Arhive lunare: august 2011
UN PREOT RUS DIN MOSCOVA LE PROPUNE FEMEILOR, CARE INTENŢIONEAZĂ SĂ AVORTEZE, SĂ NASCĂ COPII ŞI SĂ-I DEA LUI
UN PREOT RUS DIN MOSCOVA LE PROPUNE FEMEILOR, CARE INTENŢIONEAZĂ SĂ AVORTEZE, SĂ NASCĂ COPII ŞI SĂ-I DEA LUI
Moscova. Interfax -Şeful Departamentului Sinodal pentru Relaţiile cu Forţelor Armate protoireul Dmitri Smirnov, promite că va ajuta femeile care renunţă să facă avort şi decid să dea naştere. „Eu aduc întotdeauna acest argument: de ce să ucizi? Dă-mi-l mie, şi nici o problema. Eu nu fumez, nu beau, nu folosesc expresii necenzurate, am două studii superioare”, – a spus părintile Dimitrie, participând la o emisiunea „O chestiune de principiu” a telecanalui rus TVŢ.
„Parohia mea este un dintre cele mai mari din Moscova, şi la noi niciun suflet nu se pierde pentru acest cumplit păcat. Şi dacă pretutindeni ar fila fel am avea şi o creştere a populaţiei.”, – este convins el.
După cuvintele preotului, el a frecventat unul din spitalele capitalei, unde majoritatea femeilor care intenţionau să avorteze, îşi lămureau decizia cu problemele financiare.
„Eu le zic, noi te vom ajuta în soluţionarea acestor probleme. Şi ce e interesant că nici una dintre ele după naştere nu s-a adresat după ajutor”, – a constat el.
După datele părintelui Dimitrie în Rusia există doar 6% de familii cu mulţi copii şi aceştea ar trebui ajutaţi şi susţinuţi întru tot.
www.interfax-religion.ru
Traducere Natalia Lozan
Sursa:http://ortodoxia.md
SĂ MULŢUMIM DOMNULUI! – Leac tămăduitor împotriva invidiei, neatenţiei şi nemulţumirii
SĂ MULŢUMIM DOMNULUI!
Leac tămăduitor împotriva invidiei, neatenţiei şi nemulţumirii
Neatenţia, invidia, nemulţumirea. Ce părere aveţi despte aceste calitaţi, dar mai corect ar fi – patimi suflteşti ? Şi mai am o întrebare: poate fi fericit omul chinuit de invidie, neatenţie, nemulţumire? Desigur că pot exista păreri diferite, dar totuşi cred că fericirea unui asemenea om nu e prea posibilă.
Invidia îi va îndemna privirea acestului om într-un timp şi loc unde îi va fi mai bine, fiincă el nu este acolo. Neatenţia îi va acoperi din imaginiea percepută multe evenimente şi lucruri minunate şi extraordinare. Nemulţumirea îl va face să provoace suferinţe şi altora, nefiind în stare să aprecieze mângâierea şi dragostea primită.
Toate vor fi „nu aşa” pentru omul în cauză. Toată lumea îi va fi nu cum şi-ar dori. De la nemulţumirea de propria viaţă se va încumeta să zică şi el asemenea lui Salieri, că nu există dreptate în lume, dar şi nici mai presus de ea.
Atunci când starea aceasta interioară pune stăpânire pe numeroase suflete, atunci lucrurile merg tot mai rău. Locuim tocmai într-o asemenea stuaţie. Nu doar beţia, un viciu existent de mai demult şi desfrânarea care de la un timp întrece toate patimile, sunt cele mai grele păcate ale noastre. Dar şi mai mult ne chinuie deznădejdea. Deznădejdea născută de nemulţumire, neatenţie, invidie şi nerecunoştinţă.
„Şi nimic din toată lumea nu şi-a dorit să binecuvânteze”, – iată diagnoza. E o stare demonică.
Şi atunci cum rămâne cu: Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi?
Unde e salvarea de la tristeţe? Desigur că nu în înmulţirea plăcerilor. Omul atent ar trebui să ştie că înmulţirea plăcerilor primite doar agravează tristeţea şi o face de netămăduit,. Îndeplinirea diferitor dorinţe paote să ne dea doar unica experinţă de folos, şi anume, că de la îndeplinirea dorinţilor omul nu devine mai fericit. „Setea” se înteţeşte, iluziile dispar, dar fericirea aşa şi nu o obţinem. Continuă să citești
Prière de confession de saint Ephrem au Très Saint Esprit.
