CU GÂNDUL LA BETHLEEM…

CU GÂNDUL LA BETHLEEM…

Astăzi facem Odovania sărbătorii Naşterii Domnului, însă fraţii noştri ortodocşi din Patriarhia Ierusalimului, dar şi din alte Patriarhii, sunt încă în post şi se pregătesc să înceapă înainte-prăznuirea înnomenirii Cuvântului. Gândul mă poartă spre Sfântul Betleem, Betleemul Iudeii. Cetatea care a trasat odată pentru totdeauna drumul umanităţii. Numele ei în ebraică Bethlehem, înseamnă “Casa pâinii”, “Pâinea vieţii”. După cum se menţionează în Evanghelia după Matei (2,1) şi în cea după Luca (2, 1-15), aici este locul naşterii lui Iisus. Betleemul se mai numeşte şi Efratha, precum şi Betleem-cetatea lui David pentru a se distinge de cetatea omonimică Betleem din sudul Galileii. Betleemul Iudeii se schimbă substanţial în veacul al IV-lea, atunci când Sfânta Elena a ridicat între anii 327-333 deasupra Peşterii Naşterii lui Hristos măreaţa bazilică existentă şi astăzi. Acest mic şi neînsemnat sat s-a transformat într-un important centru de pelerinaj.
Basilica Naşterii
Interiorul bazilicii se păstrează în forma iniţială. Bazilica are cinci nave, iar navele se despart prin patruzeci de stâlpi monolitici de tip corintic. Stâlpii înfăţişează diferiţi sfinţi ai Bisericii Răsăritene. Pe unul din stâlpii din stânga intrării în Sfânta Peşteră l-am remarcat pe Sfântul Ioan Gură de Aur şi cu uimire am observat împreună cu alţi pelerini icoana frescă a “Mandilion”-ului în care Mântuitorul “este viu”, şi zic asta, deoarece “cu ochii noştri am văzut” pe Cuvântul vieţii în sfânta Sa icoană clipind; iar lucrul acesta este observabil tuturor închinătorilor Bazilicii. Continuă să citești CU GÂNDUL LA BETHLEEM…

RUGĂCIUNE PENTRU BETHLEEM

RUGĂCIUNE PENTRU BETHLEEM

                 Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta, cercetează lumea Ta cu milă şi cu îndurări, înalţă fruntea ortodocşilor creştini şi trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu harul Preafântului şi de viaţă dătătorului Mormânt şi al Sfintei Peşteri din Bethleem, cu ocrotirile cinstitelor, cereştilor netrupeşti Puteri; cu harul şi cu puterea cinstitei şi făcătoarei-de-minuni icoane a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu „Bethleemiţa”, cu rugăciunile cinstitului, măritului Prooroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; cu ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli Petru, Pavel, Iacov, Ioan şi Simon Cananeul şi cu ale tuturor celorlaţi Apostoli din cei doisprezece şi din cei şaptezeci; cu ale Sfinţilor slăviţilor Prooroci Moise, văzătorul de Dumnezeu şi Aaron, David şi Iesei, Ilie Tezviteanul, Elisei şi Iona şi cu ale tuturor sfinţilor măriţilor prooroci, cu ale Sfinţilor şi Drepţilor Zaharia şi Elisabeta, cu ale Sfântului Apostol Zaheu din Ierihon, cu ale Sfântului, slăvitului, întru tot lăudatului Apostol Iacov, ruda Domnului, cel dintâi ierarh al Ierusalimului, cu ale celor între sfinţi Părinţilor noştri şi ai lumii mari dascăli şi ierarhi: Simeon, Narcis, Alexandru, Zamuda, Macarie, Maxim al III-lea, Chiril, Iuvenalie, Sofronie, Modest, Andrei Criteanul şi Leontie, patriarhii Ierusalimului, cu ale Sfântului Ierarh Ioan Hozevitul, episcopul Cezareii, Cosma, episcopul Maiumei şi Porfirie, Episcopul Gazei şi cu ale tuturor sfinţilor sfinţiţilor ierarhi; cu ale binecredincioşilor şi de Dumnezeu încoronaţilor Împăraţi Constantin şi maica sa Elena, cei întocmai cu Apostolii, cu ale Sfântului Întâiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, ale Sf. Sfinţitului Mucenic Cornelie sutaşul, Episcop de Skepsis, cu ale sfinţilor, măriţilor şi marilor Mucenici: Longhin sutaşul, Fotini Samarineanca, Gheorghe, purtătorul de biruinţă, Ecaterina, Panaghiotis, Tunom emirul, Filumen, preotul de la Fântâna lui Iacov şi cu ale tuturor sfinţilor bunilor biruitori mucenici şi muceniţe; cu ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri: Sava cel Sfinţit, Teodosie Chinoviarhul, Eftimie cel Mare, Teoctist, Ilarion cel Mare, Hariton Mărturisitorul, Gherasim Iordanitul, Onufrie, Gheorghe Hozevitul, Ieronim, Ioan Casian şi Gherman din Dacia Pontică, Dionisie cel Smerit din Dobrogea, Ioan Moshu, Ioan Damaschin, Xenofont, Maria, Arcadie şi Ioan, Grigorie Decapolitul, Iosif de la Bisericani, Ioan Românul din pustia Hozevei, cu ale cuvioşilor mucenici savaiţi şi hozeviţi şi ale celor ucişi în mănăstirile Cuviosului Teodosie şi Sfântului Nicodim, cu ale Cuvioşilor Părinţi sinaiţi Ioan Scărarul, Ştefan, Nil, Filotei, Anastasie şi Grigorie şi cu ale tuturor Cuvioşilor Părinţi ucişi în Sinai şi Rait, cu ale Preacuvioaselor Maicilor noastre Melania Romana (cea Tânără), Sofia, mama Cuv. Sava, Evloghia, mama Cuv. Teodosie, Teodota, mama Sf. Cosma şi Damian, Maria Egipteanca şi Parascheva de la Iaşi, care au sihăstrit în pustia Iordanului, cu ale sfintelor mironosiţe Maria Magdalena, cea întocmai cu Apostolii, Marta şi Maria, surorile lui Lazăr, Maria lui Cleopa, Ioana, soţia lui Huza, Salomeea, mama fiilor lui Zevedeu, Suzana şi Veronica, ale Sfinţilor şi Drepţilor Iosif din Arimateea şi Nicodim,  cu ale Sfinţilor 14 000 de Prunci din Bethleem ucişi de Irod, a căror pomenire o săvârşim; cu ale sfinţilor şi drepţilor, dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana, ale Sfântului şi Dreptului Iosif Logodnicul şi cu ale tuturor sfinţilor, rugămu-te Mult-Milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoşii, care ne rugăm Ţie şi ne miluieşte pe noi, dăruind Sfintelor Locuri pacea Ta, Iubitorule de oameni şi întărind în credinţă, răbdare şi pătimire pe jertfelnicii păzitorii lor.

