urma urmei, cu cât acest status quo dureros devine mai osificat, cu atât nodul gordian în Ortodoxie va deveni mai greu de desfăcut”, a subliniat mitropolitul Teodosie.
El a afirmat că este imposibil să se rezolve problema bisericii ucrainene până la sfârșitul ostilităților. „Numai după încheierea războiului din Ucraina, după eliberarea Bisericii noastre de sub jugul represiunilor din partea statului, episcopatul, clerul și monahismul Ucrainei își vor putea exprima liber opiniile și își vor exprima poziția cu privire la problemele canonice ale existenței Bisericii în Ucraina”, crede arhiereul.
El a afirmat că pentru rezolvarea problemei este necesară participarea altor Biserici Autocefale, fie sub forma unei Conferințe a delegațiilor Bisericilor Autocefale, fie sub forma unui Sinod Panortodox.
„Este fundamental ca la o astfel de Conferință sau Sinod, de la bun început, să fie exclusă prezența grupurilor bisericești în care succesiunea apostolică nu este recunoscută de cel puțin una dintre Bisericile Ortodoxe Autocefale general recunoscută. De asemenea, toate deciziile trebuie luate exclusiv în cadrul sfintelor canoane și a regulilor Sfintei Biserici Ortodoxe și cu respect pentru teritoriile stabilite istoric ale Bisericilor Autocefale”, spune arhiereul de Cerkasy.
Până la convocarea unui astfel de Sinod, el a cerut patriarhului Bartolomeu să „suspende temporar” Tomosul pentru BOaU, precum și să declare „un moratoriu general privind coliturghisirea și comuna împărtășanie a clerului ortodox cu acest grup religios”. „Acest lucru ar putea nu numai să atenueze tensiunea dintre Bisericile Autocefale, ci ne-ar și ajuta să ne întoarcem cu toții la comuniunea euharistică între noi – o garanție a păcii și unanimității. Astfel, ar fi prevenită o nouă escaladare a schismei Ortodoxiei mondiale, iar persecuția creștinilor din Ucraina contemporană va înceta puțin”, a subliniat mitropolitul.
El crede că „problema însăși a BOaU și a tot ceea ce este legat de această problemă ar putea fi rezolvată după încheierea războiului din Ucraina, pe baza regulilor canonice ale Sfintei Biserici Ortodoxe”.
UJO a scris mai devreme că un teolog grec a vorbit dacă este posibil să fie convocat un Sinod Panortodox fără conducătorul Fanarului.
Patriarhul Porfirie. Imagine: Biserica Ortodoxă Sârbă
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sârbe a vorbit despre două înșelăciuni pe care demonii le folosesc pentru a îndepărta oamenii de la calea spre Dumnezeu.
În predica sa, Patriarhul Serbiei Porfirie s-a adresat credincioșilor cu îndrumări duhovnicești, avertizând despre două înșelăciuni principale prin care forțele demonice încearcă să îndepărteze oamenii de la calea spre Dumnezeu, transmite serviciul de presă al Bisericii Ortodoxe Sârbe.
Prima înșelăciune este că demonii ne conving că avem suficient timp să ne pocăim. Patriarhul a subliniat: „Forțele demonice ne spun că există timp pentru eroism, pentru pocăință și iubire și că nu trebuie să ne grăbim să ne luptăm cu patimile, în special cu mândria și egocentrismul”.
Primatul Sârb a reamintit că nimeni nu știe când va veni momentul întâlnirii cu Dumnezeu.
A doua înșelăciune, mai serioasă, potrivit patriarhului, este că demonii încearcă să-i convingă pe oameni că ei nu există. Porfirie a accentuat: „Ei cu adevărat există, frați și surori!”.
Patriarhul a mai notat că demonii nu au putere asupra omului decât dacă el însuși nu le dă această putere prin liberul său arbitru: „Forțele demonice nu au putere asupra noastră decât dacă le dăm un motiv și dreptul de a ne stăpâni. Le oferim acest drept cu alegerea noastră”. El a încheiat predica cu mențiunea că numai voia lui Dumnezeu este mai puternică decât cea a omului și aceasta este singura forță care îl controlează pe om.
UJO a informat mai că Patriarhul Serbiei a făcut apel la un dialog interreligios.
Catedrala Sfântului Gheorghe din centrul Tbilisi, înconjurată de protestatari. Imagine: RFE/RL
Patriarhia a îndemnat toate partidele să respecte opiniile politice mutuale și să se abțină de la violență „în numele duhului creștin”.
Patriarhia Georgiei a emis mai multe declarații în legătură cu ciocnirile dintre protestatari și autorități. La 30 noiembrie 2024, serviciul de presă al Bisericii Georgiei a postat pe pagina sa de Facebook un mesaj cu afirmația că confruntările de la Tbilisi „ne provoacă durere și îngrijorare profundă”.
„În pofida explicațiilor din partea reprezentanților guvernului, atât ieri, cât și astăzi, că Georgia nu se abate de la cursul european și nu respinge valorile europene, pentru o parte a societății aceste explicații nu au fost suficient de convingătoare. Ca urmare, o demonstrație pașnică a escaladat treptat în confruntări fizice între forțele de securitate și protestatari”, se arată în declarație.
Biserica a remarcat acțiunile agresive ale activiștilor care au încercat să ia sub control clădiri și au cauzat daune infrastructurii orașului. În același timp, serviciul de presă al Bisericii Georgiei a evaluat răspunsul forțelor de ordine ca excesiv de dur.
„Face, apel către guvern, agențiile de aplicare a legii și toți celorlalți membri ai societății, care își exprimă activ protestul, să se abțină de la acțiuni agresive și ofensive, confruntări fizice și verbale. Să nu ne insultăm unii pe alții pentru opinii diferite și ne putem exprima pozițiile mai civilizat, astfel de comportamente și acțiuni negative sunt străine de viziunea Bisericii și de duhul creștin în general”, se spune în declarație.
Seara târziu pe 30 noiembrie a.c., Patriarhia Georgiei a comentat falsurile care circulau pe rețelele de socializare că catedrala Sfântului Gheorghe (Biserica Kașveti), situată în fața Parlamentului din Tbilisi, a fost închisă pentru protestatari.
În publicație se afirmă că unii indivizi răspândeau dezinformări, susținând că clerul ar fi dorit să permită protestatarilor răniți să intre în biserică, dar că ar fi fost forțați de către anumiți ierarhi necunoscuți să închidă ușile și să scoată afară oamenii.
„Subliniem că această poveste nu corespunde realității și nu au avut loc astfel de evenimente. Mai mult, în noaptea zilelor de 29 și 30 noiembrie, până la ora 6 dimineața, clerul și cetățenii au avut acces liber în biserică și există multe dovezi care confirmă acest fapt”, se arată în comunicat.
Biserica a subliniat că „catedrala Kașveti este în prezent deschisă tuturor cetățenilor, indiferent de opiniile politice; clericii sunt prezenți în biserică pentru a-și ajuta concetățenii, dacă este nevoie”.
„Facem apel la toată lumea să se abțină de la astfel de declarații provocatoare și să evite răspândirea de informații false menite să discrediteze Biserica. Domnul să ne ocrotească și să dăruiască pace poporului nostru!”, au notat la Patriarhie.
Pe 1 decembrie, serviciul de presă al Bisericii Georgiei a acuzat publicația georgiană World Church News că ar fi răspândit dezinformare și minciuni despre situația din jurul catedralei Kașveti. Potrivit declarației, publicațiile resursei media „servesc la divizarea societății, la incitarea la conflicte și discreditarea Bisericii”.
UJO a informat mai devreme că înainte de alegeri, Biserica Georgiei a făcut apel la unitate națională și pace.
Mitropolitul Teodosie s-a conectat la ședința de judecată de la Judecătoria Sosnivskyi în regim online, împreună cu avocatul său. Imagine: Suspilne
Următoarea audiere este programată pentru 5 decembrie.
Pe 29 noiembrie, la Judecătoria Sosnivskyi din Cerkasy a fost ținută o altă audiere în cazul mitropolitului Teodosie de Cerkasy și Kaniv. Potrivit publicației Suspilne, mitropolitul rămâne în arest la domiciliu pe timp de noapte, dar i s-a permis să-i fie ridicată brățara electronică.
Mitropolitul Teodosie s-a conectat la ședința de judecată de la Judecătoria Sosnivskyi în regim online, împreună cu avocatul său.
Din cauza faptului că termenul actualei măsuri preventive urma să expire pe 2 decembrie, procurorul Kateryna Kostenko a depus o moțiune de prelungire a arestului la domiciliu pe timp de noapte al mitropolitului de la ora 22:00 până la 6:00. Procurorul și-a justificat cererea susținând că mitropolitul Teodosie îl ajuta pe principalul martor din dosar să se sustragă de la autorități.
