Arhive lunare: august 2011

Η Γκάνα γιόρτασε την Παναγιά / Praznicul Adormirii Maicii Domnului în Ghana (Greek, Photo, 2011)

Η Γκάνα γιόρτασε την Παναγιά

Praznicul Adormirii Maicii Domnului în Ghana

Όπως όλη η Ορθοδοξία, έτσι τίμησε και την Παναγία μας η Ορθόδοξος Εκκλησία της Γκάνας. Στον Καθεδρικό Ναό στην Άκκρα, την Κυριακή 14 Αυγούστου ε.ε. τελέστηκε Θεία Λειτουργία προεξάρχοντος του Σεβ. Μητροπολίτου Άκκρας κ. Γεωργίου, συμπαραστατούμενου από τον Γενικό Αρχιερατικό Επίτροπο π. Ιωσήφ Kwame Labi, τον π. Δανιήλ Abonsah, τους Διακόνους Βασίλειο Labi και Θεόδωρο Sho-Sawyer από την Σιέρα Λεόνε και τον εξ Αμερικής ιερέα π. Νεκτάριο Trevino. Μετά την Θεία Λειτουργία τελέστηκε Αρτοκλασία και ο Σεβασμιώτατος μίλησε στο πυκνό εκκλησίασμα αναφερόμενος λεπτομερώς στο πρόσωπο της Παναγίας.

Στην συνέχεια τέλεσε αγιασμό για την έναρξη της λειτουργίας των κατηχητικών σχολείων, ευλόγησε τους κατηχητές, τις κατηχήτριες και τα παιδιά και αφού διένειμε το αντίδωρο επισκέφθηκε τις αίθουσες των κατηχητικών και ενημερώθηκε για την διδακτική ύλη.

[slideshow]

Το απόγευμα ο Σεβασμιώτατος προεξήρχε του Μεγάλου Εσπερινού στον Καθεδρικό Ναό ενώ ανήμερα της εορτής ιερούργησε και κήρυξε τον Θείο Λόγο στον Ιερό Ναό της Κοιμήσεως της Θεοτόκου στην πόλη Κασόε. Ο Ιερός Ναός κτίστηκε από την  Παναγιώτα και την Μαρία Τσογκαρή, μέλη του Ιεραποστολικού Συνδέσμου Αγίου Κοσμά του Αιτωλού (Θεσσαλονίκης) επί Αρχιερατείας του Γκάνας Παντελεήμονος (νυν Μητροπολίτη Αντινόης).

Μετά το πέρας της Θείας Λειτουργίας ο Σεβασμιώτατος συναντήθηκε με το εκκλησιαστικό συμβούλιο και ακολούθως διένειμε συσσίτιο σε όλο το εκκλησίασμα και γλυκά στα μικρά παιδιά. Το συσσίτιο πρόσφερε η κα. Άντρη Μαραγκού, που εργάζεται στην Γκάνα για μεγάλη Βελγική εταιρία που κατασκευάζει το δίκτυο ύδρευσης της χώρας.

Το απόγευμα ο Σεβαμσιώτατος με τις ευχές και τις ευλογίες της Α.Θ.Μ. του Πάπα και Πατριάρχη Αλεξανδρείας και πάσης Αφρικής κ.κ. Θεοδώρου Β’ αναχώρησε για την Βόρεια Γκάνα προκειμένου να επισκεφθεί τις ενορίες που βρίσκονται κοντά στα σύνορα με το Μάλι και την Μπουρκίνα Φάσο.

Source: Amen.gr

Pr. Dorin Octavian Picioruş: PREDICĂ LA DUMINICA A X-A DUPĂ RUSALII (2011)

Pr. Dorin Octavian Picioruş:

PREDICĂ LA DUMINICA A X-A DUPĂ RUSALII

 

Iubiți frați și surori întru Domnul,

până când ne va mai răbda Dumnezeu pe noi, cei atât de indiferenți, de duplicitari, de aroganți, de nesimțitori? Până când ne va mai aștepta să înțelegem că dedemonizare scăpăm numai prin renunțarea la noi și prin privirea, cu toată ființa, către El? Când ne vom simți crezând în El și îndrăznind în El?

