1 iulie: SF. LEONTIE DE LA RĂDĂUŢI (Viaţa, Slujba, Acatistul, Moaşte, Scrieri)

Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuţi

(1 Iulie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Acest cuvios părinte este numărat printre cei dintâi români cunoscuţi pe care i-a odrăslit pământul Moldovei în a doua jumătate a secolului al XIV-lea şi începutul celui următor. Numele, viaţa şi sfinţenia moaştelor sale se bucurau în trecut de mare cinste şi evlavie în nordul Moldovei, îndeosebi în oraşul natal, Rădăuţi, atât pentru numărul faptelor minunate, cât şi pentru darul nestricăciunii cu care le-a binecuvântat Dumnezeu.

Cuviosul Leontie s-a născut din părinţi binecredincioşi, care i-au dat o creştere cu totul aleasă, curată, sfântă, legându-l cu inima şi cugetul de Dumnezeu. Căci de mic iubea slujbele din biserica Sfântul Nicolae, ţinea posturile, practica rugăciunea în taină, se simţea legat de toţi oamenii şi mai ales de copiii mici şi orfani, cu care-şi împărţea hrana şi bucuriile vârstei. Pentru aceea era şi el iubit, fiind socotit un „copil bătrân”.

Dar fericitul Leontie avea şi câţiva buni dascăli sufleteşti, dintre care cel dintâi era preotul bisericii, care l-a botezat, precum şi unii cuvioşi sihaştri ce se nevoiau în pădurile seculare de pe valea Putnei. Ori de câte ori se întâlnea cu aceştia le cerea binecuvântare şi cuvinte de folos pentru mântuirea sufletului. Ba, uneori, el singur se ducea pe la chiliile sihaştrilor din codrii Rădăuţilor şi le ducea de mâncare, iar de la ei primea sfaturi părinteşti.

Între anii 1359-1365, Bogdan I, primul domn al Moldovei, a zidit din temelie în Rădăuţi o nouă biserică de piatră cu hramul Sfântul Nicolae, a făcut chilii în jurul ei şi a întemeiat o frumoasă mănăstire pentru el şi familia sa. Văzând aceasta, râvnitorul Leontie, care ardea cu duhul pentru dragostea lui Hristos, a intrat şi el în nevoinţa călugărească, aici, în mănăstirea Bogdana. Şi se smerea înaintea tuturor, fiind foarte ascultător în toate, încât se mirau cuvioşii călugări de râvna lui pentru Dumnezeu. Era apoi nelipsit de la slujbele bisericii, tăcut, blând şi se ruga neîncetat cu lacrimi şi privegheri de noapte.

Egumenul mănăstirii, înţelegând prin Duhul Sfânt că este un vas ales al Bisericii lui Hristos, l-a tuns în monahism, punându-i numele de Lavrentie. Dar tânărul nevoitor nu avea aici îndestulată odihnă şi sporire duhovnicească. Căci era cunoscut de mulţi credincioşi şi rude, iar sufletul său suspina după fericita linişte şi viaţă pustnicească. Deci, luând binecuvântare de la egumenul şi duhovnicul său, s-a retras la sihaştrii ce se nevoiau în codrii Rădăuţilor de pe valea Putnei. Acolo erau câţiva călugări vestiţi în nordul Moldovei pentru asprimea nevoinţei şi sfinţenia vieţii lor. Aceştia s-au făcut povăţuitori şi părinţi duhovniceşti tânărului nevoitor Lavrentie. Ei l-au deprins meşteşugul Rugăciunii lui Iisus şi îndemânarea luptei cu nevăzuţii duşmani, care ispitesc pe om cu gânduri rele şi cu tot felul de patimi, dintre care cel mai greu de biruit sunt mândria şi desfrânanea.

Astfel vieţuind Cuviosul Lavrentie şi mult sporind în nevoinţa sihăstrească, în smerenie, rugăciune şi râvnă pentru Hristos, îndată au început să se adune în jurul chiliei sale câţiva ucenici iubitori de viaţă isihastă. Apoi, vestindu-se tot mai mult numele şi faptele lui, s-au adăugat acolo şi alţi sihaştri, rugându-l să le fie egumen şi părinte duhovnicesc. Deci, neputând să le refuze dragostea şi buna-credinţă, a primit să le fie întâistătător şi îndrumător. Nu după multă vreme, împreună cu ucenicii săi, a înălţat o mică biserică de lemn într-o poiană, a făcut chilii, a pus rânduială de slujbă sihăstrească şi aşa a luat fiinţă pe la sfârşitul veacului al XIV-lea prima sihăstrie cunoscută în nordul Moldovei sub numele de „Schitul lui Lavrentie” sau, popular, „Schitul Laura”. Fiind înştiinţat de aceasta mitropolitul Moldovei, Iosif Muşat de la Suceava, îndată a sfinţit biserica şi, hirotonind preot pe Cuviosul Lavrentie, l-a numit egumen şi părinte sufletesc al schitului şi al tuturor sihaştrilor ce se nevoiau în pădurile neumblate din nordul Moldovei şi de pe valea Putnei. Iar rânduială de viaţă a monahilor, fixată de smeritul stareţ obştei sale, era aceasta: în fiecare zi primeau hrană o dată, la asfinţitul soarelui, în afară de sărbători; somnul dura trei, până la patru ore pe noapte, iar de la miezul nopţii până dimineaţa se adunau în biserică şi săvârşeau Utrenia şi Laudele, după rânduiala Sfântului Munte şi tradiţia pustnicească. Ziua făceau rucodelie la chilii, adică munceau individual, şi citeau Psaltirea o dată pe zi. Se mărturiseau în fiecare săptămână şi primeau Sfintele Taine Duminica şi la marile praznice. Cei mai tari în virtute posteau câte două-trei zile în şir, ţineau tăcere desăvârşită toată ziua şi noaptea făceau până la o mie de metanii şi de închinăciuni. Sihaştrii mai sporiţi şi schimonahii aveau binecuvântare, în posturi, să se retragă în adâncul codrilor seculari, pentru a petrece singuri în înfrânare şi neîncetată rugăciune. Plecau în linişte când se începea postul şi se întorceau înaintea marilor praznice, pentru a primi Trupul şi Sângele lui Hristos şi a se bucura împreună cu toţi fraţii.

Aceasta era neputinţa pustnicească a sihaştrilor din schitul Cuviosului Lavrentie. Fiecare se străduia după putere şi după harul primit şi pe toate le îndeplinea cu dragoste, ştiind că fapta bună făcută cu mânie şi cârtire, fără binecuvântare şi din interes, iar nu pentru lauda lui Dumnezeu, nu are nici o plată, ci, mai degrabă, osândă şi mustrare de conştiinţă.

Pe la începutul veacului al XV-lea schitul ieroschimonahului Lavrentie avea zeci de sihaştri şi ucenici, printre care se număra şi monahul Daniil, devenit mai târziu Cuviosul Daniil Sihastrul. Pe acest tânăr ostaş al lui Hristos l-a crescut duhovniceşte Cuviosul Lavrentie cu atâta grijă şi osârdie, încât i-a devenit adevăratul său părinte sufletesc. Şi nu erau alţi sihaştri mai sporiţi în această aşezare decât cuvioşii Lavrentie şi fiul său duhovnicesc, Daniil. Amândoi posteau câte două şi trei zile în şir. Amândoi făceau privegheri de toată noaptea neîncetată rugăciune şi cugetare duhovnicească. Amândoi se retrăgeau din timp în timp la linişte în munţi, pentru a vorbi numai cu Dumnezeu şi a izgoni pe diavoli cu postul şi cu sabia rugăciunii. Amândoi sihaştrii s-au învrednicit de la Dumnezeu de darul mai înainte-vederii şi al facerii de minuni. Că ştiau mai dinainte cele vii-toare, cunoşteau gândurile şi ispitele celor ce veneau la dânşii şi vindecau pe mulţi bolnavi, cu rugăciunile lor. Din această cauză alergau numeroşi credincioşi bolnavi la schitul Cuviosului Lavrentie să primească sănătate.

Întemeind Alexandru cel Bun episcopia Rădăuţilor, iar biserica mănăstirii Bogdana transformând-o în catedrală episcopală, se gândea pe ce bărbaţi mai vrednici şi cu viaţă aleasă să-i pună episcopi şi iconomi ai Tainelor Bisericii lui Hristos. Rămânând vacantă episcopia de la Rădăuţi şi auzind marele domn de viaţa şi faptele minunate ale Cuviosului Lavrentie, împreună cu mitropolitul Sucevei şi cu tot clerul l-au ales episcop al Rădăuţilor, chiar fără voia lui. Deci, încredinţând schitul Laura ucenicului său, monahului Daniil Sihastrul, fericitul ieroschimonah de mai târziu a mers nevrând la scaunul său episcopal de la Rădăuţi, de unde era de metanie. Dar nici aici nu a părăsit nevoinţa sa sihăstrească de rugăciune neîncetată, de post, milostenie şi privegheri îndelungate. Însă nevoinţa călugărească, pe care o făcea în taină, o împletea cu slujirea Bisericii lui Hristos, adică cu săvârşirea sfintelor slujbe, cu sfinţirea noilor locaşuri, cu sfătuirea credincioşilor, cu apărarea dreptei-credinţe şi mai ales cu multă milostenie. Fericitul Lavrentie era un păstor al dragostei, al rugăciunii şi al faptelor bune. Zilnic împărţea săracilor şi văduvelor ajutoare, bani, mâncare şi cuvinte de mângâiere.

