E POSIBIL SĂ-I IUBEŞTI PE TOŢI?

E POSIBIL SĂ-I IUBEŞTI PE TOŢI?


E uşor să iubeşti omenirea.
Încearcă să-ţi iubeşti vecinul.
 Apopiaţii aceştea…oare cum să înveţi să-i iubeşti pe toţi şi deodată? Sau se poate să iau careva trăsături care îmi sunt mai atrăgătoare şi după ele să-i aleg pe cei pe care să-i iubesc? Să încep cu cei mai atrăgători şi mai intelegenţi?

Sau cu acei care merg în transport spre serviciu. Şi de unde să iau această dragoste faţă de oameni? Doar nu-mi pot forţa inima faţă de sentimente de care nu e în stare. Sau totuşi aş putea să încerc să-mi impun această forţare?

Nu trebuie să aşteptăm că oamenii se vor comporta la fel şi cu prietenii şi cu duşmanii, cu rudele şi cu vecinii, cei dragi şi cei necunoscuţi. E ceva anormal şi poate să fie specific doar cuiva cu devieri seriose în psihic sau unui robot. Nu trebuie să te mustre conştiinţa pentru faptul că întâlnind o persoană apropiată sufletului tău, te simţi fericit şi de parcă o bucurie nemărginită cuprinde inima ta de la comunicarea cu el. Şi dimpotrivă numai văzând siluetul unui cunoscut îţi apare brusc dorinţa de a deveni invizibil sau a putea brusc să dispari din calea lui. Dacă nu ar fi şi aceste sentimente, atunci care ar fi lupta noastră? Unde ar fi încercarea de a ne stăpâni sentimentele, de a ne birui careva preferinţe şi judecări.

MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ: DESPRE POCĂINŢĂ

MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ

DESPRE POCĂINŢĂ

AUDIO

         ”  Când ne gândim la pocăință, vedem mereu imaginea obscură sau cenușie a durerii, a unei inimi strânse, a lacrimilor, a unei tânguiri fără capăt pentru trecutul nostru, atât de întunecat și de nevrednic. Nevrednic de Dumnezeu, de noi, de viața care ne-a fost dată. Aceasta este doar o parte a pocăinței, mai bine zis, trebuie să fie doar o clipă a ei. Pocăința trebuie să crească în bucurie și lucrare! Fără acestea, pocăința este neroditoare, fără acestea, ceea ce putea deveni pocăință se transformă în regret, regret steril care de cele mai multe ori omoară forța de viață în loc să o trezească, să o înnoiască!

         Când, ca rezultat al unei cugetări profunde asupra noastră, asupra Evangheliei și asupra căilor lui Dumnezeu, ne punem în fața păcatului nostru, în fața infidelității față de cea mai înaltă vocație a noastră, atunci, desigur, în inima noastră se înfige o durere acută, o rușine adâncă pentru faptul că suntem atât de departe de ceea ce am fi putut fi, că semănăm atât de puțin cu ceea ce a pus la cale Domnul făurindu-ne. Însă aceasta trebuie să fie doar un impuls pentru a începe să trăim cu viață nouă!

Mitropolitul Antonie al Surojului.”

           ”Primul lucru ce trebuie învățat este să ne acceptăm întreaga noastră viață! Toate împrejurările, toți oamenii care au intrat în ea, uneori atât de dureros, trebuie acceptați! Până nu ne vom accepta ntreaga viață până la capăt, fără a omite ceva din întregul ei, nu ne vom putea elibera de neliniștea interioară, de captivitatea interioară și de protestul interior…”

Sursa:http://prediciaudio.wordpress.com/

PREDICĂ LA DUMINICA A XI-A DUPĂ RUSALII: Nicolae Steinhardt – FANTOMELE DIN CEAŢĂ

Nicolae Steinhardt:

PREDICĂ LA DUMINICA A XI-A DUPĂ RUSALII

Din „Dăruind vei dobândi
Nicolae Steinhardt
Editura Manastirii Rohia,  2006

FANTOMELE DIN CEAŢĂ

(Matei 18, 23-35)

Vrem să fim iertaţi, dar nu suntem dispuşi să iertăm şi noi. Vrem să ni se acorde atenţie şi să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorinţele de nu şi capriciile luăm însă foarte grăbit şi, împrăştiat aminte la nevoile, doleanţele şi solicitările celorlalţi.

Dar ceilalţi? Ei ne apar undeva, departe ca un soi de fantome pierdute în ceaţă.

Ni se pare, de fapt, că toţi cei din jurul nostru au obligaţii faţă de noi, iar noi faţă de nimeni, niciodată. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun şi îndreptăţit, numai noi avem întotdeauna dreptate.