Îndrăznind nu din obrăznicie ci din smerenie…

Pentru că Evanghelia de astăzi [Mt. 17, 14-23] ne face să ne punem astfel de întrebări și ne învață că credința nu e doar cunoaștere intelectuală despre El, nu e doar mers la Biserică și rătăcirea cu mintea prin toate părțile, nu e doar legitimarețanțoșă cu numele Lui și cu apartenența la Biserica Lui ci, în primul rând, e viață cu totul dăruită Lui și încrederea că întru El putem toate.

Putem să trecem de focul foamei pentru lucruri rele și perverse și de apa mâniei, a însingurării trufașe, a răcelii egoiste. Continuă să citești →

Sf. Ioan Gură de Aur: DESPRE PARTICIPAREA LA SLUJBE

Sf. Ioan Gură de Aur:

DESPRE PARTICIPAREA LA SLUJBE

Puțini sunt aceia care vin la Biserică. Care este, oare, cauza acestui fenomen? Prăznuim pomenirile sfinților și aproape nimeni nu apare în biserică. Se pare că distanța îi aduce pe creștini la nesârguință; sau poate că nu distanța, ci doar nesârguința îi împiedică. Fiindcă, așa cum nimic nu-l poate împiedica pe cel care are bunăvoință și râvnă de a face ceva, la fel și nesârguința, trândăvia și amânarea, pe toate le pot împiedica.

Mucenicii și-au vărsat sângele pentru Adevăr, și tu socotești o așa mică distanță? Aceia și-au jertfit viața pentru Hristos și tu nu vrei să te ostenești deloc? Domnul murit pentru tine și tu îl nesocotești? Prăznuim pomenirile sfinților și ție ți-e greu să vii la biserică, preferând să stai acasă? Și totuși trebuie să vii, ca să vezi cum diavolul este biruit, cum Sfântul biruie, cum Dumnezeu este slăvit și Biserica triumfă!

“Dar sunt păcătos”, vei spune, “și nu îndrăznesc să mă întâlnesc cu cei sfinți”. Tocmai pentru că ești păcătos, vino aici, ca să devii drept. Sau nu cumva nu știi că și cei care stau în fața sfântului jertfelnic au săvârșit păcate? Și noi, care vă învățăm de la amvon, suntem păcătoși. Dar nu deznădăjduim, fiindcă Dumnezeu este iubitor de oameni. De aceea a iconomisit ca și preoții să sufere de anumite patimi, încât să înțeleagă neputința omenească și să-i ierte pe ceilalți. Ce trist! La baluri și la distracții alergăm binevoitori. Prostiile cântecelor le ascultăm cu plăcere. Necuviințele actorilor le privim ceasuri întregi, fără să ne plictisim. Și doar atunci când vorbește Dumnezeu, prin gura proorocilor și a apostolilor, căscăm, ne scărpinăm și ne ia cu amețeală. Și dacă-i întrebi cine este Amos sau Ahab, câți prooroci și apostoli sunt, nu-și pot deschide gura. Dar despre cai și călăreți, despre sofiști și oratori, despre cântăreți și actori pot să te informeze îndeamănunt. Ce situație e asta? Continuă să citești →

SMERENIA ŞI CĂSĂTORIA

SMERENIA ŞI CĂSĂTORIA

Dacă veţi întâlni un om smerit cu adevărat, veţi crede că e un băiat bun şi înţelept şi că a fost interesat de ceea ce i-aţi relatat. Iar dacă nu v-a făcut plăcere comunicarea cu el, – probabil doar de la atât că sunteţi invidios pe faptul că viaţa poate fi primită atât de uşor şi cu încredere desăvârşită. El nu meditează la smerenia sa, de fapt el în genere nu se gândeşte la sine. (Clive Lewis).