Dar sufletul acestui episcop nu putea avea pace deplină la Rădăuţi. El suferea mereu după mult iubita lui linişte, unde se formase şi unde putea vorbi numai cu Dumnezeu. Apoi, atât vârsta înaintată, cât şi slăbirea firii sale l-au silit să se retragă din scaunul episcopal şi să se reîntoarcă la sihăstria sa de pe valea Putnei, mai sus de satul Vicov, unde îl aşteptau ucenicii.

Aici, mai ostenindu-se câţiva ani în aspră nevoinţa pustnicească, în post şi rugăciune cu lacrimi, Cuviosul Lavrentie a ajuns la măsura desăvârşirii, încât cunoştea cele viitoare şi vindeca multe boli şi suferinţe omeneşti. Deci, cunoscându-şi dinainte sfârşitul, a cerut să fie tuns în marele şi îngerescul chip al schimniciei, după obiceiul monahilor români, primind numele de Schimonahul Leontie. Apoi, chemându-şi numeroşii săi fii duhovniceşti, adică pe sihaştrii care se nevoiau în schitul întemeiat de dânsul şi pe toţi care locuiau în codrii Vicovului şi ai Putnei, le-a dat multe sfaturi şi le-a rânduit egumen şi părinte sufletesc pe cuviosul Daniil Sihastrul, ucenicul său. La urmă, dându-le ultima sărutare şi-a dat sufletul cu pace în mâinile Domnului nostru Iisus Hristos şi a fost înmormântat de ucenicii săi în biserica de lemn a schitului Laura, întemeiat de el, unde se îndeplineau minunate vindecări de boli. Aceasta se petrecea spre sfârşitul domniei lui Alexandru cel Bun.

Auzind de viaţa şi minunile ce se făceau la mormântul Sfântului Leontie de la Laura, credincioşii şi clerul episcopiei Rădăuţilor au cerut mitropolitului Moldovei să le aprobe scoaterea din pământ a acestui mare odor duhovnicesc şi strămutarea lui în catedrala episcopală din mănăstirea Bogdana-Rădăuţi. Aşa au fost dezgropate şi aduse cu multă cinste moaştele Sfântului Leontie, însoţite de sute de clerici, călugări, ieromonahi, egumeni şi mii de credincioşi cu făclii aprinse în mâini, în cântări duhovniceşti şi în sunete de clopote. Aici au fost aşezate în biserica episcopală, în partea dreaptă a naosului, şi veneau zilnic mulţi credincioşi să le sărute, să se închine şi să ceară mijlocirea Sfântului Leontie în necazurile lor. Şi mulţi bolnavi şi suferinzi dobândeau sănătate şi împlinirea cererilor lor, cu darul lui Dumnezeu şi cu rugăciunile Sfântutui Leontie. Veneau credincioşi, atât din împrejurimi cât şi de departe, încât vestea minunilor cuviosului se răspândise chiar şi peste hotarele Moldovei. Astfel, un învăţat teolog de la Kiev, ieromonahul Zaharia Kopîstenski, în cartea sa Palinodia, scrisă în anii 1621-1622, prin care apăra credinţa ortodoxă, enumera câţiva dintre sfinţii ortodocşi din ţările vecine, printre care amintea şi câţiva sfinţi moldoveni. Iată ce scrie el: „La români, la Suceava, în biserica mitropolitană, Sfântul Ioan cel Nou, mucenic al credinţei, în raclă argintată şi aurită, zace cu trupul întreg, unde şi minuni se fac spre vindecarea pelerinilor. În Rădăuţi, în episcopie, Sfântul Leontie, Făcătorul de Minuni, zace cu trupul întreg. În Voroneţ, în mănăstire, Daniil Sfântul, Făcător de Minuni. Şi alţii, nu puţini” (p. 340).

Bătrânii din Rădăuţi şi din împrejurimi mărturisesc că Sfântul Leontie se bucura de mare cinste în acest oraş, încât şi strada numită astăzi Bogdan Vodă, unde se află vechea catedrală episcopală muşatină, se chema în popor „Drumul Sfântului”, pentru că pe aici veneau credincioşii să se închine la moaştele lui şi tot pe aici se scoteau ele în procesiuni şi litanii prin oraş şi pe câmp, în timp de mare secetă. Tot tradiţia locală şi bătrânii mărturisesc că ziua de prăznuire a Sfântului Leontie de la Rădăuţi era fixată la 1 iulie, când se făcea mare pelerinaj la moaştele cuviosului. După terminarea Sfintei Liturghii, se oferea o masă comună în curtea bisericii Bogdana, încât mâncau sute de pelerini, săraci şi copii orfani. Această zi de prăznuire, cu masă de obşte, se numea din bătrâni „Praznicul Sfântului” şi nu se pomenea în Rădăuţi alt praznic mai mare ca al acestui cuvios. Ba încă şi localnicii ofereau atunci de mâncare pelerinilor şi săracilor, în casele lor, spre pomenirea şi în cinstea Sfântului Leontie.

Această mare tradiţie s-a păstrat în Moldova de Nord, timp de două secole, pentru că şi moaştele lui au stat în catedrala episcopală de la Rădăuţi din jurul anului 1430, până în anul 1639, când au fost răpite de năvălitori. În legătură cu aceasta, un document al lui Vasile Lupu, încheiat la 20 aprilie 7147 (1639), arată că o ceată de tâlhari, veniţi de peste hotarele Moldovei de Nord, au prădat oraşul Rădăuţi, noaptea, jefuind printre altele toate odoarele de preţ ale bisericii episcopale şi mai ales racla cu moaştele Sfântului Leontie. Auzind de această nelegiuire, însuşi domnul Moldovei, Vasile Lupu, a venit la faţa locului, care apoi deplânge, în documentul amintit, starea jalnică creată, prin cuvintele: „Domnia mea am văzut pe acea sfântă episcopie lipsită de oameni şi prădată de tâlhari…”.

Aşa au dispărut din ţara noastră moaştele acestui mare sfânt român, despre care nu s-a mai putut afla nimic până în zilele noastre. Praznicul lui de la 1 iulie s-a păstrat însă cu aceeaşi evlavie şi adunare de credincioşi în pelerinaj, cu agapele din curtea mănăstirii Bogdana, până în vara anului 1783; atunci austriecii, care ocupaseră nordul Moldovei, desfiinţează Bogdana transformând-o în parohie, iar pe călugări îi risipesc peste tot. După acest an, vechea tradiţie şi cultul Sfântului Leontie de la Rădăuţi dispar încetul cu încetul, păstrându-se astăzi doar mici urme în evlavia bătrînilor, în povestirile populare, în toponimia şi folclorul local. Din veacul al XVII-lea şi vechiul schit Laura devine metoc al mănăstirii Putna. Mai târziu, biserica schitului devine biserică de parohie a satului Laura de astăzi.

Moaştele Sfântului Leontie de la Rădăuţi, împreună cu ale Sfântui Ioan cel Nou de la Suceava au mângâiat, au întărit în credinţă şi au alinat suferiţele sufleteşti ale creştinilor moldoveni timp de peste două secole. Iar după răpirea lor, Dumnezeu a binecuvântat poporul binecredincios al ţării noastre cu alt odor de mare preţ, racla Cuvioasei Parascheva, adusă în vara anului 1641.

Prin nevoinţa sa bineplăcută lui Dumnezeu, Sfântul Leontie a înnoit deopotrivă viaţa de sihăstrie şi cea de obşte, preoţia şi arhieria, slujirea evanghelică a credincioşilor, ajutând la mântuirea multor suflete. Dintre numeroşii săi ucenici se remarcă Daniil Sihastrul. El n-a fugit de oameni, ci s-a desăvârşit prin înfrânare şi rugăciune, devenind mijlocitor pentru mântuirea tuturor. Iar după mutarea la Domnul, a lăsat sfintele sale moaşte făcătoare de minuni, ca şi prin ele să mângâie pe credincioşi, să aline suferinţele oamenilor şi să mărturisească pe Hristos. Pe toate le-a săvârşit din dragoste, ca fiu după har al Dumnezeului dragostei, Celui în trei Persoane închinat şi mărit, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Căruia I se cuvine slava, în veci. Amin (1).

Ierom. Ioanichie Bălan

1. Bătrânii din nordul Moldovei cântă şi astăzi în cinstea Sfântului Leontie de la Rădăuţi.

„Soarele răsare,
Mănăstire mare
Cu vlădica-n frunte
Cine să-l asculte ?
Călugării mii
Iesă din chilii
Cu egumenul
Şi cu dichiul
Mi se înşirară
Pe prispă afară
Şi mări-ncepură
A cânta din gură.

Un călugăraş
Cântă mai pe nas,
Iar egumenul
Ţine isonul.
Pe vlădică-apoi
îl luară doi
De mi-l îmbrăcară
În strai nou de vară
Şi cârjă mi-i dară.
Apoi toţi intrară
Pe uşi în altară.
Soarele răsare,

Slujba-i slujbă mare,
Sânta mănăstire
Plină-i de-omenire.
Moaştele lucesc,
Bine-amirosesc;
Câţi îs lângă ele
Scapă de boli grele.
Câţi din Rădăuţi
Scapă de boli iuţi:
Numai Domnul ştie,
Slava Lui să fie
De-acum pe vecie!”

Sursa: Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 331-337, Sfântul Leontie de la Rădăuţi.

SLUJBA SFÂNTULUI IERARH LEONTIE DE LA RĂDĂUȚI

LA VECERNIE:

După obişnuitul psalm, se cântă: Fericit bărbatul…, starea întâia.