Avocații mitropolitului au negat cu fermitate această afirmație: „Conținutul și justificarea demersurilor procuraturii rămân neschimbate. Dar cazul merge înainte, iar etapa interogatoriului martorilor a trecut deja. Astfel, orice afirmație că mitropolitul ar putea influența martorii este neîntemeiată”.
Când judecătorul a întrebat dacă acuzarea insistată asupra brățării electronice, având în vedere că utilizarea prelungită a acesteia ar putea dăuna sănătății inculpatului, procurorul a răspuns afirmativ, precizând că inculpatul nu a adus dovada că aceasta i-ar cauza prejudicii, se arată în articol.
Apărarea a argumentat că prin îndeplinirea tuturor obligațiilor procesuale, mitropolitul Teodosie a dovedit că brățara electronică nu este necesară. Avocatul a declarat că ar fi suficient un angajament personal fără brățara electronică.
Avocatul Grydenko a cerut revocarea procurorului din cauza bănuielii de părtinire, această cerință a fost susținută și de ierarh.
„În ceea ce privește atitudinea negativă față de autoritățile ucrainene, aceasta nu contravine legii. Fiecare cetățean are dreptul la opinia sa. În ceea ce privește afirmația procurorului de ucrainofobie față de poporul ucrainean, afirm că aceasta este o acuzație jignitoare a procurorului împotriva mea”, a spus mitropolitul.
Instanța a respins cererea apărării privind revocarea procurorului.
Instanța a prelungit arestul la domiciliu pe timp de noapte al mitropolitului Teodosie cu 60 de zile, până pe 27 ianuarie, dar a admis ridicarea brățării electronice.
Următoarea audiere a cauzei este programată pentru 5 decembrie.
UJO a scris mai devreme că instanța a respins anterior petiția de plasare a mitropolitului Teodosie în arest la domiciliu pentru 24 de ore din 24.
Mitropolitul Luca. Imagine: Serviciul de presă al Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOUkr)
Ierarhul BOUkr a presupus că unul dintre scopurile distrugerii BOUkr este crearea condițiilor pentru catolicizarea treptată a Ucrainei.
Mitropolitul Luca de Zaporojie și Melitopol a explicat într-un interviu acordat publicației georgiene Point of View lipsa de sprijin pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană (BOUkr) din partea altor organizații religioase din Ucraina. El a menționat că Consiliul Panucrainean al Bisericilor și Organizațiilor Religioase, care include reprezentanți ai diferitelor confesiuni precum Biserica Romano-Catolică, protestanții, musulmanii și evreii, a susținut un proiect de lege care vizează interzicerea activităților Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
„Din păcate, Biserica noastră nu primește, ca să spunem mai moale, nici un sprijin în interiorul Ucrainei”, a declarat mitropolitul. În opinia sa, fiecare organizație religioasă își urmărește propriile interese. „Unii vor să mențină relații bune cu autoritățile, alții sunt strâns legați de forțele externe care au făcut lobby pentru crearea BOaU, iar alții își efectiv să absoarbă Biserica Ortodoxă Ucraineană”, a adăugat el.
Mitropolitul Luca a mai presupus că unul dintre obiective este crearea condițiilor pentru catolicizarea treptată a Ucrainei.
UJO a informat mai devreme că mitropolitul Luca a vorbit despre strategia comună a Fanarului și a Vaticanului în Ucraina.
Un preot aflat pe front își duce propriul canal de Telegram, în care descrie viața soldaților și gândurile sale din timpul războiului.
Preotul Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOUkr) Ioan Polișciuk, chemat să slujească în Forțele Armate ale Ucrainei (FAU) ca soldat, pe canalul său de Telegram „Nu Capelan” a dezvăluit dificultățile cu care se confruntă clerul pe front, mai ales în contextul interzicerii capelaniei pentru preoţii Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
„De ce un preot al Bisericii Ortodoxe Ucrainene poate fi luat în armată, dar nu în calitate de capelan?”, a întrebat Polișciuk, adăugând că absența unui mandat oficial pentru capelan nu anulează harul preoției: „Intrarea la ușile împărătești în timpul sfințirii are loc doar într-o singură direcție. Taina nu are efect invers”.
Polișciuk a mai subliniat că preoții Bisericii Ortodoxe Ucrainene, chiar și ca soldați, își continuă slujirea, propovăduind Cuvântul lui Dumnezeu în locurile cele mai inaccesibile și periculoase.
De ce preoții Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care sunt numiți „dușmani”, nu au voie să fie capelani, dar în același timp sunt recrutați în armată ca soldați?
„Întrebarea mea principală este logica, sau mai degrabă, lipsa acesteia, în interdicția ca preoții Bisericii Ortodoxe Ucrainene să slujească ca capelani”, scrie Polișciuk. El adaugă că îndeplinește deja parțial funcțiile de capelan, deși formal nu are această permisiune. „Dacă nu putem fi capelani pentru că suntem dușmani, atunci de ce suntem recrutați ca soldați? Încetăm atunci să fim dușmani?”, întreabă preotul.
Polișciuk ridică, de asemenea, întrebarea cum o schimbare a jurisdicției poate schimba brusc atitudinea față de un preot. „Dacă un preot al Bisericii Ortodoxe Ucrainene trece la BOaU, el automat încetează să mai fie vrăjmaș? Pur și simplu schimbarea literelor într-o jurisdicție îi oferă omului dreptul de a fi fiabil? În mod logic, încrederea nu apare în acest fel”, notează el.
El subliniază că reflexiile sale nu au ca scop să discrediteze pe cineva, ci sunt o încercare de a înțelege ce se întâmplă: „Sunt mai multe întrebări decât răspunsuri, iar aceste întrebări devin din ce în ce mai multe pe zi ce trece”.
„Ne toarnă în asfalt, uitând că suntem semințe”, a încheiat el.
UJO a informat mai devreme de ce preoții Bisericii canonice nu au acces pe front ca capelani.
Armata israeliană batjocorește Taina Cununiei. Imagine: screenshot TikTok de pe pagina contro.informazio
Soldații armatei israeliene au săvârșit o parodie blasfemiatoare a cununiei într-o biserică ortodoxă din Liban.
Un grup de soldați israelieni a săvârșit o parodie blasfemiatoare Tainei Cununiei și a batjocorit icoanele într-o biserică ortodoxă din Liban. Videoclipul corespunzător a fost publicat pe pagina de TikTok contro.informazio.
Videoclipul filmat de soldații înșiși în interiorul bisericii în cinstea Sfântului Mamma din satul libanez Deir Mamas, arată cum armata batjocorește Taina Cununiei și, de asemenea, săvârșește hule împotriva icoanelor și rugăciunilor creștine.
Mai devreme, UJO a scris că în Spania, niște maici catolice au dansat în altar în fața Sfintei Mese.
Jurnaliştii i-au pus o întrebare provocatoare mitropolitului Luca.
Jurnaliştii de la publicația ucraineană Forpost au organizat o provocare în timpul unei transmisiuni în direct în care mitropolitul Luca de Zaporojie şi Melitopol a răspuns la întrebări. Ei l-au întrebat pe conducătorul Eparhiei de Zaporijie şi Melitopol când acesta se va alătura Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU) și au afirmat că o astfel de trecere este cerută de legea care interzice organizațiile religioase asociate cu Rusia, și care a intrat în vigoare la 23 septembrie 2024.
În realitate, o astfel de prevedere nu există în Legea 3894.
Mitropolitul Luca a răspuns provocării: „Chiar sunt deja în Biserica Ortodoxă Ucraineană și nu intenționez să mă duc nicăieri. În ceea ce privește să trec unde îmi sugerați, nu pot să merg acolo pentru că aceasta nu este o Biserică, este o organizație religioasă. Dar nu o pot numi biserică în sensul „Biserica lui Hristos”, deoarece Hristos nu bate pe nimeni și nu forțează pe nimeni să i se alăture”.
UJO a informat mai devreme că organizația de avocați din SUA Human Rights Watch a criticat Legea 3894.
Lectura de duminică din această săptămână răspunde simplu și clar de ce are nevoie omul pentru a se mântui: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi cu toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.
Dar această poruncă „simplă” s-a dovedit a fi cea mai dificilă din întreaga Evanghelie. Pentru că noi ne-am dovedit a fi atât de „corecți” încât am început să ne mușcăm unul pe celălalt, și insuficient de smeriți pentru a avea compasiune pentru aproapele nostru. Dar Dumnezeu nu trăiește în cuvinte, ci într-o inimă iubitoare. Dacă găsim dragoste în inimile noastre, câștigăm totul. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să ne curățăm inimile.