Creştini mereu vorbesc despre smerenie şi mereu o proslăvesc. Doar că după pargul bisericii e asemănătoare cu peştele scos din apă, – îşi pierde toată valoarea, dacă nu se transformă într-un neajuns. Oare ce loc trebuie să ocupe smerenia la o convorbire, într-un oficiu, pe stradă, într-un magazin. Aici adesea ea este privită nu ca o virtute, dar chiar ca un neajuns.
Cu toate acestea, e o calitate mai mult decât apreciabilă, – fără smerenie nu există nici o viaţă demnă şi nici o dragoste adevărată. De aceea, are o legătură foarte importantă cu viaţa de familie. O să încerc să explic în limbajul psihologiei, de pacă lăsând puţin la o parte bogaţia tradiţiilor creştine, pentru care smerenia a fost indisolubilă în toate veacurile.

Realismul smereniei

Ce reprezintă smerenia pentru mulţi oameni din prezent? Adesea acest cuvânt aduce cu sine asociaţii negative : o slăbiciune, o părere diminuată despre sine, imposibilitatea de a-ţi apăra propria poziţie, un om ruşinos şi mereu umilit. Dar e doar o caricatură a smereniei şi departe de a fi adevăr. Continuă să citești →

ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE (10)

ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE

PILDA CU ȘARPELE

Cuvântul al 9

Fraților și feții miei, am să vă spui ș-alte pilde, care sunt arătate mai aiave. Și chiar că-mi aduș aminte de cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos, care zice: „Fiți înțelepți ca șarpii și întregi ca porumbii“. Deci ascultați acum, să știți cum iaste înțelepciunea șarpelui. Șarpele iaste o jiganie mai înțeleaptă și mai cumplită decât toate jigăniile, și totdeauna să roagă lui Dumnezeu, ca să vază chip de om, pentru că omul iaste și poartă podoaba lui Dumnezeu. Și apoi iară să roagă, ca omul să nu-l vază pre dânsul. Deacii el, deaca véde pre om, fuge să să ascunză undeva, iar deaca mérge omul dupre dânsul și-l ajunge, iar el își acopere capul cu tot trupul și și-l ascunde supt dânsul, ca doar și l-ar putea feri zdravăn. Că știe că, deaca va scăpa capul zdravăn și sănătos, décii măcar de i-ar zdrumica și să-i sfărâme tot trupul, iară și-l va vindeca; iar deaca i să va zdrobi capul, deacii tot trupul lui rămâne cu dânsul zdrobit și sfărâmat.

Vedeți această jiganie cum își dă tot trupul spre ucidere și spre zdrobire, iar capul și-l păzéște și și-l feréște. Așijderea și voi, fraților, să va păziți și să vă feriți sufletele, că capul omului cel adevărat iaste sufletul. Deacii, de vor fi sufletele voastre drépte, și trupurile vor fi drépte. Iar dă vă veți piiarde sufletele, deacii și trupurile voastre îndoită muncă vor dobândi și niciodată nu să vor vindeca.

Ș-ALTĂ PILDĂ CU PORUMBUL

Porumbul iaste o pasăre mai bună și mai întreagă decât toate păsările. Și când mérge să să hrănească și apucă grăunțul cu gura și nu-l înghite, ci-l ține în gură și să păzéște și caută să nu cumva să să lase la dânsul uliul și să-l prinză. Déacii, deaca vede că nu iaste uliul deasupra lui, atuncea el înghite grăunțul. Continuă să citești →

Scrisoare către necunoscut…

Scrisoare către necunoscut…


18 ianuarie , 1961
Sfintii Atanasie si Chiril ai Alexandriei si Sfantul Maxim al Serbiei

 

 

Draga ….

Am primit scrisorile tale. Nu am putut sa-ti raspund imediat , dar ma rog neincetat si te pomenesc zilnic . Cred ca acum ai ajuns sa te intelegi cum se cuvine . Binenteles, iti poti gasi preocupari in viata lumeasca – sa ai o familie, sa castigi salarii mari, si in general vorbind, sa te delectezi de viata contemporana. Aceasta te va multumi pentru o bucata de timp, insa vei ajunge la un moment , in care vei privi ravna ta anterioara catre o viata duhovniceasca intocmai ca pe o fantezie copilareasca. Dar aceasta va fi valabila pana la un punct. Directia vantului se va schimba, furtuna vietii va izbucni, iar tu te vei frange curand. Dar chiar si fara acestea [ vantul si furtuna], vei simti in cele din urma ca tot ce ai castigat nu este ceea ce sufletul tau a cautat de fapt si ca nu contine acel lucru de care el are nevoie. O asemenea trezire este infricosatoare atunci cand nu mai este cu putinta intoarcerea la calea anterioara, cand, din propria vina, ai pierdut-o definitiv.