Prière de confession de saint Ephrem au Très Saint Esprit.
Ô Seigneur, Roi Céleste, Consolateur, Esprit de Vérité, aie compassion et pitié de Ton serviteur pécheur et pardonne mon indignité, et pardonne-moi aussi tous les péchés que j’ai humainement commis aujourd’hui, et non seulement humainement, mais d’une manière pire que celle des bêtes- mes péchés volontaires, connus ou inconnus commis depuis ma jeunesse et ceux venant de suggestions malignes ou de mon impudence et de mon ennui.
Si j’ai juré par Ton Nom ou blasphémé en pensées, si j’ai blâmé quelqu’un ou lui ai fait des reproches, si ma colère a porté atteinte à quelqu’un, l’a calomnié ou blessé, si je me suis mis en colère à propos de quelque chose, si j’ai dit un mensonge, si j’ai dormi sans nécessité, si un mendiant est venu vers moi et que je l’ai méprisé ou ignoré, si j’ai troublé mon frère ou me suis disputé avec lui, si j’ai condamné quiconque, si je me suis vanté, si j’ai été orgueilleux, si j’ai perdu mon calme avec quiconque, si lors de la prière, mon esprit a été distrait par l’attrait de ce monde, si j’ai eu des pensées dépravées, si j’ai trop mangé ou bien bu à l’excès, ou ri d’une manière frivole, si j’ai pensé au mal, si j’ai été attiré par quelqu’un et que cela m’ait blessé dans mon coeur, si j’ai dit des choses indécentes, si je me suis moqué du péché de mon frère quand mes propres fautes sont innombrables, si j’ai été négligent dans la prière, si j’ai commis quelque tort dont je ne puis me souvenir- car j’ai commis tout cela et plus encore- aie pitié ô mon Seigneur et Créateur, Continuă să citești
Φωτογραφικά στιγμιότυπα από τη «Διεθνή Ημέρα Νεολαίας» που διοργάνωσε το Βατικανό στη Μαδρίτη / INSTANTANEE DE LA "ZIUA INTERNAŢIONALĂ A TINERETULUI" ORGANIZATĂ DE VATICAN LA MADRID
Φωτογραφικά στιγμιότυπα από τη «Διεθνή Ημέρα Νεολαίας» που διοργάνωσε το Βατικανό στη Μαδρίτη
18 – 21/08/2011
Μαδρίτη (18 – 21/08/2011). Άμφια για τη «Διεθνή Ημέρα Νεολαίας». Μόνο που οι σχεδιαστές μάλλον παραπέμπουν σε Αποκριές.
Source:http://aktines.blogspot.com/
Ο Μητροπολίτης Γόρτυνος για τον μακαριστό Φλωρίνης κυρό Αυγουστίνο Καντιώτη / MITROPOLITUL DE GORTINA DESPRE VREDNICUL DE POMENIRE PĂRINTE AUGUSTIN KANDIOTIS, MITROPOLITUL FLORINEI (GREEK)
Ο Μητροπολίτης Γόρτυνος για τον μακαριστό Φλωρίνης κυρό Αυγουστίνο Καντιώτη
1. Σήμερα, αδελφοί μου χριστιανοί, τελούμε μνημόσυνο του πνευματικού ημών πατρός και διδασκάλου, Επισκόπου πατρός Αυγουστίνου. Ο καλός ποιμήν της Επαρχίας αυτής, Μητροπολίτης πατήρ Θεόκλητος, όρισε την ταπεινότητά μου να ομιλήσω.
Το θέμα της ομιλίας μου θα είναι η μορφή του πατρός Αυγουστίνου.
Παρά την δυσκολία μου, διότι εγώ δεν υπήρξα πιστό τέκνο του Γέροντος και παρά το ότι θα ομιλήσω σε σας που γνωρίζετε κάλλιον εμού τον πατέρα Αυγουστίνο και παρά την τρίτη ακόμη δυσκολία ότι εκείνος ομιλεί καλώς περί ενός προσώπου, που έχει τα χαρίσματα του προσώπου αυτού, διότι ο άγιος καταλαβαίνει τον άγιο, όμως δι᾽ ευχών του Ποιμενάρχου πατρός και των άλλων Αρχιερέων και πατέρων ιερέων, αλλά και όλων υμών, θα τολμήσω, αδελφοί μου χριστιανοί, να ομιλήσω περί της ιεράς μορφής του πατρός Αυγουστίνου, του νεωτέρου αυτού πατρός και διδασκάλου της Εκκλησίας μας.