Deseori credem că curăția inimii este lipsa gândurilor păcătoase, dar inima și mintea pot fi copleșite de o grămadă de fapte și gânduri bune, creând un haos total din ele.
De fapt, curăția inimii este simplitatea ei, smerenia și refuzul a tot ceea ce o poate încărca.
O inimă curată este curată nu numai de rău, dar și de complexitatea acumulării de gânduri și experiențe goale. În această simplitate, ca și în absența a toate, omul îl poate vedea pe Dumnezeu. Prin urmare, numai cei „curați cu inima” vor putea să-L vadă pe Dumnezeu. Nu vor avea nicio interferență care să tulbure această contemplare. O minte curată nu este distrasă de nimic străin sau paralel. Se uită numai la Dumnezeu.
Între timp, nu avem această puritate a vederii, trăim în iluzia ideilor noastre despre ceea ce, după cum ni se pare, este Dumnezeu. Dar acesta nu este Dumnezeu, acestea sunt fanteziile noastre despre Dumnezeu. Și încercăm să iubim aceste fantezii. De regulă, nu reușim să facem acest lucru, deoarece fanteziile despre Dumnezeu, oricare ar fi ele, sunt imposibil de iubit. Nu poți decât să-l iubești pe adevăratul Dumnezeul cel Viu. Dar El nu este un obiect de studiu.
Cunoașterea lui Dumnezeu este un concept condiționat. Noi înșine, cu propria noastră voință și minte, nu-L putem înțelege pe Dumnezeu. Numai Dumnezeu ni se poate revela în măsura în care inima noastră devine curată. Și nu mai este posibil să nu-l iubești pe acest Dumnezeu al Revelației.
Simplitatea, puritatea și smerenia sunt acele virtuți pe care trebuie să le avem pentru a-L iubi pe Dumnezeu și pe oameni.
Noi, de fapt, nu-i cunoaștem pe oamenii care ne înconjoară. Toate ideile noastre despre ei sunt alcătuite din judecățile, aprecierile și opiniile noastre false. Adevăratul chip a oamenilor nu poate ajunge la personalitatea noastră, deoarece ea este învelită în filtrele multistratificate ale patimilor, trecând prin care, chipurile oamenilor sunt profund distorsionate și deteriorate în conștiința noastră. Un suflet nerafinat vede lumea în oglinzi distorsionate. Prin urmare, pe cel căruia îi spunem astăzi „te iubesc”, mâine îl vom urî.
Prin urmare, nu trebuie să căutăm bunătatea, ci pe Dumnezeu și prin El însuși să devenim mai buni și mai curați. Nu împlinirea poruncilor ne aduce mai aproape de Dumnezeu, ci aflarea sufletului în Dumnezeu face posibil să trăim conform poruncilor. Și acest lucru este posibil doar pentru un om profund smerit.
Smerenia nu se ceartă cu nimeni, ci umple inimile oamenilor cu pace. Smerenia nu cunoaște înfrângere, căci nu există nimic care să o umilească sau să o distrugă. Smerenia trăiește în pace pentru că nu se teme de nimic. Prin orice obstacole care îl amenință pe om, smerenia trece cu calm. Cel care se smerește câștigă Iubire, iar cel mândru atrage ura. Smerenia trăiește și îi ajută pe alții să trăiască, iar mândria se distruge atât pe sine, cât și pe ceilalți.
Viața există doar din smerenie, iar moartea a apărut doar din mândrie. Tot ceea ce este fals se bazează pe mândrie, iar tot ceea ce este adevărat se bazează pe smerenie. Smerenia iubește pe toată lumea, iartă pe toată lumea, dar se sălășluiește exclusiv într-o inimă blândă.
Fericirea și nefericirea noastră depind în întregime de cât de multă smerenie avem în noi. Cu cât avem mai multă smerenie în inimă, cu atât mai mult Dumnezeu sălășluiește în ea.
Există un secret important al vieții – tot ceea ce se realizează fără smerenie nu poate fi durabil. Tot ceea ce se face fără smerenie este contrar voii lui Dumnezeu. Tot ce dorim să dobândim fără smerenie este minciună, vanitate și înșelăciune. Dacă abandonăm smerenia, vom întâlni suferința. Dacă suferi, acceptă-ți suferința cu smerenie și această smerenie îți va aduce pace în Hristos.
Prin urmare, trebuie să încercăm să ne menținem mintea curată și ușoară. Inima noastră să resimtă numai ceea ce este înfășurat în lumină și este bun. Să nu lăsăm nimic rău să intre în noi. Să nu-i oferim răului atenția și sentimentele noastre. Atunci dragostea pentru Dumnezeu și pentru oameni va trăi în inimile noastre.
Adesea încercăm să schimbăm lumea prin grijă pentru ea, dar, de regulă, nu facem lumea mai bună și ne pierdem pe noi înșine. Ar fi bine dacă în loc de experiențe bune și goale am oferi lumii ceva adevărat și real. De exemplu, sfințenia sau, dacă asta nu nu ne este cu putință, cel puțin dorința de sfințenie. Dar nu sfințenia noastră, pentru că nu o avem și nu o putem avea.
Sfințenia este reflectarea Luminii lui Dumnezeu prin sufletele noastre. Nu putem străluci singuri. Există o singură lumină în lume – Sfânta Treime. Și deci putem deveni oglinzi care reflectă această Lumină, sau găuri negre prin care trece această Lumină fără a atinge spațiul nostru negru.
Mișcarea către sfințenie este crearea unei suprafețe în oglinda sufletului, capabilă să reflecte Lumina Harului.
Dintr-o parte poate să pară că Luna strălucește pe cer, dar nu strălucește, ci doar reflectă lumina soarelui. Același lucru se întâmplă și cu sufletele noastre. Sufletul fie reflectă asemănarea cu Dumnezeu, fie devine asemănător demonilor.
Iubirea perfectă este puritatea perfectă și castitatea relațiilor. Dragostea nu tolerează necurăția, care este străină Iubirii. Majoritatea oamenilor aleg plăcerea, și doar câțiva aleg Dragostea. Dragostea trupească se bazează pe mulțumirea de sine, pe când Dragostea Divină este o dăruire totală de sine, ea doar dăruiește.
Pasiunea este ca stropirea unui val într-o băltoacă, iar această stropire nu poate dura mult. Dragostea este pacea perfectă a unei mări fără de margini, iar această pace durează pentru totdeauna. Dragostea poate fi cunoscută doar de un suflet puternic, care este plin de virtute și curaj. Dragostea Desăvârșită este curată pentru că în Ea nu a mai rămas nimic în afară de Iubire.
Nu schimba niciodată Dragostea cu ceva care nu este și nu poate fi Dragoste. Un suflet liniștit este un suflet sănătos pentru că iubește. Doar o inimă sensibilă și suferindă poate găzdui Dragostea.
Dragostea este cea mai mare smerenie, în care nu există mândrie.
Conferința Institutului Walberberger din Bonn. Imagine: UJO
Profesorul Manfred Spieker a afirmat că persecuția Bisericii Ortodoxe Ucrainene și a credincioșilor săi nu poate fi justificată prin motive politice.
La conferința anuală de la Bonn, organizată în mod tradițional de Institutul Walberberger cu ocazia Zilei Catolice a Pocăinței și Rugăciunii, profesorul Manfred Spieker a condamnat persecuția Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOUkr). Acest lucru a fost raportat de filiala germană a Uniunii Jurnaliştilor Ortodocşi (UJO).
„Printre multele subiecte discutate la această conferință, care s-a concentrat în primul rând pe situația internațională extrem de tensionată, s-au numărat războiul din Ucraina, posibilitățile de rezolvare rapidă a acestuia și o perspectivă creștină asupra principiului așa-numitului „război drept”, au scris jurnaliştii germani ai UJO.
Când a fost pusă o întrebare din partea audienței dacă represiunile autorităților ucrainene împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene ar putea fi justificate prin considerente de „necesitate militară”, participanții la conferință au răspuns negativ.
„Persecuția Bisericii Ortodoxe Ucrainene și a credincioșilor ortodocși din Ucraina nu poate fi în niciun fel justificată prin motive politice”, a declarat dr. Manfred Spieker, care mai bine de 12 ani a fost consilier al Papei în Consiliul Pontifical pentru Justiție și Pace (Justitia et Pax). „La fel ca crimele de război, aceste acțiuni trebuie să facă obiectul unei evaluări juridice. Libertatea religioasă are o prioritate mare și nu trebuie restricționată”.
Jurnaliștii au remarcat că „aplauzele majorității covârșitoare a celor prezenți nu au lăsat îndoieli cu privire la poziția participanților la conferință în această problemă”.