Desigur ca cealalta cale- calea duhovniveasca– nu este una usoara. Sunt chiar multe tristeti si cateodata se pare ca, si chiar asa este, intreaga lume , incluzandu-i pe cei apropiati ai nostri, se ridica impotriva ta. Dar atunci pe masura inmultirii tristetilor, se simte si o crestere a ajutorului care ne inatreste si ne mangaie in intristare, umplandu-ne chiar de bucurie.

Cand ii intalnesc pe cei pe care i-am cunoscut atunci cand erau tineri, a caror viata o cercetam indeaproape si care acum au ajuns la maturitate, vad ce ingreunati sunt de boli si de griji lumesti, in cata desertaciune isi petrec zilele, daca nu au nici un dor mai inalt.
Dar cei care se pun in slujba lui Dumnezeu, chiar daca sufera pentru ea, sunt duhovniceste plini de vigoare si simt mana lui Dumnezeu care ii pazeste.
Ce trebuie sa faci si unde sa mergi…?
Ti-am scris deja ca oricine Ii poate sluji lui Dumnezeu si poate trai drept, fie el invatat sau neinvatat, dar acum Biserica are nevoie de slujitori care sa fie capabili sa calauzeasca oamenii in credinta si sa o apere de atacuri.As fi foarte fericit daca ai putea fi alaturi de mine, dar cred ca este mult mai de folos pentru tine si Biserica daca ar fi posibil sa primesti o educatie teologica, inscriindu-te la Seminarul Sfanta Treime, (…)

Domnul sa te ajute si sa te binecuvinteze pe aceasta cale.
Binecuvantarea Domnului peste toti cei apropiati ai tai!

Cu dragoste,
Arhiepiscopul Ioan.

 

 

Sursa: http://www-ria.blogspot.com

Pr. Arsenie Papacioc: DESPRE AVORT ŞI RESPONSABILITATE

Pr. Arsenie Papacioc:

DESPRE AVORT ŞI RESPONSABILITATE


Alte articole:

Video:

Saint staretz Sébastien d'Optina: Le temps

Saint staretz Sébastien d’Optina:

Le temps

„Qu’est-ce qui est plus précieux que tout au monde?
Le temps!
Et qu’est-ce que nous gaspillons inutilement et sans pitié?
Le temps!
Que considérons-nous être sans valeur et que méprisons-nous plus que tout?
Le temps!
Lorsque nous perdons du temps, nous nous perdons.
Le temps est donné par Dieu pour l’utiliser correctement pour le salut de l’âme et l’acquisition de la vie à venir.
Le Seigneur nous demandera des comptes pour avoir volé du temps pour nos propres caprices, et pour ne pas l’avoir utilisé pour Dieu et pour nos âmes.”

DOCUMENTAR MEMORABIL DESPRE ÎPS BARTOLOMEU ANANIA

DOCUMENTAR MEMORABIL DESPRE

ÎPS BARTOLOMEU ANANIA

Sursa:http://bartolomeuanania.blogspot.com

"PATRIARHUL CARE VIEŢUIA CA PUSTNICII" – amintiri despre Preafericitul Pavel al Serbiei

„PATRIARHUL CARE VIEŢUIA CA PUSTNICII”

 amintiri despre Preafericitul Pavel al Serbiei

Imagini pentru "PATRIARHUL CARE VIEŢUIA CA PUSTNICII" – amintiri despre Preafericitul Pavel al Serbiei

 

Nu-l văzusem niciodată personal pe Patriarhul Pavel, deşi auzisem multe despre el. Am ajuns pentru prima oară în Serbia în toamna anului 2006. Vroiam mult să-l văd pe Preafericirea sa, cu atât mai mult cu cât de obicei el era cu totul accesibil. Nu că eram încrezător că voi primi „audienţă”, ci pur şi simplu vroiam să văd cu ochii mei un sfânt în viaţă şi să iau binecuvântare de la el, chiar şi asta ar fi fost o fericire pentru mine.

