Arhive lunare: august 2011

Pr. Dr. Dorin-Octavian Picioruş: PREDICĂ LA DUMINICA A XI-A DUPĂ RUSALII

Pr. Dr. Dorin-Octavian Picioruş:

PREDICĂ LA DUMINICA A XI-A DUPĂ RUSALII

Iubiți frați și surori întru Domnul,

în niște zile ca ale noastre, când aurul, în mod ilogic, e mai important decât omul șiviața lui, Domnul ne vorbește despre noi ca despre niște datornici ai Săi.

Pentru că Evanghelia zilei [Mt. 18, 23-35] ne cere să avem inimă de aur, adicămiloasă, bună, care a învățat să ierte de la Însuși Stăpânul ei, Hristos, Care a suferit toate relele și până și moarte pe cruce pentru ea.

Pentru că nici Sfântul Ioan Gură de Aur nu avea gura poleită cu aur dar o avea plină de har, pentru că inima lui era plină de harul Treimii, care e subliniat de galbenul strălucitor al aurului. Și când scoți aurul harului din tine el înfrumusețează toate.

Despre aurul sfințeniei ne vorbește Domnul. Despre aurul pe care Domnul l-a vărsat în noi în apa Botezului, când slava Sa a coborât în trupul nostru și pe care îl revarsă permanent, dacă suntem potire ale slavei lui Dumnezeu.

Și El se socotește și se va socoti cu noi în cuvânt, în mod rațional, potrivit conștiinței și a inimii noastre. Și noi trebuie să arătăm că aveam un tezaur imens în inima noastră, tezaurul faptelor bune, al gândului cuvios, drept, al buneivoiri față de toți. Continuă să citești →

PREAFERICITUL PĂRINTE DANIEL LA PARASTASUL DE 40 DE ZILE AL PĂRINTELUI ARSENIE PAPCIOC, LA MĂNĂSTIREA TECHIRGHIOL

PREAFERICITUL PĂRINTE DANIEL LA PARASTASUL DE 40 DE ZILE AL PĂRINTELUI ARSENIE PAPCIOC, LA MĂNĂSTIREA TECHIRGHIOL

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la Parastasul de 40 de zile al Părintelui Arsenie Papacioc, la Mănăstirea Techirghiol

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române va oficia mâine, 27 august 2011, slujba parastasului de 40 de zile de la trecerea la Domnul a vrednicului de pomenire Părintelui Arhimandrit Arsenie Papacioc. Alături de Preafericirea Sa sunt aşteptaţi să participe ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, preoţi şi diaconi, credincioşi, ucenici şi cei care l-au cunoscut şi preţuit pe Părintele Arsenie-Duhovnicul de la Malul Mării.

Slujba Parastasului va fi precedată de Slujba Sfintei Liturghii începând cu ora 09:30 la Mănăstirea Sfânta Maria-Techirghiol, după cum a declarat pentru Radio TRINITAS, Părintele Arhimandrit Cleopa Nistor, administratorul Aşezământului Medical Sfântul Pantelimon din Techirghiol: „La parastasul care se va oficia mâine sunt aşteptaţi cei care l-au cunoscut, precum şi ierarhi, preoţi care veneau la Părinte în cursul vieţii. Dimineaţă, la ora 08:30 se vor oficia Slujba Acatistului şi Ceasurile, iar la ora 09:30 Sfânta Liturghie de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa credincioşilor care vor participa la această Sfântă Liturghie şi vor rămâne până la sfârşitul acesteia. După săvârşirea Sfintei Liturghii, în jurul orelor 11:30-12:00, va începe parastasul pentru Părintele Arsenie Papacioc”.

Părintele Arsenie Papacioc a trecut la Domnul în data de 19 iulie 2011, la vârstă de 97 de ani, şi a fost înmormântat pe 21 iulie 2011 la Mănăstirea Sfânta Maria-Techirghiol.