SĂ NE RUGĂM PENTRU PACEA BETHLEEMULUI! Conflicte în Biserica Naşterii !

SĂ NE RUGĂM PENTRU PACEA BETHLEEMULUI!

Conflicte în Biserica Naşterii

În momentul de faţă în Bazilica Naşterii din Betleem  au loc conflicte de mare intensitate între clericii greci ortodoşsi şi armeni monofiziţi. Totul a început atunci când armenii, nerespectând acordul la care au ajuns cele două părţi în urmă cu un an, nu au îngăduit clericilor Patriarhiei Ierusalimului să-şi exercite vechiul lor drept: măturarea acoperişului şi a absidelor Bazilicii.
Când grecii ortodocşi au încercat să măture absida de deasupra paraclisului armean, au fost atacaţi de clericii armeni care nu au ezitat să îi lovească chiar şi pe poliţiştii palestinieni care au încercat să restabilească ordinea. În acest moment în biserică se află patriarhul Teofil al Ierusalimului, ierarhi ai Patriarhiei, încercând să impună respectarea acordului, iar Obştea Sfântului Mormânt să-şi exercite imprescriptibilele ei drepturi legale d.p.d.v. bisericesc şi politic.

Peştera Naşterii
Intrarea în peştera Naşterii
Sfânta iesle

Peştera magilor din Măn. Sf. Teodosie

https://acvila30.ro cf. amen.gr

PASTORALA DE CRĂCIUN A MITROPOLITULUI ANDREI DE KONIŢA

PASTORALA DE CRĂCIUN
A MITROPOLITULUI ANDREI DE KONIŢA
SFÂNTA MITROPOLIE
DE DRIINUPOLE, POGONIANI ŞI KONIŢA
Nr. prot. 98
Noaptea Naşterii Domnului 2009
În Sfânta Episcopie
ENCICLICĂ 136,
TEMA: “A plecat cerurile şi S-a pogorât”.
Iubiţii mei creştini,
A.
Mare, dar şi de neînţeles pentru firea noastră omenească limitată, este taina înomenirii lui Dumnezeu-Cuvântul, Iisus Hristos.
„Cel neîncăput de toate cum încape în pântece?”, cântă sfinţitul imnograf plin de uimire. Adică: Tu, pe Care nu Te încape universul, cum încapi în pântecele Născătoarei de Dumnezeu? Şi aceasta nu este doar uimirea imnografului, ci a oricărui credincios, care încearcă să o explice cu raţiunea. Însă iarăşi, acelaşi imnograf va da şi răspunsul: „Unde Dumnezeu doreşte, se biruieşte rânduiala firii”. Când Dumnezeu hotărăşte ceva, legile fizicii sunt biruite. Nu sunt distruse, ci depăşite. După cum tot aşa se întâmplă cu înomenirea Celei de-a Doua Persoane a Sfintei Treimi.
B.
Fecioara Maria s-a înspăimântat când Arhanghelul Gavriil i-a adus la cunoştinţă că va deveni Maica Fiului lui Dumnezeu. „Cum va fi mie aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?”. Dar Gavriil o linişteşte: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea celui Preaînalt te va umbri” (Luca 1: 34, 35). Prin harul Sfântului Duh se va realiza această minune. Şi a adăugat: „Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă” (Luca 1: 37). Iar când Dreptul Iosif, ocrotitorul Sfintei Familii, şi-a dat seama că logodnica lui „mai înainte de a fi ei împreună s-a aflat având în pântece” (Matei 1, 18), era firesc să încerce o răscolire şi o tulburare, până în momentul în care s-a gândit „să o lase în ascuns” (Matei 1, 19), să o izgonească pe ascuns ca să nu trebuiască să o vădească. Însă Dumnezeu îl linişteşte. În visul său îl vede pe „îngerul Domnului”, care-i spune: „Nu te teme a lua pe Maria, femeia ta; căci ceea ce s-a născut într-însa este de la Duhul Sfânt” (Matei 1, 20).