La Doamne, strigat-am…, stihirile pe 8, glas 1

Veniţi credincioşilor, să lăudăm pe Sfântul Leontie, ierarhul preaînţelept şi cuviosul mult nevoitor care prin rugăciunile sale neîncetate, cu puterea lui Dumnezeu, dă tărie credinţei noastre ortodoxe. (de două ori)

Veniţi credincioşilor, să cinstim cu cântări duhovniceşti pe Slăvitul Leontie, cel ce din pruncie a iubit rugăciunea şi cu dragoste nemăsurată s-a făcut folositor tuturor celor încredinţaţi lui spre duhovnicească păstorire.

Cum să nu ne minunăm de cel ce s-a făcut pildă de smerenie şi ascultare, care cu dragoste desăvârşită şi aleasă înţelepciune a cârmuit obştea călugărilor şi mulţimea credincioşilor prin cuvântul de învăţătură şi împărtăşirea harului dumnezeiesc prin Sfintele Taine ale lui Hristos.

Vas cu totul sfinţit al Duhului Sfânt ai fost cu adevărat, Sfinte Ierarhe Leontie, că şi după adormirea ta lucrător de minuni te-ai arătat, vindecând bolile sufleteşti şi trupeşti ale celor ce cu credinţă te cinstesc pe tine.

Prin vrerea lui Dumnezeu, sfintele tale moaşte au fost scoase din mormânt pentru folosul duhovnicesc al tuturor, iar cei neputincioşi atingându-se de ele cu credinţă, vindecare primesc prin tine de la Dumnezeu.

Tăinuind cu smerenie nevoinţele tale cele duhovniceşti, darul minunilor ai primit de la Dumnezeu, făcându-te de folos şi după adormirea ta, precum ai fost în toată viaţa pământească, Sfinte Ierarhe Leontie, omule ceresc şi îngerule pământesc.

În cumpătare şi osteneli, în multe privegheri şi rugăciuni neîncetate ţi-ai curăţit sufletul şi trupul, ierarhe de Dumnezeu înţelepţit. Pentru aceasta vas ales arătându-te, ai primit daruri duhovniceşti întocmai cu Apostolii.

Slavă…, glas 8

Mulţimile călugărilor şi cetele ierarhilor acum se adună împreună cu ceata dreptmăritorilor creştini întru lauda iubitorului de sihăstrie şi slujitorului ales al arhieriei, slăvitul Leontie, care, cu nemăsurată dragoste şi dreaptă credinţă, a păstorit turma cea cuvântătoare încredinţată lui spre povăţuire. Drept aceea după cuviinţă să strigăm: bucură-te Leontie, slava călugărilor şi podoaba arhiereilor.

Şi acum…, Dogmatica, glas 8: Împăratul cerurilor…

LA LITIE

Stihira, glas 4

Pustnicească nevoinţă ai săvârşit pe pământ, părinte Leontie, şi pornirile patimilor cu izvorul lacrimilor tale le-ai potolit; roadele bunei credinţe agonisind, la slujirea arhierească ai fost chemat, ca să păstoreşti turma cea cuvântătoare cu dragoste şi înţelepciune, pentru care strigăm: bucură-te, prea lăudate, podoaba cea preafrumoasă a nevoinţei şi stâlpul Bisericii cel neclintit; bucură-te îndreptătorul cel mare a celor ce rătăcesc; bucură-te, bucuria tuturor.

Slavă…, glas 4

Bucură-te, străveche catedrală a Rădăuţilor, că fiul şi păstorul tău duhovnicesc, Sfântul Leontie, care a născut şi crescut duhovniceşte pe înţeleptul Daniil Sihastrul, părintele duhovnicesc al măritului Ştefan vodă al Moldovei, astăzi se laudă cu cântări duhovniceşti, întru bucuria şi slava Bisericii.

Şi acum…, glas 4

Arătatu-te-ai Biserică prea sfântă a Fiinţei celei mai presus de fiinţă, că pe Dumnezeu-Cuvântul, ca o sfântă L-ai născut, Fecioară, din Duhul Sfânt, într-un ipostas şi două firi.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glas 5

Graiurile lui David s-au împlinit, căci ca o făclie te-ai arătat în lume, luminând pe toţi cu învăţăturile tale, pururea pomenite Leontie. Drept aceea neîncetat te mărim, călăuzitorule către Dumnezeu.

Umplându-te, prea înţelepte, şi îndestulându-te de raza cea începătoare de lumină şi de strălucirile Dumnezeirii celei în trei feţe, apără fericite de întunericul păcatelor, pe cei ce te cinstesc, prea sfinte părinte ierarhe.

Dorind cu fierbinţeală bunătatea cea desăvârşită şi prin dragoste unindu-te cu dânsa, iubitorule de Dumnezeu, ai petrecut cu viaţa potrivit doririi tale; dar tăindu-ţi voia ai primit harul arhieriei pe care l-ai purtat cu vrednicie, nevoindu-te ca şi în pustie, desfătându-te neîncetat cu vederea lui Dumnezeu.

Slavă…, glas 5

Arhiereule al lui Hristos Leontie, surpând cu puterea crucii toată înşelăciunea diavolului nu te-ai spâimântat de focul ispitelor, căci primind jugul slujirii celor sfinte, cu smerenie adâncă şi neîncetate nevoinţe sihăstreşti ai păstorit turma încredinţată ţie. Pentru aceea, împreună cu îngerii, roagă-te lui Dumnezeu cerând pace lumii şi sufletelor noastre mare milă.

Şi acum…, glas 5, a Născătoarei: Bucură-te, uşa Domnului…

Tropar, glas 8

Cu nevoinţe duhovniceşti toată viaţa ţi-ai petrecut-o şi primind vrednicia arhieriei cu smerenie şi cu frică de Dumnezeu ai slujit Biserica lui Hristos, pe Care roagă-L, Sfinte Ierarhe Leontie, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă…, Şi acum… a Născătoarei, glas acelaşi

Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat Bunule, Care cu moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu care se roagă pentru noi şi mântuieşte, Mântuitorule, pe poporul cel deznădăjduit.

Iar dacă se face LITIE, se cântă troparului sfântului (de două ori)
şi al Născătoarei: Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te…, (o dată).

LA UTRENIE:

La Dumnezeu este Domnul… se cântă troparul sfântului (de două ori),

Slavă…, Şi acum… al Născătoarei de Dumnezeu.

După Catisma întâia, se cântă sedelna, glas 4 Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Veniţi credincioşilor să lăudăm pe înţeleptul povăţuitor al călugărilor, pe ierarhul slăvit al Bisericii lui Hristos, candela nestinsă a Ortodoxiei, pe Sfântul Leontie, lauda credincioşilor.

Slavă…, Şi acum…, însăşi podobia

Spăimântatu-s-a Iosif cea mai presus de fire văzând şi în minte a luat ploaia cea de pe lână, întru zămislirea ta cea mai presus de fire, Născătoare de Dumnezeu; rugul cel nears în foc, toiagul lui Aron cel ce a odrăslit; şi mărturisind logodnicul tău şi păzitorul, preoţilor a strigat: Fecioara naşte şi după naştere iarăşi rămâne Fecioară.

După Catisma a doua, se cântă sedelna, glas 4, aceeaşi podobie.

Veniţi credincioşilor să ne bucurăm duhovniceşte întru cinstirea omului ceresc şi îngerului pământesc, podoaba sihaştrilor, cununa arhiereilor, Sfântul Leontie care, împreună cu Preacuviosul Daniil Sihastrul, se roagă Prea Sfintei Treimi, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă…, Şi acum…, a Născătoarei, glas 4

Marie, cu totul fără prihană şi neasemănată întru sfinţenie, care ai născut pe Dumnezeu cu trup, fără ispită bărbătească; Fecioară curată, roagă pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru să ne izbăvească de orice răutate şi primejdie.

Polieleul: Robii Domnului… şi Mărimurile Stih 1:
Auziţi acestea toate popoarele. Ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume.
Stihiră

Mărimu-te pe tine, sfinţitorule părinte Leontie şi cinstim sfântă pomenirea ta, că tu te rogi lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Altă stihiră

Veniţi toţi pământenii să lăudăm pe Ierarhul Leontie, zicând: pe povăţuitorul călugărilor şi lauda credincioşilor.

Stihuri:

2. Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.
3. Doamne, iubit-am bună cuviinţa casei Tale şi locul sălăşluirii slavei Tale.
4. Gura dreptului grăieşte înţelepciune şi limba lui rosteşte dreptate.
5. Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul de rău nu se va teme.
6. Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor Te vor lăuda…

După Polieleu, Sedelna, glas 8, Podobia: Porunca cea cu taină…

Lumea cea trecătoare părăsind şi crucea pe umeri luând, pe tine desăvârşit te-ai adus lui Dumnezeu şi ai păstorit turma încredinţată ţie, Sfinte Ierarhe Leontie, purtătorule de Dumnezeu, roagă-te neîncetat pentru pacea sufletelor noastre.

Slavă…, Şi acum…, însăşi podobia: Porunca cea cu taină…

Antifonul întâi, glas 4
Prochimen, glas 4: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?
Toată suflarea…

Evanghelia de la Matei (5,14-19): Voi sunteţi lumina lumii…

Psalmul 50
Slavă…, glas 2

Pentru rugăciunile ierarhului Tău Leontie, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Stih: Miluieşte-mă. Dumnezeule, după mare mila Ta…

Stihira, glas 6

Cuvioase părinte de trei ori fericite, prea sfinţite ierarhe, păstorule cel bun al lui Hristos, mai Marelui păstorilor, ucenice, cel ce ţi-ai pus sufletul pentru fiii tăi, de Dumnezeu purtătorule Leontie, cere cu rugăciunile tale, să ne dăruiască nouă mare milă.