STEAGURILE ŢĂRII MOLDOVEI DIN PERIOADA DOMNIEI LUI ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT

STEAGURILE ŢĂRII MOLDOVEI DIN PERIOADA DOMNIEI LUI ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT


Steagul Moldovei din perioada domniei lui Ştefan cel Mare era roşu, având capul de bour cu stea între coarne şi fiind flancat de soare şi lună. Din această perioadă (mai precis 1488) datează şi imaginea steagului domnesc al lui Ştefan în gravura lui I. Kukullo redând bătălia de la Baia din 1467: flamură lungă şi îngustă, încărcată cu benzi verticale paralele cu hampa (fasciile stemei de familie) şi stema Moldovei (capul de bour) în jumătatea dinspre hampă.

  Continuă să citești →

ARHIM. EMILIANOS SIMONOPETRITUL: CUVÂNT DESPRE COMUNIUNEA CELOR DOUĂ LUMI (Audio)

ARHIM. EMILIANOS SIMONOPETRITUL:

CUVÂNT DESPRE COMUNIUNEA CELOR DOUĂ LUMI

 

AUDIO

          ”Toți ne zbatem între viață și moarte. Noi suntem niște copii morți, pentru că după cum copiii se joacă și fac dezordine, tot așa și noi păcătuim și murim duhovnicește…Așa cum aici umblăm pe drumuri,  tot așa într-o zi  vom umbla pe cărările cerului, unde luminători sunt îngerii și sfinții.

        Să știți că morții noștri, când ne rugăm neîncetat, se apropie tot mai mult de Dumnezeu și ajung în cele din urmă în slavă, atâta vreme cât nu li se refuză. În fiecare sâmbătă, mănăstirea citește foarte multe nume de adormiți, cerând de la Dumnezeu să-i așeze în slava Lui…

        Un ieromonah citea într-o zi o mulțime de nume și obosind, s-a întrebat: Oare se mântuie cei pe care-i pomenesc? Simt ei ceva?  Oare cerul simte că eu mă rog pentru cei ce au plecat de pe pământ? Sunt ajutați oare cei morți? În acel moment, fiind obosit, s-a sprijinit de strana sa, a închis puțin ochii și între somn și veghe, într-o stare de priveghere a minții, dar și de oboseală a trupului, și-a ridicat ochii sus și vede…vede…”

Sursa:http://prediciaudio.wordpress.com/

Pr. Dr. Petru Pruteanu: DESPRE NUMELE DE BOTEZ. EXISTĂ NUME "CREŞTINE" ŞI "NECREŞTINE"?

 Pr. Dr. Petru Pruteanu: 

DESPRE NUMELE DE BOTEZ. EXISTĂ NUME „CREŞTINE” ŞI „NECREŞTINE”?

Întrebare: Părinte Petru, vă rog să explicaţi de ce unii preoţi din Moldova nu vor să boteze cu nume precum Mihaela, Florin, Ovidiu, Lilia ş.a.? Este adevărat că persoanele care nu primesc nume de Sfinţi nu au Înger Păzitor şi dacă au nume necreştineşti trebuie să şi le schimbe pentru a fi pomeniţi la slujbă?

Răspuns: Consider această problemă drept una foarte dureroasă pentru Biserica Ortodoxă în general, şi pentru cea din Moldova în particular, pentru că din cauza modei de a pune copiilor nume exotice, dar şi a inculturii unor preoţi, copiii ajung să sufere un anumit disconfort sau chiar o traumă psihologică atunci când li se spune că nu pot fi pomeniţi la slujbe cu un anumit nume sau că nu ar avea „înger păzitor”. Şi ca să elucidăm această problemă, voi încerca să o abordez sistematic, în câteva puncte. Totodată, menţionez că subiectul nu ţine numai de teologie, ci şi de lingvistică, istorie şi chiar de cultură generală.