2.(α) Ο πατήρ Αυγουστίνος, όπως τον εγνώρισα κατά την μαθητεία μου παρ᾽ Αυτώ, αγαπούσε πολύ, μά πάρα πολύ αγαπούσε, τον λόγο του Θεού, το ιερό κήρυγμα. Πίστευε το κήρυγμα ως ιερουργία και κηρύττοντας ένοιωθε ο ακροατής του ότι αυτός ο κήρυκας ζει ένα μυστήριο, ότι η καρδιά του πάσχει και ότι συνέχεται ολόκληρος από αυτά τα οποία κηρύττει. Πίστευε ως πανίσχυρο και παντοδύναμο τον λόγο του Θεού ο πατήρ Αυγουστίνος, όπως έτσι τον παριστάνει κάπου ο προφήτης Αμώς:«Ο Κύριος ελάλησε», λέγει ο προφήτης• «μαραίνονται τα βοσκοτόπια και ξηραίνεται η κορυφή του καρμήλου» (1, 2).
2.(α) Ο πατήρ Αυγουστίνος, όπως τον εγνώρισα κατά την μαθητεία μου παρ᾽ Αυτώ, αγαπούσε πολύ, μά πάρα πολύ αγαπούσε, τον λόγο του Θεού, το ιερό κήρυγμα. Πίστευε το κήρυγμα ως ιερουργία και κηρύττοντας ένοιωθε ο ακροατής του ότι αυτός ο κήρυκας ζει ένα μυστήριο, ότι η καρδιά του πάσχει και ότι συνέχεται ολόκληρος από αυτά τα οποία κηρύττει. Πίστευε ως πανίσχυρο και παντοδύναμο τον λόγο του Θεού ο πατήρ Αυγουστίνος, όπως έτσι τον παριστάνει κάπου ο προφήτης Αμώς:«Ο Κύριος ελάλησε», λέγει ο προφήτης• «μαραίνονται τα βοσκοτόπια και ξηραίνεται η κορυφή του καρμήλου» (1, 2).
(β) Ερωτώντας μας, όπως συνήθιζε να κάνει, για να διαγνώσει αν μελετούμε την Αγία Γραφή, μας έλεγε να του πούμε ποιές είναι οι εικόνες του λόγου του Θεού στην Αγία Γραφή. Και ήθελε ιδιαιτέρως να του λέγουμε απέξω εκείνο το χωρίο του αποστόλου Παύλου της προς Εβραίους επιστολής του, στο 4ο κεφ. στον 12 στίχ., ότι ο λόγος του Θεού ομοιάζει με μάχαιρα: «Ζών γαρ ο λόγος του Θεού και ενεργής και τομώτερος υπέρ πάσαν μάχαιραν δίστομον και διικνούμενος άχρι μερισμού ψυχής τε και πνεύματος, αρμών τε και μυελών και κριτικός ενθυμήσεων και εννοιών καρδίας» (στίχ. 12). Continuă să citești
Pr. Ioan Valentin Istrati: O APOLOGIE A NECESITĂŢII TAINEI SPOVEDANIEI ÎN VIAŢA CREŞTINULUI ORTODOX
Pr. Ioan Valentin Istrati: O APOLOGIE A NECESITĂŢII TAINEI SPOVEDANIEI ÎN VIAŢA CREŞTINULUI ORTODOX
„Spovedania şi vindecarea sufletului“,
Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos, Editura Doxologia, 2011, 58 p.
A apărut la Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei broşura „Spovedania şi vindecarea sufletului“, scrisă de Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos. Ierarhul grec este un teolog de seamă al Bisericii Ortodoxe universale, fiind cunoscut mai ales pentru tratatul său de teologie intitulat „Psihoterapia“, o analiză comprehensivă a antropologiei teologice a Bisericii Ortodoxe.
Cartea de faţă este un excurs de sinteză în realitatea tainică a sufletului omenesc rănit de păcat şi o apologie a necesităţii Tainei Spovedaniei în viaţa penitenţială a creştinului ortodox.