Se pun: Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (de la Paraclis), pe 4 al Sfinţilor Mucenici Cosma şi Damian, pe 4 şi al Sfântului Ierarh Leontie, pe 4 Canonul Sfântului Ierarh Leontie

Cântarea 1, glas 4
Irmosul: Cântare de biruinţă…

Părăsind casa părintească iubitor prea ales al lui Dumnezeu te-ai făcut, cuvioase Leontie, înălţându-ţi sufletul neîncetat cu postul şi cu rugăciunea către primitorul de nevoinţe, Hristos Dumnezeul nostru.

Părăsindu-ţi părinţii trupeşti, părinţi duhovniceşti ţi-ai dobândit în sfânta obşte de la Catedrala Rădăuţilor, şi de la ei ai învăţat smerenia şi râvna neîncetată spre lauda lui Dumnezeu, Căruia roagă-te pentru sufletele noastre.

Slavă…

Stăpânindu-ţi trupul cu înţelepciune, slobozire ai dat sufletului către înălţimile cugetării dumnezeieşti, împărtăşindu-te încă din această viaţă trecătoare de bucuria cea nespusă şi lumina cea neînserată a Împărăţiei lui Dumnezeu.

Şi acum…

Ca ceea ce ai îndrăzneală ca o Maică a lui Dumnezeu, către Cel ce S-a născut din tine, Cuvântul Cel Unul Născut şi împreună fără de început cu Tatăl şi de o fiinţă cu Duhul, rugându-L nu înceta, ceea ce eşti cu totul fără prihană, ca să izbăvească din nevoi, pe cei ce te măresc pe tine, de Dumnezeu Născătoare.

Catavasie: Deschide-voi gura mea…, glas 4

Cântarea a 3-a

Nevoindu-te cu înţelepciune după darul lui Dumnezeu, biruitor asupra patimilor te-ai arătat, pentru aceasta povăţuirea obştii sfintei mănăstiri Laura ţi s-a încredinţat ca să o conduci pe calea mântuirii, păzindu-o de lupii cei răpitori, Sfinte Ierarhe Leontie.

Iscusit păstor duhovnicesc fiind, mai Marele păstorilor Hristos Domnul la altă turmă cuvântătoare, cea a episcopiei Rădăuţilor, te-a chemat, ca să o paşti pe pajiştile dreptei credinţe şi să o adăpi la izvoarele harului Sfântului Duh, fericite Leontie.

Slavă…

Deşi retras de lume în liniştea sihăstriei, cu dragoste ai povăţuit pe calea mântuirii pe toţi cei ce veneau la tine, pentru folosul cel duhovnicesc şi, arhiereu fiind, n-ai încetat nevoinţele sihăstriei prin care te-ai întărit şi luminat în chivernisirea Tainelor lui Dumnezeu.

Şi acum…

Mintea mea cea omorâtă cu păcatele înviază-o cu puterea Celui ce S-a născut din tine, Născătoare de Dumnezeu, şi pe calea vieţii curate o povăţuieşte, ceea ce ai sfărâmat porţile iadului cu Cel născut din Tine.

Sedelna, glas 5

Crucea Domnului ridicând, înţelepte, şi Lui până în sfârşit urmând, mintea către Dumnezeu pururea ai îndreptat-o, şi cu înfrânarea şi ostenelile sihăstreşti te-ai făcut cu adevărat locaş al Sfântului Duh. Pentru aceasta, răsplătire de daruri ai luat, a vindeca bolile şi a izgoni duhurile, de Dumnezeu purtătorule Leontie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă…, Şi acum…, glas 5

Ceea ce eşti mireasă cu totul fără de prihană a Făcătorului, locaş luminat prin fapta bună să mă faci, rogu-te, ceea ce eşti de lumină primitoare Curată: izgoneşte-mi negura patimilor şi împărăţiei celei de sus arhieriei, cu dragoste te-ai plecat ascultării întru cârmuirea Eparhiei Rădăuţilor, încredinţată ţie de Hristos Dumnezeu.

Mulţime de călugări ţi-au urmat în viaţa sihăstrească, dar între aceştia a strălucit cel mai mult Sfântul Daniil Sihastrul, părintele duhovnicesc al măritului Voievod Ştefan al Moldovei, care împreună cu tine se roagă pentru noi toţi.

Slavă…

Chipul duhovnicesc cu totul îmbunătăţit al Cuviosului Daniil Sihastrul tu l-ai rodit, Sfinte Ierarhe Leontie, căci, cu harul lui Dumnezeu, i-ai luminat mintea şi i-ai curăţit inima ca să poată fi cu adevărat părinte duhovnicesc tuturor iubitorilor de Dumnezeu.

Şi acum…

Pe Dumnezeu Cel ce S-a întrupat din tine, cu lucrarea Sfântului Duh, roagă-L să dea iertare de greşeli şi mântuire sufletelor noastre, a celor ce te lăudăm pe tine după adevăr, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 5-a

Locuind în inima ta Hristos, Cel ce toate le vede, fericite, te-a învăţat, luminat şi înţelepţitj şi cunoaşterea gândurilor oamenilor ţi-a dăruit.

Darul tămăduirilor asupra bolilor ţi-a dăruit Hristos şi putere asupra duhurilor celor necurate, înţelepte părinte, că firea biruindu-ţi, darurilor Duhului celor negrăite te-ai învrednicit.

Slavă…

Avându-te rugător fierbinte, folositor şi ajutător către Dumnezeu, fericite părinte, de toate nevoile, de ispite şi de primejdii ne izbăveşte.

Şi acum…

Înălţat-ai cu adevărat firea omenească cea căzută, prin Fiul Cel ce văzut S-a făcut pentru noi, deşi neschimbat în chipul cel dumnezeiesc şi întru o tocmire cu Tatăl, de Dumnezeu Născătoare, fără sămânţă L-ai născut.

Cântarea a 6-a

Ierarh al lui Hristos fiind uns prin Duhul Sfânt, fericite părinte, preoţi ai sfinţit şi pe credincioşi spre mântuire i-ai povăţuit şi, prin acestea, pe Dumnezeu L-ai slujit.

Apărat-ai turma de toată vătămarea potrivnicilor, prea fericite Leontie, şi orice rătăcire de la dreapta credinţă ai făcut-o neputincioasă, cu lumina cuvintelor tale.

Slavă…

Fiind împodobit cu puterea Duhului Sfânt, prea fericite, duhurile cele viclene ale răutăţii le-ai alungat, neputând suferi certarea ta.

Şi acum…

Cel ce a zidit toate cu voirea, Se zideşte voind, din prea curatele tale sângiuri, întărind pe cei ce te cunosc pe tine, Curată, Maica lui Dumnezeu.

Condac, glas 4: Arătatu-te-ai astăzi…

Pe ierarhul lui Hristos, vasul cel prea ales al Duhului Sfânt, care cu înţelepciune şi smerenie s-a nevoit cu privegherea sihăstriei şi cu povăţuirea celor încredinţaţi lui spre mântuire, pe Sfântul Leontie cu cântări duhovniceşti lăudându-l îl cinstim.

Icosul

Bucură-te sihăstrie, că ai rodit pe Leontie, vrednicul ierarh al Bisericii; bucură-te cetatea Rădăuţilor, că păstorul tău cu nevoinţe sihăstreşti şi-a împodobit întreaga viaţă; bucură-te Bucovină, că păstorul tău cel duhovnicesc ţi-a lăsat moaştele sale, în care Duhul Sfânt S-a sălăşluit. Drept aceea, şi noi, pe Hristos, primitorul de nevoinţe, îl rugăm să ne dăruiască pace şi bucuria mântuirii prin rugăciunile sfântului ierarh Leontie, părintele nostru.

SINAXAR

Întru această lună, iulie, ziua întâia, pomenirea Sfântului Ierarh Leontie, episcopul Rădăuţilor.

Acest sfânt purtător de Dumnezeu Leontie, s-a născut din părinţi drept măritori creştini, în oraşul Rădăuţi, la începutul secolului al XlV-lea.

Încă din pruncie mergând cu părinţii săi la biserică a fost cuprins de o mare dragoste faţă de casa lui Dumnezeu, unde, mai apoi, mergea zilnic şi asculta cu toată luarea aminte întreaga slujbă, căutând să se apropie cât mai mult sufleteşte de sfinţiţii slujitori, de cuvioşii părinţi, şi de ostenitorii de la această catedrală voievodală.

Părinţii din obştea catedralei, văzându-l cu atâta dragoste pentru casa lui Dumnezeu şi pentru sfintele slujbe, l-au primit în obştea lor, unde fericitul Leontie în toate arăta râvnă şi smerenie.

Pentru viaţa lui duhovnicească a fost călugărit, primind numele de Lavrentie. Râvna lui pentru nevoinţele duhovniceşti sporea tot mai mult. Luând binecuvântare de la stareţul obştii, s-a îndreptat către un loc sihăstresc, nu departe de Putna, unde erau câţiva sihaştri. Mitropolitul Moldovei de atunci, Iosif Muşat, aflând de această vatră sihăstrească cu rânduială prea frumoasă, a mers şi a sfinţit biserica acelui schit şi o dată cu aceasta, a hirotonit în preot pe cuviosul Lavrentie, numindu-l tot atunci egumen, potrivit dorinţei acelei obşti. Aici, în această cuvioasă obşte, vine să se nevoiască şi cuviosul Daniil Sihastrul, sub povaţa părintelui său duhovnicesc Lavrentie.

Înfiinţându-se scaun episcopal la Rădăuţi, în timpul lui Alexandru cel Bun, nu după multă vreme de la întemeierea Episcopiei Rădăuţilor, cuviosul Lavrentie este chemat la această înaltă vrednicie şi răspundere de ierarh. Primind harul arhieriei, din ascultare, lasă locul nevoinţelor sale sihăstreşti. Arhiereu fiind, nu a încetat nici o clipă nevoinţele duhovniceşti. A hirotonit preoţi şi diaconi, a sfinţit biserici şi a vegheat la păstrarea rânduielilor canonice, păzind scumpătatea şi pogorământul în toate cele rânduite de Biserica lui Hristos spre folosul cel mântuitor al păstoriţilor săi sufleteşti.

