Acesta era din Atena, din neam grecesc, și fu mai înainte filosof, iar mai apoi creștin. Mergând la Roma și fiind aflat de bună trebuință Bisericii lui Hristos pentru înțelepciunea sa și pentru viața sa cea îmbunătățită, fu ridicat pe treptele rânduielii bisericești.

Deci, în vremea aceea, primind cununa muceniciei sfântul Ștefan, arhiepiscopul Romei (clic aici, pomenit la 3 august) din acea vreme, sfântul Sixt fu ridicat pe scaunul arhieresc în locul său, ca la moarte sigură, căci în acele vremi nu era arhiepiscop pe care să-l fi ocolit paharul pătimirii.

Sfântul Sfințit Mucenic Ștefan, arhiepiscopul Romei (pomenit la 3 august)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

După înfrângerea perșilor, împăratul Deciu se întoarse la Roma biruitor și cu dănțuire. Atunci sfântul Sixt și clerul său fură prinși de Valerian, eparhul Romei, și închis în temnița poporului dimpreună cu alți creștini. Pe când sfântul ierarh se afla în temniță, fură munciți pentru Hristos iar mai apoi uciși doi boieri persani, Avdon și Senis. Apoi Valerian porunci să-l aducă noaptea pe sfântul Sixt dimpreună cu diaconii Felichisim și Agapit dinaintea sa și a împăratului întru-una din capiștile idolești din cetate.

Văzând neclintirea ierarhului, împăratul îl îndemnă:

– Îţi cruţăm bătrâneţile, dar cruţă-te şi tu pe tine însuţi şi te îngrijeşte de clerul tău, ca să-l izbăveşti de la moarte.

Însă sfântul Sixt îi răspunse:

– Până acum m-am cruţat şi mă cruţ şi îngrijesc de clerul meu, ca să pot să-i răpesc şi să-i izbăvesc pe toţi împreună cu mine din adâncul morţii veşnice.

Văzându-l în legături, sfântul arhidiacon Lavrentie (clic aici, pomenit tot în această zi de 10 august) strigă către dânsul:

– Părinte, unde te duci fără fiul tău? O, sfinte arhiereu, unde te grăbeşti fără arhidiaconul tău? Tu niciodată nu ai adus jertfă fără mine! Ce a găsit mila ta părintească neplăcut la mine? Dacă am fost părtaş cu tine întru lucrarea dumnezeieştilor Taine ale lui Hristos, pentru ce să nu fiu părtaş cu tine şi în vărsarea sângelui pentru Hristos? Ia-mă cu tine, părinte!

Sfântul Mucenic Lavrentie, arhidiaconul Romei (10 august)

(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul ierarh îi răspunse:

– O, fiule, nu te las, ci te păzesc spre mai mari chinuri pe tine; pentru că cele mai mari nevoinţe te aşteaptă pe tine pentru credinţa în Hristos. Eu ca un bătrân ies la lupta cea mai uşoară, iar ţie ţi se cuvine să arăţi biruinţă şi dănţuire mai slăvită împotriva chinuitorului. Deci nu plânge; să ştii că, după trei zile de la sfârşitul meu, vei merge după preotul tău şi nu-ţi este de trebuinţă să fiu şi eu de faţă, ca şi cum aş fi spre ajutor. Ilie a lăsat pe Elisei şi nu i-a luat puterea facerii de minuni. Mergi deci până la vremea aceea şi avuţiile bisericeşti să le împarţi săracilor şi celor ce au trebuinţă după socoteala ta.

Mai apoi, fiind dus în capiştea lui Marte ce se afla în afara zidurilor cetăţii, sfântul Sixt zise către acea capişte:

– Să te sfărâme pe tine Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu!

Iar creştinii zicând „Amin”, îndată se făcu mare cutremur şi căzu o parte din capişte sfărâmând idolul dintr-însa.

Atunci sfântul Lavrentie strigă către dânsul:

– Nu mă lăsa pe mine, părinte, că acum am împărţit vistieria ce mi-ai încredinţat-o.

Iar ostașii, auzind de vistierie, îl prinseră pe sfântul Lavrentie și-l ținură legat, iar pe sfântul Sixt dimpreună cu cei doi diaconi îi tăiară dinaintea acelei capiști de sub munte, iar trupurile lor le lăsară neîngropate.

După ce se făcu noapte, merseră preoții, diaconii și ceilalți creștini și luând cinstitele trupuri le înmormântară cu adâncă evlavie. Pătimirile sfântul ierarh se petrecură în anul 258, până acum mijlocind dinaintea Tronului Ceresc pentru cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

Sursă: http://sfintisiicoane.wordpress.com