Lucrarea începe cu o analiză teologică a noţiunii de păcat, în viziunea teologică a Bisericii, dar şi a realităţii păcatului în viaţa cotidiană a oamenilor căzuţi în păcat, dar răscumpăraţi prin Taina Botezului („Păcatul şi metanoia“). În lumea creată, păcatul şi „metanoia“ sunt două realităţi complementare, păcatul fiind văzut de Sfinţii Părinţi din epoca patristică nu ca o ofensă adusă Creatorului, ci ca o rană a sufletului. Metanoia este, aşadar, vindecarea prin harul Duhului Sfânt, dăruit Bisericii de Hristos, Cel prezent în ea până la sfârşitul veacului. În funcţie de diversitatea păcatului în viaţa umană, sfinţii au conceput diverse modele de vindecare şi aprofundare a virtuţii, atât prin extirparea răului din noi, cât şi prin mângâierea duhovnicească pe care o oferă Biserica prin duhovnic. Înalt Preasfinţitul Hierotheos evidenţiază realitatea păcatului de rană, înstrăinare de Dumnezeu (Sfântul Vasile cel Mare), cădere din har (Sf. Simeon Noul Teolog), însingurare (Sf. Grigorie Palama) etc.
În următorul capitol, intitulat „Spovedania şi iertarea păcatelor“, autorul recurge la câteva exemple patristice şi mistice pentru a arăta efectul înnoitor al spovedaniei pentru viaţa sufletului. Preluând exemple din viaţa Sf. Simeon, a Sf. Siluan Athonitul sau învăţături ale marelui Ioan Gură de Aur, ierarhul realizează o viziune de ansamblu a principalelor aspecte din taina penitenţială şi necesitatea terapiei continue a sufletului în viaţa creştină. Spovedania este, aşadar, revărsarea de har a Duhului Sfânt, care trebuie aplicată, continuată şi aprofundată prin ferirea de păcat, practicarea virtuţilor şi a rugăciunii. Canonul dat de duhovnic este, aşadar, un tratament eficace pentru vindecarea bolilor sufleteşti. Continuă să citești
Sfântul Ioan Gură de Aur: CUVÂNT LA DUMINICA A X-A DUPĂ POGORÂREA DUHULUI SFÂNT
Sfântul Ioan Gură de Aur
CUVÂNT LA DUMINICA A X-A DUPĂ POGORÂREA DUHULUI SFÂNT
„De acum nu bea numai apă, ci foloseşte puţin vin pentru stomacul tău şi pentru desele tale slăbiciuni” (I Timotei 5, 23)
din “Predici la duminici şi sărbători”
Cu aceste puţine şi parcă neînsemnate cuvinte ne vom ocupa astăzi în toată cuvântarea, iar aceasta nu o facem din ambiţie, spre a arăta oarecum darul vorbirii, căci ceea ce noi spunem nu este proprietatea noastră, ci ni s-a dat de harul Sfântului Duh.
Dar noi ştim a cerceta mai de aproape cuvintele biblice aduse, pentru ca pe cei uşori la minte dintre ascultătorii noştri să-i deşteptăm şi să-i convingem cât de nemărginit de mare este comoara Sfintei Scripturi, şi cum cineva nu trebuie să treacă repede peste nici un loc din ea. Dacă acel loc neînsemnat şi uşor de înţeles, care se pare că nu ar cuprinde nimic important şi special, totuşi ne dă prilejul de o mare îmbogăţire şi este izvorul unei înalte înţelepciuni, cu cât mai vârtos vor fi acele locuri ale Scripturii, a căror bogăţie lăuntrică chiar de la început se înfăţişează privirii, care pe cei ce iau aminte îi umplu cu mii de comori.
De aceea, să nu trecem repede peste acele graiuri ale Sfintei Scripturi, care ni se par neînsemnate, căci toate purced de la Duhul Sfânt, iar harul Sfântului Duh niciodată nu este mic şi de nebăgat în seamă, ci totdeauna mare şi slăvit şi vrednic de Dătătorul cel înalt.
Deci, să ascultăm cu luare-aminte neîmprăştiată, căci şi topitorii de metale ridică nu numai lingourile de aur, ci caută cu mare luare-aminte şi bucăţelele cele mai mici. Fiindcă şi noi, acum suntem topitori de metale – adică gura Apostolului este baia noastră cea purtătoare de aur, iar ceea ce noi scoatem din ea nu aruncăm în cuptor, ci o depunem în sufletele noastre, şi aprindem nu o flacără obişnuită, ci focul Sfântului Duh, să alegem cu grijă şi cele mai mici grăuncioare ale metalului apostolic.