  1. Numele în general este mai mult decât un apelativ sau un cod alfabetic personal (analogic cu codul numeric personal). Teoretic, omul poate purta orice nume (dorit de el sau de părinţii lui), dar trebuie să fim conştienţi că acesta va fi purtat toată viaţa şi chiar dincolo de această viaţă, şi va creşte sau va scădea în popularitate odată cu persoana care poartă acel nume. De aceea numele nu trebuie pus la întâmplare sau schimonosit după bunul plac, pentru că el se identifică cu persoana care-l poartă.
  2. Primii creştini „dintre neamuri” (adică non-iudeii) purtau nume păgâne, iar la botez acestea nu erau schimbate pentru că supra-numele de „creştin” sfinţea „numele mic / prenumele”, oricare ar fi fost acesta. Sfântul Mucenic Dimitrie (Δημήτριος), de exemplu, purta numele unei zeităţi păgâne (Demetrius), dar şi-a păstrat acest nume şi după botez, iar prin viaţa, şi mai ales moartea sa (martirică), a sfinţit acest nume atât de iubit astăzi de noi. Aceeaşi situaţie o avem şi la Sfântul Dionisie, iar exemplul este valabil pentru multe alte sute şi mii de sfinţi din primele veacuri, care nici nu aveau cum şi de unde să împrumute doar nume de sfinţi. Culmea e că uneori, chiar dacă la botez numele erau schimbate, Biserica continua să-i pomenească după numele lor vechi păgâne, considerate astăzi nume de sfinţi. Aşa este cazul Sfântului Kneaz Vladimir, botezat Vasile sau a Sfintei Kneaghin Continuă să citești →

Arhimandritul Efrem: CUVÂNT PENTRU CEI CĂSĂTORIŢI

Arhimandritul Efrem:

CUVÂNT PENTRU CEI CĂSĂTORIŢI

094Arhim. Efrem: Soţii ortodocşi trebuie să fie conştienţi de faptul că amândoi se împărtăşesc de păcat şi de greşeli. Trebuie însă ca la baza familiei să fie o comuniune în Hristos prin taina Bisericii—este foarte important! „Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă”. Nu cred că este posibilă vreo căsătorie fără acordul lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu doreşte unirea a doi tineri, căsătoria nu are loc: ori moare vreunul dintre logodnici, ori se despart, ori rămân necăsătoriţi şi astfel nu se mai ajunge la taina căsătoriei. Dacă se ajunge însă la căsătorie înseamnă că aceasta este acceptată de Dumnezeu—fie că unirea este bine-plăcută Lui, fie că este doar acceptată. De aceea, conştienţi de aceasta, soţii trebuie să se tolereze, să fie îngăduitori unul cu celălalt. Iar seara trebuie să discute despre întâmplările din timpul zilei, dând fiecare explicaţii pentru a nu exista neînţelegeri.

Soţul trebuie neapărat să dovedească în mod practic soţiei că o iubeşte. Firea femeii este atât de slabă, încât îndată ce vede că soţul arată o oarecare amabilitate unei alte femei, fie colegă de serviciu, fie prietenă, în sufletul ei se aprinde invidia. Nu pentru că ar fi o pornire pătimaşă ci, din pricina dragostei ce i-o poartă soţului, doreşte ca acesta să-i aparţină în întregime. Mai mult, femeia devine invidioasă chiar dacă soţul arată dragoste mamei lui. Dacă îi spui: „Bine, dar este mama lui care l-a născut, l-a crescut, i-a fost alături atâţia ani!” ea răspunde: „Da, dar o iubeşte pe ea mai mult decât pe mine!” Toate femeile asta răspund. De aceea soţul trebuie, prin tandreţe, să găsească „butonul” de îmblânzire a soţiei. Noi, monahii, prin modul nostru de viaţă nu avem experienţa femeilor. Însă epitrahilul sfintei spovedanii ne-a dezvăluit foarte multe taine din sufletul femeii. Un alt lucru pe care îl constatăm este acela că femeia, după naşterea primului copil, nu mai doreşte atât rolul sexual al soţului, cât tandreţea şi afectivitatea acestuia. De aceea soţul trebuie să cunoască acest lucru şi să fie tandru cu soţia sa. Continuă să citești →

MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ: DESPRE MĂRTURISIRE (Audio)

MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ

DESPRE MĂRTURISIRE

 