Nota echipei editoriale germane UJO:
În Germania, grupul de lucru al fracțiunii parlamentare CDU numită „Cercul Stefanus” abordează problema persecuției creștine globale, investighează cazuri specifice și elaborează răspunsuri politice la astfel de excese la un nivel politic înalt.
Declarația lui Zelenski a stârnit o dezbatere aprinsă pe rețelele de socializare și în rândul experților.
Declarația președintelui Ucrainei Volodimir Zelenski cu privire la disponibilitatea sa să semneze proiectul de lege privind „uniunile familiale” ale partenerilor de același sex, în cazul în care Rada Supremă îl va adopta, a provocat o rezonanță în societate, iar experții au făcut o evaluare a inițiativei, relatează publicația Strana.
Vorbim despre proiectul de lege nr. 9103 „Cu privire la institutul parteneriatelor înregistrate”, care a fost introdus în parlament în martie 2023. Experții avertizează că adoptarea acestei legi ar putea înrăutăți relațiile Ucrainei cu noua administrație americană.
Ruslan Kuharciuk, conducătorul mișcării „Toți împreună!”, notează că disponibilitatea lui Zelenski de a semna legea ar putea servi propaganda anti-ucraineană, mai ales în contextul unei schimbări de putere la Washington. „Acest „da” va intensifica acum foarte mult propaganda anti-ucraineană îndreptată asupra republicanilor și conservatorilor din Occident. Ei acum primesc puterea deplină. Chiar și fără acest „da”, din păcate, ei erau deja convinși că Ucraina actuală este un proiect al Partidului Democrat din SUA și al grupului de stânga radicală”, scrie Kuharciuk.
Fostul consilier al Biroului Președintelui Alexei Arestovici avertizează și el asupra posibilelor consecințe pentru relațiile ucraineano-americane. „Republicanii vor înnebuni și vor avea un alt argument în favoarea întreruperii ajutorului pentru Ucraina”, a spus Arestovici.
Politologul Andrei Zolotarev adaugă că adoptarea unei legi privind parteneriatele între persoane de același sex poate provoca nemulțumiri nu numai în străinătate, dar și în rândul ucrainenilor. „Venirea administrației republicane la putere peste ocean declanșează tendințe total diferite în lume. Prin urmare, dacă președintele Zelenski a răspuns serios, atunci a mers după miere la albinele greșite, dar principalul nu este ceea ce se va ntâmplă în lume, esențialul este că în Ucraina oamenii nu vor înțelege autoritățile dacă se vor ocupa de legalizarea uniunilor între persoane de același sex. Oamenii sunt acum preocupați de problemele de securitate, de siguranță și de perspectivele țării, și nu de toate acestea”, a comentat Zolotarev pentru publicaţia „Strana”.
Analistul politic Ruslan Bortnik subliniază că problema LGBT a fost susținută de multă vreme prin granturi occidentale, dar situația se poate schimba după venirea republicanilor la putere. „Tema protejării drepturilor LGBT a fost tratată neobosit de organizații publice de mulți ani folosind subvenții occidentale, așa că s-a mai revenit din când în când la această problemă. Dar, după victoria lui Trump, contextul se va schimba. Astfel, nimeni nu va grăbi procesul. Ca să nu mai vorbim de faptul că președintele, grăbindu-se, probabil, pur și simplu nu a înțeles exact despre ce a fost întrebat”, crede Bortnik.
Declarația lui Zelenski a stârnit dezbateri aprinse pe rețelele de socializare și în rândul experților, mai ales pe fondul posibilelor consecințe pentru relațiile Ucrainei cu noua administrație a președintelui american Donald Trump, care are o atitudine negativă față de aspectele legate de LGBT.
UJO a informat mai devreme că Zelenski a confirmat că va semna legea parteneriatului civil. În cadrul unei întâlniri cu studenții, a fost întrebat dacă este pregătit să semneze această lege, la care Președintele a răspuns afirmativ: „Da”.
Mitropolitul Luca de Zaporojie și Melitopol, într-un interviu cu Alexander Șelest, a comentat somațiile preoților Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOUkr) la centrele teritoriale de recrutare sub pretextul clarificării datelor. Potrivit ierarhului, acest lucru stârnește îngrijorare în cercurile bisericești, întrucât preoții, conform canoanelor, nu au dreptul de a lua arma în mâini.
„Alaltăieri m-a sunat un arhiereu, și el a fost chemat la CTR sub pretextul actualizării datelor”, a spus mitropolitul, adăugând că nu mai vorbim de clerul obișnuit, ci și deja este vorba de arhierei. El a subliniat că, conform canoanelor bisericești, preoții nu pot participa la vânătoare, nu pot ucide animale și mai ales nu pot lua în mâini arme de război. „Preotul nu are dreptul să verse sânge pentru că săvârșește jertfa cea fără de sânge lui Dumnezeu”, a adăugat el.
Mitropolitul Luca a remarcat însă că preoții pot ajuta sub alte forme, în calitate de medici sau capelani. Însă el a subliniat că pentru cler nu este permis serviciul alternativ: „Un creștin este obligat să-și apere Patria, dar problema serviciului alternativ nu a fost rezolvată”.
Pe 24 octombrie 2024, Sinodul Rus a hotărât să-l elibereze pe ÎPS Ilarion din scaunul Eparhiei de Donețk și să-l pensioneze. Ce înseamnă această decizie pentru BOUkr?
Pe 24 octombrie 2024, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a hotărât să-l elibereze pe mitropolitul Ilarion de la scaunul Eparhiei de Donețk și să-l trimită la pensie. Această decizie a fost luată unilateral, fără vreo consultare cu Biserica Ortodoxă Ucraineană, în pofida faptului că Biserica Ortodoxă Ucraineană este recunoscută ca Biserică autonomă de Patriarhia Moscovei, în duh și în literă. În acest articol vom aborda aspectele canonice și etice ale acestei decizii, precum și consecințele sale pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană și întreaga lume ortodoxă.
Ce prevede Epistola Patriarhului Alexei al II-lea?
În 1990, Patriarhul Alexei al II-lea a emis un Tomos prin care a recunoscut Biserica Ortodoxă Ucraineană ca Biserică autonomă și autoguvernată în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse. Acest document stipulează cu precizie că Biserica Ortodoxă Ucraineană este complet independent în gestionarea afacerilor sale interne, adică numește și demite episcopi și înființează sau desființează eparhii în mod independent.
Eparhia de Donețk, situată în estul Ucrainei, se afla sub conducerea mitropolitului Ilarion din anul 1996, care a adus contribuții extraordinare în eparhie (de exemplu, când și-a început serviciul, în Donețk erau o duzină de biserici, dar acum sunt mai mult de o suta).
Pe fondul conflictului care se desfășoară în Donbas din 2014, mitropolitul Ilarion a adoptat în mod constant o poziție de menținere a păcii, străduindu-se să uşureze suferinţa turmei sale afectate de ostilităţile necontenite. Din acest motiv, în Donbas el este privit de mulți ca o autoritate morală și spirituală.
În această lumină, decizia Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse de a-l înlătura fără a urma (nici măcar cel puțin formal) procedurile obișnuite prevăzute în statutul Bisericii Ortodoxe Ruse este văzută ca un pas extrem de problematic.
Poziția Bisericii Ortodoxe Ruse cu privire la autonomia Bisericii Ortodoxe Ucrainene
Conform statutului Bisericii Ortodoxe Ruse, Biserica Ortodoxă Ucraineană este recunoscută ca o biserică autonomă, cu dreptul de a-și gestiona în mod independent treburile interne. Acest statut prevede foarte clar că asemenea chestiuni precum numirea sau demiterea episcopilor intră în competența Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
Recunoașterea statutului de autoguvernare nu este doar o formalitate, ci și un angajament de a respecta autonomia Bisericii Ortodoxe Ucrainene și dreptul său de a aborda în mod independent problemele legate de nevoile și provocările Bisericii Ortodoxe Ucrainene și ale credincioșilor săi.
În plus, acordarea statutului de autonomie Bisericii Ortodoxe Ucrainene presupune respectarea propriului Statut, care prevede clar că deciziile privind numirea sau revocarea episcopilor trebuie luate de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene sau de Soborul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
Cu toate acestea, în cazul Mitropolitului Ilarion, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a luat o decizie unilaterală, care:
1. Indică o lipsă de respect față de Biserica Ortodoxă Ucraineană,
2. Demonstrează incapacitatea conducerii BORu de a-și respecta propriile promisiuni și acorduri;
3. Constituie o depășire semnificativă a împuternicirilor sale canonice.
Încălcări canonice în cazul mitropolitului Ilarion
În dreptul canonic s-a subliniat întotdeauna importanța respectării limitelor jurisdicționale între Bisericile Ortodoxe. Acest principiu este menit să ajute la păstrarea unității și a respectului reciproc între diferite jurisdicții ortodoxe. Chiar acest principiu a fost invocat de Patriarhia Moscovei în 2018 – când Patriarhul Bartolomeu a emis Tomosul pentru BOaU.
