PENTRU MONAHII LAVREI PECERSKA, DOMNULUI SĂ NE RUGĂM!
Sfântul Voievod Ştefan Cel Mare – DOMNITOR ŞI CTITOR DE LOCAŞURI SFINTE
Sfântul Voievod Ştefan Cel Mare

„O, bărbat minunat, cu nimic mai prejos decât comandanţii eroici pe care atâta îi admirăm, care în vremea noastră a câştigat, cel dintâi dintre principii lumii, o biruinţă atât de strălucită asupra turcului! După credinţa mea, el este cel mai vrednic să i se încredinţeze conducerea şi stăpânirea lumii, şi mai cu seamă cinstea de căpetenie şi conducător împotriva turcului, cu sfatul, înţelegerea şi hotărârea tuturor creştinilor, de vreme ce ceilalţi regi şi principi catolici se îndeletnicesc cu trândăvia şi plăcerile ori cu războaiele civile”.
2 iulie: SF. ŞTEFAN CEL MARE

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE
Dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare în evlavia poporului român
Întreaga suflarea românească îşi aminteşte cu adâncă pietate de strălucitul voievod Ştefan Vodă, cel ce între 14 aprilie 1457 şi 2 iulie. 1504 a condus, cu inegalabilă râvnă, jertfelnicie, eroism şi conştiinţă creştină, ţara şi poporul său.
Prin mutarea „în lăcaşul veşnic”, cum scrie fiul şi urmaşul la tron, Bogdan al III-lea, pe piatra mormântului acestuia, Ştefan a trecut în nemurirea credinţei religioase care l-a însufleţit în eterna pomenire a istoriei româneşti şi a Europei întregi. Nici un voievod român, din toate cele trei provincii româneşti, nu-l poate egala, ca luminat şi înţelept om politic, ca neîntrecut strateg şi eminent comandant de oşti, ca purtător al atâtor calităţi ale polivalentei sale personalităţi.
Fiu al lui Bogdan al II-lea (1449-1451) şi al Doamnei Oltea, călugărită apoi, probabil sub numele de Maria (1), nepot al lui Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare personifică însăşi Moldova, învrednicindu-se de preţuire, atât din partea conştiinţei naţionale cât şi a celei europene. Continuă să citești
2 iulie: SFÂNTUL ŞTEFAN CEL MARE (AUDIO, VIDEO)
STEFAN CEL MARE SI SFANT (film documentar)
2 iulie: Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne (CANOANELE)
Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne

Pe vremea binecredinciosului împărat grec Leon şi a soţiei sale, Verina, erau în Constantinopol doi bărbaţi cinstiţi din rânduiala senatorilor, anume Galvie şi Candid, fraţi buni după trup. Aceştia sfatuindu-se, au rugat pe împărat să-i lase să plece la Ierusalim, ca să se închine Sfintelor Locuri. Şi fiind sloboziţi, au plecat la drum şi, ajungând în Palestina, au mers în Galileea, vrând să ajungă în Nazaret, ca să vadă sfânta casă a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în care – prin buna vestire a Arhanghelului Gavriil şi prin venirea Sfântului Duh -, a zămislit negrăit pe Dumnezeu Cuvântul.
Deci mergând acolo şi închinându-se, s-au odihnit într-un sat mic, ce se întâmplase acolo aproape, căci se însera. Iar după dumnezeiasca purtare de grijă, au găzduit în casa unei femei văduve, evreică, care era bătrână cu anii şi cinstită prin viaţă curată. Şi pregătindu-se cina pentru dânşii, au văzut înăuntru o cămară osebită, în care erau multe lumânări aprinse, ardea tămâie şi ieşea bună mireasmă de aromate, căci acolo era ascuns cinstitul veşmânt al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu. încă zăceau lângă cămara aceea şi mulţi bolnavi, iar Galvie şi Candid, văzând aceasta, se minunau de acel lucru străin şi socoteau că acolo se păzeşte ceva din Legea veche.