Aşadar, este o Mare Taină înomenirea lui Iisus Hristos. Taină, pe care mintea omenească nu o poate cuprinde. Însă Taină, care doar prin credinţă poate fi înţeleasă, desigur până într-un anumit punct. Toţi cei care de-a lungul vremurilor au încercat să o explice prin capacitatea limitată a raţiunii, au sucombat şi au sfârşit în erezii, care mulţi ani au necăjit Biserica.
C.
O astfel de erezie este şi papismul; pentru că, dincolo de faptul că se distinge prin egoismul său arogant, l-a proclamat pe papa drept „Vicarius Christi” (Vicarul lui Hristos), adică reprezentantul lui Hristos pe pământ.
Dar ce legătură poate să aibă smeritul Iisus, care „a plecat cerurile şi S-a pogorât”, Care s-a născut şi a trăit atât de smerit, cu liderul lumesc al Vaticanului, care trăieşte în bogăţie şi care se identifică cu autoritatea lumească? Poate să-L reprezinte pe blândul Iisus Vaticanul, care prin intrigile şi, înainte de toate, prin „uniaţia” de inspiraţie satanică a răscolit şi continuă să răscolească lumea ortodoxă? Sau prin groaznicele crime ale „Sfintei Inchiziţii” şi ale aşa-numitelor „Cruciade”? Sau, mai mult, prin prozelitismul nedisimulat, pe care-l exercită între popoarele ortodoxe? Papismul, prin abaterea sa de la Credinţa Ortodoxă, a devenit cauza provocării în secolul al XVI – lea a marii schisme a protestanţilor, care s-au făcut mii de fragmente şi care au ajuns într-un aşa punct de decădere, încât „hirotonesc” preoţi şi episcopi dintre femei, şi aţâţă şi încurajează orice fel de abatere şi anomalie trupească…
D.
Astfel, aşadar, oamenii nedesăvârşiţi au ajuns să considere Taina Dumnezeieştii Înomeniri a Domnului obiect de studiu pentru raţiunile lor bolnave. În loc să se închine cu smerenie Naşterii Domnului, permit egoismului şi mândriei să cerceteze „Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută”.
Să-i lăsăm însă pe diverşii eretici şi să ne rugăm Domnului să-i lumineze pentru a-şi afla drumul mântuirii.
Noi, care am fost miluiţi de Dumnezeu să aparţinem Bisericii Ortodoxe, să-L primim cu smerenie şi cu inimă curată pe Iisus Hristos, care „a plecat cerurile şi s-a pogorât” pentru mântuirea noastră. Cu smerenie şi profundă bucurie, să alergăm în sfintele noastre biserici, să ascultăm umilincioasele şi minunatele tropare ale Naşterii Domnului, să ne împărtăşim „cu Trupul şi Sângele lui Hristos spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci” – dacă, desigur, avem permisiunea duhovnicului nostru.
Ani mulţi, paşnici, sfinţi şi binecuvântaţi, precum se cuvine creştinilor ortodocşi.


Călduros rugător către Hristos,
+ANDREI,
MITROPOLIT DE DRIINUPOLE, POGONIANI ŞI KONIŢA
 

(traducere din greacă de ierom. Fotie; sursa:

Rânduieli liturgice speciale în ajunul Naşterii Domnului

        Biserica Ortodoxă sărbătoreşte mâine, 24 decembrie, ajunul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. Ajunul Naşterii Mântuitorului are o importanţă deosebită, concentrând întregul post al Crăciunului.