Deşi cuvântul acesta din Sfânta Scriptură este scurt, totuşi este de mare însemnătate, pentru că vrednicia mărgăritarelor nu stă în grămada materiei, ci în frumuseţea lor. Tot aşa se întâmplă şi cu citirea Sfintelor Scripturi, învăţătura cea pământească adeseori aduce multe vorbe deşarte, vorbeşte către ascultători foarte multe, iar la urmă îi slobozeşte cu mâinile deşarte, fiindcă ei din toate acele cuvinte nu pot trage vreun folos, nici mare, nici mic. Continuă să citești
SFÂNTUL MAXIM GRECUL DESPRE UNIREA CU CATOLICII
SFÂNTUL MAXIM GRECUL
DESPRE UNIREA CU CATOLICII
Cuvînt împotriva lucrării mincinoase a lui Nicolae neamţul – despre unirea ortodocşilor cu latinii*
Acest Nicolae Bulev a trăi multă vreme în oraşul izbăvit de Dumnezeu, Moscova, în zilele binecinstitorului împărat, marelui cneaz Vasili Ioanovici al întregii Rusii (1505-1533), şi s-a bucurat de mare cinste din partea acestui împărat pentru iscusinţa lui de medic. Însă el a scris, cu scop viclean, un cuvînt plin de toată făţărnicia, despre unirea credinţei greceşti cu cea romană. În acest cuvînt, el laudă cu viclenie credinţa noastră, iar ereziile latine, din pricina cărora noi neam despărţit de ei, le-a ascuns, vicleanul, şi nu a scris nimic despre ele. Însă călugărul Maxim (1480-1556), aflînd despre lucrarea lui înselătoare, s-a înarmat împotriva uneltirilor lui cu harul Sfîntului Duh şi a scris acest cuvînt:
„Domnul şi Dumnezeul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, la mulţimea celorlalte porunci şi învăţături mîntuitoare ale Sale, prin care ne îndrumă pe noi, cei ce credem în El, pe calea cunoaşterii neclintite şi neîntinate a lui Dumnezeu, a adăugat şi aceasta, zicînd: Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori (Mt.7,15). De aceea, Iubitorul de oameni, învăţîndu-ne cum să îi recunoaştem şi să ne păzim nevătămaţi de ei, adaugă: După roadele lor îi veţi cunoaşte.
El îi numeşte prooroci mincinoşi pe învăţătorii mincinoşi, adică pe ereticii care vorbesc din pîntecele lor (din cuget trupesc), iar nu după Legea Evangheliei şi după teologie, şi care, prin propriile lor cuvinte sirete, amăgesc inimile oamenilor simpli. Roadele lor sunt nu numai faptele şi cuvintele lor, ci şi învăţătura lor răstălmăcită, ascunsă în adîncul scrierilor lor.
La fel ca şi Mîntuitorul, vesteşte şi dumnezeiescul Apostol Pavel vorbind despre aceiaşi prooroci mincinoşi în a doua Epistolă către Corinteni. Iată ce zice: Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos (II Cor.11,13). Ca unii ca aceştia este şi linguşitorul Nicolae neamţul, care a trăit mulţi ani în mijlocul bine-credinciosului popor rus şi s-a străduit prin toate mijloacele să-l abată de la credinţa cea ortodoxă primită de la strămoşii săi. În rîndul celorlalte fapte viclene ale lui se numără şi faptul că a scris cuvîntul despre unirea ruşilor cu latinii, silindu-se să arate că atît credinţa unora, cît si a celorlalţi este una şi aceeaşi. Continuă să citești
ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE (12)
ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE
VII. IAR A LUI NEAGOE VOEVODUL ÎNVĂȚĂTURĂ CĂTRĂ FIE-SĂU THEODOSIE ȘI CĂTRĂ ALȚI DOMNI, CĂTRĂ TOȚI. CUM SĂ CADE DOMNILOR SĂ ȘAZĂ LA MASĂ ȘI CUM VOR MÂNCA ȘI VOR BEA
Slovo 14
Fătul mieu, eu am gândit că așa să cade domnului să șază la masă cu boiarii săi cei mari și cu cei mici. Cându șade domnul la masă, întâi pohtește trupul lui să mănânce și să bea. Apoi pohtește și veselie multă. Iar tu, fătul mieu, să nu cumva să-ți slobozești mintea de tot spre veselie, că omul în lumea aceasta șade între viață și între moarte. Pentr-acéia să cade să te socotești foarte bine, să nu-ți slobozești mintea de tot spre veselie, nici iar spre întristăciune. Că dă te vei întrista foarte, deacii toți den casa ta și toate slugile tale să vor întrista și să vor îngrija; iar de vei vrea să faci voia lor și să te veselești cu totul, acea veselie făr’ de măsură va mâniia pre Dumnezeu și va osebi sufletul omului de la dânsul. Ci în vrémea acéia, mai bine să fie plăcută veseliia ta lui Dumnezeu, decât oamenilor.
