PATRIARHIA IERUSALIMULUI A ÎNTRERUPT COMUNIUNEA CU PATRIARHIA ROMÂNIEI

09/05/2011

„…Pentru respectarea şi ocrotirea drepturilor canonice şi pastorale asupra Locurilor de Închinare ale Patriarhiei Ierusalimului în Ţara Sfântă, Sfântul şi Sfinţitul Sinod a purces la această hotărâre dureroasă pe de o parte, dar necesară pe de alta, dorind în continuare restabilirea comuniunii canonice şi bisericeşti prin respectarea rânduielii bisericeşti.

Precizăm că în pofida întreruperii comuniunii bisericeşti, evlavioşii pelerini din România sunt bineprimiţi la Sfintele Locuri de Închinare şi în Sfintele Mănăstiri ale Patriarhiei”.

CITIŢI ÎN ROMÂNĂ şi: 

https://acvila30.ro/2011/04/08/cand-se-ciocnesc-patriarhii-patriarhul-daniel-il-ameninta-pe-patriarhul-ecumenic-patriarhul-ierusalimului-il-ameninta-pe-patriarhul-daniel/

https://acvila30.ro/2011/04/18/episcopul-ciprian-campineanul-in-tara-sfanta-pentru-negocieri/

https://acvila30.ro/2011/04/21/patriarhul-romaniei-insista-si-…-provoaca-pentru-biserica-din-ierihon/

Sfântul şi Sfinţitul Sinod al Patriarhiei Ierusalimului întrunindu-se astăzi, luni, 26 aprilie/9 mai 2011, în şedinţa sa regulată, a analizat printre alte teme şi soluţionarea problemei bisericii ridicate anticanonic în Ierihon de către Partiarhia României.

Sfântul şi Sfinţitul Sinod cercetând detaliat şi în profunzime această problemă, într-un singur glas şi cu tristeţe a hotărât întreruperea pomenirii Preafericitului Patriarh al României, kir Daniel şi caterisirea reprezentantului Patriarhiei României în Ierusalim, Părintele Arhimandrit Ieronim Creţu.

Motivele pentru luarea unei astfel de hotărâri sunt că în ultimii ani ai deceniului 1990, Patriarhia României a început şi a finalizat construirea unei biserici cu hotel în Ierihon, fără aprobarea canonică a Patriarhiei Ierusalimului, în jurisdicţia căreia se află Ţara Sfântă.

Patriarhia Ierusalimului se află într-o poziţie dificilă din cauza acestui lucru. A văzut graniţele sale canonice, consfinţite de Sinoadele Ecumenice şi Locale, ameninţate samavolnic şi nedisimulat în faptă.

Patriarhia Ierusalimului a explicat Patriarhiei României că dacă afirmaţia ei că biserica aceasta a fost construită pentru pelerinii din România în Ţara Sfântă e acceptată, ea va transforma jurisdicţia Patriarhiei Ierusalimului în câmp deschis pentru toate Bisericile Ortodoxe pentru ridicarea de biserici, câteva dintre ele deja cerând acest lucru.

Deoarece, cu toate acestea, Patriarhia României nu a arătat sensibilitatea bisericească necesară, Patriarhia Ierusalimului l-a pus întru neîmpărtăşire pe cel ce şi-a asumat şi a dus până la capăt această iniţiativă, Arhimandritul Ieronim Creţu, reprezentantul Patriarhiei României în Ţara Sfântă, ier recent pentru a impulsiona rezolvarea problemei, Preafericirea sa Părintele nostru şi Patriarhul Ierusalimului kir Theofilos a trimis către Preafericitul Patriarh al României kir Daniel următoarea scrisoare, în care se expun analitic toate laturile acestei probleme şi poziţia Patriarhiei Ierusalimului:

 „Preafericitului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Locţiitor al Cezareeei Capadochiei, Mitropolit al Ungrovlahiei şi Arhiepiscop al Bucureştilor kir Daniel, frate iubit în Domnul şi coliturghisitor al Smereniei Noastre, sfântă îmbrăţişare în Hristos Iisus.