Nici cu gândul nu gândim că s-ar putea întâmpla să fi greşit, să fi năpustit sau insultat pe careva; parcă, temeinic încrustată în ţesuturile adânci ale şinei, o balanţă cu talerul dreptăţii neclintit îndreptat în favoarea noastră, ca şi acul busolei mereu orientat către miazănoapte. Echivalentul unui pacemaker menit nu a reglementa bătăile inimii ci a ne întări în convigerea că tot ce facem este bun şi infailibil.

Mai mult: pe toţi cei care nu sunt aidoma nouă ori nu fac toate cele întocmai ca noi îi socotim, fără şovăială şi din toată inima, nebuni. Adeverindu-se astfel vorba Sfantului Antonie cel Mare: va veni vremea când oamenii vor înnebuni; fiecare va crede că toţi ceilalţi sunt nebuni. Continuă să citești PREDICĂ LA DUMINICA A XI-A DUPĂ RUSALII: Nicolae Steinhardt – FANTOMELE DIN CEAŢĂ

Unul din motivele care au stat la baza Marii Schisme : "DONATIO CONSTANTINI", UN CELEBRU FALS ISTORIC

Unul din motivele care au stat la baza Marii Schisme:

 „DONATIO CONSTANTINI”, UN CELEBRU FALS ISTORIC

 

Unul dintre cele mai cunoscute falsuri istorice este „Donatio Constantini” („Dania lui Constantin cel Mare”). Timp de 600 de ani, acest act a folosit papilor pentru a-şi justifica pretenţia de conducători ai lumii creştine. Conform lui, Sfântul Împărat Constantin cel Mare ar fi acordat papei Silvestru un drept de întâietate asupra Bisericii de Răsărit şi dreptul de guvernare temporară a Occidentului, drept mulţumire că l-ar fi vindecat de lepră înainte de convertire. Caracterul apocrif al documentului a reprezentat una din cauzele Marii Schisme din 1054. 

Donatio Constantini” a fost menţionat pentru prima dată în secolul al IX-lea, dar cercetările au confirmat că documentul a fost întocmit probabil în jurul anului 760. Biserica Catolică i-a recunoscut caracterul apocrif, în mod oficial, în secolul al XIX-lea, deşi fusese dovedit ca fals încă din secolul al XV-lea de către savanţii Lorenzo Valla (1407-1457) şi Nikolaus von Kues (1401-1464).

Documentul cuprinde în jur de 3.000 de cuvinte şi este constituit din două părţi: prima, numită „Confessio”, ar data din perioada celui de-al patrulea consulat al lui Constantin (315), iar cea de-a doua, intitulată „Donatio”, din perioada consulatului lui Quinius Gallicanus (317).

„Confesio” vorbeşte despre credinţa pe care papa Silvestru ar fi transmis-o lui Constantin, precum şi despre faptul că acesta l-ar fi vindecat de lepră pe împărat înainte de convertirea lui, episod ce este reluat şi în „Actus Silvestri” din secolul al V-lea.

Cea de-a doua parte a documentului, „Donatio”, este de fapt o enumerare a teritoriilor şi privilegiilor pe care împăratul Constantin cel Mare le-ar fi dat papei şi urmaşilor lui, cum ar fi: primatul asupra Bisericilor din Răsărit; basilicile „Sfântul Ioan” din Lateran, „Sfântul Petru” şi „Sfântul Pavel din afara zidurilor”; bunuri din diferite provincii ale imperiului; palatul din Lateran; dreptul pentru papă de a purta însemnele imperiale, iar anturajului acestuia, pe cele senatoriale; guvernarea asupra Romei, Italiei şi Occidentului în general.

Celebrul fals se încheie cu o declaraţie de retragere a împăratului în Orient, lăsând astfel Occidentul sub puterea papei. Continuă să citești Unul din motivele care au stat la baza Marii Schisme : "DONATIO CONSTANTINI", UN CELEBRU FALS ISTORIC

Sf. Ioan Gură de Aur: PREDICĂ LA DUMINICA A XI-A DUPĂ RUSALII (Despre darea de seamă ce are să ni se ceară şi despre împăcare)

Sf. Ioan Gură de Aur:

PREDICĂ LA DUMINICA A XI-A DUPĂ RUSALII

din “Predici la duminici şi sărbători”

“Asemenea este Împărăţia lui Dumnezeu omului împărat, care a vrut să se socotească cu slugile sale”

(Matei 18, 23)

Despre darea de seamă ce are să ni se ceară şi despre împăcare

Nu trece repede, fără băgare de seamă, peste aceste cuvinte, ci priveşte la judecata ce se înseamnă aici; intră în conştiinţa ta proprie şi gândeşte ce ai făcut în toată viaţa ta. Când auzi că Domnul voieşte a se socoti cu slugile Sale, gândeşte că prin acestea se referă la împăraţi, căpetenii de oşti şi domni, bogaţi şi săraci, slugi şi stăpâni, în scurt, la toţi. Căci noi toţi ne vom arăta înaintea scaunului judecăţii lui Hristos.