Canonul al optulea al Sinodului al III-lea Ecumenic interzice în mod explicit oricărui episcop să se amestece în jurisdicția altui episcop. Citim: „Pentru ca nici unul dintre episcopii cei iubitori de Dumnezeu să nu-și extindă puterea către o altă eparhie, care nu a fost înainte și la început sub mâna lui, sau a predecesorilor săi: dar dacă cineva se întinde și subjugă cu forța vreo eparhie, să renunțe la ea: ca să nu fie încălcate regulile părinților: să nu se strecoare sub masca ritualurilor sacre, trufia puterii lumești, să nu pierdem, încetul cu încetul, pe neobservate, libertatea pe care ne-a dat cu sângele Său Domnul nostru Iisus Hristos, eliberatorul tuturor oamenilor”.
În mod similar, Canonul II al Sinodului II Ecumenic subliniază necesitatea respectării limitelor jurisdicționale, avertizând împotriva oricăror încercări ale unei Biserici de a-și asuma controlul asupra teritoriului alteia: „Fără a fi invitați, episcopii nu trebuie să depășească limitele zonei lor pentru hirotonire sau orice alt ordin ecleziastic. Menținând regula menționată mai sus cu privire la regiunile ecleziastice, este clar că treburile fiecărei regiuni vor fi reglementate de un sinod în aceeași regiune, așa cum a fost stabilit la Niceea”.
Din aceste două canoane (și multe altele), devine evident că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse nu avea dreptul de a pătrunde pe teritoriului canonic al Bisericii Ortodoxe Ucrainene și de a îndepărta un ierarh din scaunul de la Donețk care aparține Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
Intervenind în treburile interne ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene fără consultare sau consimțământ, Biserica Ortodoxă Rusă nu numai că a ignorat statutul de autonomie al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, dar a încălcat chiar și acele reguli pentru care aceasta a criticat Fanarul.
Este de remarcat faptul că încălcările canoanelor amenință nu numai unitatea lumii ortodoxe, dar subminează și încrederea credincioșilor în acțiunile conducerii Bisericii. Exemplul mitropolitului Donețk ilustrează, din păcate, că Biserica Ortodoxă Rusă ar putea fi dispusă să sacrifice principiile canonice pentru a-și afirma influența, un pas care, fără îndoială, îi va afecta relațiile cu alte Biserici Ortodoxe.
Înlăturarea mitropolitului Lazăr al Crimeei: ce este comun
Situația din Eparhia de Donețk contrastează puternic cu atitudinea Bisericii Ortodoxe Ruse față de Eparhia Crimeei în 2022. În cazul Crimeei, Biserica Ortodoxă Rusă a respectat cel puțin formal protocolul stabilit, acceptând „cererea” Eparhiei Crimeei de a intra sub autoritatea directă a patriarhului Chiril.
Această cerere s-a bazat pe o decizie a Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care „a acordat episcopilor eparhiali dreptul de a lua în mod independent decizii cu privire la anumite chestiuni diecezane” (deși problema schimbării jurisdicției efectiv nu face parte din sfera vieții diecezane). Biserica Ortodoxă Rusă a oficializat apoi această tranziție prin recunoașterea Eparhiei Crimeei ca fiind sub conducerea personală a Patriarhului Chiril. Astfel, deși cu rezerve și formalități, în cazul Crimeei Biserica Ortodoxă Rusă a încercat cel puțin să creeze aparența respectării dreptului canonic și a Statutului Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
În cazul Donețk, însă, s-a procedat diferit: Eparhia de Donețk nu a cerut să intre sub administrația personală a patriarhului Chiril sau a Bisericii Ortodoxe Ruse în general. Nu s-a făcut o asemenea cerere. Biserica Ortodoxă Rusă a acționat unilateral, intervenind în administrarea eparhiei fără consultarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
Desigur, această decizie ridică semne de întrebare cu privire la motivațiile Bisericii Ortodoxe Ruse, deoarece este evident că înlăturarea mitropolitului Ilarion este determinată nu numai de considerente ecleziastice, ci și de politica externă. Până de curând, mitropolitul Ilarion l-a pomenit pe Preafericitul Mitropolit Onufrie, nu și-a exprimat dorința de a intra sub omoforul patriarhului Moscovei și în repetate rânduri și-a declarat dorința de a rămâne în cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Astfel el pur și simplu a fost înlăturat – fără măcar o încercare de a da acestui proces o aparență de legalitate.
Aspecte etice ale deciziei Bisericii Ortodoxe Ruse
Evident, dincolo de aspectele canonice și de procedură, acțiunile Bisericii Ortodoxe Ruse ridică și întrebări etice. La momentul deciziei de pensionare, mitropolitul Ilarion se afla la tratament în Germania și, potrivit informațiilor noastre, a aflat de decizia Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse din presă.
O astfel de atitudine față de o persoană care a fost aproape 30 de ani la conducerea Eparhiei de Donețk contrazice până și normele de bază ale societății seculare, și cu atât mai mult principiile creștine.
Această decizie a Bisericii Ortodoxe Ruse dezvăluie faptul că puterea instituțională are prioritate asupra unor chestiuni precum păstorirea enoriașilor. De asemenea, ea subminează un principiu pe care reprezentanții Bisericii Ortodoxe Ruse l-au predicat de ani de zile: că Biserica este independentă de granițele politice, de situațiile politice sau de momentul politic. Din cauza acestor principii, credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene au suferit mult timp, au fost persecutați și urâți de societatea ucraineană. Dar în cazul mitropolitului Ilarion, s-a dovedit că pentru Biserica Ortodoxă Rusă aceste principii nu înseamnă chiar nimic. Acest lucru inevitabil pune în discuție fundamentele morale prin care Biserica Ortodoxă Rusă își afirmă pozițiile.
Dorim să reamintim conducerii Bisericii Ortodoxe Ruse că responsabilitățile etice merg dincolo de respectarea procedurilor (care, în acest caz, au fost și ele absente). Biserica nu este doar o mașină administrativă în care deciziile sunt luate fără a ține cont de oameni individuali. A acționa așa cum s-a procedat cu mitropolitul Ilarion înseamnă a respinge astfel de virtuți precum respectul, grija și compasiunea, în special față de cei aflați în situații dificile.
Urmări pentru Biserica Ortodoxă și unitatea bisericească
Decizia Bisericii Ortodoxe Ruse de a interveni în treburile interne ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene marchează o schimbare semnificativă în relația dintre Biserica Ortodoxă Ucraineană și Biserica Ortodoxă Rusă. Acest pas poate indica faptul că autonomia Bisericii Ortodoxe Ucrainene este de mică importanță pentru Biserica Ortodoxă Rusă și că aceasta poate să nu fie respectată. În mod firesc, această poziție nu face decât să favorizeze o polarizare suplimentară între cele două Biserici, provocând conducerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene să ia măsuri pe care Biserica Ortodoxă Rusă le va eticheta ulterior drept „necanonice”.
Această decizie ar putea afecta și modul în care Biserica Ortodoxă Rusă este perceput de către alte Biserici Ortodoxe. Dacă Biserica Ortodoxă Rusă este dispusă să ocolească normele canonice pentru a-și afirma controlul asupra unei Biserici autonome, ea nu numai că își va slăbi propriile argumente în disputele cu Patriarhia Ecumenica, dar va oferi și un avantaj strategic Patriarhiei Ecumenice, care ar putea acum să folosească acest precedent pentru a demonstra că Biserica Ortodoxă Rusă însuși încalcă regulile la care face referință.
Kostiantyn Bondarenko. Imagine: screenshot video Oleksandr Șelest
Analistul politic și istoricul Kostiantyn Bondarenko este convins că credincioșii vor îndura persecuția, așa cum au făcut-o de-a lungul istoriei.
Într-o emisiune moderată de de jurnalistul Oleksandr Șelest, analistul politic și istoricul Kostiantyn Bondarenko a comentat declarația președintelui ucrainean Volodimir Zelenski că „timpul Bisericii Moscovei din Ucraina s-a terminat”. Bondarenko a remarcat că Președintele nu înțelege natura Bisericii, subliniind că Biserica nu a fost creată de oameni.
„Biserica este creația lui Iisus. El (Zelenski), ca ateu, nu înțelege acest lucru. Nici alții care, în ultimii 2000 de ani, au încercat să distrugă Biserica. Caligula, Nero, bolșevicii – toți au fost dați uitării, dar Biserica a rămas”, a spus analistul politic.