Că nu te-au ales, nici te-au unsu oamenii spre domnie, ci Dumnezeu te-au ales și te-au unsu și a aceluia plăcére să faci. Deci când vei șădea la masă, te socotéște să fie toate veseliile tale plăcute lui Dumnezeu. Și lângă tine, mai sus, să șază tot boiari și sfétnici buni și aleși; iar oameni nebuni și răzvrătiți nicicum să nu ții lângă tine. Că zice prorocul: „Cu cuvioșii, cuvios vei fi; și cu aleșii, ales vei fi; și cu cei strâmbi te vei răzvrăti”. Dreptu acéia, fătul mieu, și eu după cuvântul prorocului îți aduc aminte și te învăț, că de vei fi în toate zilele cu cei aleși, în toate zilele și în toate ceasurile te vei folosi de sfaturile și de învățăturile lor céle bune; iar de vei fi cu cei nebuni și izvrătiți, deacii și ție îți cade a fi nebun și izvrătit.
Și iarăși să cade domnului să aibă la masa sa multe feluri de tobe și de vioare și de surle de veselie. Așa faceți și voi înaintea oștilor voastre și ce veselie veți ști mai mare, faceți, ca să să veselească cei ce vă iubescu. Iar voi, deaca auziți răsunânduvă glasuri ca acéstea, nu să cade să vă ducă mintea spre dânsele, sau cătră jocurile céle de multe feliuri, care să fac și vin pentru numele vostru dentr-alte țărâi. Că omul cela ce-și duce tot gândul spre cântece și spre jocuri ca acéstea, acela n-are minte de-ajunsu. Dar cum vei putea fi tu domn și să te chemi oamenilor sare și izvor, den care să să adape toți oamenii, și să-ți dai mintea cu totul spre scopote și spre jocuri ca acélea? Că deaca vor vedea alții cum faci tu, și acéia vor vrea iar așa să facă, și fiind tu domn, vor vrea să privească la célea ce și tu vei privi. Deci, cum îi vei îndrepta și-i vei învăța, așa vei să le dai și seama. Continuă să citești
Pr. Dr. Petru Pruteanu: DESPRE PĂGÂNISMUL JURNAŞTILOR MOLDOVENI. PUBLIKA TV ATACĂ CREDINŢA ORTODOXĂ
Pr. Dr. Petru Pruteanu
DESPRE PĂGÂNISMUL JURNAŞTILOR MOLDOVENI. PUBLIKA TV ATACĂ CREDINŢA ORTODOXĂ
La fiecare sărbătoare religioasă suntem supuşi unor atacuri mediatice pseudo-religioase menite, chipurile, să ne vorbească despre semnificaţia acestor sărbători dar, în loc să primim o informaţie clară şi veridică, opinia publică este pur şi simplu dezinformată şi prostită. Realizatorii acestor reportaje nu fac altceva decât să denigreze şi să batjocorească credinţa şi învăţătura Bisericii Ortodoxe. Cu toate acestea, continuă să se creadă foarte bine pregătiţi şi adevăraţi profesionişti în realizarea oricărui tip de reportaj.
Dacă pentru un jurnalist din sec. XXI, care ia un salariu de câteva sute de euro, este greu să caute pe Internet nişte „idei mai deştepte” despre Schimbarea la Faţă a Domnului (iar ele sunt mai mult decât suficiente), atunci unul ca acesta nu numai că trebuie dat afară, ci ar trebui să nu mai fie angajat de nimeni niciodată, pentru că este incompetent şi nu are cultură generală. Sau poate că a venit vremea ca fiecare televiziune să apeleze la un consultant teolog, măcar ocazional,pentru a nu se face de râs chiar şi în faţa babelor, care ştiu mai multe decât moaţele de la TV. (Le amintim că mâine-poimâine vine patriarhul rus la Chişinău, despre care vor dori să relateze multe şi mărunte, iar unii jurnaliști nici nu ştiu să facă diferenţa între un preot, un episcop, un mitropolit şi un patriarh.)