AUDIO

            “Adesea sunt intrebat: cum trebuie sa te marturisesti?… Raspunsul la aceasta, pe cat se poate de direct si hotarat, este: marturiseste-te ca si cum acest ceas ar fi cel din urma, ca si cum ar fi ultima oara aici pe pamant cand poti aduce pocainta pentru toata viata ta. Inainte de a pasi in vesnicie si a sta in fata judecatii lui Dumnezeu, ca si cum ar fi ultima clipa cand poti sa arunci din spate povara unei indelungi vieti traite in pacat si nedreptate, pentru a intra liber in imparatia lui Dumnezeu…”

Sursa:http://prediciaudio.wordpress.com

ASTĂZI ÎPS PIMEN ÎMPLINEŞTE 82 DE ANI

ASTĂZI ÎPS PIMEN ÎMPLINEŞTE 82 DE ANI

Născut în localitatea Greabănu, judeţul Buzău, la data de 25 august 1929, Înaltpreasfinţitul Pimen, Zainea Vasile din botez, este licenţiat în Teologie şi Arte plastice având şi studii de specializare la Universitatea din Koln între anii 1976-1977.
Tuns în monahism la Mănăstirea Neamţ în anul 1951 sub numele Pimen, este hirotonit ierodiacon, iar după 6 ani ieromonah (1957). Profesor la şcolile monahale din mănăstirile Neamţ şi Secu, pedagog la Seminarul teologic din mănăstirea Neamţ, Înaltpreasfinţitul Pimen ajunge, stareţ la mănăstirea Putna (1957- 1961), apoi la mănăstirea ,,Sf. Ioan cel Nou de la Suceava”, din anul 1979 ocupând funcţia de exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor. Este numit episcop-vicar în 1982 al aceleiaşi Arhiepiscopii, cu titlul „Suceveanul”. La 24 ianuarie 1991, Preasfinţitul Pimen Suceveanul a fost ales Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor. Instalarea a avut loc la Suceava la 3 martie 1991. Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen a îndeplinit câteva misiuni peste hotare slujind la Arhiepiscopia Ortodoxă din America şi Canada şi fiind reprezentant al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române la Ierusalim.
Lucrări:
Icoana Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos şi semnificaţia ei teologică redată în frescele din nordul Moldovei, Însemnătatea teologică a icoanei Botezului Domnului, Icoana învierii, Cuvântul şi icoana, Dobândirea, păstrarea şi desăvârşirea mântuirii noastre, Articole apărute în revista Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, O serie de articole, recenzii şi cronici în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei” sau „Candela” de la Suceava.

sursa: radioreintregirea.ro

SCRISOARE SINODALĂ PRIVIND CĂSĂTORIA ŞI LIMITELE MORALE ALE SEXUALITĂŢII UMANE

SCRISOARE SINODALĂ PRIVIND CĂSĂTORIA ŞI LIMITELE MORALE ALE SEXUALITĂŢII UMANE

 -articol Traducere si interpretare, Agentia de Stiri Lacasuri Ortodoxe: Ing. Catalin Ion (KSLCatalin)-

OCA scrisoare antet 2011Scrisoarea a fost publicata in data de 28 iulie 2011, o copie a acesteia intrand in posesia Agentiei de Stiri Lacasuri Ortodoxe. Va oferim, in cele ce urmeaza, traducerea integrala realizata de redactia de stiri:

Iubiti Parinti, frati si surori intru Hristos,

“Dacă zicem că avem împărtăşire cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu săvârşim adevărul. Iar dacă umblăm întru lumină, precum El este în lumină, atunci avem împărtăşire unul cu altul şi sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne curăţeşte pe noi de orice păcat. Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi cuvântul Lui nu este întru noi.” (I Ioan 1:6-10)