După ani mulţi de arhipăstorie, simţindu-se slăbit cu trupul, s-a retras din scaunul arhieresc reîntorcându-se la mănăstirea sa, Laura. Aici, a primit schima cea mare, luând numele de Leontie, nevoindu-se zi de zi şi ducând cu adevărat viaţă de înger în trup, până la trecerea sa la cele veşnice.

Cunoscându-şi dinainte sfârşitul vieţii sale pământeşti, a chemat întreg soborul pentru a le da ultimele sale poveţe părinteşti. A rânduit ca egumen al acestei sfinte mănăstiri pe cel mai apropiat ucenic al său, pe cuviosul Daniil Sihastrul, şi, binecuvântându-l, a adormit în Domnul întru nădejdea învierii şi a vieţii veşnice.
Credincioşii şi fiii lui duhovniceşti, veneau la mormântul său primind binecuvântare şi tămăduiri de tot felul de boli. Curând a fost dezgropat şi dus la Rădăuţi potrivit dorinţei credincioşilor. La racla moaştelor sale venea multă lume, din împrejurimi şi chiar de la mari depărtări, cunoscând darul lui Dumnezeu care se revărsa cu prisosinţă asupra tuturor celor care se rugau cu credinţă.

Amintirea faptelor sale minunate a rămas din generaţie în generaţie până astăzi. Satul Laura, unde a fost mănăstirea în care s-a nevoit sfântul Leontie pe când era egumenul mănăstirii, înainte de a fi chemat la treapta arhieriei, îi poartă numele; acest nume de Laura era numele acelei mănăstiri.

Cu rugăciunile sfântului ierarh Leontie, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a

Pajiştea înflorită a învăţăturilor tale şi viaţa ta cea dumnezeieşte strălucitoare, prea lăudate, înmiresmează simţirile noastre ca o tămâie cu bună mireasmă.

Jertfa şi jertfitor şi prinos te-ai făcut, cuvioase, şi te-ai mistuit cu sârguinţă, ca o ardere de tot lui Dumnezeu, aducându-te jertfă înaintea lui Hristos.

Slavă…

Domnul cerului, întru întărirea credinţei te-a rânduit ca pe o stea care să luminezi lumea cu învăţăturile tale.

Şi acum…

Neschimbându-Se cu Dumnezeirea, Cuvântul S-a deşertat întreg pe Sine şi cu oamenii a vorbit, luând trup din tine, Fecioară.

Cântarea a 8-a

Oglindă nepătată a faptelor bune vădindu-te după cuviinţă, preafericite, arată curate chipurile credinţei şi luminează pe cei ce cântă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Cinstit la chip şi înalt la cuvânt, cumpătat cu viaţa şi tare în credinţă te-ai arătat, sfinte Leontie, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu

Pe Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită o ai preamărit prin faptele tale minunate, ierarhe al lui Hristos, strigând neîncetat: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum…

Pe tine Stăpână, Preacurată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, care ne-ai adus bucuria mântuirii, te lăudăm şi te rugăm să nu ne părăseşti în ziua judecăţii.

Cântarea a 9-a

Ridicându-te cu mintea mai presus de toate, părinte, ai văzut bunătăţile cele pregătite sfinţilor din veci, către care te-ai mutat ca să iei răsplata ostenelilor tale, bucurându-te.

După vrednicia dată ţie de Dumnezeu, ca dintr-un strugure copt, izvorăşti, Sfinte Leontie, vin de nemurire şi haruri de tămăduiri tuturor celor ce cu dreaptă credinţă cer ajutorul tău.

Slavă…

Strălucind cu înţelepciunea şi cu harul, povăţuitorule în cele de taină, reverşi lumina Duhului în mijlocul credincioşilor prin sfinţenia vieţii tale, părinte Leontie; pentru aceasta cu credinţă şi cu dragoste, după vrednicie, cu cântări te fericim.

Şi acum…

Cu glasul arhanghelului cu mare bucurie strigăm ţie, Fecioară: Bucură-te, dezlegarea blestemului; Bucură-te, izbăvirea din tot felul de nevoi; ceea ce ai îndumnezeit pe oameni cu naşterea ta, cea mai presus de cuget

Luminânda

Podobie: Femei auziţi…, glas 2

Stâlp al Ortodoxiei şi arhipăstor înţelept te-ai arătat Leontie, îndreptând turma către păşunile dreptei credinţe, şi cu nevoinţele sihăstriei ţi-ai luminat întreaga ta viaţă, slăvind Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită.

Slavă…, Şi acum…, a Născătoarei.

Înfricoşătoare este minunea că ai născut în chip negrăit, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, pe Cuvântul Cel de o fiinţă, Care a strălucit din Tatăl mai înainte de veci. Pentru aceasta, Stăpână, te mărturisim pe tine cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glas 4

Înţelept păstor te-ai arătat în casa Domnului, ca un măslin roditor din untdelemnul căruia înţelepţeşte ai umplut candela faptelor bune, intrând în ceata sfinţilor cu care împreună te desfătezi în viaţa cea nestricăcioasă şi nematerialnică a celor fără de trup.

Dobândindu-te stea care luminezi, scăpăm de întunericul a toată rătăcirea, prea fericite Leontie, cu învăţăturile şi rugăciunile tale, noi cei ce după datorie te cinstim pe tine.

Îmbogăţindu-ţi sufletul cu fapte bune, învăţător înfrânării te-ai arătat, povăţuitor duhovnicesc al cuvioşilor sihaştri şi Bisericii luminător ai fost, Sfinte Ierarhe Leontie.

Plinit-ai călătoria, părinte înţelepte, credinţa cea dreaptă ai păzit şi ai ajuns în cămările cele cereşti în care ţi s-a gătit cununa cea neveştejită a măririi. Drept aceea, cu rugăciunile tale, îndură-te şi izbăveşte din răutate sufletele noastre.

Slavă…, glas 8

Cu veşmântul arhieriei îmbrăcându-te, sfinte părinte Leontie şi, ca un iconom credincios al harului, înmulţind talantul cel dat ţie, ai păstorit Biserica lui Hristos cu dreptate şi sfinţenie. Pentru aceasta, împodobindu-te cu nevoinţe sihăstreşti, te-ai făcut pildă adevăratei păstoriri şi ai primit în ceruri cununa dreptăţii de la Hristos Dumnezeu, Căruia roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…, Stăpână, Stăpână, primeşte..,

Slavoslovia mare
Ecteniile şi apolisul
Ceasul întâi

LA LITURGHIE

Se pun Fericirile pe 8
4 de la Cântarea a 3-a şi 4 de la Cântarea a 6-a

Prochimen, glas 7: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului, pentru toate câte mi-a dat mie?

Apostolul din Epistola către Evrei (XIII, 17-21): Fraţilor, ascultaţi de conducătorii voştri…

Aliluia, glas 2: Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca cu dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.

Stih: Căci Domnul a ales Sionul şi 1-a ales ca locuinţă Lui.

Evanghelia de la Luca (VI, 17-23): În vremea aceea a stat Iisus la loc şes…

CHINONICUL:
Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

ACATISTUL

După obişnuitul început, se zic:

CONDACELE ŞI ICOASELE:

Condacul 1

Preacuvinciosul ierarh, iubitoruluide nevoinţe duhovniceşti, înţeleptului păstor al turmei celei cuvântătoare încredinţate din voia lui Dumnezeu, folositorului celor bolnavi şi întăritorului dreptei credinţe cu dragoste să-i cântăm: Bucură-te, preacuvioase Părinte Ierarhe Leontie!

Icosul 1:

Auzind glasul Evangheliei – „intraţi pe poarta cea strâmtă şi mergeţi pe calea cea îngustă care duce la viaţă”, din copilărie ai păşit pe această cale luând cu dragoste jugul lui Hristos şi cu totul ai urmat Lui, lepădându-te de sine, pentru care laude ca acestea aducem ţie, sfinte ierarhe Leontie:

Bucură-te, rugătorule fierbinte către Dumnezeu;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale se risipesc uneltirile diavolilor;
Bucură-te, că iubind rugăciunea, teolog te-ai făcut;
Bucură-te, că mintea şi inima pururea către Domnul le-ai avut;
Bucură-te, văzătorule de Dumnezeu;
Bucură-te, că prin rugăciune necontenită, îngerilor te-ai asemănat;
Bucură-te, că nevoinţele tale sihăstreşti cu neîncetate rugăciuni le-ai luminat;
Bucură-te, că rugăciunile tale scară către cer ţi s-au făcut ;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale mângâiere ai dat celor ce veneau la tine;
Bucură-te, că pe cei din primejdii cu rugăciunile tale i-ai izbăvit;
Bucură-te, izbăvitorule de patimele cele trupeşti şi sufleteşti;
Bucură-te, întărirea credincioşilor;
Bucură-te, Sfinte preacuvincioase Părinte Ierarhe Leontie!

