2 septembrie: CUVIOŞII ANTONIE ŞI TEODOSIE DE LA LAVRA PEŞTERILOR DIN KIEV

 

Teodosie al Peşterilor Kievului

Părintele nostru Teodosie al Peşterilor Kievului, împreună cu Sfântul Antonie al Peşterilor Kievului, este considerat unul din fondatorii Lavrei Peşterilor Kievului (Mănăstirea Peşterilor din Kiev) şi înfiinţării monahismului în Rusia în secolul al XI-lea. Prăznuirea lui se face în 3 mai.


Părintele Teodosie s-a născut în 1009. A crescut alături de părinţii săi în Vasilkov şi Kursk. Tatăl său era judecător. Teodosie a fost un tânăr pios şi drept, care mergea la biserică în fiecare zi şi citea ciu atenţie Sfânta Scriptură. Viaţa lui era închinată Domnului. El ducea o viaţă simplă şi se bucura să lucreze pământul alături de ţărani, ceea ce nu era pe placul mamei sale. La 13 ani tatăl său a murit iar Teodosie a început să se gândească la cuvintele Domnului Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. (Matei 10:37). Cu aceste cuvinte ale Mântuitorului în minte, el s-a hotărât să-şi lase mama şi să meargă la Kiev unde să se alăture Părintelui Antonie despre care el auzise mai înainte.

La întâlnirea cu Teodosie, Antonie i-a arătat viaţa austeră pe care o ducea şi peştera mică şi incomodă în care trăia. Teodosie i-a răspuns că însusşi Domnul l-a trimis la el şi că el, Teodosie, i se va supune în toate. Conştient de măreţia viitorului acestuia, Antonie l-a acceptat şi l-a chemat pe ieromonahul Nikon să-l tundă. În acel moment avea 23 de ani.

Deoarece mănăstirea creştea în continuu, Antonie, dorindu-şi o viaţă austeră, s-a mutat într-o peşteră pe care şi-a săpat-o singur într-un deal din apropiere, care a devenit cunoscut ca Peşterile de Aproape. El l-a numit pe Varlaam din Kiev ca stareţ. Teodosie a rămas cu Varlaam la mănăstirea Peşterilor de Departe. După ce Varlaam a părăsit Mănăstirea Peşterilor pentru a merge la Mănăstirea Dimitriev, Teodosie a fost ales părinte superior de către fraţii săi, călugării. Din această însărcinare, ela a vegheat viaţa călugărilor şi, ca un adevărat lider, el a dat exemplu participând la toate muncile obişnuite ale obştei: căratul apei, tăiatul lemnelor, coptul, etc.. El a înfiinţat lângă mănăstire un adăpost pentru săraci şi handicapaţi care a fost întreţinut de călugări folosind o zecime din veniturile mănăstirii.

Odată cu creşterea obştii, Teodosie a văzut necesitatea stabilirii unui set de regulii pentru viaţa comunitară. Pentru stabilirea acestui cod de reguli el a luat ca model viaţa comunitară a mănăstirii Studion din Constantinopol şi a folosit regulamentul de la Studion ca bază pentru păstorirea obştii din Mănăstirea Peşterilor. Punând accesntul pe caritate şi bunuri comune, regulile au dus la renaşterea idealului cenobitic strict şi au dat monahismului rus caracterul său cordial.

Teodosie şi-a menţinut echidistanţa faţă de certurile frecvente dintre prinţi şi nu s-a sfiit să-i admonesteze ca un părinte spiritual când a fost cazul. Chiar şi în cazul Prinţului Sviatoslav, pe care l-a admonestat că i-a uzurpat tronul fratelui său, Iziaslav, Teodosie a fost capabil să menţină relaţii paşnice. Mai mult, Sviatoslav a donat pământul pentru construcţia unei biserici de piatră.

Nici Sfântul Teodosie şi nici Sfântul Antonie nu au văzut această biserică finalizată. Părintele Antonie a adormit în 1073, urmat de Părintele Teodosie în 3 mai 1074. Înainte de a trece la Domnul, Teodosie l-a uns pe discipolul său Ştefan ca stareţ.