De eşti bogat, gândeşte că şi tu odată trebuie să dai socoteală dacă ai cheltuit averea ta pentru desfătări sau pentru cei săraci, pentru linguşitori şi măgulitori sau pentru cei nevoiaşi, pentru dezmierdări sau pentru faptele milosârdiei, pentru lux, mâncare şi îmbuibare sau pentru ajutorul celor strâmtoraţi. Şi nu numai pentru întrebuinţarea avuţiei tale ai să dai seamă, ci şi pentru felul în care ai câştigat-o, de ai adunat-o cu munca cea dreaptă sau prin răpire, prin zgârcenie şi lăcomie de avere, de ai moştenit-o de la tatăl tău sau prin jefuirea sărmanilor şi a văduvelor.

Însă nu numai bogatul are să dea seama despre bogăţia sa, dar şi săracul despre sărăcia sa, de a suferit-o cu răbdare şi cu mulţumire lui Dumnezeu, sau a fost trist şi cârtitor şi a hulit pronia, când a văzut pe altul întru îndestulare şi prisosinţă, iar pe sine întru lipsă şi nevoie.

Pe cei bogaţi îi va întreba Dumnezeu despre milostenia cea dată, iar pe cei săraci despre răbdare, dar nu numai despre răbdare, ci şi despre milostenie, căci sărăcia nu face neputincioasă darea de milostenie. Dovadă la aceasta este văduva cea din Evanghelie, care a pus cei doi bani în cutia jertfelor, şi cu toată micimea darului ei, a covârşit pe toţi cei care aruncaseră acolo mult (Marcu 12, 42-43). Continuă să citești Sf. Ioan Gură de Aur: PREDICĂ LA DUMINICA A XI-A DUPĂ RUSALII (Despre darea de seamă ce are să ni se ceară şi despre împăcare)

ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE (14)

ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE 

IX.CUVÂNT PENTRU JUDECATĂ, CARE AU ÎNVĂȚAT IOAN NEAGOE VOEVOD PRE FIE-SĂU THEODOSIE ȘI PRE ALȚI DOMNI, PRE TOȚI. CUM ȘI ÎN CE CHIP VOR JUDECA

Cuvânt al 20

Fătul mieu, judecata 2 lucruri are: unul spre pagubă, iar altul spre ușurare și spre izbândă. Iar domnul carele va judeca pre dreptu, acela-i domn adevărat și unsul lui Dumnezeu și va dobândi și lumina care nu va tréce niciodată. Iar domnul care nu va judeca pre dreptate și pre légea lui Dumnezeu, acela nu iaste domn, nici să va chema îndreptător și unsul lui Dumnezeu, ci va fi pierdut în periciunea cea de veci și pentru fățărnicia lui nici fața lui Dumnezeu nu o va vedea. Pentr-acéia, fătul mieu și voi, fraților, când veți vrea să ișiți la judecată în divan, întâi vă să cade să vă rugați Domnului nostru lui Iisus Hristos, ca să vă fie întărire și învârtoșare, și așa să ziceți în rugăciunile voastre céle de taină: „O, împărate atotțiitoriule, cela ce ai făcut ceriul și pământul și ai ales pre noi din toate zidirile tale să fim unșii tăi, ca să împărțim săracilor dreptatea fără fățărnicie. Ci de la tine cérem, împărate, Domnul nostru, să ne întărești cu tăriia ta și să ne împaci inimile și să ne dășchizi ochii. Și ne dă judecată dreaptă, ca nu cumva pentru nedreptățile noastre să fim lepădați și izgoniți la înfricoșata-ți judecată și să nu vedem lumina féții tale, nici să rămânem rușinați și batjocoriți, nici să ne potrivești, Doamne Dumnezeul nostru, cu domnii și cu judecătorii cei nedrepți, carii n-au umplut cuvintele tale, nici au împărțit dreptatea săracilor, după cum au fost voia ta. Pentr-acéia, la vrémea judecății tale cei drépte și înfricoșate, vor să fie dăspărțiți de fața ta”.

Drept acéia și tu, fătul mieu, și dumneavoastră, fraților, cu ce dreptate veți judeca săracii într-această lume, cu acéia vor fi judecate și faptele voastre la împărățiia cea cerească. Vedeți ce lucru mare iaste judecata? Pentr-acéia și voi, când veți șădea să judecați la divan, să șază lângă voi tot oameni buni și aleși. Și să fie și boiari tineri lângă voi, ca să ia toți învățătură bună și dulce din gurile voastre. Deacii să le ziceți așa: „Boiari dumnevoastră și fraților, cești bătrâni și cești tineri, de vom greși ceva, să nu ascundeți, nici să tăceți, ci ne spuneți numaidecât, că această judecată iaste a lui Dumnezeu. Ci să ne dăruiască Dumnezeu să judecăm pre toți săracii pre dreptate și să nu iasă de la noi nimeni cu inima rumtă și cu nedreptate”. Și așa, întâi să te îndeletnicești de mânie și de léne, că omul cel mânios și cel lenevos nici o dreptate nu va face săracului. Și să-ți strângi mintea cea bărbătească în cap, să nu ți să clătească mintea ca trestia când o bate vântul. Și să nu fățărnicești celui bogat, nici iar să miluești cu judecata pre cel sărac, ci să faci judecată dreaptă și bogaților și săracilor. Continuă să citești ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE (14)