Map picture

În propriile noastre vieţi am fost binecuvântaţi printr-un act de mărturie profetică, în iulie 1992, atunci când Sfântul Sinod al Episcopilor Bisericii Ortodoxe din America a emis “Mărturisiri privind Căsătoria, Familia, Sexualitatea şi Sfinţenia Vieţii”. Două decenii mai târziu, noi, ortodocşii care locuim în eparhie, care include şi oraşul capitală al naţiunii noastre, avem nevoie să ni se amintească unele dintre adevărurile morale conţinute în aceste marturisiri. Ar trebui să fie deja evident pentru orice observator atent că aceste adevăruri sunt asaltate în special de elitele intelectuale, sociale, culturale din această ţară, şi mai mult, chiar de către funcţionarii nostri publici, în special din guvernul federal cu sediul aici, în Washington, DC. Mai alarmantă este, insa, erodarea acestor adevăruri morale în cadrul unora dintre Bisericile (congregaţiile) noastre Ortodoxe.
Nevoia ca acest caracter sfânt al vieţii umane să fie păstrat şi protejat încă din momentul conceperii, a reprezentat punctul central al Scrisorii Sinodale (Enciclicei) anuale a Primaţilor OCA (Biserica Ortodoxă a Americii), din Duminica Sfinţeniei Vieţii a fiecărei luni ianuarie, de mai mulţi ani. Aş dori să vă reamintesc, în spiritul profetic al apostolilor, că Sfânta Taină a Căsătoriei şi limitele morale ale sexualităţii umane sunt tradiţii străvechi ale Bisericii, nesupuse niciunui val de schimbare care sa poata fi insuflat de societatea noastră de astazi. Continuă să citești →

ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE BASARB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE (13)

ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE BASARB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE 

VIII. ÎNVĂȚĂTURĂ A LUI NEAGOE VOEVOD CĂTRĂ FIE-SĂU THEODOSIE VOEVOD ȘI CĂTRĂ ALȚI DOMNI, CĂTRĂ TOȚI, PENTRU SOLII ȘI PENTRU RĂZBOAIE

O, fătul mieu Theodosie și voi alți domni și frați toți! Din cât am putut cunoaște cu firea și a pricépe de rândul solilor, cum să vor cinsti când vor veni să fie la sfat și vor fi oameni mari și de la domni creștini, carii cred în Domnul nostru Iisus Hristos și preacuratei lui maici, aceștea soli carii vin la voi, unui vin ca să facă jurământu și legătură, iar alții vin ca să facă pace, alții să vorovească niscare lucruri de treabă, iar unii vin pentru dragostea și pentru prieteniia. Iar aorea vin alții cu cuvinte aspre și de vrajbă, cum le iaste învățătura și porunca de la domnii și stăpânii lor. Că la domni mulți soli de în multe părți vin, și cu multe feliuri de sol. Iar voi să nu cinstiți numai pre cei ce vă vor aduce vești bune, ci să cinstiți și pre cei ce vă vor aduce vești réle, că așa să cade. Și să fie toți cinstiți de voi într-un chip și dăruiți. Că cu acea puținea cinste ce le veți face, iar ei mult vor lăuda numele vostru și-l vor înălța. Că domnul carele are minte nu-i trebuiește într-această lume altă avuție, făr’ numai numele cel bun. Căci că deaca va avea nume bun, deacii și avuție încă va face; iar domnul cela ce iaste scumpu și caută tot spre avuție și nu dă pentru scumpétea lui nimănui nimic, acela însuși își piiarde numele cel bun. Continuă să citești →

Antonie de Suroj: STĂPÂNIREA TIMPULUI

Antonie de Suroj:

 STĂPÂNIREA TIMPULUI

În viaţa trepidantă de astăzi problema stăpânirii timpului este capitală. Nu intenţionez să încerc să vă conving ca dispuneţi de mai mult timp şi că vă puteţi ruga cu condiţia să voiţi, vreau să vorbesc cu voi despre mijloacele de a ne face timp, în sânul tensiunilor şi accelerării vieţii. Vă voi cruţa de orice descriere a felului în care ne putem crea timp: mă voi limita să subliniez că dacă am încerca să pierdem mai puţin timp, am avea mai mult. Dacă am folosi fărâmiturile de timp pierdut pentru a construi scurte momente pentru rugăciune şi reculegere, poate vom descoperi că timpul astfel recuperat este considerabil. Dacă ne gândim la numărul de minute goale dintr-o zi, în timpul cărora facem ceva pentru că ne e groază de vid, groază de a ne afla singuri cu noi înşine, vom vedea că există multe momente scurte, care ar putea să aparţină, totodată, lui Dumnezeu şi nouă.