În zilele predecesorilor Noştri, fericitul întru adormire Patriarh al Ierusalimului Diodor şi fericitul întru adormire Patriarh al României Teoctist, s-a luat de către Patriarhia României iniţiativa ridicării unei sfinte biserici în Ierihon, cu locuinţe de hotel în jurul ei, fără aprobarea şi permisiunea canonică a Bisericii Locale a Sfintelor Locuri, adică a Patriarhiei Noastre a Ierusalimului.

Împotrivirile şi protestele Patriarhiei Noastre nu au putut să întrerupă ridicarea bisericii respective. Dimpotrivă, acestea au fost ignorate şi biserica s-a finalizat, iar astăzi şi funcţionează.

Preafericirea Voastră, deosebit de onorată şi profundă, distinsă prin pregătirea şi educaţia teologică nu puţină, ştie bine că acest act constituie o încălcare grosolană al principiului evanghelic, expus de către Apostolul neamurilor Pavel, „Râvnind astfel să binevestesc acolo unde Hristos nu fusese numit, ca să nu zidesc pe temelie străină” (Romani 15, 20), precum şi a Sfintelor Canoane: 31 al Sfinţilor Apostoli, 5 al Sinodului din Antiohia şi 10 al Sinodului din Cartagina, care condamnă ridicarea vreunui altar, desconsiderând pe episcopul locului. Argumentul că Biserica Română doreşte să aibă propria ei biserică în Ţara Sfântă, nu stă în picioare, pentru că ea are o biserică în Ierusalim, Ţara Sfântă fiind încredinţată spre ocrotire şi păstorire Patriarhiei Ierusalimului de către Primul Sinod Ecumenic, care a hotărât prin al 7-lea canon al său: „…Episcopul din Elia (Ierusalim) să se cinstească (să se bucure de cinste) şi să aibă urmarea (continuarea) cinstei (acesteia)…”, de către cel de-al IV-lea Sinod Ecumenic, care a hotărât prin actul al 7-lea al său: „Pe Iuvenalie, preacuviosul episcop al Ierusalimului a avea sub stăpânire cele trei Palestine” şi de către Sinodul Quinisext, care prin al 36-lea Canon al său, aşează Tronul Cetăţii Ierusalimului între Patriarhiile Străvechi.
 

Dacă şi celelalte Biserici Ortodoxe vor urma acest exemplu al Bisericii Ortodoxe Române, atunci vom avea în Ţara Sfântă reprezentanţe a treisprezece Biserici Ortodoxe Autocefale, care vor fi exemplul unei polifonii şi poliarhii ortodoxe arbitrare, greu de condus administrativ şi în contradicţie cu cele hotărâte omofon de către toate Bisericile Ortodoxe la cea de-a IV-a Conferinţă Presinodală de la Geneva din anul 2009.

Patriarhia Ierusalimului a înfruntat cu profundă întristare, dar şi cu toleranţă şi cu multă moderaţie această situaţie anticanonică implantată în sânul ei, pentru care s-a şi limitat la a-l opri de la Împărtăşanie doar pe prim-colaboratorul ei (BOR), Preacuviosul Arhimandrit, părintele Ieronim Creţu, fără a-l caterisi sau a întrerupe pomenirea Bisericii Române în Diptice, aşa cum era îndreptăţită să procedeze. 

Aşteptând suficient timp, chiar patru ani de la alegerea împreună-cu-Dumnezeu a Preafericirii Voastre în respectabilul Tron al Patriarhiei României şi nevăzând vreo mişcare esenţială a Preafericirii Voastre spre rezolvarea acestei probleme, din fapte ne mişcăm, ca să ridicăm noi de acum acest lucru, ca fără nicio întârziere să se vindece şi să se cicatrizeze această rană deschisă în trupul bisericesc, conform cu dumnezeieştile şi sfintele canoane, şi ca să nu ajungem la indezirabila caterisire a Părintelui Arhimandrit Ieronim sau la întreruperea pomenirii Bisericii Ortodoxe surori a României.