Condacul al 2-lea:

Catedrala Rădăuţilor ca un rai duhovnicesc ţi-a fost ţie, părinte prea iubitorule al credinţei ortodoxe; aici cu slăviţii voievozi te-ai unit în sfintele rugăciuni către Dumnezeu pentru Biserica şi ţara strămoşească, cântând neîncetat cu aceştia lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Prea iubitor de linişte sihăstrească fiind, către obştea cea mare a Lavrei te-ai îndreptat, unde nevoindu-te duhovniceşte mintea ţi-ai luminat cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu, pentru care aceste laude aducem ţie:

Bucură-te, omule ceresc în trup pământesc;
Bucură-te, a îngerilor prea minunată privire;
Bucură-te, desfătarea raiului;
Bucură-te, chivernisitorul preaînţelept al Tainelor lui Dumnezeu ;
Bucură-te, a cuvioşilor cunună;
Bucură-te, al lavrei tale ocrotitor;
Bucură-te, al călugărilor prea înţelept îndrumător;
Bucură-te, că pentru curăţia sufletului tău, harul preoţiei ţi s-a dat;
Bucură-te, că pe aceasta cu smerenia inimii ai încununat-o;
Bucură-te, că pe tine jertfă preacurată te-ai adus slujind Sfintele Taine;
Bucură-te, că toată viaţa ta lui Hristos ai dat-o;
Bucură-te, lauda preoţiei lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte preacuvincioase Părinte Ierarhe Leontie!

Condacul al 3-lea:

Cunoscând că vrednicirea slujirii preoţeşti numai oamenilor a fost dată de Dumnezeu, la care îngerii din cer doar cu frică şi cu cutremur privesc, tu cu aceştia pururea ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Primind harul preoţiei odată cu vrednicia de păstor al obştii sfintei mănăstiri Lavra, şi mai mult ţi-ai sporit nevoinţele duhovniceşti, curăţindu-ţi sufletul şi luminându-ţi mintea, pentru care laude ca acestea aducem ţie:

Bucură-te, al mănăstirii Lavra ocrotitor prin sfintele tale rugăciuni ;
Bucură-te, preaînţelepte păstor duhovnicesc;
Bucură-te, părinte bun al celor străini ;
Bucură-te, al dreptei judecăţi învăţător;
Bucură-te, odihna duhovnicească a nevoitorilor;
Bucură-te, lumina călugărilor;
Bucură-te, înţeleaptă călăuză spre mântuire;
Bucură-te, al tainicelor gânduri cunoscător;
Bucură-te, al celor slabi întăritor;
Bucură-te, iscusit învăţător al cumpătării;
Bucură-te, cel ce ai dat iertare spre îndreptare;
Bucură-te, pururea ostenitor întru rugăciune;
Bucură-te, Sfinte preacuvincioase Părinte Ierarhe Leontie!

Condacul al 4-lea:

Precum cerbul doreşte apele curate ale izvoarelor aşa şi tu pururea ai dorit liniştea sfintelor nevoinţe, silindu-te a ajunge, cu darul lui Dumnezeu, la măsura îngerilor, cu care neîncetat ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

În pustie sălăşluindu-te, mulţi ucenici ţi-ai făcut, între care cel mai iubit ţie şi cunoscut nouă a fost Daniil Sihastrul, părintele duhovnicesc al binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, pentru care te lăudăm aşa:

Bucură-te, privighetoarea pustiei;
Bucură-te, ca Moise întru rugăciune;
Bucură-te, cel ce în peştera tainică te-ai nevoit;
Bucură-te, vistiere a rugăciunii inimii;
Bucură-te, a Duhului Sfânt desfătată sălăşluire;
Bucură-te, întru rugăciuni neadormit;
Bucură-te, a postitorilor laudă;
Bucură-te, al pustnicilor înţelept povăţuitor;
Bucură-te, al diavolilor înspăimântător;
Bucură-te, văzătorule de Dumnezeu;
Bucură-te, biruinţa luptătorilor cu patimile stricătoare de suflet;
Bucură-te, purtătorule de Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte preacuvincioase Părinte Ierarhe Leontie!

Condacul al 5-lea:

Retras în liniştea sihăstriei Putnei, cercetat ai fost de călugări şi credincioşi pe care i-ai folosit duhovniceşte, cu darul lui Dumnezeu, Căruia I-ai cântat neîncetat: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Precum lumina aprinzându-se în sfeşnic se pune ca să lumineze celor din casă, aşa şi tu ai fost rânduit ca să luminezi în sfeşnicul slujirii arhiereşti pe toţi cei din casa lui Dumnezeu, Biserica noastră strămoşească. Drept aceea, laude ca acestea aducem ţie:

Bucură-te, arhiereule al lui Hristos;
Bucură-te, cel mare între arhierei;
Bucură-te, îndreptător al credinţei;
Bucură-te, al turmei tale prea iubit părinte duhovnicesc;
Bucură-te, făclie care luminezi pe cei din întunericul păcătelor;
Bucură-te, lauda arhiereilor;
Bucură-te, cel ce ai înjugat viaţa sihăstrească cu slujirea arhierească;
Bucură-te, înţelept întăritor al dreptei credinţe;
Bucură-te, cel ce ai tăiat din rădăcini eresurile drăceşti;
Bucură-te, stâlp neclintit al creştinităţii;
Bucură-te, pilda slujirii preoţiei lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte preacuvincioase Părinte Ierarhe Leontie!

Condacul al 6-lea:

Jugul arhieriei împreună cu cel al vieţii călugăreşti deopotrivă purtând, ai urmat lui Hristos puitorul de nevoinţe, păstorind turma duhovnicească în frica lui Dumnezeu şi cu dragoste părintească cântând neîncetat: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Cunoscând răspunderea slujirii arhipăstoreşti şi văzându-te cuprins de slăbirea puterilor trupului, toiagul arhipăstoriei, cu frica lui Dumnezeu, i-ai încredinţat altuia mai tare şi în sfânta mănăstire Lavra te-ai retras întru privegheri şi nevoinţe duhovniceşti, pentru care laude aducem ţie:

Bucură-te, cel ce prin nevoinţele duhovniceşti vasul sufletului l-ai curăţit;
Bucură-te, că pe acesta l-ai sfinţit cu harul cel de sus;
Bucură-te, templu preacurat al Sfântului Duh;
Bucură-te, că asemănarea cu Dumnezeu ţi-a fost cununa vieţii tale;
Bucură-te, blândule păstor al obştii tale;
Bucură-te, mângâietorule al nevoitorilor;
Bucură-te, cel ce ai agonisit bucuria raiului;
Bucură-te, tămâie înmiresmată prin harul Duhului;
Bucură-te, fierbinte rugător către Dumnezeu;
Bucură-te, cel împreună cu îngerii slujitor lui Dumnezeu;
Bucură-te, chipul bunătăţii;
Bucură-te, Sfinte preacuvincioase Părinte Ierarhe Leontie!

Condacul al 7-lea:

Cunoscând apropierea sfârşitului vieţii tale pământeşti, obştea mănăstirii ai adunat-o în jurul tău şi binecuvântând-o, cu pace te-ai mutat către Dumnezeu, Căruia pururea ai cântat: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Trupul tău cu adevărat templu al Duhului Sfânt l-ai făcut, cu darul lui Dumnezeu, care în mormânt fiind coborât, neîncetat a izvorât dar de vindecări celor ce cu credinţă şi dragoste veneau la mormântul tău, pentru care laude ca acestea aducem ţie:

Bucură-te, izvor nesecat de tămăduiri;
Bucură-te, alinarea celor îndureraţi;
Bucură-te, că viaţa ta de rugăciune călăuză creştinilor s-a făcut;
Bucură-te, că şi după adormirea ta cu dragoste ai fost cercetat de fiii tăi duhovniceşti;
Bucură-te, că pe aceştia în dreapta credinţă i-ai întărit;
Bucură-te, înţeleptule povăţuitor pe calea dreptei credinţe;
Bucură-te, lauda şi cununa obştii mănăstirii Lavra;
Bucură-te, împreună rugătorule cu Daniil Sihastrul;
Bucură-te, de Dumnezeu cuprinsule;
Bucură-te, făclie aprinsă în sfeşnicul slujirii lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte preacuvincioase Părinte Ierarhe Leontie!

Condacul al 8-lea:

Cunoscute fiind darurile lui Dumnezeu revărsate prin tine asupra credincioşilor şi după adormirea ta, cu evlavie, din voia lui Dumnezeu, sfântul tău trup a fost scos din mormânt şi aşezat cu cinste în raclă, spre folosul cel sufletesc al celor ce cu dragoste laudă pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Fiind aduse cu cinste sfintele tale moaşte în catedrala de la Rădăuţi unde cu vrednicie ai arhipăstorit, credincioşii neîncetat au venit la tine sărutând sfintele tale moaşte cu credinţă şi cu dragoste. Drept aceea cântare ca acesta aducem ţie:

Bucură-te, învăţătorule al dogmelor credinţei ortodoxe;
Bucură-te, comoara de mare preţ a credinţei ortodoxe;
Bucură-te, podoaba Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, grabnicule tămăduitor al celor bolnavi;
Bucură-te, limanul lin al celor învăluiţi de multe necazuri;
Bucură-te, îndreptătorul celor greşiţi;
Bucură-te, păzitorul cel neclintit al rânduielii Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, cel ce închizi gurile celor hulitori de Dumnezeu;
Bucură-te, descoperitorul nedreptăţii;
Bucură-te, al credincioşilor tare ajutător;
Bucură-te, tăria oraşelor şi satelor noastre;
Bucură-te, Sfinte preacuvincioase Părinte Ierarhe Leontie!