Dar nu s-a întâmplat. Tocmai atunci, în toamna anului 2006, starea lui de sănătate s-a înrăutăţit, iar de fiecare dată când reveneam era din ce în ce mai rău. Pare că nu m-am dovedit vrednic să-l văd pe Patriarhul Pavel. Cu toate acestea am auzit povestiri uimitoare despre el de la oameni vrednici de încredere, şi aş dori să le împărtăşesc cu cititorii.

Patriarhul Pavel este un fenomen unic al vremii noastre. Să îl transformăm în etalon pentru ceilalţi patriarhi ar fi tot de lipsit de sens, precum ar fi să impunem pilda Sfântului Filaret cel Milostiv sau a Sfântului Alexie Omul lui Dumnezeu ca normă pentru majoritatea mirenilor de astăzi. Fiecare are măsura sa şi felul său de nevoinţă duhovnicească. Socotesc că pur şi simplu trebuie să ne bucurăm că a existat un astfel de om în vremea noastră, în Biserica Ortodoxă.

Este cunoscut faptul că şi pe când împlinea slujirea înaltă de întâistătător al Bisericii Sârbe, Patriarhul Pavel şi-a continuat nevoinţa sa ascetică şi se purta cu deosebită modestie. Toate acestea îi veneau foarte firesc, fără nici un fel de ostentaţie. Mergea pe jos prin oraş sau călătorea cu mijloacele de transport în comun prin mulţimea de oameni, era absolut lipsit de bani şi mânca precum părinţii pustnici din vechime – deoarece pur şi simplu era astfel.

Doamna Iana Todorovici mi-a povestit o întâmplare petrecută cu sora ei. Odată, sora ei a fost primită de Patriarh într-o problemă. În timp ce discutau problema respectivă, s-a uitat întâmplător la picioarele Patriarhului şi s-a îngrozit de încălţămintea lui. Purta pantofi vechi, cândva rupţi, iar acum cârpiţi. Femeia s-a gândit: „Ce ruşine pentru noi, sârbii, că Patriarhul nostru trebuie să poarte încălţăminte atât de sărăcăcioasă. Oare nu-i poate dărui nimeni unele noi?” Patriarhul a observat privirea ei şi i-a zis cu bucurie: „Vedeţi ce pantofi frumoşi am? I-am găsit lângă coşurile de gunoi, când veneam spre Patriarhie. Cineva i-a aruncat, şi asta e piele adevărată. I-am cârpit puţin şi acum mai pot fi folosiţi mult timp de-acum încolo”.

Continuă să citești →

Ştiaţi că…PILULELE ANTICONCEPŢIONALE PROVOACĂ AVORT TIMPURIU?

Ştiaţi că…PILULELE ANTICONCEPŢIONALE PROVOACĂ AVORT TIMPURIU?


Ele sunt cunoscute ca o combinatie de hormoni artificiali care au rolul de a impiedica ovulatia (eliberarea ovulului).

Ceea ce se cunoaste mai putin este faptul ca, de multe ori ovulatia se produce in ciuda pilulelor de orice fel.

Prin hormonii artificiali, pilula Anti-Baby are efect asupra mai multor organe din corpul feminin, fie impiedicand sarcina, fie provocand avort timpuriu:

  • asupra ovarelor, impiedicand eliberarea ovulelor (inhibitor al ovulatiei);
  • asupra consistentei mucozitatii cervixului in colul uterin, ingrosand mucusul si astfel ingreuind sau chiar impiedicand inaintarea spermatozoizilor spre uter si trompele uterine;
  • asupra tesutului mucoasei uterine, care se subtiaza, avand loc atrofierea glandelor, reducandu-se astfel resursele de hrana (glycogen) pentru copil. (inhibarea implantarii, deci efect de avort timpuriu). Astfel, fetita sau baietelul conceput moare de
    foame, in timp ce mama sa poate ca rade, mananca, se plimba, sau participa la Sfanta Liturghie.
  • asupra trompelor uterine, in sensul ca ovulul fecundat este transportat atat de lent, incat nu mai ajunge la timp la implantarea salvatoare si piere (factorul tubar, tot efect de avort timpuriu).