El a mai adăugat că încercările de a distruge Biserica nu au reușit niciodată și în pofida presiunii, aceasta va continua să existe. Potrivit lui Bondarenko, chiar dacă unii preoți sau ierarhi trec la alte forme, emigrează sau intră în clandestinitate, credincioșii „vor îndura și reînvia Biserica după ani sau chiar după decenii”.
Volodimir Zelenski. Imagine: screenshot video Biroul Președintelui
Președintele a spus că în Ucraina există un dialog între stat și toate comunitățile religioase.
Președintele Ucrainei Volodimir Zelenski, în timpul discursului său la Rada Supremă, a anunțat continuarea dialogului statului cu toate bisericile din țară, cu excepția Bisericii Ortodoxe Ucrainene, pe care a numit-o Biserica Moscovei.
„Cu condiția păstrării caracterului laic al instituțiilor statului, avem și putem dezvolta un parteneriat între stat și Biserică, între stat și comunitățile religioase”, a notat Președintele.
Zelenski a subliniat că în Ucraina există un exemplu de succes al unei astfel de cooperări – Consiliul Panucrainean al Bisericilor și al Organizațiilor Religioase, pe baza căruia se construiește un dialog între stat și toate comunitățile religioase. El a accentuat că în cadrul acestui dialog este posibil să se determine care dintre aceste modele poate consolida independența duhovnicească și asistența socială în stat.
„Desigur, nu vorbim despre Biserica Moscovei. Timpul celor care sfințesc teroarea s-a încheiat”, a spus garantul.
UJO a lansat site-uri noi în Grecia și Germania. Imagine: UJO
Noua organizație europeană „UJO” a deschis două filiale noi: una în Grecia și alta în Germania. Site-urile din aceste țări sunt deja operaționale.
Pe 21 noiembrie 2024, organizația europeană „Uniunea Jurnaliștilor Ortodocși” (UJO) a deschis două filiale în Grecia și Germania. În aceeași zi, au fost lansate noile site-uri ale filialelor– http://eeod.gr în greacă și https://orthodoxnews.de în germană. Aceste platforme se concentrează pe viața comunităților ortodoxe din aceste țări. Materialele analitice, articolele și interviurile vor oferi o acoperire promptă și obiectivă a evenimentelor importante pentru comunitatea ortodoxă locală.
Deschiderea acestor filiale face parte din strategia noastră de a sprijini Ortodoxia canonică la scară internațională și de a uni credincioșii ortodocși din diferite țări. Uniunea Jurnaliștilor Ortodocși este un proiect media unic care vizează unificarea credincioșilor ortodocși din întreaga lume și apărarea valorilor tradiționale creștine.
Filialele vor funcționa în cadrul unei politici editoriale unificate, bazată pe valorile creștine, ținând cont de caracteristicile culturale și sociale ale comunităților ortodoxe locale. Suntem convinși că acest eveniment va servi drept catalizator pentru consolidarea continuă a eforturilor ortodoxe în Europa și nu numai. Urmează deschiderea filialelor și în alte țări.
UJO continuă să fie vocea celor care rămân credincioși tradițiilor și canoanelor Bisericii Ortodoxe.
Reamintim că UJO a înregistrat o persoană juridică nouă în Europa.
Toți angajații Uniunii Jurnaliștilor Ortodocși vor primi statutul de jurnalişti europeni.
Agenția de știri Uniunea Jurnaliștilor Ortodocși s-a înregistrat oficial ca persoană juridică într-o țară europeană. De acum înainte, activitățile jurnalistice ale agenției se vor desfășura sub numele acestei organizații europene, inclusiv depunerea de solicitări informative la organizațiile europene pentru drepturile omului. Întreg personalul UJO va dobândi statutul de jurnaliști europeni, consolidându-și astfel pozițiile și extinzându-și oportunitățile de a acoperi în mod obiectiv evenimentele din lumea ortodoxă.
Acest pas marchează o etapă importantă în dezvoltarea agenției, menită să asigure libertatea de exprimare și independența activității jurnalistice. Înregistrarea în Europa va spori cooperarea UJO cu partenerii și organizațiile europene.
Vom continua să informăm publicul despre evenimentele cheie din lumea ortodoxă, aderând la principiile obiectivității, seriozității și profesionalismului. Această nouă înregistrare oferă oportunități suplimentare de a proteja drepturile jurnaliștilor și de a asigura siguranța acestora pe fondul provocărilor contemporane.
Reamintim că în anul 2019, UJO a primit prestigiosul premiu al fundației Cneazul Constantin Ostrogski din Polonia și a fost onorată cu o medalie pentru contribuția sa la dezvoltarea jurnalismului ortodox și elaborarea de reportaje obiective despre viața bisericească din Ucraina.
SCHISMATICII LUI DUMENKO AU BLOCAT O PROCESIUNE ORTODOXĂ ÎN BUCOVINA. ORGANIZATORII AU FOST AMENDAȚI!
Pe 20 noiembrie 2024, în regiunea Cernăuți din Ucraina s-a încheiat o procesiune de trei zile a credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene (păstorită de PF Mitropolit ONUFRIE), care a plecat de la sediul regional din orașul Cernăuți și s-a oprit la Sfânta Mănăstire de călugări ”Adormirea Maicii Domnului” din satul Kulyftsi.
De menționat că aproximativ o mie de oameni au participat la sfânta procesiune.
Potrivit informațiilor din presa ucraineană, în timpul procesiunii, susținătorii schismatici ai schismaticei ”Biserici Autocefale din Ucraina”, asistați de poliție, au încercat să blocheze drumul cu tractoare și mașini, împiedicând trecerea credincioșilor.
La salutul „Hristos a înviat!” al participanților la procesiune, adepții schismatici ai schismaticei ”Biserici” Autocefale au răspuns cu înjurături.
Într-un anunț al direcției locale de poliție, „a fost întocmit un protocol de încălcare administrativă a ordinului referitor la desfășurarea de întruniri, mitinguri, marșuri și demonstrații” împotriva organizatorilor procesiunii.
După cum se poate vedea din videoclipurile postate pe diferite rețele, în afară de călugări și clerici, la procesiune participă în principal femei și minori, femeile purtând sfinte icoane grele.
Potrivit informațiilor din sursele noastre, bărbații care participă la sfintele slujbe obștești ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene sau apără biserici, sunt recrutați cu forța de autorități și trimiși pe front.
Trebuie remarcat faptul că, în ciuda distanței suficiente față de front, pelerinajele în masă și procesiunile, sub pretextul ostilităților, sunt interzise la Kiev și în unele regiuni de vest ale Ucrainei.
Presa ucraineană a subliniat că interdicția se aplică numai Bisericii Ortodoxe Ucrainene, dar ea nu se aplică greco-catolicilor și evreilor.
Înainte ca interdicția să fie impusă procesiunilor consacrate ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene, în special celei dedicate celebrării Botezului rușilor din 27-28 iulie, la procesiuni participau zeci, dacă nu sute de mii de credincioși din toată Ucraina.
Care este Biserica-Mamă pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană? Imagine: UJO
Deseori, adversarii BOUkr pun întrebări precum: „Care este Biserica-Mamă pentru voi?” și „Unde este Tomosul vostru?”, ceea ce înseamnă că BOaU deține toate aceste lucruri și, prin urmare, este cea potrivită. Dar cum stau lucrurile în realitate?
Pe 13 septembrie 2024, pe canalul „Suspilne” a avut loc un dialog între Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Ucrainene Clement (Veceria) și profesorul de religie Liudmyla Fylypovyci. Printre altele, Fylypovyci a spus: „Pentru viața bisericească este foarte important cine vă acordă decretul care vă legitimează chiar dreptul de a exista – fie că este acordată de la Constantinopol sau de Moscova. Acum există un Tomos care confirmă că pentru Biserica Ortodocsă a Ucrainei condusă de Mitropolitul Epifanie, Biserica Mamă este Patriarhia Ecumenică”. Și apoi, i-a adresat mitropolitului Clement următoarea întrebare: „Care Biserică este Biserica-Mamă pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană?”.
Logica din spatele unor astfel de întrebări
Logica acestei întrebări este exact aceeași cu cea adresată lui Hristos de farisei: „Spune-ne deci nouă: Ce Ţi se pare? Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu?”(Matei 22:17). Era o capcană logică, pe care fariseii credeau că au întins-o pentru Hristos.
Căci dacă ar fi răspuns: „Nu dați”, ei L-ar fi numit răzvrătit, căci a îndemnat poporul să nu asculte de autoritatea romană și a atras pedepse asupra iudeilor. Iar dacă ar fi spus: „Dați”, ei l-ar fi acuzat de lipsă de patriotism, de colaboraționism și oportunism, pentru că evreii îi priveau pe romani ca pe niște asupritori și doreau cu toată puterea să scape de jugul străin și îi disprețuiau pe toți acei care colaborau cu invadatorii.