Arhimandrit Sofian Boghiu: TREBUIE MULTĂ STĂRUINŢĂ ÎN BINE ŞI MULTĂ RUGĂCIUNE

 Arhimandrit Sofian Boghiu:

TREBUIE MULTĂ STĂRUINŢĂ ÎN BINE ŞI MULTĂ RUGĂCIUNE

Mult stimate domnule P.

Am primit scrisorile dumneavoastră, în care vă revoltaţi împotriva dezmăţului şi a corupţiei din viaţa societăţii româneşti. Ştiţi care este cauza acestei stări din viaţa ţării noastre? Sunt roadele comunismului, care a lucrat cu toate mijloacele posibile la îmbolnăvirea sufletului românesc la toate vârstele. Această catehizare ateistă a durat 50 de ani. Libertatea de după Revoluţie a continuat cu necredinţa, cu pofta de îmbogăţire, cu egoismul, cu sărăcia şi boala, şi păcatul.

Un om gol de credinţă, materialist şi plin de patimi, are nevoie de timp şi de lucrare pozitivă asupra lui ca să se schimbe şi să devină un om cu respect faţă de cuvântul lui Dumnezeu, pe care îl găseşte în Sfânta Scriptură şi în sfintele Biserici. Are nevoie de timp ca să devină un om conştient de faptele sale şi ca să fie convins că viaţa aceasta nu este veşnică şi că urmează viaţa de dincolo, în care vom da seama de tot ceea ce am făcut. Să convingi un singur om înrăit să devină un om de omenie este foarte greu. Dar să schimbi o ţară întreagă?! Vă daţi seama că este mult mai greu.

Ierarhia noastră nu este absentă de la această chemare misionară şi face multe eforturi de îmbunătăţire a vieţii creştine – prin scris, prin predici, prin spovedanie şi împărtăşanie, dar nu este de ajuns. Continuă să citești Arhimandrit Sofian Boghiu: TREBUIE MULTĂ STĂRUINŢĂ ÎN BINE ŞI MULTĂ RUGĂCIUNE

From the Buddha to Christ — A Young Man’s Journey to the Ancient Christian Church

From the Buddha to Christ — A Young Man’s Journey to the Ancient Christian Church

Johan TrisanjayaJohan Trisanjaya

My name is Johan Trisanjaya. I am of Javanese ethnicity in Indonesia. I was born in 1982 in the village of Prigi in Central Java. I was raised in a Buddhist family; my father is a government servant and my mother is a house wife. Most people in our village are Muslim, but many adhere to Buddhism. As a Buddhist, I was so active that I was appointed as the President of the Buddhist Youth Association.

The essence of Buddhist teaching is “to love without limit”, where the law of deeds (“karma”) is emphasized, in which all our deeds in this life will bear fruit in our next reincarnation. The love is not limited to only humans either, but in loving plants and animals too, since they could have formerly been human. When you die with a good karma you will be born in the next body in a high state of being. When you die with bad karma, you will be born either in a lower status of life in society, or even as an animal or in the demonic realm.

As I was about to start high school my cousin, Fr Alexios, came to my village and told me to go with him to Solo and to go to school there. He had been a Buddhist before becoming an Or- thodox priest. I agreed. I felt that it was okay to be exposed to Christianity only for three years, because it would help to widen my horizon. I had always attended Church worship and gatherings, but I always sat at the back row since I felt guilty about being a Buddhist but praying as a Christian.

Finally, out of my confusion, I left Fr. Alexios’s house and returned back home for two weeks without even a leave of absence from school. During these two weeks, I lost all direction in my life and felt confused. I began to act in a mindless way. I started to do things that I have never done before to the surprise and embarrassment of my father since he is considered a pillar in society. Continuă să citești From the Buddha to Christ — A Young Man’s Journey to the Ancient Christian Church

Pr. Dr. Dorin-Octavian Picioruş: PREDICĂ LA DUMINICA A XI-A DUPĂ RUSALII

Pr. Dr. Dorin-Octavian Picioruş:

PREDICĂ LA DUMINICA A XI-A DUPĂ RUSALII

Iubiți frați și surori întru Domnul,

în niște zile ca ale noastre, când aurul, în mod ilogic, e mai important decât omul șiviața lui, Domnul ne vorbește despre noi ca despre niște datornici ai Săi.