Condacul al 9-lea:

Adevărat părinte te-ai arătat credincioşilor şi după adormirea ta, că tu împărtăşesti mângâiere şi întăreşti în săvârşirea faptelor bune pe toţi cei ce cu credinţă cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Izvor nesecat de vindecări s-au arătat sfintele tale moaşte tuturor celor care cu credinţă au venit şi au cerut rugăciunile tale bine primite la Dumnezeu, pentru care laude ca acestea aducem ţie:

Bucură-te, părintele orfanilor;
Bucură-te, sprijinitorul văduvelor;
Bucură-te, ajutătorul celor lipsiţi;
Bucură-te, împăciuitorul celor învrăjbiţi;
Bucură-te, nădejdea celor nedreptăţiţi;
Bucură-te, descoperitorul furilor;
Bucură-te, cel ce dai înţelepciune copiilor;
Bucură-te, pacea celor căsătoriţi;
Bucură-te, al bolnavilor doctor fără plată;
Bucură-te, a ostaşilor îmbărbătare;
Bucură-te, al călătorilor ocrotitor;
Bucură-te, Sfinte preacuvincioase Părinte Ierarhe Leontie!

Condacul al 10-lea:

Ierarh luminat cu mintea prin Duhul Sfânt şi părinte cu adevărat te-au arătat faptele vieţii tale, precum cel care pururea ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Teologhisitor cu adevărat ai fost prin rugăciunile tale, neîncetat vorbind cu Dumnezeu, Căruia cu inima şi cu buzele curăţiţi prin harul Sfântului Duh, laude I-ai adus. Drept aceea, şi noi aducem ţie cântarea aceasta:

Bucură-te, lauda arhiereilor;
Bucură-te, povăţuitorule cel bun;
Bucură-te, sabie ascuţită care tai eresurile;
Bucură-te, a credincioşilor bucurie;
Bucură-te, că ruşinezi pe cei vicleni;
Bucură-te, îndreptarea celor rătăciţi;
Bucură-te, trâmbiţa cuvântării de Dumnezeu;
Bucură-te, vestitorul cel tare al Sfintei Treimi;
Bucură-te, candelă nestinsă a credinţei ortodoxe;
Bucură-te, mărgăritarul de mare preţ al dreptei credinţe;
Bucură-te, călăuză înţeleaptă a păstorilor sfinţiti prin harul preoţiei;
Bucură-te, preasfintite slujitorule al harului Sfântului Duh;
Bucură-te, Sfinte preacuvincioase Părinte Ierarhe Leontie!

Condacul al 11-lea:

Sfintele tale moaşte nenumărate faceri de bine au revărsat, prin darul lui Dumnezeu, veacuri de-a rândul, dar vitregia vremurilor a făcut ca acest odor de mare preţ al credinţei noastre să fie luat de cei răi şi dus în locuri necunoscute până astăzi, din voia lui Dumnezeu, Căruia cu dragoste cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Deşi au fost răpite sfintele tale moaşte de cei răi, totuşi a rămas amintirea facerilor tale de bine în inimile credincioşilor din neam în neam, pentru care laude ca acestea aducem ţie:

Bucură-te, doctorul bolnavilor, cărora lesne dai vindecări, cu darul; lui Dumnezeu;
Bucură-te, învăţătorul înfrânării;
Bucură-te, întăritorul postitorilor;
Bucură-te, preacuvioase părinte ierarhe;
Bucură-te, preafericite slujitorule sfinţit;
Bucură-te, vorbitorule cu îngerii;
Bucură-te, că ai slujit lepădat cu totul de cele ale lumi trecătoare;
Bucură-te, că nefurată şi nestricăcioasă comoară ţi-ai agonisit în cer;
Bucură-te, că de cele pământeşti lepădându-te, cele cereşti ai dobândit;
Bucură-te, vistieria milei lui Dumnezeu;
Bucură-te, împreună locuitorule cu îngerii în cer;
Bucură-te, cununa Bisericii;
Bucură-te, Sfinte preacuvincioase Părinte Ierarhe Leontie!

Condacul al 12-lea:

Cetatea Rădăuţilor, întărire în credinţă şi alinare în necazuri pururea te are pe tine, sfinte ierarhe Leontie, pentru care cântă neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Neamuri străine de credinţa ortodoxă şi de ţară, punând stăpânire pe pământul românesc, nu au putut abate de la dreapta credinţă pe fiii Bisericii noastre strămoşeşti avându-te pe tine, sfinte ierarhe Leontie, ocrotitor şi întărire neclintită, pentru care laude ca acestea aducem ţie:

Bucură-te, a noastră tărie sufletească;
Bucură-te, zidul cel neclintit al credinţei noastre ortodoxe;
Bucură-te, a noastră binecuvântare;
Bucură-te, grabnic ajutătorule;
Bucură-te, a Rădăuţilor cunună;
Bucură-te, a Bucovinei laudă;
Bucură-te, împreună rugător cu Daniil Sihastru şi Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt;
Bucură-te, ierarhul cel prea ales al lui Dumnezeu;
Bucură-te, părintele nostru duhovnicesc;
Bucură-te, odrăslia preacurată a Duhului Sfânt pe pământul Bucovinei;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale în dreapta credinţă ne păstrăm;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale pe vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi biruim;
Bucură-te, cununa Bisericii noastre strămoşeşti;
Bucură-te, Sfinte preacuvincioase Părinte Ierarhe Leontie!

Condacul al 13-lea:

O, preacuvioase Părinte ierarhe Leontie, cununa Bisericii lui Hristos şi lauda credinţei noastre strămoşeşti, izbăveşte-ne din orice primejdie şi roagă pe milostivul Dumnezeu să păstreze pe toţi fiii neamului nostru românesc în dreapta credinţă, în unirea dragostei şi tăria nădejdii împlinirii dorinţei noatre sfinte de a trăi în pace împreună, mulţumind pururea lui Dumnezeu pentru toate şi cântându-I: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zic iarăşi
Icosul 1: „Auzind glasul Evangheliei ” şi
Condacul 1: ” Preacuvinciosul ierarh,…”

Rugăciune:

Sfinte preacuvioase părinte Ierarhe Leontie, primeşte smerita noastră rugăciune, precum Mântuitorul a primit cei doi bani ai văduvei, şi cere pentru noi dar şi putere, ca toate poftele trupeşti călcând, să vieţuim în bună cinstire şi curăţie, agonisind iertare de păcate şi trecere fără primejdie în ceasul morţii, şi când vom trece noi întru nădejdea Învierii spre viaţa de veci, pururea să ne desfătăm de preafericita faţă a lui Dumnezeu Celui în Treime închinat şi slăvit, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(şi se face otpustul obişnuit).

SFINTE MOAŞTE

Părticele din Moaştele Sfântului se află la:

Mănăstirea Bogdana din Rădăuţi, jud. Suceava.

Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți (sec. XIV-XV)

Sfântul Ierarh Leontie s-a născut în nordul Moldovei, nu departe de Rădăuți. Părăsind casa părintească, și-a închinat viața lui Hristos, primind numele de Lavrentie, și a întemeiat o mănăstire în satul numit astăzi Laura, adică Lavra, nu departe de Mănăstirea Putna. Aici a dus viață pustnicească împreună cu ucenicii săi, printre care cel mai vestit era Cuviosul Daniil Sihastrul, care s-a învrednicit să fie duhovnicul fericitului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt.

Cu rânduiala lui Dumnezeu, Sfântul Leontie a fost hirotonit episcop al Rădăuților, unde s-a nevoit cu multă osârdie să vestească Evanghelia lui Hristos și să tragă pe toți la calea mântuirii.

Ajungând la adânci bătrâneți, și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, fiind plâns de tot poporul pentru dragostea și blândețea lui. Ucenicii săi i-au așezat sfintele sale moaște în pronaosul Mănăstirii Bogdana din Rădăuți.

Aici mulți bolnavi și suferinzi dobândeau sănătate și împlinirea cererilor lor. Veneau credincioși, atât din împrejurimi, cât și de departe, încât vestea minunilor cuviosului se răspândise chiar și peste hotarele Moldovei.

Un învățat teolog de la Kiev, Ieromonahul Zaharia Kopystenski, enumerând sfinții ortodocși din țările vecine, scria în anii 1621-1622 în cartea sa Palinodia: La români, în Rădăuți, în Episcopie, Sfântul Leontie, făcătorul de minuni, zace cu trupul întreg.

La 1 iulie, ziua de prăznuire, se făcea mare pelerinaj la moaștele sfântului. În tradiția populară se păstrează și astăzi un cântec al bătrânilor, în care se cinstea Sfântul Leontie:

“Soarele răsare
Slujba-i slujba mare,
Sânta mănăstire
Plină-i de omenire.
Moaștele lucesc,
Bine-amirosesc;
Câți îs lângă ele
Scapă de boli rele.
Câți din Rădăuți
Scapă de boli iuți”.

În anul 1639, o ceată de tâlhari a furat racla cu moaștele sfântului, dar pelerinajele credincioșilor au continuat până în 1783, când ocupanții austrieci au desființat Mănăstirea Bogdana.

Moaștele Sfântului Leontie de la Rădăuți împreună cu ale Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava au întărit în credință și au alinat suferințele sufletești ale creștinilor moldoveni timp de peste două secole. După răpirea lor, Dumnezeu a binecuvântat Moldova cu alt odor de mare preț, racla Cuvioasei Parascheva, adusă în vara anului 1641.

SCRIERI

Sfântul Ierarh Leontie, odorul de mult preţ al cetăţii Rădăuţilor
Adrian Agachi / în Ziarul Lumina – Miercuri, 01 Iulie 2009

La 1 iulie Biserica pomeneşte pe Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi, unul dintre primii cuvioşi vieţuitori în pământul Moldovei la sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul celui următor. Datorită vieţii alese şi rugăciunilor sale care aveau darul vindecării de boli şi neputinţe, evlavia populară l-a cinstit ca pe un adevărat sfânt încă din timpul vieţii, păstrându-i cu mare cinste moaştele după ce s-a mutat la Domnul. Astfel, în lucrarea „Palinodia“, alcătuită de teologul ucrainean Zaharia Kopistenski prin anii 1621-1622, se aminteşte că, „la Rădăuţi, în episcopie, Sfântul Leontie, făcătorul de minuni, zace cu trupul întreg“, la moaştele sale având loc, an de an, la 1 iulie, un pelerinaj.