19 iunie/2 iulie: SFÂNTUL IOAN MAXIMOVICI
Fragment din Predica la Duminica Ortodoxiei
Este posibil, fraţilor, ca în curând iarăşi să aveţi parte aici de tulburări, şi unii dintre voi să vă cheme să mergeţi pe calea tăgăduirii legilor sfinte şi să vă supuneţi numai legilor stăpânirii omeneşti. Temeţi-vă de această cale! Temeţi-vă de calea pe care a mers tâlharul din stânga, căci prin povara hulei, prin povara hulirii lui Hristos, s-a dus la moartea cea veşnică. Cei ce hulesc legile Bisericii îl hulesc pe Hristos însuşi, Care este Capul Bisericii, căci legile Bisericii sunt date de Duhul Sfânt, prin apostoli. Iar legile locale sunt întemeiate pe aceleaşi legi, pe legile şi pe canoanele Bisericii. Să nu ne credem mai înţelepţi ca arhiereii care au rânduit pravilele Bisericii, să nu ne socotim mari învăţaţi. Ci să strigăm smeriţi, împreună cu tâlharul cel înţelept: „Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta!”.
Rugaţi-vă pentru iertarea păcatelor. Dacă ne îndepărtăm de legile Bisericii, dacă le încălcăm necontenit, rugaţi-vă ca Domnul să ne miluiască şi, împreună cu tâlharul, să ne ducă în împărăţia Cerească. Atunci nu vom merge pe calea pe care a mers tâlharul nelegiuit, care a rămas nelegiuit până la sfârşit şi s-a coborât în gheenă – de care să ne izbăvească Domnul pe toţi. Amin.
Viaţa Sf. Ioan Maximovici
(19 iunie/2 iulie)
Sfântul Ioan Maximovici (1896 -1966) este considerat de către creștinii ortodocși de pretutindeni, ca fiind cel mai mare sfânt al secolului XX.Manifestând diferite forme de sfințenie, el a fost in același timp un mare teolog inspirat de Dumnezeu si “nebun intru Hristos”, un zelos ierarh misionar si un aparator al săracilor, un ascet desavarsit si un parinte iubitor pentru orfani. Asemeni lui Moise, el si-a scos turma din robie, conducand-o din China in lumea libera. Urmaș al primilor apostoli, el a dobândit de la Dumnezeu puterea de a tamadui sufletele si trupurile suferinde. Strabatand valul timpului si spațiului, el cunoștea si răspundea gandurilor oamenilor, înainte ca aceștia sa si le exprime.Fericitul Ioan răspândea o putere ce-i atragea pe oameni mai mult chiar decât nenumăratele sale minuni. Aceasta era puterea iubirii lui Hristos – marea taina inaccesibila înțelegerii lumești.
Acum in Ceruri, el continua sa se roage si sa-i viziteze pe cei ce-l cheamă in ajutor, după cum mărturisesc minunile si tămăduirile înregistrate peste tot in lume. La 2 iulie, 1994, in America a avut loc proslăvirea arhiepiscopului Ioan de San-Francisco, ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora. Continuă să citești
2 iulie: Icoana Maicii Domnului „Feodotevskaia”
Icoana Maicii Domnului „Feodotevskaia”
Deoarece icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Fedotevo a devenit foarte cunoscută pentru vindecările minunate care se săvârșeau înaintea acesteia, Marele Cneaz de Ryazan a mutat cu cinste icoana în Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Ryazan.

Icoana Maicii Domnului „Feodotevskaia” este prăznuită pe 2 iunie.
Icoana Maicii Domnului „Feodotevskaia” a fost descoperită în anul 1487 în apropiere de satul Feodoteva (în prezent Fedotevo). Potrivit altor surse, icoana a fost adusă în ținutul Ryazan din Athos, de Episcopul Eufrosin. După stilul în care este zugrăvită, se crede că icoana a fost pictată în Muntele Athos sau în Balcani.
Conform istoricilor, icoana Maicii Domnului „Feodotevskaia” este cea mai veche icoană din regiunea Ryazan.
Deoarece icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Fedotevo a devenit foarte cunoscută pentru vindecările minunate care se săvârșeau înaintea acesteia, Marele Cneaz de Ryazan a mutat cu cinste icoana în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Ryazan.
În anul 1611, la porunca Arhiepiscopului Teodorit de Ryazan a fost pictată o copie a icoanei și așezată în biserica din satul Fedotevo.
Maica Domnului a izbăvit orașul de ciumă în anul 1771. Când tot ținutul a fost cuprins de ciumă, episcopul a purtat icoana Maicii Domnului „Feodotevskaia” în procesiune prin oraș și satele din jur. Imediat după aceasta, ciuma a dispărut.