Avand in vedere faptul ca fecundarea are loc aproximativ cu doua saptamani inaintea menstruatiei asteptate si ca pilulele omoara copilul chiar in aceste doua saptamani, menstruatia totusi va avea loc si femeia nici nu va sti ca a fost insarcinata.

Steriletul (spirala sau firul uterin) are in primul rand efect abortiv?

Dupa testele folosite pentru stabilirea sarcinii timpurii (beta HCG), in ciuda folosirii spiralei, fecundatia se petrece de cateva ori pe an. Prin producerea intentionata a unei congestii de iritatie in tesutul conjunctiv uterin, fixarea fatului este impiedicata si acesta moare, de cele mai multe ori, dupa una sau doua saptamani. Continuă să citești →

SEMINŢE PLINE DE DUH DIN ÎNŢELEPCIUNEA SF. SERAFIM DE SAROV

 SEMINŢE PLINE DE DUH DIN ÎNŢELEPCIUNEA SF. SERAFIM DE SAROV

“Cînd Sfîntul Serafim din Sarov a fost întrebat dacă lipsea creştinilor din vremea lui vreo condiţie pentru ca aceştia să dea aceleaşi roade de sfinţenie care erau atît de abundente în trecut, el a răspuns: nu lipseşte decît o singură condiţie – hotărîrea“. (la: Vl. Lossky, Teologia mistică a Bisericii de Răsărit).

“Deşi scîrbele, nenorocirile şi nevoile de tot felul sunt nedespărţite de viaţa noastră pe pămînt, totuşi Domnul Dumnezeu n-a vrut şi nu vrea ca noi să trăim numai în scîrbe şi năpaste, de aceea ne şi porunceşte prin apostoli să purtăm sarcinile unii altora, prin aceasta împlinind legea lui Hristos. Însuşi Domnul Iisus Hristos ne dă această poruncă, de a ne iubi unul pe altul şi consolîndu-ne intre noi cu această dragoste frăţească, să ne uşuram calea cea dureroasă şi îngustă a călătoriei noastre către patria cereasca“.

Despre donaţiile făcute Bisericii/mănăstirilor: “Ţine minte o dată pentru totdeauna … că nu orice sumă de bani este plăcută Domnului şi Sfintei Sale Maici – nu tot ce vrea lumea să-mi dea, va intra în manastire. Există unii care nu pretind decît să li se dea, ei primesc totul. Însă Împarateasa Cerului nu primeşte tot ce i se oferă. Există bani şi bani. Adesea ei sunt fructul violenţei, al lacrimilor [produse altora – n.n.] şi al sîngelui. Noi nu avem ce face cu aceşti bani. Nu trebuie să-i primim“.

“Nu trebuie să-ţi deschizi inima în faţa altora fără trebuinţă. Dintr-o mie se poate găsi numai unul care ar fi în stare să păstreze taina ta. Şi cînd noi înşine n-o păstrăm în sufletul nostru, putem nădăjdui că ea ar putea fi păstrată de alţii? Cu omul simplu trebuie să vorbeşti despre lucrurile omeneşti, iar cu omul înzestrat cu înţelepciune duhovnicească trebuie să vorbeşti despre cele cereşti“. Continuă să citești →

Sf.Ioan Iacob Hozevitul: PENTRU CITIREA ŞI CUGETAREA DUMNEZEIEŞTILOR SCRIPTURI

Sf.Ioan Iacob Hozevitul:

PENTRU CITIREA ŞI CUGETAREA DUMNEZEIEŞTILOR SCRIPTURI

„Dintru a nu cunoaşte Scripturile pricina este a tuturor relelor.” (Sf.Ioan Gură de Aur)