Pentru că Evanghelia zilei [Mt. 18, 23-35] ne cere să avem inimă de aur, adicămiloasă, bună, care a învățat să ierte de la Însuși Stăpânul ei, Hristos, Care a suferit toate relele și până și moarte pe cruce pentru ea.

Pentru că nici Sfântul Ioan Gură de Aur nu avea gura poleită cu aur dar o avea plină de har, pentru că inima lui era plină de harul Treimii, care e subliniat de galbenul strălucitor al aurului. Și când scoți aurul harului din tine el înfrumusețează toate.

Despre aurul sfințeniei ne vorbește Domnul. Despre aurul pe care Domnul l-a vărsat în noi în apa Botezului, când slava Sa a coborât în trupul nostru și pe care îl revarsă permanent, dacă suntem potire ale slavei lui Dumnezeu.

Și El se socotește și se va socoti cu noi în cuvânt, în mod rațional, potrivit conștiinței și a inimii noastre. Și noi trebuie să arătăm că aveam un tezaur imens în inima noastră, tezaurul faptelor bune, al gândului cuvios, drept, al buneivoiri față de toți. Continuă să citești Pr. Dr. Dorin-Octavian Picioruş: PREDICĂ LA DUMINICA A XI-A DUPĂ RUSALII

PREAFERICITUL PĂRINTE DANIEL LA PARASTASUL DE 40 DE ZILE AL PĂRINTELUI ARSENIE PAPCIOC, LA MĂNĂSTIREA TECHIRGHIOL

PREAFERICITUL PĂRINTE DANIEL LA PARASTASUL DE 40 DE ZILE AL PĂRINTELUI ARSENIE PAPCIOC, LA MĂNĂSTIREA TECHIRGHIOL

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la Parastasul de 40 de zile al Părintelui Arsenie Papacioc, la Mănăstirea Techirghiol

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române va oficia mâine, 27 august 2011, slujba parastasului de 40 de zile de la trecerea la Domnul a vrednicului de pomenire Părintelui Arhimandrit Arsenie Papacioc. Alături de Preafericirea Sa sunt aşteptaţi să participe ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, preoţi şi diaconi, credincioşi, ucenici şi cei care l-au cunoscut şi preţuit pe Părintele Arsenie-Duhovnicul de la Malul Mării.

Slujba Parastasului va fi precedată de Slujba Sfintei Liturghii începând cu ora 09:30 la Mănăstirea Sfânta Maria-Techirghiol, după cum a declarat pentru Radio TRINITAS, Părintele Arhimandrit Cleopa Nistor, administratorul Aşezământului Medical Sfântul Pantelimon din Techirghiol: „La parastasul care se va oficia mâine sunt aşteptaţi cei care l-au cunoscut, precum şi ierarhi, preoţi care veneau la Părinte în cursul vieţii. Dimineaţă, la ora 08:30 se vor oficia Slujba Acatistului şi Ceasurile, iar la ora 09:30 Sfânta Liturghie de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa credincioşilor care vor participa la această Sfântă Liturghie şi vor rămâne până la sfârşitul acesteia. După săvârşirea Sfintei Liturghii, în jurul orelor 11:30-12:00, va începe parastasul pentru Părintele Arsenie Papacioc”.

Părintele Arsenie Papacioc a trecut la Domnul în data de 19 iulie 2011, la vârstă de 97 de ani, şi a fost înmormântat pe 21 iulie 2011 la Mănăstirea Sfânta Maria-Techirghiol.

STEAGURILE ŢĂRII MOLDOVEI DIN PERIOADA DOMNIEI LUI ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT

STEAGURILE ŢĂRII MOLDOVEI DIN PERIOADA DOMNIEI LUI ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT


Steagul Moldovei din perioada domniei lui Ştefan cel Mare era roşu, având capul de bour cu stea între coarne şi fiind flancat de soare şi lună. Din această perioadă (mai precis 1488) datează şi imaginea steagului domnesc al lui Ştefan în gravura lui I. Kukullo redând bătălia de la Baia din 1467: flamură lungă şi îngustă, încărcată cu benzi verticale paralele cu hampa (fasciile stemei de familie) şi stema Moldovei (capul de bour) în jumătatea dinspre hampă.

  Continuă să citești STEAGURILE ŢĂRII MOLDOVEI DIN PERIOADA DOMNIEI LUI ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT

ARHIM. EMILIANOS SIMONOPETRITUL: CUVÂNT DESPRE COMUNIUNEA CELOR DOUĂ LUMI (Audio)

ARHIM. EMILIANOS SIMONOPETRITUL:

CUVÂNT DESPRE COMUNIUNEA CELOR DOUĂ LUMI

 

AUDIO

          ”Toți ne zbatem între viață și moarte. Noi suntem niște copii morți, pentru că după cum copiii se joacă și fac dezordine, tot așa și noi păcătuim și murim duhovnicește…Așa cum aici umblăm pe drumuri,  tot așa într-o zi  vom umbla pe cărările cerului, unde luminători sunt îngerii și sfinții.