       În ajunul Crăciunului există rânduieli liturgice speciale, cum ar fi Ceasurile împărăteşti, care au paremii speciale, prochimen, apostol, evanghelie şi cântări legate de praznicul împărătesc din ziua următoare. De asemenea, în locaşurile de cult se oficiază Liturghia Sf. Vasile cel Mare. Această Liturghie se oficiază în Biserica Ortodoxă de 10 ori pe an: de 5 ori în Postul Mare, în ajunul Crăciunului şi în ajunul Bobotezei, de Sf. Vasile cel Mare, în Joia şi în Sâmbăta Mare.

      Ajunul Crăciunului este o zi de post aspru (nu se consumă mâncare şi lichide întreaga zi), în care creştinii trebuie să acorde o importanţă deosebită pocăinţei şi rugăciunii.

Sursa:  basilica.ro

CANON CĂTRE PREASFÂNTA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU

CANON CĂTRE PREASFÂNTA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU, facere a Sfântului Teodor Studitul, glasul I

În primul tropar al fiecărei cântări se roagă păcătosul catre Maica Domnului, în al doilea se roagă Maica Domnului către Hristos, în al treilea Hristos răspunde către Maica Sa, iar în al patrulea  Născătoarea de Dumnezeu răspunde către păcătos.
Traducerea metrică a primei cântări:

 
            Primul tropar
Sălaş fiind firii cei neîncăpute, înduplecă-L pe Hristos
Ca de focul cel nestins, Curată, să fiu scăpat
Şi ca părtaş să fiu făcut Împărăţiei Lui.

           Al doilea tropar
Cuvinte şi Fiule, primeşte-mi ruga şi scapă din iad acum
Pe al tău rob ce-mi strigă din adânc sufletul lui
  Şi-mpărăţiei Tale îl învredniceşte pe el.

          Al treilea tropar
Tu, Maică, Izvor al milei mă ştii pururi, pe cei greşiţi miluind
Ce cad spre al lor Stăpân, în toată vremea plângând,
  Dar el cu totul m-a-mărât prin ruşinoase lucrări.

        Al patrulea tropar
Cu multe căderi şi ruşinoase lucruri pe Fiul meu L-ai amărât.
  De aceea şi acum spre pedepsire şi spre chin
  Se mişcă îndurarea Sa, slujind dreptăţii Lui.

 

            Cântă strana Sfintei Sihăstrii de maici a Cinstitului Înaintemergător din Akritohori, Sidirokastros(Grecia).  

Biserica noastră este în pericol

Omilie a Mitropolitului de Florina, Augustin Kantiotis:

BISERICA NOASTRĂ ESTE ÎN PERICOL

Sfântul Marcu, Mitropolitul Efesului, Evghenicul. Se numeşte aşa pentru că este altul decât Sfântul Marcu Evanghelistul. Vom spune câteva cuvinte despre Sfântul Marcu al Efesului.
Acest mare sfânt şi mărturisitor al Credinţei noastre Ortodoxe s-a născut în 1392. Unde s-a născut, în ce cetate? O, cetatea care l-a născut! Nu este elin şi nu este creştin ortodox cel care aude numele acestei cetăţi şi nu se emoţionează. S-a născut în cetatea visurilor noastre, în Constantinopol! S-a născut din părinţi binecinstitori şi bogaţi, care şi-au dorit realizarea copilului lor. Inteligent şi studios cum era, a studiat la diferite şcoli şi a audiat mulţi profesori. În felul acesta a dobândit o aleasă educaţie. Îl ştia pe Homer pe de rost! Acum, dacă vei întreba vreun copil de elin, nu ştie nici măcar un vers din Homer. Păcat de banii pe care îi cheltuieşte statul cu şcolile. Englezii îl ştiu pe Homer, germanii îl ştiu pe Homer. Noi? Nimic. O, patrie, unde ai ajuns cu politicienii care se laudă în Parlamentul elinilor că au „îngropat” – ei, groparii – frumoasa limbă elină!…
Aşadar, Marcu Evghenicul a studiat operele antice. Însă înainte de toate citea zi şi noapte şi avea sub perna sa – ce carte? – Sfânta Scriptură. A învăţat foarte bine Scriptura şi a devenit unul din cei mai înţelepţi profesori din Constantinopol. Cu această zestre a devenit apoi monah, diacon şi preot al Bisericii, iar în cele din urmă mitropolit al istoricei cetăţi Efes. Continuă să citești Biserica noastră este în pericol

