Viaţa Cuviosului Paisie

*

Sa prinda sensul cel mai adanc al vietii. “Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu…”.

De aici porneste simplitatea si orice infruntare corecta a lucrurilor.

Să-l lăudăm toţi credincioşii într-un glas, pe cel trimis de Dumnezeu în aceste vremuri de cernere, spre mângâierea şi îndrumarea noastră,Pe cel ce s-a nevoit în chip bineplăcut Stăpânului, arzând de dragoste pentru întreaga lume,Pe Paisie mult minunatul, care inima şi-a pus pentru noi şi pentru mântuirea noastră,Şi să-i cântăm cu mulţumire zicând: Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă! (Troparul)

 * * *

• Părintele Paisie Aghioritul: Soţii trebuie să aibă dragoste curată între ei…
• ÎNTÂMPLĂRI CUTREMURĂTOARE CU PĂRINTELE PAISIE AGHIORITUL
• DACĂ NU IA AMINTE OMUL, DIAVOLUL ÎI FURĂ OSTENEALA
• PAISIE AGHIORITUL: DE UNDE VINE STRESUL?
• Cuviosul Paisie Aghioritul: CU CÂT CÂRTEŞTE CINEVA MAI MULT, CU ATÂT SE DISTRUGE PE SINE
• CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL: DEPĂRTAREA DE DUMNEZEU ESTE IAD
• O MINUNE RECENTĂ A STAREŢULUI PAISIE AGHIORITUL ÎN ARGOLIDA – GRECIA
• Cuviosul Paisie Aghioritul: PENTRU CA INIMA SĂ VI SE FACĂ GRĂDINĂ DE FLORI, PLANTAŢI ÎN EA GÂNDURI BUNE

• Cuviosul Paisie Aghioritul: DOMNUL CEARTĂ PE CEL PE CARE ÎL IUBEŞTE (DESPRE ÎNCERCĂRI)
• FERICIRILE PĂRINTELUI PAISIE
• CUV. PAISIE AGHIORITUL: NU AVEM LINIŞTE FIINDCĂ NU NE ÎNGRIJIM DE VIAŢA ADEVĂRATĂ
• CE ESTE DRAGOSTEA ŞI CUM ÎNŢELEGEM SĂ IUBIM – PAISIE AGHIORITUL
• STAREŢUL PAISIE AGHIORITUL «PLEDEAZĂ» ÎN FAVOAREA MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU – Ο ΠΝΕΥΜΑΤΟΦΟΡΟΣ ΓΕΡΩΝ ΠΑΪΣΙΟΣ «ΣΥΝΗΓΟΡΕΙ» ΥΠΕΡ ΤΟΥ ΜΗΤΡΟΠΟΛΙΤΗ ΠΕΙΡΑΙΩΣ (RO, GREEK)

Naşterea în Farasa Capadociei
Stareţul Paisie, după numele său de mirean Arsenie Eznepidis, s-a născut în Farasa Capadociei – Asia Mică, la 25 iulie 1924, de ziua adormirii Sfintei şi Dreptei Ana, din părinţi evlavioşi. Tatăl său se numea Prodromos şi era conducătorul locuitorilor Farasei. Pe mama sa o chema Evloghia (mai târziu, în Koniţa, o strigau Evlampia).
Copilăria în Koniţa
În Farasa, pe 7 august 1924, cu puţină vreme înainte de plecarea lor înspre Grecia (odată cu schimbul de populaţie de după primul război mondial), a fost botezat de către Sfântul Arsenie Capadocianul, care i-a pus la botez numele său. Pe 14 septembrie 1924 părinţii lui ajunseră în portul Pireu. După ce au trecut prin multe greutăţi şi neajunsuri, zăbovind o scurtă vreme şi în Kerkira, s-au stabilit în Koniţa, unde micuţul Arsenie a terminat şcoala primară. Până să meargă în armată, a lucrat ca tâmplar.
În 1945, s-a înrolat în armată, unde s-a distins prin integritatea caracterului său, prin spiritul de sacrificiu, prin vitejie şi prin însemnatul prinos de jertfă adus patriei, pe durata acţiunilor militare din timpului războiului civil. A fost lăsat la vatră în anul 1950.
Plecarea în Sfântul Munte
După îndeplinirea serviciului militar, a vizitat Sfântul Munte, dar nu a putut rămâne aici. Revine şi se stabileşte definitiv în Athos (la Sfânta Mănăstire Esfigmenu) în 1953. Acolo, în 1954, a fost rasoforit şi a luat numele de Averchie. În 1956, din pricina unor felurite situaţii, a fost silit să plece de la această mănăstire, cu binecuvântarea părintelui său duhovnicesc, şi să meargă la Sfânta Mănăstire Filotheu, unde vieţuia ca monah şi un unchi de-al său.
Primirea îngerescului chip monahal
Pe 3 martie 1957, stareţul lui, îl făcu „stavrofor”, dându-i Schima mică cu numele de Paisie, în cinstea Mitropolitului Paisie al II-lea Cezareanul, cu care era şi compatriot. În 1958 se mută la Sfânta Mănăstire a Naşterii Maicii Domnului, la Stomio – Koniţa, unde a rămas până în 1962. Prezenţa lui aici a fost binefăcătoare pentru întreaga regiune. În 1962, a plecat în peninsula Sinai şi a locuit la Chilia Sfinţilor Galaction şi Epistimi. În 1964, a revenit la Sfântul Munte şi s-a stabilit la Schitul Ivironului, la Chilia Sfinţilor Arhangheli. Atunci s-a legat şi mai mult duhovniceşte de sfântul stareţ Tihon, rus de neam, care se nevoia la Chilia Cinstita Cruce a Sfintei Mănăstire Stavronikita. Acesta îi dădu Schima mare la 11 ianuarie 1966.