        Să știți că morții noștri, când ne rugăm neîncetat, se apropie tot mai mult de Dumnezeu și ajung în cele din urmă în slavă, atâta vreme cât nu li se refuză. În fiecare sâmbătă, mănăstirea citește foarte multe nume de adormiți, cerând de la Dumnezeu să-i așeze în slava Lui…

        Un ieromonah citea într-o zi o mulțime de nume și obosind, s-a întrebat: Oare se mântuie cei pe care-i pomenesc? Simt ei ceva?  Oare cerul simte că eu mă rog pentru cei ce au plecat de pe pământ? Sunt ajutați oare cei morți? În acel moment, fiind obosit, s-a sprijinit de strana sa, a închis puțin ochii și între somn și veghe, într-o stare de priveghere a minții, dar și de oboseală a trupului, și-a ridicat ochii sus și vede…vede…”

Sursa:http://prediciaudio.wordpress.com/

Pr. Dr. Petru Pruteanu: DESPRE NUMELE DE BOTEZ. EXISTĂ NUME "CREŞTINE" ŞI "NECREŞTINE"?

 Pr. Dr. Petru Pruteanu: 

DESPRE NUMELE DE BOTEZ. EXISTĂ NUME „CREŞTINE” ŞI „NECREŞTINE”?

Întrebare: Părinte Petru, vă rog să explicaţi de ce unii preoţi din Moldova nu vor să boteze cu nume precum Mihaela, Florin, Ovidiu, Lilia ş.a.? Este adevărat că persoanele care nu primesc nume de Sfinţi nu au Înger Păzitor şi dacă au nume necreştineşti trebuie să şi le schimbe pentru a fi pomeniţi la slujbă?

Răspuns: Consider această problemă drept una foarte dureroasă pentru Biserica Ortodoxă în general, şi pentru cea din Moldova în particular, pentru că din cauza modei de a pune copiilor nume exotice, dar şi a inculturii unor preoţi, copiii ajung să sufere un anumit disconfort sau chiar o traumă psihologică atunci când li se spune că nu pot fi pomeniţi la slujbe cu un anumit nume sau că nu ar avea „înger păzitor”. Şi ca să elucidăm această problemă, voi încerca să o abordez sistematic, în câteva puncte. Totodată, menţionez că subiectul nu ţine numai de teologie, ci şi de lingvistică, istorie şi chiar de cultură generală.

  1. Numele în general este mai mult decât un apelativ sau un cod alfabetic personal (analogic cu codul numeric personal). Teoretic, omul poate purta orice nume (dorit de el sau de părinţii lui), dar trebuie să fim conştienţi că acesta va fi purtat toată viaţa şi chiar dincolo de această viaţă, şi va creşte sau va scădea în popularitate odată cu persoana care poartă acel nume. De aceea numele nu trebuie pus la întâmplare sau schimonosit după bunul plac, pentru că el se identifică cu persoana care-l poartă.
  2. Primii creştini „dintre neamuri” (adică non-iudeii) purtau nume păgâne, iar la botez acestea nu erau schimbate pentru că supra-numele de „creştin” sfinţea „numele mic / prenumele”, oricare ar fi fost acesta. Sfântul Mucenic Dimitrie (Δημήτριος), de exemplu, purta numele unei zeităţi păgâne (Demetrius), dar şi-a păstrat acest nume şi după botez, iar prin viaţa, şi mai ales moartea sa (martirică), a sfinţit acest nume atât de iubit astăzi de noi. Aceeaşi situaţie o avem şi la Sfântul Dionisie, iar exemplul este valabil pentru multe alte sute şi mii de sfinţi din primele veacuri, care nici nu aveau cum şi de unde să împrumute doar nume de sfinţi. Culmea e că uneori, chiar dacă la botez numele erau schimbate, Biserica continua să-i pomenească după numele lor vechi păgâne, considerate astăzi nume de sfinţi. Aşa este cazul Sfântului Kneaz Vladimir, botezat Vasile sau a Sfintei Kneaghin Continuă să citești Pr. Dr. Petru Pruteanu: DESPRE NUMELE DE BOTEZ. EXISTĂ NUME "CREŞTINE" ŞI "NECREŞTINE"?