Dar vreau mai ales să vă vorbesc aici de o problemă care îmi pare şi mai importantă încă: felul în care putem controla şi opri timpul. Nu ne putem ruga decât dacă ne aflăm în prezenţa lui Dumnezeu într-o stare de linişte şi pace interioară care ne eliberează de noţiunea timpului; nu mă refer aici la timpul obiectiv, care poate fi măsurat, ci la impresia subiectivă că timpul curge şi că „nu avem timp”. Mi-ar place la început să vă atrag atenţia supra unui lucru pe care-l ştim cu toţi şi care este un subiect permanent de discuţie. E absolut inutil să alergăm după timp pentru a-l prinde din urmă. Departe de a fugi de noi, el se grăbeşte să ne întâlnească. Fie că doriţi cu căldură ca minutul care vine să fie deja prezent, fie că nu daţi nici o importanţă acestui lucru, puteţi fi siguri că va sosi, şi orice veţi face, viitorul va deveni prezent; aşa că nu e nevoie să sărim din prezent în viitor.

…încercăm continuu a trăi, ca să spun astfel, cu câţiva centimetri mai înainte. O astfel de atitudine este aceea care ne împiedică să trăim din plin clipa prezentă care este totuşi singurul moment în care ne putem afla. In realitate suntem grăbiţi. Continuă să citești →

EPISTOLA UNUI SFÂNT CONTEMPORAN – PĂRINTELE SELAFIIL DIN SIBERIA

EPISTOLA UNUI SFÂNT CONTEMPORAN 

PĂRINTELE SELAFIIL DIN SIBERIA

Scrisoarea care urmează a fost publicată în numărul 6 din Presa Ortodoxă şi face parte din minunata corespondenţă trimisă de Părintele Selafiil din Siberia – ucenicul Sfântului Arhiepiscop Luca al Crimeii – către un tânăr român, pe care l-a călăuzit prin dragostea şi rugăciunile sale până la trecerea sa către Domnul în anul 2006, când împlinea vârsta de 96 de ani. Lucrul minunat este acela că tânărul, deşi nu a vizitat niciodată Rusia, a primit de la Dumnezeu darul de a cunoaşte şi a fi călăuzit de către unul dintre marii părinţi duhovniceşti ai zilelor noastre.

Stareţul Selafiil din Siberia a fost unul din cei nouă mari sfinţi ai pământului rus cu care se sfătuia vrednicul de pomenire Patriarh Alexie al II-lea – omul providenţial pentru Biserica Rusiei, după cum spunea Cuviosul Sofronie Saharov –, care, poate tocmai pentru că avea astfel de sfătuitori, a proslăvit ca sfinţi mii de mărturisitori ai perioadei bolşevice. Viitorul ne va lămuri, poate, şi alte taine în ce-l priveşte rămase nedezlegate… (M.C.)

Părinte Filothei, doctoraşul meu drag! Mişa, inima mea dulce!

Domnul să vă binecuvânteze şi să vă acopere cu mâna Sa cea tare!

Mişa, Mişa, Bunelului îi este tare dor de tine. Mişa, nu ştiu dacă ne vom vedea în această scurtă viaţă pământească, în această pribegie a noastră către Cer. Dar fiece scrisorică ce mi-o citeşte batiuşka Varsanufie de la tine şi de la voi mă face pe mine, un moşneag noduros şi ros de molii, să iau pulsul inimii mele dulci. Mişa, am ascultat rândurile de la tine şi s-a bucurat sufletul meu, aflând că ai găsit un loc tot în slujba Bisericii… Bagă de seamă, copilul meu, lucrul cu cărţile este o lucrare sfântă! Ţii în mână comori de înţelepciune pe care Duhul Sfânt le-a revărsat în cugetul Sfinţilor Părinţi, ca să ne fie nouă hrană în aceste vremuri de pustiire… Dragul Bunelului, Mişa, cred că m-ai făcut să întineresc cu cincisprezece ani („Subliniază, Varsanufie, subliniază!”, zice Bunelul), când am văzut că lucrezi acum cu acele cărţi sfinte, că prin mâinile tale trec atâtea lucruri binecuvântate: icoane, tămâie, lumânări, cărţi bisericeşti. Să te ţii, dragul Bunelului, de locul acesta, la pangarul Schitului de care îmi spui, şi să nu îl laşi, indiferent de cât de mică sau de mare ţi se va părea plata bănească. E un loc potrivit pentru tine… Chiar dacă alţi cunoscuţi îţi vor face orişice alte propuneri să mergi altundeva, poate la alte librarii sau biblioteci, tu să te ţii de locul acesta, căci aici eşti sub ocrotirea mănăstirii; în orice caz, să-i scrii Bunelului dacă îţi place sau nu, dacă eşti mulţumit…