La fel, mitropolitul Clement trebuia să aleagă între două variante. Dacă ar fi spus că pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană Biserica Mamă este Constantinopolul, cei care au întrebat ar fi zis: „Atunci de ce nu v-ați supus când Patriarhul Bartolomeu a revendicat Mitropolia Kievului și i-a recunoscut pe schismatici?”. Dar dacă ar fi spus „Moscova”, ar fi fost acuzat că nu este patriot pentru că a numit-o drept Biserică Mamă pe cea care binecuvântează războiul din Ucraina și, prin urmare, toate crimele și distrugerile pe care Rusia le face în țara noastră. În plus, ei ar fi spus: „Cum poate fi Moscova Biserica Mamă dacă Botezul Țării Rusiei a avut loc la Kiev?”.
În logica clasică există metoda excluderii celui de-al treilea (în latină tertium non datur, adică „alte variante nu există”), în care se consideră că adevărul se află doar în limitele a două afirmații propuse. Dar de multe ori persoanele nu prea conștiincioase, pentru a-și forța adversarul să pronunțe o afirmație nefavorabilă, abuzează de această metodă și îi propune să aleagă una din două, ignorând faptul că poate exista o a treia variantă sau că întrebarea este inițial pusă incorect.
Așa s-a întâmplat în emisiunea de la „Suspilne”, unde Fylypovyci, pretinzând un fapt de la sine înțeles, a formulat o afirmație falsă: „Pentru viața bisericească, este foarte important cine îți acordă decretul care îți legitimează chiar dreptul de a exista”. Ceea ce este cu adevărat important pentru viața bisericească și existența Bisericii lui Hristos este revelat în Sfânta Scriptură a Noului Testament. În esență, totul se rezumă la trei momente cheie:
credința în Hristos;
succesiunea apostolică a hirotoniilor;
viața după porunci.
Credința în Hristos
Chiar la începutul predicării creștine, mărturisirea credinței era foarte simplă. Când apostolul Filip l-a predicat pe Hristos famenului reginei Candace, iar famenul a dorit să fie botezat, i s-a pus o singură întrebare: „Iar Filip, deschizând gura sa şi începând de la scriptura aceasta, i-a binevestit pe Iisus. Şi, pe când mergeau pe cale, au ajuns la o apă; iar famenul a zis: Iată apă. Ce mă împiedică să fiu botezat? Filip a zis: Dacă crezi din toată inima, este cu putinţă. Şi el, răspunzând, a zis: Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu” (Fapte 8:35-37).
Astăzi, mărturisirea credinței creștine rămâne în esență aceeași, dar întrucât „întrebătorii veacului acesta” au ridicat multe probleme, această formulare a trebuit extinsă și explicată mai detaliat. În prezent, în timpul botezului, se recită Crezul Niceo-Constantinopolitan, care este format din 12 puncte.
Unul dintre aceste puncte spune: „Cred într-o singură Sfântă Sobornicească și Apostolicească Biserică”. Unitatea Bisericii este explicată de apostoli folosind analogia unității trupului uman: „Căci precum trupul unul este, şi are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos. […] Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte” (1 Cor. 12:12, 27).
Predecesorii BOaU, organizațiile religioase Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Kievului (BOU-PK) și Biserica Autocefală Ortodoxă Ucraineană (BAOU), nu aparțin acestui Trup al lui Hristos, fapt recunoscut de toate Bisericile Locale până în 2018. Astăzi, 10 din cele 14 Biserici Locale recunoscute universal continuă să afirme că BOaU nu aparține Trupului Bisericii.
Iar această nerecunoaștere se referă nu la aspecte administrative, nu la statuturi canonice, ci la esența însăși. 10 Biserici locale nu recunosc harul „clerului” BOaU și nici valabilitatea „tainelor” acestora. Adică BOaU nu aparține Trupului Unic al Bisericii. Și niciun Tomos, niciun statut, niciun document al Patriarhiei Constantinopolului nu schimbă esența problemei.
Un moment foarte important, adesea ignorat de susținătorii BOaU, este că 10 Biserici Autocefale neagă apartenența BOaU la Biserica lui Hristos și, în consecință, nu îi recunosc statutul canonic și nici nu-i consideră pe ierarhii săi drept „episcopi” legitimi. Patru Biserici Locale recunosc BOaU, deși cu unele rezerve. În același timp, aceste patru Biserici Autocefale consideră că statutul canonic al Bisericii Ortodoxe Ucrainene este nedeterminat, dar toate cele 14 Biserici Autocefale recunoscute universal afirmă că Biserica Ortodoxă Ucraineană este în comuniune euharistică cu întreaga Biserică, tainele sale sunt valabile, iar ierarhii ei sunt legitimi.
Biserica se mai numește și sobornicească
Pe lângă faptul că Biserica este compusă din reprezentanți de diferite națiuni, medii sociale, intelectuale și culturale, aceasta mai înseamnă și principiul sinodal al conducerii Bisericii.
Toate problemele care privesc întreaga Biserică sunt rezolvate sobornicește, nu unilateral. Un exemplu în acest sens este Sinodul Apostolic din anul 47 d.Hr., descris în Cartea Faptele Apostolilor, precum și întreaga istorie a sinoadelor bisericești. În cazul amestecului Constantinopolului în treburile bisericii ucrainene, acest principiu a fost evident încălcat. În pofida dezacordului unei mari părți a Bisericilor Autocefale și a apelurilor către Patriarhul Constantinopolului de a convoca un sinod panortodox pentru rezolvarea sobornicească a problemei ucrainene, fanarioții și reprezentanții BOaU refuză cu încăpățânare să o facă.
Astfel, avem de-a face cu o încălcare vădită a doctrinei Bisericii, care este formulată în Crez. Asta ca să nu mai vorbim despre noua învățătură a Constantinopolului, pe care mulți o definesc drept erezia papismului constantinopolitan.
Succesiunea hirotoniilor
Susținătorii BOaU încearcă adesea să ignore această problemă. Dacă cineva îmbracă veșminte preoțești și ia în mână cadelinița, este deja „preot”. Și dacă îi crește și o barbă lungă, nu mai rămâne nicio îndoială. Cine, pe cine, când și cum a fost hirotonit nu este atât de important. Dar, de fapt totul, este invers.
În Sfânta Scriptură găsim exemple care arată că tocmai prin punerea mâinilor apostolilor a fost transmis Harul Duhului Sfânt. „Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră” (Faptele Apostolilor 14:23); „Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rânduit…” (Tit 1:5).
În Cartea Faptele Apostolilor, există o istorisire despre un om care a vrut să cumpere acest har: „Dar era mai dinainte în cetate un bărbat, anume Simon, vrăjind şi uimind neamul Samariei, zicând că el este cineva mare. […] Iar Simon a crezut şi el şi, botezându-se, era mereu cu Filip. Şi văzând semnele şi minunile mari ce se făceau, era uimit. […] Şi Simon văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani Zicând: Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt” (Fapte 8:9-19).
Din acest pasaj devine clar că Simon a înțeles bine că harul este dat prin punerea mâinilor apostolilor și că nu putea să dobândească această putere de unul singur, ci trebuia să o primească de la apostoli, adică de la cei care aveau acest har și puterea de a-l transmite altora.
În Cartea Faptele Apostolilor se descrie, de asemenea, un caz de însușire din propria voie, deși nu este vorba despre săvârșirea Tainelor, dar poate servi drept exemplu pentru a ilustra faptul că o astfel de însușire din propria voie nu aduce niciun bine după sine: ” Şi au încercat unii dintre iudeii care cutreierau lumea, scoţând demoni, să cheme peste cei ce aveau duhuri rele, numele Domnului Iisus, zicând: Vă jur pe Iisus, pe Care-l propovăduieşte Pavel! Iar cei care făceau aceasta erau cei şapte fii ai unuia Scheva, arhiereu iudeu. Şi răspunzând, duhul cel rău le-a zis: Pe Iisus Îl cunosc şi îl ştiu şi pe Pavel, dar voi cine sunteţi? Şi sărind asupra lor omul în care era duhul cel rău şi biruindu-i, s-a întărâtat asupra lor, încât ei au fugit goi şi răniţi din casa aceea. Şi acest lucru s-a făcut cunoscut tuturor iudeilor şi elinilor care locuiau în Efes, şi frică a căzut peste toţi aceştia şi se slăvea numele Domnului Iisus” (Fapte 19:13-17).
Dar, cel mai rău caz de însușire din propria voie a preoției este descris în Vechiul Testament în cartea Numeri.