Arhimandritul Efrem: CUVÂNT PENTRU CEI CĂSĂTORIŢI

Arhimandritul Efrem:

CUVÂNT PENTRU CEI CĂSĂTORIŢI

094Arhim. Efrem: Soţii ortodocşi trebuie să fie conştienţi de faptul că amândoi se împărtăşesc de păcat şi de greşeli. Trebuie însă ca la baza familiei să fie o comuniune în Hristos prin taina Bisericii—este foarte important! „Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă”. Nu cred că este posibilă vreo căsătorie fără acordul lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu doreşte unirea a doi tineri, căsătoria nu are loc: ori moare vreunul dintre logodnici, ori se despart, ori rămân necăsătoriţi şi astfel nu se mai ajunge la taina căsătoriei. Dacă se ajunge însă la căsătorie înseamnă că aceasta este acceptată de Dumnezeu—fie că unirea este bine-plăcută Lui, fie că este doar acceptată. De aceea, conştienţi de aceasta, soţii trebuie să se tolereze, să fie îngăduitori unul cu celălalt. Iar seara trebuie să discute despre întâmplările din timpul zilei, dând fiecare explicaţii pentru a nu exista neînţelegeri.

Soţul trebuie neapărat să dovedească în mod practic soţiei că o iubeşte. Firea femeii este atât de slabă, încât îndată ce vede că soţul arată o oarecare amabilitate unei alte femei, fie colegă de serviciu, fie prietenă, în sufletul ei se aprinde invidia. Nu pentru că ar fi o pornire pătimaşă ci, din pricina dragostei ce i-o poartă soţului, doreşte ca acesta să-i aparţină în întregime. Mai mult, femeia devine invidioasă chiar dacă soţul arată dragoste mamei lui. Dacă îi spui: „Bine, dar este mama lui care l-a născut, l-a crescut, i-a fost alături atâţia ani!” ea răspunde: „Da, dar o iubeşte pe ea mai mult decât pe mine!” Toate femeile asta răspund. De aceea soţul trebuie, prin tandreţe, să găsească „butonul” de îmblânzire a soţiei. Noi, monahii, prin modul nostru de viaţă nu avem experienţa femeilor. Însă epitrahilul sfintei spovedanii ne-a dezvăluit foarte multe taine din sufletul femeii. Un alt lucru pe care îl constatăm este acela că femeia, după naşterea primului copil, nu mai doreşte atât rolul sexual al soţului, cât tandreţea şi afectivitatea acestuia. De aceea soţul trebuie să cunoască acest lucru şi să fie tandru cu soţia sa. Continuă să citești Arhimandritul Efrem: CUVÂNT PENTRU CEI CĂSĂTORIŢI

MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ: DESPRE MĂRTURISIRE (Audio)

MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ

DESPRE MĂRTURISIRE

 

AUDIO

            “Adesea sunt intrebat: cum trebuie sa te marturisesti?… Raspunsul la aceasta, pe cat se poate de direct si hotarat, este: marturiseste-te ca si cum acest ceas ar fi cel din urma, ca si cum ar fi ultima oara aici pe pamant cand poti aduce pocainta pentru toata viata ta. Inainte de a pasi in vesnicie si a sta in fata judecatii lui Dumnezeu, ca si cum ar fi ultima clipa cand poti sa arunci din spate povara unei indelungi vieti traite in pacat si nedreptate, pentru a intra liber in imparatia lui Dumnezeu…”

Sursa:http://prediciaudio.wordpress.com

ASTĂZI ÎPS PIMEN ÎMPLINEŞTE 82 DE ANI

ASTĂZI ÎPS PIMEN ÎMPLINEŞTE 82 DE ANI

Născut în localitatea Greabănu, judeţul Buzău, la data de 25 august 1929, Înaltpreasfinţitul Pimen, Zainea Vasile din botez, este licenţiat în Teologie şi Arte plastice având şi studii de specializare la Universitatea din Koln între anii 1976-1977.
Tuns în monahism la Mănăstirea Neamţ în anul 1951 sub numele Pimen, este hirotonit ierodiacon, iar după 6 ani ieromonah (1957). Profesor la şcolile monahale din mănăstirile Neamţ şi Secu, pedagog la Seminarul teologic din mănăstirea Neamţ, Înaltpreasfinţitul Pimen ajunge, stareţ la mănăstirea Putna (1957- 1961), apoi la mănăstirea ,,Sf. Ioan cel Nou de la Suceava”, din anul 1979 ocupând funcţia de exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor. Este numit episcop-vicar în 1982 al aceleiaşi Arhiepiscopii, cu titlul „Suceveanul”. La 24 ianuarie 1991, Preasfinţitul Pimen Suceveanul a fost ales Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor. Instalarea a avut loc la Suceava la 3 martie 1991. Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen a îndeplinit câteva misiuni peste hotare slujind la Arhiepiscopia Ortodoxă din America şi Canada şi fiind reprezentant al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române la Ierusalim.
Lucrări:
Icoana Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos şi semnificaţia ei teologică redată în frescele din nordul Moldovei, Însemnătatea teologică a icoanei Botezului Domnului, Icoana învierii, Cuvântul şi icoana, Dobândirea, păstrarea şi desăvârşirea mântuirii noastre, Articole apărute în revista Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, O serie de articole, recenzii şi cronici în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei” sau „Candela” de la Suceava.