În urma acestora, încheiem îmbrăţişând-O (BOR) de aici, de la Preasfântul şi de-Viaţă-Izvorâtorul Mormânt cu sărutare sfântă.

În Sfânta Cetate a Ierusalimului, 2011, ianuarie 27. 
 Al Preadoritei Voastre Preafericiri, 
 iubit în Hristos frate, 
 THEOFILOS AL III-LEA, 
 Patriarhul Ierusalimului”.

Ca răspuns, Patriarhul României, kir Daniil, a transmis ca reprezentant al său în această problemă, în vinerea dinaintea Sâmbetei lui Lazăr 2/15 aprilie 2011, pe Preasfinţitul Episcop Ciprian Câmpineanul, care a adus cu el o scrisoare.

În această scrisoare nu se arată nicidecum dispoziţia pentru o rezolvare canonică a problemei şi pentru păstrarea unităţii în Hristos, ci dimpotrivă prin argumente slabe şi netemeinice încearcă legalizarea şi stabilizarea stării create.

Pentru respectarea şi ocrotirea drepturilor canonice şi pastorale asupra Locurilor de Închinare ale Patriarhiei Ierusalimului în Ţara Sfântă, Sfântul şi Sfinţitul Sinod a purces la această hotărâre dureroasă pe de o parte, dar necesară pe de alta, dorind pe mai departe restabilirea comuniunii canonice şi bisericeşti prin respectarea rânduielii bisericeşti.

Precizăm că în pofida întreruperii comuniunii bisericeşti, evlavioşii pelerini din România sunt bineprimiţi la Sfintele Locuri de Închinare şi în Sfintele Mănăstiri ale Patriarhiei (s.tr.).

Din partea Arhi-Secretariatului.

(traducere: https://acvila30.ro/)

Relaţiile Patriarhiei Române cu Patriarhia Ierusalimului, pe agenda şedinţei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 19-20 mai 2011

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE ne informează

Referitor la comunicatul postat în ziua de 9 mai 2011 pe site-ul oficial al Patriarhiei Ierusalimului, cu titlul: „Patriarhia Ierusalimului a întrerupt comuniunea cu Patriarhia Română”, precizăm:

Deşi în urma vizitei la Patriarhia Ierusalimului a Preasfinţitului Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop vicar patriarhal, din ziua de 15 aprilie 2011, s-a convenit iniţierea unui dialog bilateral frăţesc între cele două Patriarhii pentru identificarea unei soluţii privind existenţa Aşezământului românesc de la Ierihon, Patriarhia Română constată cu surprindere şi regret că Patriarhia Ierusalimului a luat o decizie unilaterală.

Problema atitudinii Patriarhiei Ierusalimului faţă de Aşezământul românesc de la Ierihon, cămin pentru pelerinii români care vizitează Ţara Sfântă, precum şi relaţiile Patriarhiei Române cu Patriarhia Ierusalimului vor fi discutate în şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din zilele de 19-20 mai 2011.

sursa: basilica.ro

COMUNICATUL  DE PE SITUL OFICIAL AL PATRIARHIEI IERUSALIMULUI (GREEK):

ΤΟ ΠΑΤΡΙΑΡΧΕΙΟΝ ΙΕΡΟΣΟΛΥΜΩΝ ΔΙΕΚΟΨΕ ΤΗΝ ΚΟΙΝΩΝΙΑΝ ΜΕΤΑ ΤΟΥ ΠΑΤΡΙΑΡΧΕΙΟΥ ΡΟΥΜΑΝΙΑΣ.
09/05/2011

Ἡ Ἁγία καί Ἱερά Σύνοδος τοῦ Πατριαρχείου Ἱεροσολύμων συνελθοῦσα σήμερον, ἡμέραν Δευτέραν, 26ην Ἀπριλίου/ 9ην Μαΐου 2011, εἰς κανονικήν Συνεδρίαν αὐτῆς, ἐπελήφθη μεταξύ ἄλλων θεμάτων καί τῆς ἐπιλύσεως τοῦ προβλήματος τῆς ἀτικανονικῶς εἰς Ἱεριχώ ἀνεγερθείσης Ἐκκλησίας ὑπό τοῦ Πατριαρχείου Ρουμανίας.