În timpul călătoriei israeliților prin pustie, unii oameni s-au ridicat împotriva lui Moise și Aaron și au încercat să nege că numai ei aveau dreptul de a aduce jertfe Domnului: „Atunci Core, fiul lui Iţhar, fiul lui Cahat, fiul lui Levi, cu Datan şi cu Abiron, fiii lui Eliab, cu On, fiul lui Felet, din seminţia lui Ruben, s-au sculat împotriva lui Moise, Împreună cu două sute cincizeci de bărbaţi, căpetenii ale obştii fiilor lui Israel, oameni însemnaţi, care erau chemaţi la adunare. Adunându-se aceştia împotriva lui Moise şi Aaron, le-au zis: „Destul! Toată obştea şi toţi cei ce o alcătuiesc sunt sfinţi şi Domnul este între ei. Pentru ce vă socotiţi voi mai presus de adunarea Domnului!?” (Numeri 16:1-3 ).
Această atitudine este izbitor de asemănătoare cu comportamentul susținătorilor BOaU, nu-i așa? Aceleași întrebări retorice adresate episcopilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene: „De ce vă considerați plini de har, în timp ce îi numiți fără de har pe ierarhii BOaU?”.
Totul s-a încheiat foarte tragic nu numai pentru impostori, ci și pentru adepții lor: „Domnul însă i-a zis lui Moise: „Spune obştii: Feriţi-vă în toate părţile de locuinţa lui Core, a lui Datan şi a lui Abiron. […] Cum a încetat el să spună toate cuvintele acestea, s-a desfăcut pământul sub aceia. Şi şi-a deschis pământul gura sa şi i-a înghiţit pe ei şi casele lor, pe toţi oamenii lui Core şi toată averea; Şi s-au pogorât ei cu toate câte aveau de vii în locuinţa morţilor, i-a acoperit pământul şi au pierit din mijlocul obştii. Şi tot Israelul, care era împrejurul lor, a fugit la strigătele lor, că ziceau: „Să nu ne înghită şi pe noi pământul!” A ieşit apoi foc de la Domnul şi a mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbaţi care au adus tămâie” (Numeri 16:23-35).
Această poveste ne învață că preoția nu este doar un ritual frumos cu cântarea: „Axios”. Harul preoției nu este conferit doar prin parcurgerea ritului de hirotonire și prin îndeplinirea tuturor acțiunilor prescrise. „Căci Domnul Dumnezeul tău este foc mistuitor, Dumnezeu zelos” (Deuteronom 4:24). Încercările de a dobândi acest foc prin mijloace nelegitime nu duc la nimic bun. Nu numai că nu reușesc să-i transforme pe impostori în preoți ai lui Dumnezeu, dar, de asemenea, doboară mânia lui Dumnezeu asupra tuturor celor care îndrăznesc astfel de acțiuni.
Aproape toate „hirotoniile” ierarhilor BOaU au fost săvârșite în mod blasfemic: autodeclarat, în afara Bisericii, sub o anatemă recunoscută de plinătatea Bisericii lui Hristos. Cum ar putea aceste acte de sacrilegiu să fie transformate retroactiv în hirotoniri legitime și harice? Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului pur și simplu refuză să răspundă la această întrebare.
Poruncile lui Dumnezeu
Acest aspect nu este la fel de evident ca primele două, dar nici nu poate fi ignorat. Nu întâmplător ritul Tainei Spovedaniei include o rugăciune a preotului asupra celui care se căiește: „Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat în milă și necuprins în îndurări,… Împăcă-l și unește-l cu Sfânta Ta Biserică, prin Hristos Iisus, Dumnezeul nostru…”.
Păcatul înstrăinează omul de Biserica lui Hristos, motiv pentru care este nevoie ca păcătosul care se pocăiește să fie reunit cu Biserica. Dar dacă un păcat evident nu este doar justificat de o organizație religioasă, ci chiar și ridicat la rangul de virtute?
Nu este un secret pentru nimeni că astăzi BOaU crește prin bisericile acaparate de radicali și activiști, care nu ezită să recurgă la violență fizică împotriva credincioșilor și să folosească instrumente de construcție pentru a pătrunde în biserică. Asociația „bisericii rangelor și a polizoarelor de mână” s-a înfiltrat ferm în BOaU.
Liderii BOaU nu numai că nu condamnă aceste metode, dar chiar și îi recompensează pe acești radicali și activiști cu decorații bisericești pentru „faptele lor”. Poate Biserica lui Hristos să accepte astfel de acțiuni? Întrebarea este retorică.
În orice caz, metodele violente de a dobândi noi biserici pentru BOaU sunt un semn clar că oamenii care le folosesc sunt departe de a păzi poruncile lui Dumnezeu.
Cum totuși trebuie să răspundem?
Da, întrebările incomode adresate Bisericii Ortodoxe Ucrainene se bazează pe manipulare, înlocuind ceea ce este important cu ceea ce este mai puțin important. Dar cum ar trebui să răspundem la ele? Evanghelia ne învață cum. Mai sus am dat un exemplu de întrebări provocatoare adresate lui Iisus Hristos. Iată un alt exemplu care oferă un răspuns la întrebarea despre scrisori, tomose etc.
„Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?” (Matei, 21:23). Această întrebare pare foarte logică și legitimă. Dar nu a fost întrebat cu intenția de a afla dacă cu adevărat Iisus din Nazaret este Mesia Cel promis.
Arhiereii nu doreau la această întrebare un răspuns cinstit, bazat pe profeții. A fost pur și simplu o provocare menită să ofere motive pentru a-l acuza pe Hristos că pretinde la autoritatea divină (așa cum s-a făcut în cele din urmă în timpul procesului Său în fața lui Caiafa). Dar aceasta nu s-a întâmplat.
Domnul nu a căzut în această provocare și, în schimb, a pus o contra-întrebare: „Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? (Matei 21:24-25). Bătrânii și-au dat seama că orice răspuns pe care l-ar fi dat îi va acuza pe ei înșiși, așa că, după ce s-au sfătuit,”i-au răspuns lui Iisus: „Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea” (Matei 21:27).
Exact așa ar trebui să răspundem și noi la întrebări provocatoare precum: „Care este Biserica Mamă pentru voi?” și „Unde este Tomosul vostru?”. Ar trebui să-i întrebăm pe oponenții noștri următoarele:
Ce face din Biserică o Biserică: scrisorile și tomosurile sau harul hirotoniilor?
Din toată Ortodoxia, neagă cineva validitatea Tainelor Bisericii Ortodoxe Ucrainene?
Cum s-au transformat „hirotoniile” ierarhilor BOaU din acte de sacrilegiu în acte pline de har?
Cum poate BOaU să facă parte din Biserica lui Hristos dacă două treimi din Bisericile Autocefale nu o recunosc?
Pot ucenicii lui Hristos să spargă ușile bisericii și să taie balamalele cu polizoare de mână?
Și dacă susținătorii BOaU nu pot da răspunsuri clare la aceste întrebări, atunci ar trebui să le spunem ceea ce a spus Hristos: „Nici Eu nu vă voi spune…” (Matei, 21:27).
Cel mai mare număr de incidente a fost înregistrat în Marea Britanie.
În anul curent, în 35 de țări din Europa au fost înregistrate 2444 de cazuri de crime pe motiv de ură împotriva creștinilor, cel mai mare număr de incidente fiind înregistrat în Marea Britanie, relatează christiantoday.com.
Potrivit unui studiu al Observatorului privind intoleranța și discriminarea creștinilor din Europa (OIDCE), majoritatea cazurilor (62%) sunt legate de vandalism împotriva bisericilor, urmat de profanarea sfintelor lăcașuri creștine (24%), incendieri (10%), amenințări (8%) și violență fizică (7%).
De asemenea, în Raport este exprimată îngrijorarea cu privire la creșterea discriminării împotriva creștinilor la locul de muncă și în viața publică. Potrivit unui studiu al Voice for Justice UK din 2024, doar 36% dintre creștinii din Marea Britanie cu vârsta sub 35 de ani se simt liberi să-și exprime părerile creștine despre problemele sociale la locul de muncă.
OIDCE a remarcat, de asemenea, urmărirea penală a susținătorilor pro-viață Adam Smith-Connor și Isabella Vaughan-Sprouse pentru că s-au rugat în tăcere în apropierea unei clinici de avorturi, numind acest act „deosebit de șocant”. Directorul executiv al OIDCE Europe, Anya Goffman, a declarat: „Creștinii cu convingeri religioase tradiționale se confruntă cu o discriminare tot mai mare, de la hărțuirea la locul de muncă până la pierderea locului de muncă”. Ea a subliniat că exprimarea convingerilor religioase în chestiuni de căsătorie și familie poate duce la persecuție sau chiar la proceduri judiciare.
UJO a informat mai devreme că organizația americană pentru drepturile omului Human Rights Watch a criticat Legea 3894.