Despre Sfântul Leontie Tradiţia spune că s-a născut în nordul Moldovei, nu departe de Rădăuţi, într-o familie creştină evlavioasă. În cetatea Rădăuţilor, Biserica „Sfântul Nicolae“ a fost zidită de Voievodul Bogdan I (1359-1365), ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru izbânda în luptele purtate pentru a pune bazele unui stat liber şi independent la răsărit de Carpaţi, în Ţara Moldovei. Acest lăcaş a fost mediul în jurul căruia Cuviosul Leontie a învăţat carte şi a deprins dragostea pentru cele sfinte, locul în care a făcut primii paşi către tainele lui Dumnezeu. Aici avea să ucenicească pe lângă cuvioşii sihaştri ce se nevoiau în pădurile seculare de pe valea Putnei, ducându-le acestora hrană trupească şi primind în schimb hrană spirituală. Văzând frumuseţea vieţii monahale, a ales calea Mănăstirii Bogdana, a cărei obşte s-a format tocmai în jurul ctitoriei voievodale a Bisericii „Sfântul Nicolae“, la umbra căreia crescuse. La tunderea în monahism a primit numele Lavrentie, adunând în jurul său numeroşi ucenici ce l-au ales drept îndrumător. După primirea harului preoţiei, Cuviosul Lavrentie s-a retras în Codrii Rădăuţilor, continuându-şi viaţa de sfinţenie în sihăstrie.

Schitul lui Lavrentie – prima sihăstrie cunoscută în nordul Moldovei

Către sfârşitul secolului al XIV-lea, Cuviosul Lavrentie, împreună cu ucenicii săi, a înălţat o biserică din lemn într-o poiană, a ridicat chilii şi a pus rânduială de slujbă sihăstrească într-un schit, ce avea să fie numit „Schitul lui Lavrentie“ sau „Schitul Laura“. Auzind acestea, mitropolitul Moldovei, Iosif Muşat, a sfinţit biserica ridicată, numind pe Cuviosul Lavrentie stareţ al schitului şi părinte duhovnicesc al tuturor sihaştrilor ce se nevoiau pe valea Putnei. Pravila hotărâtă de egumenul Lavrentie pentru obştea lavrei era următoarea: hrană o singură dată în zi, la asfinţitul soarelui, afară de sărbători; somn de trei-patru ore pe noapte, iar de la miezul nopţii până dimineaţă – priveghere în biserică, după rânduiala Sfântului Munte şi tradiţia pustnicească. Ziua, monahii se îndeletniceau cu „rucodelia“, acel lucru de mână specific Patericului, ce împletea munca fizică şi rugăciunea inimii. Din secolul al XVII-lea, vechiul schit devine metoc al Mănăstirii Putna, iar, ulterior, biserica schitului avea să devină biserică de parohie. Pe locul unde a fost „Sihăstria lui Lavrentie“, astăzi se află satul Laura, comuna Vicovul de Sus, din judeţul Suceava.

Cuviosul Daniil Sihastrul, ucenic al Sfântului Leontie

Pe când era în Mănăstirea „Sfântul Nicolae“ din Rădăuţi, Cuviosul Lavrentie şi-a apropiat drept ucenic pe un tânăr, Dumitru, care la vârsta de 16 ani a ales să intre în monahism, primind numele David. Ieromonahul David avea să-şi urmeze învăţătorul la schitul întemeiat de acesta în liniştea Codrilor Rădăuţilor. După ce a vieţuit o perioadă în Mănăstirea Sfântului Lavrentie, a primit de la egumen binecuvântare şi a îmbrăcat marele şi îngerescul chip al schimniciei, primind schima cea mare şi schimbându-i-se numele din David în Daniil. Cu puţin timp înainte de anul 1450, s-a retras în codrii de pe valea pârâului Secu, unde s-a nevoit timp de paisprezece ani, iar mai apoi, în nordul Moldovei, aproape de Putna, pe malul pârâului Viţeul, unde dăinuieşte până astăzi chilia-i dăltuită în piatră. Şi spune Tradiţia că nu erau alţi sihaştri mai sporiţi decât Lavrentie şi fiul său duhovnicesc, Daniil, căci amândoi s-au învrednicit de la Dumnezeu cu darul mai înainte-vederii şi al facerii de minuni, alergând la ei numeroşi bolnavi pentru a afla vindecare.

Cuviosul Lavrentie, de la cârja arhierească la marea schimă monahicească

Prin strădania domnitorului Alexandru cel Bun, s-a întemeiat Episcopia Rădăuţilor, biserica Mănăstirii „Sfântul Nicolae“ devenind, astfel, Catedrală episcopală. Şi rămânând vacant scaunul arhieresc, mitropolitul Sucevei, clerul şi credincioşii au ales episcop al Rădăuţilor pe Cuviosul Lavrentie. Întors la mănăstirea sa de metanie acum ca arhiereu, şi-a continuat viaţa de priveghere monastică împletită cu slujirea Bisericii, împlinindu-şi datoria de arhipăstor al sufletelor credincioşilor din eparhie. Simţindu-se departe de liniştea sihăstriei şi fiind înaintat în vârstă, a decis să se retragă din scaunul episcopal şi să se întoarcă în mijlocul ucenicilor săi.
Reîntors în obştea Schitului Laura, al cărei organizator era, Cuviosul s-a mai ostenit câţiva ani în post şi rugăciune, ajungând la măsura desăvârşirii. Având darul de a-şi cunoaşte dinainte sfârşitul, a cerut să primească marea schimă monahală, primind numele de schimonahul Leontie. Şi adunând pe fiii săi duhovniceşti, le-a dat multe sfaturi şi le-a rânduit egumen şi părinte spiritual pe Cuviosul Daniil Sihastrul, ucenicul său. Şi sărutându-i cu pace, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, fiind înmormântat de ucenicii săi în biserica din lemn a Schitului Laura, unde au început să aibe loc minunate vindecări de boli.

„Canonizat“ de evlavia populară

Vestea minunilor ce se săvârşeau la mormântul fericitului Leontie de la Laura s-a răspândit în întreaga ţară, credincioşii ajungând a cere mitropolitului Moldovei să accepte scoaterea din pământ a odoarelor duhovniceşti şi strămutarea lor în Catedrala episcopală de la Mănăstirea „Sfântul Nicolae“ (Bogdana) din Rădăuţi. În dangăt de clopote şi în cântări de laudă, mulţime de clerici şi credincioşi au purtat moaştele Sfântului Leontie către Catedrala episcopală, aşezându-le în partea dreaptă a naosului. Zi de zi, oamenii în nevoi îşi aflau alinarea şi izbăvirea din necazuri, închinându-se pentru mijlocirea Sfântului către Dumnezeu. Drumul vechii catedrale muşatine a fost numit, în popor, „Drumul Sfântului“, bătut de credincioşi în pelerinaje şi procesiuni, la nevoie.

Tradiţia mărturiseşte că Sfântul Leontie era prăznuit la 1 iulie, zi în care, după săvârşirea Sfintei Liturghii, se oferea o masă pentru pelerini, săraci şi orfani, cunoscută în popor sub numele de „praznicul Sfântului“. Timp de două secole, cetatea Rădăuţilor şi-a cinstit ocrotitorul, de pe la anul 1430 până la 1639, când oraşul a fost prădat de tâlhari, iar sfintele moaşte au fost tăinuite. Legenda spune că monahii, aflând de apropierea tâlharilor, au ascuns moaştele Sfântului chiar sub locul unde erau depuse, în naos, în faţa tabloului votiv al ctitorilor mănăstirii. Ziua de 1 iulie a fost prăznuită cu aceeaşi evlavie, pelerinajul credincioşilor a continuat an de an, până în vara anului 1783, când stăpânirea austriacă a desfiinţat Mănăstirea Bogdana, transformând-o în biserică de parohie. Fără obştea călugărilor care sporea cultul Sfântului cu rugăciune continuă, vechea tradiţie s-a pierdut, păstrându-se doar reminiscenţe în evlavia bătrânilor, în poveşti populare sau în folclorul local.

O serie de cercetări arheologice efectuate între anii 1974-1977 aveau să scoată la iveală odorul de mare preţ, care nu părăsise nici o clipă lăcaşul în care Sfântul Leontie a învăţat carte şi a primit voturile monahale şi cârja arhierească.

Abia în anul 1991 moaştele Sfântului Leontie au putut fi aşezate într-o raclă, la loc de cinste, pentru a fi venerate de credincioşi, conform Tradiţiei de veacuri.
Ceea ce credincioşii au cinstit de secole, Biserica a confirmat. Astfel, în şedinţa de lucru din 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea oficială a Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuţi şi includerea sa în calendarul creştin ortodox, cu data de prăznuire 1 iulie.

Sursa:sfintiromani.ro

2 comentarii la „1 iulie: SF. LEONTIE DE LA RĂDĂUŢI (Viaţa, Slujba, Acatistul, Moaşte, Scrieri)

  1. Janet Leontie Methot

    I may be related to St. Leontius and would like to know where I can find further personal information (dob, baptised name, dod, parents names, etc.) I appreciate and and all referrals. Also, English would be helpful as the translation software does not do justice to the meanings of some words.
    Thank you very much.

  2. Ana Elisabeta

    :)) Un robot de spam a pus ochii pe Sf. Leontie! Nu te obosi, robot de spam, comorile Sfantului Leontie sunt in ceruri…

Comentariile sunt închise.