sursa: radioreintregirea.ro

SCRISOARE SINODALĂ PRIVIND CĂSĂTORIA ŞI LIMITELE MORALE ALE SEXUALITĂŢII UMANE

SCRISOARE SINODALĂ PRIVIND CĂSĂTORIA ŞI LIMITELE MORALE ALE SEXUALITĂŢII UMANE

 -articol Traducere si interpretare, Agentia de Stiri Lacasuri Ortodoxe: Ing. Catalin Ion (KSLCatalin)-

OCA scrisoare antet 2011Scrisoarea a fost publicata in data de 28 iulie 2011, o copie a acesteia intrand in posesia Agentiei de Stiri Lacasuri Ortodoxe. Va oferim, in cele ce urmeaza, traducerea integrala realizata de redactia de stiri:

Iubiti Parinti, frati si surori intru Hristos,

“Dacă zicem că avem împărtăşire cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu săvârşim adevărul. Iar dacă umblăm întru lumină, precum El este în lumină, atunci avem împărtăşire unul cu altul şi sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne curăţeşte pe noi de orice păcat. Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi cuvântul Lui nu este întru noi.” (I Ioan 1:6-10)

Map picture

În propriile noastre vieţi am fost binecuvântaţi printr-un act de mărturie profetică, în iulie 1992, atunci când Sfântul Sinod al Episcopilor Bisericii Ortodoxe din America a emis “Mărturisiri privind Căsătoria, Familia, Sexualitatea şi Sfinţenia Vieţii”. Două decenii mai târziu, noi, ortodocşii care locuim în eparhie, care include şi oraşul capitală al naţiunii noastre, avem nevoie să ni se amintească unele dintre adevărurile morale conţinute în aceste marturisiri. Ar trebui să fie deja evident pentru orice observator atent că aceste adevăruri sunt asaltate în special de elitele intelectuale, sociale, culturale din această ţară, şi mai mult, chiar de către funcţionarii nostri publici, în special din guvernul federal cu sediul aici, în Washington, DC. Mai alarmantă este, insa, erodarea acestor adevăruri morale în cadrul unora dintre Bisericile (congregaţiile) noastre Ortodoxe.
Nevoia ca acest caracter sfânt al vieţii umane să fie păstrat şi protejat încă din momentul conceperii, a reprezentat punctul central al Scrisorii Sinodale (Enciclicei) anuale a Primaţilor OCA (Biserica Ortodoxă a Americii), din Duminica Sfinţeniei Vieţii a fiecărei luni ianuarie, de mai mulţi ani. Aş dori să vă reamintesc, în spiritul profetic al apostolilor, că Sfânta Taină a Căsătoriei şi limitele morale ale sexualităţii umane sunt tradiţii străvechi ale Bisericii, nesupuse niciunui val de schimbare care sa poata fi insuflat de societatea noastră de astazi. Continuă să citești SCRISOARE SINODALĂ PRIVIND CĂSĂTORIA ŞI LIMITELE MORALE ALE SEXUALITĂŢII UMANE

ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE BASARB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE (13)

ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE BASARB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE 

VIII. ÎNVĂȚĂTURĂ A LUI NEAGOE VOEVOD CĂTRĂ FIE-SĂU THEODOSIE VOEVOD ȘI CĂTRĂ ALȚI DOMNI, CĂTRĂ TOȚI, PENTRU SOLII ȘI PENTRU RĂZBOAIE

O, fătul mieu Theodosie și voi alți domni și frați toți! Din cât am putut cunoaște cu firea și a pricépe de rândul solilor, cum să vor cinsti când vor veni să fie la sfat și vor fi oameni mari și de la domni creștini, carii cred în Domnul nostru Iisus Hristos și preacuratei lui maici, aceștea soli carii vin la voi, unui vin ca să facă jurământu și legătură, iar alții vin ca să facă pace, alții să vorovească niscare lucruri de treabă, iar unii vin pentru dragostea și pentru prieteniia. Iar aorea vin alții cu cuvinte aspre și de vrajbă, cum le iaste învățătura și porunca de la domnii și stăpânii lor. Că la domni mulți soli de în multe părți vin, și cu multe feliuri de sol. Iar voi să nu cinstiți numai pre cei ce vă vor aduce vești bune, ci să cinstiți și pre cei ce vă vor aduce vești réle, că așa să cade. Și să fie toți cinstiți de voi într-un chip și dăruiți. Că cu acea puținea cinste ce le veți face, iar ei mult vor lăuda numele vostru și-l vor înălța. Că domnul carele are minte nu-i trebuiește într-această lume altă avuție, făr’ numai numele cel bun. Căci că deaca va avea nume bun, deacii și avuție încă va face; iar domnul cela ce iaste scumpu și caută tot spre avuție și nu dă pentru scumpétea lui nimănui nimic, acela însuși își piiarde numele cel bun. Continuă să citești ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE BASARB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE (13)