2 iulie: Icoana Maicii Domnului „Ahtîrskaia”
Icoana Maicii Domnului „Ahtîrskaia”
Într-o noapte, Maica Domnului i-a apărut în vis părintelui Vasile, reproșându-i că, în cei trei ani, de când a găsit icoana, el nu a curățat-o niciodată. Imediat, preotul s-a trezit și a spălat icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cu apă, după care s-a întors la somn. În acea noapte, părintele a visat cum mergea spre râu pentru a vărsa apa pe care o folosise să spele icoana. Maica Domnului i s-a arătat din nou, poruncindu-i să se întoarcă acasă cu apa, explicându-i că va vindeca oamenii de malarie și febră.

Icoana Maicii Domnului „Ahtîrskaia” este prăznuită pe 2 iulie.
Icoana Maicii Domnului „Ahtîrskaia” a apărut pe 2 iulie 1739, în satul Ahtîr, zona Harkov, la est de Kiev.
La Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din satul Ahtîr slujea părintele Vasile Danilov, un om drept cu o credință puternică. Când și-a cumpărat coasă nouă și a ieșit la cosit în câmpul de lângă biserică, părintele Vasile a văzut în iarbă o icoană a Maicii Domnului, înconjurată de o lumină nemaiîntâlnită. Îndată a aruncat coasa din mână și a căzut în genunchi , începând să se roage. După un timp, când a terminat rugăciunea, a luat icoana și a dus-o acasă.
Icoana a rămas în casa preotului timp de trei ani. Nimeni nu își putea petrece noaptea în aceeași cameră cu icoana, deoarece o forță inexplicabilă îi determina să plece.
Într-o noapte, Maica Domnului i-a apărut în vis părintelui Vasile, reproșându-i că, în cei trei ani, de când a găsit icoana, el nu a curățat-o niciodată. Imediat, preotul s-a trezit și a spălat icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cu apă, după care s-a întors la somn. În acea noapte, părintele a visat cum mergea spre râu pentru a vărsa apa pe care o folosise să spele icoana. Maica Domnului i s-a arătat din nou, poruncindu-i să se întoarcă acasă cu apa, explicându-i că va vindeca oamenii de malarie și febră.
1 iulie: SF. LEONTIE DE LA RĂDĂUŢI (Viaţa, Slujba, Acatistul, Moaşte, Scrieri)
Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuţi

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE
Acest cuvios părinte este numărat printre cei dintâi români cunoscuţi pe care i-a odrăslit pământul Moldovei în a doua jumătate a secolului al XIV-lea şi începutul celui următor. Numele, viaţa şi sfinţenia moaştelor sale se bucurau în trecut de mare cinste şi evlavie în nordul Moldovei, îndeosebi în oraşul natal, Rădăuţi, atât pentru numărul faptelor minunate, cât şi pentru darul nestricăciunii cu care le-a binecuvântat Dumnezeu.
Cuviosul Leontie s-a născut din părinţi binecredincioşi, care i-au dat o creştere cu totul aleasă, curată, sfântă, legându-l cu inima şi cugetul de Dumnezeu. Căci de mic iubea slujbele din biserica Sfântul Nicolae, ţinea posturile, practica rugăciunea în taină, se simţea legat de toţi oamenii şi mai ales de copiii mici şi orfani, cu care-şi împărţea hrana şi bucuriile vârstei. Pentru aceea era şi el iubit, fiind socotit un „copil bătrân”. Continuă să citești
POMENIREA SF. IERARH LEONTIE DE LA RĂDĂUȚI (1 Iulie)
POMENIREA SF. IERARH LEONTIE DE LA RĂDĂUȚI
Sfinte Ierarhe Leontie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
***
1 iulie: POMENIREA PĂRINTELUI IOSIF VATOPEDINUL – Mijlocul unirii mai multora întru unul este dragostea
1 IULIE – POMENIREA PĂRINTELUI IOSIF VATOPEDINUL
Mijlocul unirii mai multora întru unul este dragostea
Un alt motiv, la fel de necesar, care impune rânduiala programului este nestatornicia caracterului omului după căderea lui Adam. Dar şi starea de păcătoşenie, pe care fiecare dintre noi o poartă, toceşte curajul şi hotărârea. De asemenea, şi lipsa de experienţă, neştiinţa, felul necunoscut al războiului nevăzut şi inegalitatea acestei lupte, măresc, cum este şi firesc, descurajarea. Nici un alt factor omenesc nu întăreşte atât de mult reuşita noastră, cum fac hotărârea noastră tare şi stăruitoare şi programul bine rânduit.
