Sfântul Mucenic Codrat din Corint și cei cu dânsul, Ciprian, Dionisie, Pavel, Anecton şi Crescent, Grecia
Sfântul Mucenic Codrat
Miniatură dintr-un Minei pe tot anul din prima jumătate a veacului al XVI-lea aflată la Muzeul Recklinghausen, Germania
În vremea unei persecuţii împotriva creştinilor, în veacul al III-lea, o creştină evlavioasă cu numele Rufina fugi din Corint să se ascundă în munţi, ca să scape de urmăritori. Acolo născu un fiu, Codrat, după care ea își dădu sufletul în mâinile Domnului. Prin putarea de grijă a Domnului, copilul fu ţinut în viaţă, fiind hrănit în mod miraculos: un nor apărea deasupra lui şi îi picura rouă dulce în guriţă.
Sfântul Codrat îşi trăi copilăria şi tinereţea în sălbăticie. În adolescenţă el cunoscu nişte creştini de la care învăţă despre adevărata credinţă. Codrat studie gramatica şi arta medicinii, având mare succes. Dar, cel mai mult timp şi-l petrecea în singurătate, prin munţi, în rugăciune şi gândul la Dumnezeu. Anii treceau şi mulţi prieteni şi ucenici îl căutau pentru un cuvânt de învăţătură. Printre aceştia erau Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel, Crescent şi mulţi alţii.
Din porunca păgânului împărat Decius (249-251), prefectul militar Iason sosi la Corint ca să tortureze şi să ucidă pe creştini. Fiind cel mai în vârstă dintre ei, sfântul Codrat vorbi în numele tuturor, apărând cu demnitate credinţa în Hristos Mântuitorul, după care fu supus torturii. În ciuda suferinţelor inumane, el îi încuraja pe alţii, spunându-le să nu le fie frică şi să-şi apere cu tărie credinţa.
Iason, văzând că nu-i poate convinge pe nici unul să se lepede de Hristos, îi aruncă pe toţi la fiarele sălbatice să fie sfâşiaţi de vii. Însă fiarele nu se atinseră de ei. Atunci, Iason porunci să-i lege de picioare la trăsuri şi să-i tragă prin tot oraşul şi mulţi oameni din mulţime aruncau în martiri cu pietre. În cele din urmă aceştia fură condamnaţi la decapitare cu sabia. La locul execuţiei, aceştia cerură puţin răgaz pentru rugăciune şi unul câte unul îşi plecară capetele sub sabie.
(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im4177.jpg)
Ucenicii sfântului Codrat care mai rămaseră în viață, suferiră şi ei pentru Hristos: un alt Dionisie fu înjunghiat noaptea; Victorin, Victor şi Nichifor fură zdrobiţi într-o presă mare de piatră; lui Claudiu i se tăiară mâinile şi picioarele; Diodor fu aruncat în foc; Serapion fu decapitat, iar Papiu şi Leonid fură înecaţi în mare. Urmând pilda lor, multe femei creştine aleseră să sufere de bună voie pentru Hristos.
+ * + * +
Sfeșnicul cel cu șase lumini al mucenicilor Tăi, Doamne, cu untdelemn tainic fiind adăpat a împuținat noaptea închinării la idoli și a luminat pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii Tale.
Fără învăluire ați trecut norul chinurilor, mucenicilor, și ați dobândit liniștea cea de sus, făcându-vă limanuri și solitori preafierbinți pentru credincioși.
Racla moaștelor tale, Codrat, ca un vas duohnicesc purtător de mir, izvorăște miruri de tămăduiri, care îndepărtează mirosul urât al patimilor și ard, cu dumnezeiasca pronie, taberele demonilor.
Ca niște ziduri întărite a dobândit Corintul moaștele voastre cele cinstite și ca o casă de sănătate fără de plată biserica voastră, în care oricine vine cu credință scapă de dureri și de patimi.
Rănile voastre cele mucenicești împrăștie mireasmă plină de har și sângele vostru varsă izvoare prin dumnezeieascul Duh și vindecă patimile sufletelor; pe care, cu vrednicie, să le lăudăm.
Toți prăznuim pătimirea voastră ca pe o zi de sărbătoare, purtătorilor de chinuri; căci, întru aceasta cununa nestricăciunii primind vă faceți fii ai luminii și ai zilei, dănțuind în jurul scaunului Împăratului tuturor. (Din Canonul Sfinților ce se citește la Utrenie)
+ * + * +
Miniatură dintr-un Minei rusesc pe martie de la începutul veacului al XVII-lea