S-a întâmplat de câteva ori deja, când anumite domnişoare cu ecusoane de jurnalist m-au întrebat despre semnificaţia anumitor sărbători, dar ceea ce am vorbit eu nu le-a fost pe plac şi nici nu au dat pe post; era cică prea filozofic şi complicat, de parcă cineva a spus vreodată că Ortodoxia este pentru proşti?! Au întrebat alte persoane (preoţi şi oameni de pe stradă), care să le spună despre obiceiuri băbeşti, legende, mituri şi tot felul de prostii pe care, după aceea, le gânguresc pe fundalul unor imagini din bisericile ortodoxe. Imediat se creează impresia că aceasta şi esteînvăţătura Bisericii Ortodoxe or, Biserica tocmai luptă împotriva păgânismului şi mitologiei şi nicidecum nu o încurajează. Oare „dreptul la liberă exprimare” înseamnă şi iresponsabilitate în exprimare? Continuă să citești
DESCOPERIRE ARHEOLOGICĂ LA DESA
DESCOPERIRE ARHEOLOGICĂ LA DESA
După 10 ani de săpături arheologice, la Desa, în judeţul Dolj, a fost descoperit un tezaur de aur, unic în Oltenia, potrivit „Ziarul Lumina”, Ediţia de Oltenia. Târgujienii redescoperă poveştile oraşului şi le postează pe blog, iar tineri liceeni din Craiova au dialogat cu specialiştii despre vicii, manipulare şi anturaj.
Un valoros tezaur monetar a ieşit la iveală în urma săpăturilor reluate la începutul acestei luni, pe şantierul arheologic de la Desa, în judeţul Dolj. Este vorba despre 75 de monede din aur de 24 k, datate la sfârşitul secolului al XIX-lea, foarte bine conservate. Monedele cântăresc aproape o jumătate de kilogram şi sunt evaluate la aproximativ 150.000 de euro. ‘Este o premieră pentru Oltenia. Este primul tezaur monetar de aur, integral, găsit aici. Până şi ulcica în care s-au aflat monedele şi dopul de lemn care a acoperit-o s-au păstrat’, povesteşte arheologul Florin Ridiche, de la Muzeul Olteniei. Tot la Desa a ieşit la iveală şi o bogată colecţie de arme celtice, speranţa arheologilor fiind ca până la încheierea săpăturilor, spre sfârşitul lunii, să mai facă şi alte importante descoperiri. Anul acesta, specialiştii Muzeului Olteniei au mai efectuat săpături arheologice la Cioroiu Nou şi la Răcari, un alt şantier urmând să se deschidă, pe 29 august, la Fărcaş. Finanţarea tuturor lucrărilor se ridică la aproximativ 70.000 lei şi este asigurată de Consiliul Judeţean Dolj. Continuă să citești
FERICIRILE PĂRINTELUI PAISIE
FERICIRILE PĂRINTELUI PAISIE
1. Fericiţi sunt cei care au iubit pe Hristos mai mult decât toate ale lumii şi trăiesc departe de lume şi aproape de Dumnezeu împărtăşindu-se de bucurii paradisiace încă de pe pământ.
2. Fericiţi sunt cei care au izbutit să trăiască ascunşi şi, dobândind virtuţi mari, n-au dobândit nici măcar o faimă mică.
3. Fericiţi sunt cei care au izbutit să facă pe nebunii pentru Hristos păzindu-şi în felul acesta bogăţia lor duhovnicească.
4. Fericiţi sunt cei care nu propovăduiesc Evanghelia prin cuvinte, ci o trăiesc şi o propovăduiesc prin tăcerea lor, prin harul lui Dumnezeu, care îi trădează.
5. Fericiţi sunt cei care se bucură când sunt clevetiţi pe nedrept, iar nu atunci când sunt lăudaţi pe drept pentru viaţa lor virtuoasă. Acesta este semnul sfinţeniei şi nu nevoinţa seacă a faptelor trupeşti şi numărul mare al nevoinţelor, care, atunci când nu se fac cu smerenie şi cu scopul de a omorî pe omul cel vechi, creează numai simţăminte false.