Ἡ Ἁγία καί Ἱερά Σύνοδος ἐξετάσασα διεξοδικῶς καί εἰς βάθος τό πρόβλημα τοῦτο, ὁμοφώνως καί μετά λύπης ἀπεφάσισε τήν διακοπήν τοῦ μνημοσύνου τοῦ Μακαριωτάτου Πατριάρχου Ρουμανίας κ.κ. Δανιήλ καί τήν καθαίρεσιν τοῦ ἐν Ἱεροσολύμοις ἀντιπροσώπου τοῦ Πατριαρχείου Ρουμανίας Ἀρχιμανδρίτου π. Ἱερωνύμου Κρέτσου.

Οἱ λόγοι διά τήν λῆψιν τοιαύτης ἀποφάσεως εἶναι ὅτι κατά τά τελευταῖα ἔτη τῆς δεκαετίας τοῦ 1990, τό Πατριαρχεῖον Ρουμανίας ἤρχισε καί ὡλοκλήρωσε τήν ἀνέγερσιν Ναοῦ μετά ξενῶνος εἰς Ἱεριχώ, χωρίς τήν κανονικήν ἔγκρισιν τοῦ Πατριαρχείου Ἱεροσολύμων, εἰς τήν δικαιοδοσίαν τοῦ ὁποίου ὑπάγεται ἡ Ἁγία Γῆ.

Τό Πατριαρχεῖον Ἱεροσολύμων εὑρέθη εἰς δύσκολον θέσιν ἐκ τοῦ γεγονότος τούτου. Εἶδε τά κανονικά ὅρια αὐτοῦ, ἐπικυρωμένα ὑπό Οἰκουμενικῶν καί Τοπικῶν Συνόδων νά ἀπειλῶνται αὐθαιρέτως καί ἀπροκαλύπτως ἐν τῇ πράξει.

Τό Πατριαρχεῖον Ἱεροσολύμων ἐξήγησεν εἰς τό Πατριαρχεῖον Ρουμανίας ὅτι ὁ ἰσχυρισμός αὐτοῦ ὅτι ἡ Ἐκκλησία αὕτη ἀνηγέρθη διά τούς ἐκ Ρουμανίας προσκυνητάς εἰς τήν Ἁγίαν Γῆν, ἐάν γίνῃ ἀποδεκτός, μετατρέπει τήν δικαιοδοσίαν τοῦ Πατριαρχείου Ἱεροσολύμων εἰς ἀνοικτόν πεδίον δι’ ὅλας τάς Ὀρθοδόξους Ἐκκκλησίας δι’ ἀνέγερσιν ναῶν, τινες τῶν ὁποίων ἤδη ἔχουν ζητήσει τοῦτο.

Ἐπειδή, παρά ταῦτα, τό Πατριαρχεῖον Ρουμανίας δέν ἐπέδειξε τήν δέουσαν ἐκκλησιαστικήν εὐαισθησίαν, τό Πατριαρχεῖον Ἱεροσολύμων ἔθεσεν εἰς ἀκοινωνησίαν τόν ἀναλαβόντα καί περατώσαντα τήν πρωτοβουλίαν ταύτην, Ἀρχιμανδρίτην Ἱερώνυμον Κρέτσου ἀντιπρόσωπον τοῦ Πατριαρχείου Ρουμανίας εἰς τήν Ἁγίαν Γῆν, προσφάτως δέ πρός ὤθησιν τοῦ προβλήματος πρός ἐπίλυσιν, ἡ Α.Θ.Μ. ὁ Πατήρ ἡμῶν καί Πατριάρχης Ἱεροσολύμων κ.κ. Θεόφιλος ἀπέστειλε πρός τόν Μακαριώτατον Πατριάρχην Ρουμανίας κ.κ. Δανιήλ τήν κάτωθι ἐπιστολήν, ἐν ᾗ ἐκτίθενται ἀναλυτικῶς ὅλαι αἱ πτυχαί τοῦ προβλήματος τούτου καί ἡ στάσις τοῦ Πατριαρχείου Ἱεροσολύμων:

Τῷ Μακαριωτάτῳ Πατριάρχῃ τῆς Ὀρθοδόξου Ρουμανικῆς Ἐκκλησίας, Τοποτηρητῇ Καισαρείας, Καππαδοκίας, Μητροπολίτῃ Οὐγγροβλαχίας καί Ἀρχιεπισκόπῳ Βουκουρεστίου κ. Δανιήλ, ἀδελφῷ ἐν Κυρίῳ ἀγαπητῷ καί συλλειτουργῷ τῆς Ἡμῶν Μετριότητος, ἀσπασμόν ἅγιον ἐν Χριστῷ Ἰησοῦ.

Ἐπί τῶν ἡμερῶν τῶν προκατόχων Ἡμῶν, μακαριστοῦ Πατριάρχου Ἱεροσολύμων κυροῦ Διοδώρου καί μακαριστοῦ Πατριάρχου Ρουμανίας κυροῦ Θεοκτίστου, ἀνελήφθη ὑπό τοῦ Πατριαρχείου Ρουμανίας πρωτοβουλία ἀνεγέρσεως Ἱεροῦ Ναοῦ εἰς Ἱεριχώ μετ’ οἰκημάτων ξενῶνος πέριξ αὐτοῦ ἄνευ ἐγκρίσεως καί κανονικῆς ἀδείας τῆς τοπικῆς Ἐκκλησίας τῶν Ἁγίων Τόπων, τοῦ Ἡμετέρου δηλονότι Πατριαρχείου τῶν Ἱεροσολύμων.

Αἱ ἐνστάσεις καί διαμαρτυρίαι τοῦ ἡμετέρου Πατριαρχείου δέν ἠδυνήθησαν νά ἀνακόψουν τήν ἀνέγερσιν τοῦ ἐν λόγῳ Ναοῦ. Αὗται τοὐναντίον ἠγνοήθησαν καί ὁ Ναός ἐτελειώθη καί σήμερον μάλιστα λειτουργεῖται.