Părintele Paisie cel iubitor de Hristos
În 1966, s-a îmbolnăvit şi a fost internat mai multe luni în Spitalul Papanicolau din Tesalonic, unde i-a fost extirpată o mare parte dintr-un plămân, din cauza existenţei unor bronşectazii (dilataţie a bronhiilor). Pe durata bolii l-au slujit măicuţele de la Mănăstirea Sfântul Ioan Evanghelistul şi Teologul de la Suroti, care în acea vreme încă nu erau călugăriţe. De atunci, simţind o mare recunoştinţă faţă de aceste surori, pentru sprijinul lor, s-a angajat să le ajute la însemnata lucrare duhovnicească pe care tocmai o începeau, ridicarea Sfintei Mănăstiri. Odată cu temeliile clădirilor, a pus şi temeliile cele duhovniceşti. Astfel, Stareţul s-a legat mult de Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul, pe care a iubit-o şi pe care nu a părăsit-o nici după adormirea sa.
Revenirea în Sfântul Munte
Pe la sfârşitul lui 1967, s-a dus la Katunakia (Muntele Athos) şi s-a stabilit la Chilia Sfântului Ipatie a Mănăstirii Marea Lavră. În 1968, a mers la Sfânta Mănăstire Stavronikita, unde a ajutat la trecerea acesteia de la viaţa idioritmică la cea chinovială, precum şi la punerea bazelor duhovniceşti ale noii obşti. Pe 10 septembrie 1968 a adormit în Domnul duhovnicul Stareţului, cuviosul Tihon. L-a slujit în ultimele zile ale sale şi, ascultându-i dorinţa, i-a urmat peste puţin timp (în 1 martie 1969) la Chilia Sfânta Cruce, unde a rămas până în 1979. În mai 1979, s-a înscris ca monah aparţinând de Sfânta Mănăstire Kutlumuş şi a preluat Chilia Naşterii Maicii Domnului – Panaguda, locul pe unde au trecut şi au primit ajutor mii de suflete.
Îmbolnăvirea şi ultimii ani ai vieţii Cuviosului
Cam de prin 1988, a început să aibă probleme cu intestinul. Hemoragia sporea, atât în cantitate, cât şi în frecvenţă, astfel încât în 1993 starea lui se înrăutăţise mult. Situaţia a continuat până în octombrie 1993. Pe 4 noiembrie / 22 octombrie 1993, a ieşit pentru ultima oară din Sfântul Munte, pentru a fi prezent, ca de obicei, la privegherea sărbătorii Sfântului Arsenie (10 noiembrie), la Mănăstirea „Sfântul Ioan Evanghelistul” Suroti. Acolo a rămas pentru puţin timp şi a hotărât să se întoarcă în Sfântul Munte. În vreme ce se pregătea de plecare, starea sănătăţii sale s-a înrăutăţit brusc. I s-a descoperit o tumoare canceroasă la intestinul gros şi s-a luat hotărârea de a fi operat pe data de 4 februarie 1994. A stat internat la Spitalul Theaghenio (Tesalonic) timp de 10 zile, după care a fost adus să se refacă la Mănăstirea Suroti. Însă starea sănătăţii sale s-a înrăutăţit şi mai mult din cauza metastazelor localizate la ficat şi plămâni. Pe la sfârşitul lui iunie 1994, doctorii l-au anunţat că, omeneşte vorbind, îi mai rămăseseră cam două-trei săptămâni din viaţă.
Adormirea sa întru Domnul
Pe 12 iulie 1994, la ora 11 noaptea, într-o zi de marţi, Stareţul şi-a dat cuviosul lui suflet în mâinile Domnului. A adormit şi a fost înmormântat la Sfânta Mănăstire a Sfântului Ioan Teologul de la Suroti (Tesalonic), potrivit dorinţei sale. Mormântul său a devenit o nouă scăldătoare a Siloamului pentru mulţimile care vin zilnic aici într-un şuvoi nesecat.

Acatistul Cuviosului Paisie (canonizarea Fericitului stareţ se află în curs de desfăşurare)

Sursa: aici.