Mişa, Mişa, am aflat şi noi – mai bine zis, îngeraşii aceştia ai mei –, prin anunţurile care se fac la acest calculator, despre ceea ce se întâmplă acum în lumea largă. Eu nu ştiu cum lucrează acest aparat, dar Varsanufie mi-a spus că se afişează cumva ştirile cele mai importante ce se petrec în lume. Oh, inima mea dulce, vezi cât s-a înmulţit răutatea în lume? Acolo, în Palestina, este acum mare vărsare de sânge şi lucrurile nu cred să meargă spre bine. Poate te vei mira, Mişa, dragul Bunelului, că pe mine, un moşneag, mă preocupă lucrurile acestea; dar voiesc să vi le zic pentru că acum sunt vremurile de sfârşit, copile, sunt vremurile de sfârşit!

Pacea în lume va fi, curând, un lucru rar. Continuă să citești →

Bulgaria: PREOŢI ORTODOCŞI SLUJESC CU ROMANO-CATOLICII ŞI ASISTĂ LA RITUALURILE ORDINULUI TEMPLIER

Bulgaria: PREOŢI ORTODOCŞI SLUJESC CU ROMANO-CATOLICII ŞI ASISTĂ LA RITUALURILE ORDINULUI TEMPLIER

La 18 august 2011, templierii bulgari au sarbatorit in biserica medievala a Sfantului Dimitrie din localitatea Patalenita cei 300 de ani de la crearea Marelui Priorat al Bulgariei. Ritualul traditional a fost savarsit de Rumen Ralcev si marele secretar Hermina Gheorghieva.

In cadrul festivitatii au fost primiti noi membri ai ordinului. La ritualul catolic al templierilor au luat parte si preoti ortodocsi Nikola si Lazar Minev din Pazardjik, care au savarsit si o slujba impreuna cu catolicii.

In pofida interdictiei Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare de a slujire a clericilor ortodocsi de a participa la ceremonii religioase cu reprezentantii altor confesiuni religioase, astfel de cazuri nu sunt singulare, aminteste portalul bulgar Dveri.bg.

Preotii ortodocsi viziteaza cu regularitate reuniunile templierilor, afirmand ca ar avea binecuvantarea episcopului Galaction de Staro Zagor. Preotul Ignatii din orasul Ruse s-a autoproclamat “capelan oficial al ordinului templierilor”.

Sursa:http://apologeticum.wordpress.com

SINAXA ÎNTÂISTĂTĂTORILOR VECHILOR BISERICI ORTODOXE

SINAXA ÎNTÂISTĂTĂTORILOR VECHILOR BISERICI ORTODOXE

Ziua de 1 septembrie, care marchează începutul anului bisericesc, a fost aleasă de Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului pentru a convoca o întâlnire de mare importanță, Sinaxa Primaților Vechilor Biserici Ortodoxe.