Ἡ Ὑμετέρα λίαν τετιμημένη καί περισπούδαστος Ἡμῖν Μακαριότης, διακρινομένη ἐπί Θεολογικῇ καταρτίσει καί παιδείᾳ οὐκ ὀλίγῃ, ἐπίσταται καλῶς ὅτι ἡ πρᾶξις αὕτη ἀποτελεῖ κατάφωρον παραβίασιν τῆς Εὐαγγελικῆς ἀρχῆς, τιθεμένης ὑπό τοῦ Ἀποστόλου τῶν Ἐθνῶν Παύλου, «φιλοτιμουμένου εὐαγγελίζεσθαι οὐχ ὅπου ὠνομάσθη Χριστός, ἵνα μή ἐπ’ ἀλλότριον θεμέλιον οἰκοδομῇ» (Ρωμ. 15, 20), ὡς καί τῶν ἱερῶν Κανόνων, 31ου τῶν Ἁγίων Ἀποστόλων, 5ου τῆς Συνόδου Ἀντιοχείας καί 10ου Καρθαγένης, καταδικαζόντων τήν πῆξιν ἑτέρου θυσιαστηρίου, ἐν καταφρονήσει τοῦ οἰκείου ἐπισκόπου. Τό ἐπιχείρημα ὅτι ἡ Ρουμανική Ἐκκλησία ἐπιθυμεῖ νά ἔχῃ ἴδιον αὐτῆς Ναόν εἰς τήν Ἁγίαν Γῆν, δέν εὐσταθεῖ, καθ’ ὅτι αὕτη ἔχει Ναόν εἰς Ἱεροσόλυμα καί καθ’ ὅτι ἡ Ἁγία Γῆ ἔχει ἀνατεθῆ πρός διαφύλαξιν καί διαποίμανσιν εἰς τό Πατριαρχεῖον Ἱεροσολύμων ὑπό τῆς Α΄ Οἰκουμενικῆς Συνόδου, ὁρισάσης διά τοῦ 7ου κανόνος αὐτῆς «τόν ἐν Αἰλίᾳ ἐπίσκοπον τιμᾶσθαι καί ἔχειν τήν ἀκολουθίαν τῆς τιμῆς», τῆς Δ΄ Οἰκουμενικῆς Συνόδου, ὁρισάσης διά τῆς Ζ΄ Πράξεως αὐτῆς: «Ἰουβενάλιον, τόν ὁσιώτατον ἐπίσκοπον τῶν Ἱεροσολύμων τάς τρεῖς Παλαιστίνας ὑπό τήν ἰδίαν ἐξουσίαν ἔχειν» καί τῆς Πενθέκτης, διά τοῦ 36ου κανόνος αὐτῆς συγκαταλεξάσης τόν Θρόνον τῆς Ἱεροσολυμιτῶν πόλεως μεταξύ τῶν Πρεσβυγενῶν Πατριαρχείων.

Ἐάν καί αἱ ἄλλαι Ὀρθόδοξοι Ἐκκλησίαι ἀκολουθήσουν τό παράδειγμα τοῦτο τῆς Ὀρθοδόξου Ρουμανικῆς Ἐκκλησίας, τότε θά ἔχωμεν εἰς τήν Ἁγίαν Γῆν ἀντιπροσωπείας δέκα τριῶν Αὐτοκεφάλων Ὀρθοδόξων Ἐκκλησιῶν, ὅπερ ἔσται παράδειγμα αὐθαιρέτου Ὀρθοδόξου πολυφωνίας καί πολυαρχίας, δυσκόλως διοικητικῶς οἰκονομουμένης καί εἰς ἀντίθεσιν ἐρχομένης πρός ὅσα συνεφωνήθησαν ὑφ’ ὅλων τῶν Ὀρθοδόξων Ἐκκλησιῶν εἰς τήν Δ’ Προσυνοδικήν Διάσκεψιν τῆς Γενεύης τοῦ ἔτους 2009.

Τό Πατριαρχεῖον Ἱεροσολύμων ἀντιμετώπισε μετά λύπης βαθείας ἀλλά καί μετ’ ἀνεκτικότητος καί μετριοπαθείας πολλῆς τήν ἐντός τῶν κόλπων αὐτοῦ ἐμφυτευθεῖσαν ἀντικανονικήν ταύτην κατάστασιν, διό καί περιωρίσθη ὅπως θέσῃ εἰς ἀκοινωνησίαν μόνον τόν πρωτεργάτην αὐτῆς, Ὁσιολογιώτατον Ἀρχιμανδρίτην π. Ἱερώνυμον Κρέτσου, χωρίς νά καθαιρέσῃ τοῦτον ἤ νά διακόψῃ τό μνημόσυνον τῆς Ρουμανικῆς Ἐκκλησίας ἐν τοῖς Διπτύχοις, ὅπερ ἐδικαιοῦτο νά πράξῃ.