Prof. Gheorghios Galitis despre Dialogul Teologic din Pafos

Profesorul Gheorghios Galitis
despre Dialogul Teologic din Pafos

Marţi, 11/24 noiembrie 2009, profesorul emerit al Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii din Atena, domnul Gheorghios Galitis a fost primit de către Preafericitul Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului.
Domnul Galitis a fost invitat de către Patriarhia Ierusalimului ca să vorbească părinţilor aghiotafiţi (Sfântului Mormânt – n.tr.) despre dialogurile teologice în general, şi în special despre participarea Patriarhiei Ierusalimului la Dialogul Teologic dintre Biserica Ortodoxă şi cea Romano-Catolică după întâlnirea recentă din Pafos. Reprezentantul Patriarhiei în Pafos a fost profesorul Gheorghios Galitis, care a venit la Patriarhie şi înainte de această întâlnire, ca să îl informeze pe Preafericitul asupra mersului acestui dialog şi să primească îndrumări asupra manifestării poziţiei Patriarhiei faţă de acesta. Continuă să citești Prof. Gheorghios Galitis despre Dialogul Teologic din Pafos

„Omorâţi mădularele voastre cele de pe pământ.”… Omul „cel vechi” şi lupta hristoformizării.

Cuvânt al Arhim. Ioil Konstantaros la

Lectura apostolică de Duminică, 13 decembrie

Coloseni 3: 4-11

Există oameni care cred că este posibil să împletească două moduri de viaţă diametral opuse. Viaţa lui Hristos şi viaţa lumii îndepărtate de Dumnezeu, adică viaţa păcatului pe care o insuflă diavolul cel ucigaş de oameni.
Însă cât de inaceptabilă şi rătăcită este această teorie, ne-o proclamă Sfântul Duh prin Apostolul Pavel.
Este atât de semnificativ cuvântul apostolului, încât nu ne lasă locuri de răstălmăcire.
Omul care se întoarce de la viaţa păcătoasă la lumina vieţii creştine trebuie să devină o existenţă nouă şi luminoasă. Să omoare pe „omul cel vechi” şi să-şi transforme întreaga existenţă, aşa încât să se asemene cu Hristos.
Dar să vedem în continuare, într-o traducere simplă, această surprinzătoare lectură apostolică şi apoi să ne oprim asupra ideii ei centrale: Continuă să citești „Omorâţi mădularele voastre cele de pe pământ.”… Omul „cel vechi” şi lupta hristoformizării.

Concert de colinde şi cântări bizantine

Duminică, 13 decembrie a.c, Grupul de psalţi ‘Tronos’ al Catedralei Patriarhale din Bucureşti, condus de dirijorul Diacon-Protopsalt Mihail Bucă va fi prezent în Timişoara şi va da răspunsurile la Sfânta Liturghie în biserica parohiei Mehala din Timişoara, informează Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Timişoarei.

După masă, la orele 17.30, după vecernie, acelaşi grup va susţine în Catedrala Mitropolitană un Concert de colinde populare şi bizantine alcătuit din două părţi.Intrarea este liberă.

Detalii puteţi găsi aici: http://psaltiicatedraleipatriarhale.wordpress.com/2009/12/08/invitatie-la-timisoara/

 
Sursa:   basilica.ro
Vom publica şi alte detalii despre viitoare concerte pe măsură ce vom intra în posesia lor.

Mitrop. de Messinia comentează Textul de la Ravenna ! …

DUPĂ CUM SE VEDE, MITROPOLITUL DE MESSINIA
– REPREZENTANTUL BISERICII ELADEI ÎN DIALOGUL TEOLOGIC CU CATOLICII –
NU CREDE ÎN DOGMA DESPRE
„UNA, SFÂNTĂ, SOBORNICEASCĂ ŞI APOSTOLEASCĂ BISERICĂ”
A SIMBOLULUI DE CREDINŢĂ

MITROPOLITUL HRISOSTOMOS DE MESSINIA:
(Comentând textul de la Ravenna în periodicul „Ekklisia” al Bisericii Eladei nr. 8, august – septembrie 2009, p. 544)

Comisia Teologică Mixtă [a „Dialogului” dintre ortodocşi şi catolici] nu împărtăşeşte convingerea că Biserica Ortodoxă aparţine Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, precum se exprimă Ea în Simbolul niceo-constantinopolitan…
IV. În sfârşit, trebuie să menţionăm şi acele puncte prin care se accentuează diferenţele existente între cele două Biserici şi care vor fi studiate pe viitor”.

MITROPOLITUL EVSEVIOS DE SAMOS ŞI IKARIA
(din Enciclica Înaltpreasfinţitului către Mitropolia sa la Duminica Ortodoxiei din anul 2009)
„Ortodoxia este Biserica „Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească” şi asupra acestui lucru nu încape nicio discuţie. Prin urmare, oricine ar susţine cele contrare se numeşte ecumenist şi este eretic”.

MITROPOLITUL PAVEL DE KIRINEIA
(cf.  «Ορθόδοξος Τύπος», 16/10/2009)
Încercarea membrilor Reprezentanţei Ortodoxe de a trece sub tăcere sau de a evita ca pe o chestiune secundară diferenţa dogmatică dintre Ortodoxie şi eterodoxie, subminează conştiinţa de sine a Bisericii Ortodoxe ca unica Biserică adevărată, care este Biserica cea „Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească” şi creează impresia că romano-catolicii constituie în particular o Biserică Ortodoxă Locală”.

MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU
(cf. «Ορθόδοξος Τύπος», 6/7/2007)
Maica noastră, Sfânta Biserică Ortodoxă, ca unica şi adevărata continuatoare istorică a Bisericii nedespărţite, este datoare să proclame urbi et orbi adevărul şi siguranţa conştiinţei-Ei-de-sine, prin teze şi texte documentate. În continuare să se retragă din aşa-numitele „dialoguri”, care, din nefericire, oferă justificare capilor şi celor ţinuţi de aceştia în erezie, care trăiesc în latura şi în umbra morţii, şi să-i cheme să se reîntoarcă la adevărul predanisit de Apostoli, comun primului mileniu”.

(tradus după site-ul episcopului Augustin Kantiotis, IF)

Ierusalimul, „viitoare capitală a două state” în opinia UE…

Miniştrii Afacerilor Externe din Uniunea Europeană au estimat, marţi, la Bruxelles, că Ierusalimul ar fi necesar să devină „viitoarea capitală a două state” şi că statutul final al acestui oraş ar fi necesar să fie reglementat prin negocieri, au declarat surse diplomatice.

Într-o declaraţie comună, Uniunea Europeană a reiterat, totodată, refuzul său de a accepta modificările de frontieră care au avut loc după 1967, refuzând astfel, în mod implicit, să recunoască anexarea Ierusalimului de către Israel.
Liderii UE şi-au exprimat de mai multe ori în ultima vreme îngrijorarea faţă de stagnarea procesului de pace israelo-palestinian iar acum fac apel la înnoirea negocierilor dintre Israel şi Autoritatea Palestiniană în scopul ajungerii la un „acord în privinţa unui stat palestinian independent, democratic şi viabil, care să cuprindă Cisiordania, Gaza şi să aibă capitala în Ierusalimul de Est”.
Un text iniţial, aparţinând preşedinţiei suedeze a Uniunii, propunea menţionarea Ierusalimului de Est, anexat de Israel din 1967, drept „capitală a unui viitor stat palestinian”.
Mai mult, în document se arată că Consiliul Uniunii Europene „n-a recunoscut niciodată anexarea Ierusalimului de Est” şi se face apel la redeschiderea instituţiilor palestiniene din Ierusalim, în conformitate cu foaia de parcurs agreată între cele două părţi, şi la încetarea oricăror tratamente discriminatorii aplicate palestinienilor în Ierusalimul de Est”.
În privinţa graniţelor, UE nu va accepta nicio schimbare teritorială făcută de Israel faţă de graniţele din 1967, fără acordul Autorităţii Palestiniene.

Această iniţiativă, dezvăluită cu o săptămână în urmă, îi diviza pe europeni şi a fost categoric respinsă de Guvernul israelian. Autorităţile israeliene au pornit o puternică campanie diplomatică pentru a încerca să oprească planul UE.

(Sursa:  Mediafax.ro)




Nelipsit de la biserică la venerabila vârstă de 103 ani – ÎPS Augustin!

RESPECTABILUL  EPISCOP ŞI STAREŢ DE 103 ANI ESTE NELIPSIT DE LA SLUJBELE BISERICII


Iubiţii cititori ai cuvintelor de folos ale ÎPS Mitropolit Augustin ne-au întrebat cum se simte Gheronda cu harul lui Dumnezeu în aceste zile.
Iată şi răspunsul în cele patru fotografii: Duminică, 6-12-2009, la sărbătoarea Sfântului Nicolae, venerabilul episcop, părintele Augustin Kantiotis, (acum la 103 ani) a venit la biserică precum întotdeauna şi a împărţit anaforă în Sfânta Mănăstire a Sfântului Augustin (Florina).
În drum spre biserică…



Pomenirea Sf. Mare Ierarh Nicolae

Sfântul Nicolae – milostivul şi apărătorul dreptei credinţe
 
 

 

Cel între sfinţi Părintele nostru Nicolae al Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni a fost Arhiepiscop de Myra, în sudul Asiei Mici (Turcia de azi) în secolul al IV-lea. Deși este cunoscut și cinstit nu numai în Biserica Ortodoxă, ci chiar în întreaga lume creștină, sunt cunoscute puține date istorice despre viața sa. Se știe că a fost Arhiepiscop de Myra și că a participat la Sinodul de la Niceea din anul 325. În afară de cinstirea care i se aduce ca sfânt ocrotitor al multor țări (în special în Grecia și Rusia) și orașe, el este și sfântul ocrotitor al celor ce practică diferite meserii, ca de exemplu marinarii. Biserica face prăznuirea Sfântului Nicolae pe 6 decembrie, precum și la 9 mai (mutarea Moaştelor sale) și pe 29 iulie(data nașterii sale).
***