6. Fericiţi sunt cei care preferă să fie nedreptăţiţi decât să nedreptăţească şi primesc netulburaţi şi în tăcere nedreptăţile, arătând cu fapta că ei cred “întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul” şi de Acesta aşteaptă să fie îndreptăţiţi, iar nu de oameni, în felul acesta izbăvindu-se de deşertăciune. Continuă să citești
PS. SEBASTIAN, EPISCOPUL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR: PREDICĂ LA DUMINICA A X-A DUPĂ RUSALII
PS. SEBASTIAN, EPISCOPUL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR
PREDICĂ LA DUMINICA A X-A DUPĂ RUSALII
Necredinţa, neputinţa sau ne-voinţa?
Dreptmaritori crestini, Evanghelia de astazi ne aduce in fata ochilor nostri sufletesti minunea savarsita de Domnul Hristos asupra unui copil posedat de diavol si a carui boala se manifesta odata cu fazele lunii, fapt pentru care si este numit lunatic. Tatal sau, desi prea putin credincios ca sa dobandeasca vindecarea fiului sau, a venit, totusi, la Mantuitorul si, aratandu-si credinta sa indoielnica, I-a zis: „De poti face ceva, ajuta-ne” (Mc. 9, 22). Ba a mai si adaugat: „L-am dus si la ucenicii Tai si n-au putut sa-l vindece“, ceea ce L-a determinat pe Domnul Hristos sa rosteasca, poate, cele mai aspre cuvinte pe care le-a adresat vreodata: „O, neam necredincios si indaratnic! Pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi suferi pe voi?“ (Mc. 9,19).
Şi certand pe diavolul necurat care se salasluise in el, indata s-a vindecat copilul. Au venit si ucenicii nedumeriti si L-au intrebat:
„De ce noi n-am putut sa-l scoatem? Iar Iisus le-a raspuns: Pentru putina voastra credinta. Caci adevarat graiesc voua: Daca veti avea credinta cat un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta“.
Iubiti credinciosi, Ascultand cuvantul acesta aspru al Mantuitorului „O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi suferi pe voi?”, ne intrebam, fireste, cui anume S-a adresat? Era de fata tatal copilului, am spus, nu destul de credincios, caci, din chiar cuvintele lui si-a vadit indoiala: „de poti face ceva, ajuta-ma“. Erau ucenicii, neputinciosi si ei, desi li se incredintase in chip expres puterea de a calca peste serpi si peste scorpii si dea scoate toata puterea diavoleasca din oameni (Lc. 10, 19). Ei experimentasera deja aceasta putere in lume si constatasera ca, prin darul lui Dumnezeu, pot alunga duhurile necurate. Astazi insa, si ei au sporit amaraciunea invatatorului lor, dovedindu-se neputinciosi in fata acestui duh necurat care, este adevarat, necesita o pregatire speciala: de rugaciune si post. Erau de fata si fariseii si carturarii, cei care nici cat bietul om nu credeau in El. Ei bine, vazand Domnul Hristos aceasta necredinta sau putina credinta generalizata, a rostit cuvintele aspre de mai sus.
PATRIARHUL ROMÂNIEI A SFINŢIT BISERICA NAŞTEREA MAICII DOMNULUI DIN GURA HUMORULUI
PATRIARHUL ROMÂNIEI A SFINŢIT BISERICA NAŞTEREA MAICII DOMNULUI DIN GURA HUMORULUI
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a sfinţit astăzi, 21 august 2011, Biserica „Naşterea Maicii Domnului”, din oraşul Gura Humorului, judeţul Suceava, înconjurat fiind de un sobor de ierarhi, membri ai Sfântului Sinod, format din Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfințitul Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Preasfințitul Corneliu, Episcopul Huşilor și Preasfințitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, preoţi şi diaconi şi în prezenţa a mii de credincioşi.
La finalul slujbei de sfinţire, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit celor prezenţi despre semnificaţiile acestui moment deosebit din viaţa creştinilor din oraşul sucevean Gura Humorului: „Binecuvântarea pe care o dăruieşte sfinţirea unei biserici este mare şi sfântă, pentru că biserica de zid este învelişul arhitectural al Bisericii celei Vii a lui Hristos care înseamnă comunitatea bisericească euharistică îndrumată de păstorii ei duhovniceşti. La sfârşitul slujbei de sfinţire s-a spus: Această casă Tatăl a zidit-o, această casă Fiul a întărit-o, această casă Duhul Sfânt a înnoit-o, a luminat-o, a sfinţit-o şi a sfinţit sufletele noastre. Deci, deodată cu sfinţirea bisericii se sfinţesc şi sufletele noastre ale celor care ne-am rugat în timpul slujbei de sfinţire”. Continuă să citești