Ἀναμείναντες ἐφ’ ἱκανόν χρόνον καί μάλιστα ἐπί τετραετίαν ἀπό τῆς σύν Θεῷ ἐκλογῆς τῆς Ὑμετέρας Μακαριότητος εἰς τόν τετιμημένον Θρόνον τοῦ Πατριαρχείου τῆς Ρουμανίας καί μή ἰδόντες οὐσιαστικήν τινα κίνησιν παῤ Αὐτῆς πρός ἐπίλυσιν τοῦ προβλήματος τούτου, ἐκ τῶν πραγμάτων κινούμεθα, ὅπως Ἡμεῖς ἐγείρωμεν τοῦτο, ἵνα ἄνευ οὐδεμιᾶς περαιτέρω χρονοτριβῆς θεραπευθῇ καί ἐπουλωθῇ ἡ ἀνοικτή αὕτη πληγή τοῦ ἐκκλησιαστικοῦ σώματος, συνῳδά τοῖς θείοις καί ἱεροῖς κανόσι, καί ἵνα μή φθάσωμεν εἰς τό ἀπευκταῖον τῆς καθαιρέσεως τοῦ Ἀρχιμανδρίτου π. Ἱερωνύμου ἤ τῆς διακοπῆς τοῦ μνημοσύνου τῆς ἀδελφῆς Ὀρθοδόξου Ἐκκλησίας τῆς Ρουμανίας.

Ἐπί τούτοις, ἀσπαζόμενοι αὐτήν ἀπό τοῦ Παναγίου καί Ζωοδόχου Τάφου φιλήματι ἁγίῳ, διατελοῦμεν.

Ἐν τῇ Ἀγίᾳ Πόλει Ἱερουσαλήμ ‚βιαʹ Ἰανουαρίου κζ΄.

Τῆς Ὑμετέρας πεφιλημένης Μακαριότητος

Ἀγαπητός ἐν Χριστῷ ἀδελφός,

ΘΕΟΦΙΛΟΣ Γ´

Πατριάρχης Ἱεροσολύμων

Ἀνταποκρινόμενος ὁ Πατριάρχης Ρουμανίας κ.κ. Δανιήλ ἀπέστειλεν ὡς ἀντιπρόσωπον αὐτοῦ ἐπί τοῦ θέματος τήν Παρασκευήν πρό τοῦ Λαζάρου, 2αν / 15ην Ἀπριλίου 2011, τόν Θεοφιλέστατον Ἐπίσκοπον Campineanul κ. Κυπριανόν, κομίζοντα μεθ’ ἑαυτοῦ ἐπιστολήν.

Εἰς τήν ἐπιστολήν ταύτην οὐδόλως ἐπιδεικνύεται ἡ διάθεσις διά τήν κανονικήν ἐπίλυσιν τοῦ προβλήματος καί τήν διατήρησιν τῆς ἐν Χριστῷ ἑνότητος, ἀπεναντίας δι’ ἀδυνάτων καί ἀβασίμων ἐπιχειρημάτων καταβάλλεται ἡ προσπάθεια νομιμοποιήσεως καί παγιώσεως τῆς δημιουργηθείσης καταστάσεως.

Πρός διαφύλαξιν καί προστασίαν τῶν κανονικῶν προσκυνηματικῶν καί ποιμαντικῶν δικαιωμάτων τοῦ Πατριαρχείου Ἱεροσολύμων εἰς τήν Ἁγίαν Γῆν ἡ Ἁγία καί Ἱερά Σύνοδος προέβη εἰς τήν ὀδυνηράν μέν, ἀναγκαίαν δέ ἀπόφασιν ταύτην, εὐχομένη ἐν τῷ μεταξύ διά τήν ἐν σεβασμῷ τῆς ἐκκλησιαστικῆς τάξεως ἀποκατάστασιν τῆς διακοπείσης κανονικῆς καί ἐκκλησιαστικῆς κοινωνίας.

Διευκρινίζεται ὅτι παρά τήν διακοπήν τῆς ἐκκλησιαστικῆς κοινωνίας, οἱ ἐκ Ρουμανίας εὐσεβεῖς προσκυνηταί εἶναι εὐπρόσδεκτοι εἰς τά Πανάγια Προσκυνήματα καί τάς Ἱερᾶς Μονάς τοῦ Πατριαρχείου.

Ἐκ τῆς Ἀρχιγραμματείας.