Sfântul Nou Mucenic Teodor din Dardanele, Turcia
(2 august)
Acesta s-a născut în satul Ofrinion din ținutul Hellespont (Dardanele). Părinții săi, Gheorghe si Kiriaki, l-au crescut în evlavia dreaptei credințe.
Când Teodor crescu, se mută în orașul Tsamak Kale (Çanakkale) din apropiere și intră ucenic la un negustor de susan. Mai apoi plecă de la acel negustor și își deschise propriul negoț cu susan.
Teodor fu zărit de un musulman bogat care văzându-i chipul frumos, se gândi să-i dea de soție pe singura sa fiică, făcându-l moștenitor, dacă își va lăsa credința ortodoxă.
Într-o zi, musulmanul îl vizită pe Teodor și se întâmplă ca în acea zi Teodor să fie bolnav de friguri. Vizitatorul îi spuse:
– Teodore, făgăduiește-mi că te faci musulman și te voi tămădui de boala ta, căci îmi placi și vreau să-mi fii ginere și moștenitorul tuturor avuțiilor mele.
Auzind aceasta, Teodor spuse:
– Eu creștin ortodox m-am născut, la fel ca părinții mei și toate rudeniile mele. Nu mă fac musulman și nu am nevoie de bogățiile tale, de căsătoria ta și de tămăduirea ta, căci Hristos, Căruia noi creștinii ne închinăm, este atotputernic și mă poate tămădui, la fel ca și Fecioara Maria, Preasfânta Sa Maică, ei îmi vor dărui sănătate când socotesc că îmi este de folos sufletului.
Însă frigurile lui Teodor nu trecură.
În altă zi, musulmanul îi făcu altă vizită, când îi pregăti un leac pentru a-l tămădui și leacul îi fu de ajutor. Deci, la următoarea vizită, musulmanul îi spuse lui Teodor:
– Vezi, te-am vindecat. Acum hai și te fă musulman, cum ai făgăduit.
Teodor răspunse:
– Nu mă fac musulman și nici n-am făgăduit vreodată să mă fac.
Auzind aceasta, musulmanul plecă și se duse la cadiu cu mărturie mincinoasă împotriva lui Teodor, zicând că îi făgăduise că se va face musulman dacă îl tămăduiește, iar după ce îl tămăduise, Teodor refuzase să-și țină făgăduința. Cadiul ceru martori, iar musulmanul găsi câțiva martori mincinoși. După ce îi ascultă pe toți, cadiul porunci să-l aducă pe Teodor la divan unde îl întrebă dacă învinuirile erau adevărate, Teodor răspunse:
– Da, am fost bolnav și m-am tămăduit, însă niciodată nu am făgăduit să mă fac musulman și nu mi-am dat cuvântul niciodată în privința aceasta.
Însă cadiul răspunse:
– Din mărturia acestor oameni de treabă și cinstiți, se vede limpede că ai făgăduit și ai și zis despre credința noastră că este mai bună decât a voastră. Deci primește să fii moștenitorul averii lui, căci nu are alți copii. Să știi însă că, de nu asculți sfatul, vei fi pus la cazne și la urmă vei fi dat morții.
La aceasta, Teodor răspunse:
– Creștin ortodox m-am născut și creștin ortoodx am să mor. Nu mă fac musulman și nu vreau nici bogății, nici soție. Vă spun din nou, am fost și sunt creștin ortodox și nu primesc legea voastră rătăcită. Faceți cu mine ce voiți.
Cadiul porunci ca Teodor să fie încuiat și lipsit de mâncare, de apă și de vizitele creștinilor ortodocși. Numai musulmanii aveau voie să vină la el. Aceștia nu încetau să-l îndemne să se convertească la islam, ca să scape. Când Teodor refuză, îl bătură cu rândul. Mai apoi începură să-i cresteze carnea cu briciul și să-i smulgă unghiile de la mâini și de la picioare. În toate acestea, Teodor se ținu tare, răbdând durerea cu vitejie.
Un preot ortodox aflând de starea lui Teodor, izbuti să ajungă la el și să-i aducă puțină mângâiere și nădejde. Când preotul îl întrebă dacă a primit mâncare, Teodor spuse:
– Nu, păritne, nimeni nu mi-a dat pâine sau apă sau lumină, dar în fiecare zi intră o lumină în temnița mea și o luminează, și pe mine mă hrănește. Pentru aceea nu am trebuință de pâine sau de apă. Numai acei urâtori ai lui Hristos vin adesea și mă necăjesc cu îmbierile și amenințările lor, îndemnându-mă să mă fac musulman, și fiindcă nu vreau să le împlinesc dorința, mă chinuiesc.
Atunci preotul primi mărturisirea lui Teodor și îl împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului. Apoi îi istorisi din viețile mucenicilor de odinioară, care își dădură viața lor pentru credința în Iisus Hristos, pentru a-l întări în hotărârea sa de a-și duce mucenicia până la capăt.
Cadiul, văzând că nimic nu-l îndupleca pe Teodor, puse să fie aruncat într-o groapă cu var, unde îl ținură 3 zile. Apoi cu mâinile și picioarele legate îl urcară pe cal și-l purtară cu alai prin tot orașul. Pe când trecea, câțiva musulmani îl loviră cu bâte și vergi, iar alții strigau către el vorbe de rușine.
Și fiindcă după toate acestea, Teodor rămase neclintit în credința sa, cadiul îl osândi la moarte.
Atunci Teodor fu dus în partea unde se aflau consulatele străine. Călăul voia să-l lege și să-i acopere fața, însă Teodor îi spuse:
– Nu mă lega. Mă dau morții de bunăvoie pentru Dumnezeul meu. De ce mă legi? Te rog numai să mă lași să mă rog puțin.
Deci întorcându-se spre răsărit, Teodor se rugă și mulțumi lui Dumnezeu, apoi plecându-și capul, călăul i-l despărți de trup cu o lovitură de sabie.
Toți cei de față, creștini ortodocși, înmuiară bucăți de pânză în sângele lui Teodor pentru a le păstra la loc de cinste. După 3 zile, creștinii ortodocși putură să ia trupul pe care îl îngropară cu cântări pline de evlavie în curtea bisericii ortodoxe. Mucenicia sa se petrecu la 2 august 1690.
Pe la 1773, creștinii ortodocși măriră biserica unde odihneau cinstitele moaște ale lui Teodor, însă, din pricina războiului ruso-turc din acea vreme, musulmanii se răzbunară pe creștinii ortodocși și arseră biserica. Însă moaștele sfântului Teodor scăpară și fură păstrate.
În anul 1922, în vremea schimburilor de populație dintre Republica Turcă și Regatul Greciei, moaștele sfântului Teodor fură aduse în Grecia și așezate în biserica Sfintei Xenia din Pireu, de unde pururea izvorâră belșug de tămăduiri și ajutor preagrabnic tuturor celor ce s-au apropiat cu credință.
+ * + * +
Viața Sfântului Nou Mucenic Teodor poate fi aflată în
+ * + * +
Strâmtoarea Dardanele
+ * + * +
Orașul Çanakkale în care Sfântul Teodor a primit cununa mucenciei, Turcia