Iniţial, a fost pus în peşteră, de unde moaştele sale descoperite intacte de stareţul Nestorie împreună cu călugărul Nestor, autorul Cronicii de Început, obştea mănăstirii le-a transferat în noua catedrală în 1092. Într-o procesiune solemnă, moaştele sale au fost transferate în Catedrala Adormirii în 14 august 1092. În 1106, Părintele Teodosie a fost ridicat la rangul de sfânt şi adăugat listei celor canonizaţi.

Părintele nostru Antonie al Peşterilor Kievului 

A fost unul din fondatorii Mănăstirii Peşterilor Kievului. Prăznuirea lui se face în 2 septembrieîmpreună cu Sf. Teodosie şi pe 10 iulie, când Maica Domnului i s-a arătat ca să-i vestească apropiata trecere la Domnul.

Antonie s-a născut în 983 în Liubech, lângă Chernigov. A primit numele de Antipa de la părinţii săi. În tinereţe a fost cuprins de frica de Dumnezeu şi a dorinţa de a îmbrăca haina monahală. La maturitate a plecat la Muntele Athos unde a intrat în mănăstire. A fost tuns cu numele de Antonie şi şi-a închinat viaţa mulţumirii lui Dumnezeu şi ascetismului virtuţilor. A devenit cunoscut pentru umilinţa şi pentru smerenia sa.

Cu timpul, egumenul a văzut în el un mare viitor ascet. Inspirat de Dumnezeu, Egumenul l-a sfătuit pe Antonie să se întoarcă în ţinutul natal unde mulţi călugări îl vor căuta apoi. Întorcându-se pe tărâmurile ruseşti, Antonie a vizitat mai multe mănăstiri de lângă Kiev, dar nu a găsit acolo viaţa monastică similară celei din Muntele Athos. Cu timpul, a venit într-o peşteră săpată de preotul Ilarion (mai târziu Mitropolit de Kiev), lângă satul Berestovo. Aici şi-a început nevoinţa în rugăciune, veghe, muncă şi post, mâncând doar o îmbucătură pe zi şi uneori ajunând cu săptămâna.

Datorită vieţii sale aspre, oamenii au început să vină la el pentru binecuvântare şi îndrumare. Unii dintre cei veniţi au decis să rămână cu el. Faima lui Antonie s-a împrăştiat în ţinuturile înconjurătoare, făcându-i pe mulţi să aleagă calea monahală. După ce s-au strâns doisprezece oameni cu Antonie, comunitatea aceasta a săpat o peşteră şi mai mare şi în interiorul ei au amenajat o biserică şi chilii pentru călugări. Când comunitatea s-a mărit, Antonie l-a numit pe Varlaam stareţ al mănăstirii şi apoi s-a retras în alt loc unde şi-a săpat o nouă peşteră în care s-a închis. Cu toate acestea, şi aici au venit călugări care s-au stabilit pe lângă el. Astfel s-au format mănăstirile Peşterile de Aproape şi Peşterile de Departe. Mai târziu, a fost construită o mică biserică de lemn peste Peşterile de Departe închinată Adormirii Maicii Domnului.

După ce marele Prinţ Izislav de Kiev l-a convins pe stareţul Varlaam să se mute la mănăstirea Dimitriev, obştea, cu binecuvântarea lui Antonie, l-a ales pe blândul şi umilul Teodosie ca egumen. Obştea Peşterilor de Aproape şi de Departe a continuat să crească ajungând la sute de călugări. Atunci, Prinţul Izislav a dat obştii de călugări dealul pe care ei au construit o biserică mare şi numeroase chilii, înconjurate de o palisadă. Astfel, Mănăstirea Peştrilor Kievului, reînnoită, a devenit primul centru spiritual al Ţării Rusiei, ridicat prin eforturile Sfântului Antonie, fără aur, dar prin rugăciunile sfinţilor şi prin lacrimile, veghea şi postul lor.

Multe întâmplări miraculoase au fost atribuite Sfântului Antonie, inclusiv vederea Maicii Domnului de către Sfinţii Antonie şi Teodosie în Biserica Vlaherne din Constantinopol, fără ca ei să-şi părăsească propria mănăstire, şi în care Antonie şi-a aflat momentul adormirii. El a murit în 7 mai 1073 iar moaştele sale, prin pronia divină, sunt nestricate.