Viața

Conform tradiţiei, Sfântul Nicolae s-a născut în privincia Lycia (Lichia) din sudul Asiei Mici (Turcia de azi) în orașul Patara, din părinți bogați. Data nașterii sale nu este cunoscută. După ce moștenește averea părinților săi, se face cunoscut prin generozitatea sa față de cei în nevoi. Tânăr fiind, face mai multe pelerinaje în Palestina și Egipt.
Când s-a întors de la Locurile Sfinte, a mers la Mănăstirea Sionului, întemeiată de unchiul său. Îndemnat de Dumnezeu, s-a reîntors apoi în cetatea Mira, pentru a trăi între oameni. După moartea arhiepiscopului Mirei Lichiei, Sfântul Nicolae a fost ales în fruntea acestei eparhii, în urma unei minuni. Tradiţia spune că Dumnezeu S-a arătat în vis unui episcop bătrân, pe care l-a îndemnat să pună arhiepiscop pe primul bărbat care va intra a doua zi în biserică. Nicolae a refuzat la început această funcţie, însă Mântuitorul i S-a arătat în vis, dăruindu-i Evanghelia şi îndemnându-l să primească noua demnitate.
Profeţia din ziua hirotoniei
Fiind pregătit cu deosebită râvnă pentru slujirea sacramentală de către unchiul său, care simţea că tânărul Nicolae va deveni o piatră de hotar a Bisericii, slujba de primire a darului preoţiei a fost cea care l-a făcut pe episcop să proorocească rostind următoarele cuvinte: „Fericită este turma ce se va învrednici a avea pe acest păstor! Căci acesta va paşte bine sufletele celor rătăciţi şi la păşunea bunei credinţe îi va aduce pe dânşii, apoi se va arăta şi ajutător fierbinte celor ce sunt în nevoi“.
Cuvintele acestea s-au împlinit întocmai pentru că două au fost coordonatele principale ale biografiei Sfântului Nicolae: apărarea dreptei credinţe şi ajutorarea minunată a semenilor aflaţi în neputinţe. Continuă să citești Pomenirea Sf. Mare Ierarh Nicolae

Episcop ortodox sărută mâna Papei! …

4.12.2009
Întâlnirea Arhiepiscopului Anastasios al Albaniei cu papa
Un detaliu important!

La sfârşitul filmului, un episcop ortodox din suita arhiepiscopului  – se pare că este Episcopul Nikolaos al Apolloniei – sărută mâna papei! Oare ce ar zice despre aceasta ocrotitorul său ceresc, al cărui nume îl poartă, care l-a palmuit pe ereticul Arie la Niceea… Pe cine ar pălmui mai întâi: pe papă sau pe episcopul ortodox care sărută mâna unui eretic care se pretinde episcopul canonic al Romei şi episcop universal…


Sursa fotografii:  Amen.gr


Sărbătorirea Sfântul Andrei la Constantinopol…Îmbrăţişări între catolici şi ecumenişti…

SFÂNTUL ANDREI LA CONSTANTINOPOL

Sărbătoarea Tronului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol este Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat. Acesta a aşezat aici ca prim episcop de Byzantion (ulterior, Constantinopol) pe Stahie, pomenit între cei 70 de apostoli. Şi anul acesta Sărbătoarea Tronului Ecumenic a fost întunecată de ecumenismul sincretist. Prezentăm în continuare două ştiri semnificative de pe http://thriskeftika.blogspot.com; traducerea ne aparţine. I.F.

 

29.11.2009

Patriarhul Bartolomeu va sărbători pe Sfântul Andrei împreună cu cardinalul catolic Walter Kasper

 
Fidel cu statornicie obişnuinţelor sale ecumeniste, Patriarhul Bartolomeu va sărbători şi anul acesta pomenirea Sfântului Andrei împreună cu reprezentanţii catolici care l-au avut drept cap de delegaţie pe Walter Kasper. Se pare că nici protestele creştinilor practicanţi, nici naufragiul Dialogului din Cipru nu au putut să-i înţelepţească pe ecumenişti. Sărbătorirea Sfântului Andrei în Fanar în prezenţa catolicilor şi sărbătorirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel la Roma în prezenţa episcopilor ortodocşi este de acum o obişnuinţă consfinţită a ecumeniştilor şi a catolicilor. Acest rău obicei ar trebui să înceteze imediat, pentru că:
a)Prezenţa catolicilor la Dumnezeiasca Liturghie nu constituie decât rugăciune-în-comun, care este interzisă de Sfintele Canoane. De altfel, catolicii de foarte multe ori citesc rugăciunea „Tatăl nostru” sau alte texte liturgice, făcându-şi mai activă în felul acesta participarea la aceste slujbe.
b)Imaginea catolicilor în Catedrala Patriarhală crează poporului impresia unităţii între toţi creştinii, impresie cu totul rătăcită. Catolicii sunt eretici şi nu-şi au locul în cadrul Dumnezeieştii Liturghii ortodoxe.
 