Pentru aceasta, a invitat pe întâistătătorii vechilor Patriarhate ortodoxe: Alexandria, Antiohia, Ierusalim, și Arhiepiscopul de Cipru. Deși Ciprul nu este patriarhie și ocupă locul 10 în dipticele eclesiastice, primatul său a fost invitat în Fanar pentrucă își datorează autocefalia unui Sinod Ecumenic. În scrisoarea sa pe care a adresat-o acestor primați ai Bisericilor vechi ortodoxe, Patriarhul Bartolomeu a spus: „Vechile patriarhate ale Bisericii Ortodoxe au văzut, împreună cu Preasfânta Biserică a Ciprului, autocefalia lor confirmată de un Sinod Ecumenic, ele trebuind să se preocupe mai intens de problematica relațiilor ortodoxe, pentru că ele reprezintă trunchiul comun al structurii și al articulației Bisericii Ortodoxe, fără a exclude alte Biserici Ortodoxe de la deciziile pan-ortodoxe, ci din contra, de a facilita unitatea pan-ortodoxă”.

Cele trei patriarhii și arhiepiscopul de Cipru au răspuns pozitiv la invitația patriarhului ecumenic. Sinaxa primaților se va ocupa de două teme care sunt fixate în scrisoarea patriarhului ecumenic Una dintre ele este dezvoltarea evenimentelor în Orientul Mijlociu, care aduce mare îngrijorare creștinilor ortodocși și eterodocși din această zonă. Patriarhul ecumenic a subliniat necesitatea unui „efort comun pentru situația Bisericilor noastre în circumstanțele actuale pentru ajutorul fratern reciproc”. Cea de a doua temă de dezbatere este o schimbare de viziuni asupra „progresului către sfântul și marele sinod al Bisericii Ortodoxe”. Sinaxa primaților vechior Biserici Ortodoxe va avea loc în zilele de 1 și 2 septembrie. În același timp, Patriarhul ecumenic va co-rezida Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală Sfântul Gheorghe din Fanar pentru a marca începutul anului bisericesc.

Traducerea și adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati, Amen.gr

Sursa:http://www.doxologia.ro

CE MUZICĂ SĂ ASCULT?

CE MUZICĂ SĂ ASCULT?

Poate mulţi dintre noi tinerii care mergem la biserică ne-am gândit ce muzică putem să ascultăm şi ce nu, ce am putea asculta în aşa fel încât să nu ne facă rău, să nu fie împotriva lui Dumnezeu.  Şi eu am avut problema asta când am L-am cunoscut pe Dumnezeu. Ascultam muzică house pe atunci şi eram împătimit, dar îmi plăcea şi muzica bisericească. Am făcut un articol separat despre asta.

Sfântul Ioan de Kronstadt ne dă o idee foarte frumoasă care ne poate ajuta să alegem:

“Nu te lăsa vrăjit de armonia sunetelor scoase de instrumente şi de voci omeneşti, ci caută să descoperi efectul acestora asupra sufletului sau, cu alte cuvinte, care este spiritul lor. Dacă acea muzică îţi aduce în suflet o stare de linişte, de înţelepciune, de sfinţenie, ascult-o, nutreşte-ţi sufletul cu ea. Iar dacă prin ea îţi pătrund în suflet patimi, nu o mai asculta, ţine-te deoparte de trupul şi de spiritul acelei muzici.”

Deşi am aflat de abia acum ce zice Sfântul Ioan totuşi simţeam asta, înţelegeam acest lucru fără să mi-l explic. Câteodată simt nevoia să ascult şi altceva în afară de muzica bisericească, nu ştiu de ce, probabil pentru că mă îndepărtez de Dumnezeu. Imediat după ce încep să ascult altceva, simt dacă mă linişteşte sau dacă mă tulbură, dacă-mi dă o stare de bucurie sau o subtilă stare de nervozitate şi întristare.

Am ascultat melodii care-mi dădeau gânduri urâte, melodii care mă faceau să conduc maşina agresiv şi cu viteză, melodii care-mi aduceau aminte de diferite momente din viaţă, mai bune sau mai rele, melodii care-mi răscoleau patimile…

În general trebuie să recunosc că nu tot ce ascult, în afară de muzica bisericească, îmi face bine, cu câteva excepţii.

În aceste excepţii aş include colindele, Tudor Gheorghe, muzica clasică, Mircea Baniciu, şi altele… Continuă să citești →