1 iulie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. DOCTORI FĂRĂ DE ARGINŢI COSMA ŞI DAMIAN (Gr, Ro, En)
Απολυτίκιο Αγ. Αναργύρων Κοσμά, Δαμιανού – 01 ΙΟΥΛΙΟΥ
Troparul şi viaţa Sfinţilor Cosma şi Damian
1 iulie
Pomenirea Sfintilor Mucenici si doctori fara de arginti, Cosma si Damian, cei ce s-au savârsit la Roma.
Dupa rasarirea cea trupeasca a Domnului nostru Iisus Hristos, pretutindeni se auzea, ca un lucru oarecare de mirare, de viata tuturor sfintilor mucenici ai lui Hristos, pentru ca puterea Mantuitorului s-a facut minunata intru ei. Asemenea este de mirare tuturor indrazneala cu care ei se impotriveau ighemonilor.
Dintre unii ca aceia au fost si acestia, de care ne este acum cuvantul, Sfintii rabdatori de chinuri: Cosma si Damian, amandoi frati dupa trup. Ei s-au nascut in Roma cea veche, dintr-un tata si o maica, si au crescut in dreapta credinta. Acestia, invatand mestesugul doctoricesc, tamaduiau toate bolile si toate neputintele; caci la toate aveau impreuna ajutor darul lui Dumnezeu si, peste cati din oamenii cei ce patimeau si din dobitoace isi puneau mainile lor, indata aceia se faceau sanatosi desavarsit. Ei, bunii tamaduitori, de la nimeni nu luau plata pentru tamaduiri; pentru care s-au si numit doctori fara de arginti. Numai de o plata ca aceasta prea scumpa aveau ei trebuinta: cei ce se tamaduiau sa creada in Hristos. Ei, nu numai in Roma, ci si prin toate cetatile dimprejur si prin sate trecand si tamaduind pe cei bolnavi, pe multi ii intorceau la Hristos. Continuă să citești
PREDICĂ LA DUMINICA A 4-A DUPĂ RUSALII (MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA) – Idolatrii contemporani
Predica Mitropolitului Augustin de Florina
la Duminica a IV-a după Rusalii
(Matei 8, 5-13)
Alte predici:
- Predici AUDIO/VIDEO la Duminica a IV-a după Rusalii
- Predică la Duminica a IV-a după Rusalii a PS Sebastian al Slatinei şi Romanaţilor: DESPRE UN PĂGÂN CARE NE DĂ LECŢII
- Pr. Dorin Picioruș: Predică la Duminica a 4-a după Rusalii – 2010
- Predică la Duminica a 4-a după Rusalii [2011] – Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş
- Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a IV-a după Rusalii – (Vindecarea slugii sutaşului)
- Arhim. Cleopa Ilie: Predică la Duminica a IV-a după Rusalii – Despre puterea rugăciunii pentru aproapele
- Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: PREDICĂ LA DUMINICA A 4-A DUPĂ RUSALII (2013)
- CUVÂNT TEOLOGIC al părintelui Dumitru Stăniloae la Duminica a IV-a după Rusalii (Vindecarea slugii sutaşului)
Idolatrii contemporani
Biserica noastră, iubiţii mei, îi cinsteşte pe Sfinţii Apostoli. Îi cinsteşte cu o sărbătoare aparte pe fiecare, dar îi cinsteşte şi pe toţi laolaltă printr-o sărbătoare comună, care, după cum ştiţi, are loc pe 30 iunie. Şi pe drept le acordă această cinste. Pentru că Sfinţii Apostoli sunt stâlpii Bisericii, sunt giganţii credinţei şi ai virtuţii, sunt marii binefăcători ai omenirii.
Desigur, unii dintre ei sunt în mod deosebit binefăcătorii binecuvântatului nostru popor, ai poporului elin. Nimănui altuia nu-i datorează atât de mult patria noastră cât îi datorează Apostolului Pavel şi Apostolului Andrei. Acestora, noi, elinii. le datorăm faptul că suntem creştini. Dacă Apostolul Pavel nu ar fi urcat în Areopagul atenienilor să propovăduiască pe adevăratul Dumnezeu şi dacă Apostolul Andrei nu s-ar fi răstignit în Patra, noi n-am fi fost creştini. Prin predica, prin ostenelile, prin lacrimile şi sângele apostolilor Elada a devenit o ţară creştină.
Dar se pune întrebarea: Suntem într-adevăr creştini?