Mitrop. Ierotheos Vlahos denunţă Dialogul dintre Biserica Ortodoxă şi papism

MITROPOLITUL IEROTHEOS VLAHOS DENUNŢĂ TRASEELE SUBTERANE ALE ECUMENIŞTILOR
PARTICIPAREA BISERICII NOASTRE
LA DIALOGUL
DINTRE BISERICA ORTODOXĂ ŞI PAPISM

Intervenţia Înaltpreasfinţitului Ierotheos, Mitropolit de Navpaktos şi Aghios Vlasios în cadrul Ierarhiei Bisericii Eladei, care a fost expusă în Actele Sinodului –
Sursa: Ορθόδοξος Τύπος, 27/11/2009

Tema participării Bisericii noastre la Dialogul dintre Biserica Ortodoxă şi “cea romano-catolică”, dar mai ales a modului în care participă este vastă, însă aici mă voi limita doar la a prezenta în rezumat câteva puncte de vedere:

1. Dialogul este necesar, dar cu indispensabilele condiţii teologice, eclesiologice şi canonice. Adică: Biserica nu trebuie ca în numele dialogului să se lepede de teologia ei, de eclesiologia şi de Dreptul ei canonic.

2. Chiar dacă există teme în suspans, precum tema Uniaţiei, precum şi alte teme teologice de bază, precum învăţătura despre “actus purus”, care influenţează foarte vizibil întreaga teologie (“Filioque”) şi eclesiologie a papismului, cu toate acestea se poate dezbate tema raportului dintre primat şi sinodalitate, dat fiind că a fost o temă de bază, care a preocupat primul mileniu. Consider că îndepărtarea treptată a Romei celei Vechi de către Patriarhiile Răsăritului, a început cu primatul papei în Biserică, iar mai târziu cu introducerea “Filioque-lui” de către franci în teologia Romei celei Vechi. Adică: papa nu a putut accepta niciodată ca aceleaşi privilegii de onoare să fie acordate de către Sinodul al IV-lea Ecumenic episcopului Noii Rome.

3. Cu toate că dialogul referitor la raportul dintre sinodalitate şi primat este important şi că prin prisma acestuia se consideră că se va înainta şi la alte chestiuni, cu toate acestea există câteva probleme care trebuie semnalate.
 

Greşeli ce ne duc la o nouă Ferrara-Florenţa?

PROTOPRESBITERUL THEODOROS ZISIS,
profesor universitar emerit din Tesalonic:
ECUMENIŞTII SUNT CORESPONSABILI PENTRU FALSIFICAREA EVANGHELIEI
ŞI PIERZAREA ETERODOCŞILOR

Sursa: Orthodoxos Typos, 20.11.2009

1.Papismul şi protestantismul au falsificat Evanghelia

În ultima vreme mulţi membri ai pleromei Bisericii  se neliniştesc pentru evoluţia destructivă şi violentă a aşa numitelor relaţii intercreştine dintre Ortodoxie şi cele două mari erezii ale Occidentului – papismul şi protestantismul. Această nelinişte s-a exprimat în mai multe feluri, iar anul acesta prin redactarea cunoscutei “Mărturisiri de Credinţă împotriva ecumenismului”, care, răspândită şi semnată de mulţi, pentru prima dată a deranjat şi a tulburat pe cei liniştiţi care se lăudau cu succesele lor ecumeniste.
Năvalnica şi atotcuprinzătoarea atmosferă politică şi culturală a globalizării urmăreşte nu numai desfiinţarea graniţelor geografice dintre popoare, ci şi dărâmarea temeiurilor spirituale, culturale şi religioase. Scopul urmărit este nivelarea diferenţelor şi particularităţilor, omogenizarea oamenilor în ceea ce priveşte crezul şi modul lor de viaţă, crearea unui nou tip de om, fără nelinişti duhovniceşti şi aspiraţii metafizice, ci alipit pământului, confortului şi prosperităţii materiale. Acest lucru deserveşte două ţinte precise ale proiectanţilor: oamenii vor ajunge nişte fiinţe consumiste şi orientate materialist, care vor îngroşa profiturile materiale şi economice ale întreprinderilor şi vor fi simultan sclavi şi luptători zi de zi pentru existenţă, pentru asigurarea bunurilor materiale, al căror grad de satisfacere este în mâinile celor puternici, ca prin crizele economice controlate sau de aprovizionare să ţină popoarele supuse şi ascultătoare. Continuă să citești Greşeli ce ne duc la o nouă Ferrara-Florenţa?