De multe ori am scris cuvinte pentru folosul meu sufletesc şi am crezut c aceste cuvinte pot folosi şi la alte persoane care nu prea au vreme să deschidă cărţile şi poate nici nu au la îndemână cărţile potrivite. Ştiu că în ziua de azi toată lumea este grăbită şi cărţile cele groase ale Sfinilor Părinţi stau uitate şi rar cine le mai citeşte. Aşa este duhul veacului, aşa sunt ocupaţiile oamenilor; aşa este războiul cel nevăzut, încât lucrul cel duhovnicesc, şi mai ales citirea cărţilor sfinte nu prea au loc în viaţa creştinilor de azi. Şi asta nu se întâmplă numai în lumea mirenilor, ci înşişi Monahii au început să ajusteze viaţa după moda nouă. Grija celor pământeşti îi ţine încătuşaţi şi nu pot să mai afle vreme pentru citirea şi cugetarea dumnezeieştilor Scripturi.

Abia au vreme să asculte pravila din biserică, însă şi atunci mintea le este împovărată cu grija trupească şi cu necazurile vieţii. Pentru îndulcirea sufletului greu se găseşte vreme în veacul nostru. Şi aceasta ne păgubeşte mai mult decât toate. Căci neavând răgaz a privi mai des către cele cereşti, uităm rostul vieţii, slăbim duhovniceşte şi ajungem de multe ori la deznădăjduire, când ştim ce fel de făgăduinţă am făcut înainte lui Dumnezeu şi când vedem că se cheltuieşte viaţa în chip zadarnic.

Iată cum ne sfătuieşte cuviosul Nicodim Aghioritul în privinţa aceasta: „Toţi creştinii care ştiu carte, datori sunt a citi Dumnezeieştile Scripturi, pentru că, după cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur, fără de citirea Sfintelor Scripturi nu poate cineva a se mântui.” În cuvântarea cea pentru Lazăr, Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Că nu este cu putinţă; nu este a se mântui cineva, neîndulcindu-se adeseori de citirea duhovnicească!” Apoi Sfântul Ioan Scărarul ne încredinţează că citirea luminează şi adună mintea şi năravurile le pune la rânduială. Continuă să citești →

CONCUBINAJUL SAU DRAGOSTEA NEASUMATĂ

  CONCUBINAJUL SAU DRAGOSTEA NEASUMATĂ

Asistam, din pacate, mai ales in randul tinerilor, la o relativizare a Tainei Casatoriei. Opinia potrivit careia dragostea nu se intemeiaza pe un document (casatoria civila) si nici pe primirea binecuvantarii lui Dumnezeu (casatoria religioasa) este tot mai des intalnita. Concubinajul insa, nu face decat sa exprime pe de-o parte, relativizarea relatiei de dragoste, iar pe de alta, neasumarea responsabilitatilor vietii de familie.

“Iubeste si fa ce vrei!”

Concubinajul ar putea fi inteles – in mod gresit insa – ca rezultat al unei cunoscute maxime a Fericitului Augustin: “Iubeste si fa ce vrei!”. In realitate, Fericitul Augustin cand a rostit aceste cuvinte, cu siguranta nu a indemnat la neoranduiala sau dezmat. Nu intamplator, a pus inainte de toate  cuvantul “iubeste”. Acel “fa ce vrei” este conditionat, asadar, de iubire. Iar iubirea la care face referire Fericitul Augustin este cea in Hristos, acea iubire desavarsita si, desigur, reponsabila, pe care o aflam in Biserica. Numai iubirea in Hristos ne reda adevarata libertate, aceea de a voi si savarsi numai binele.

Hristos, Mirele Bisericii

Omul nu poate iubi in chip desavarsit cu de la sine putere. Din acest motiv, este intrucatva absurd sa vorbesti de iubire la nivel uman, fara a te raporta la Dumnezeu, care ni S-a facut cunoscut ca Iubire, sau, mai exact la Sfanta Treime, “structura supremei iubiri”. In Persoana lui Hristos intrupat am ajuns la cunostinta faptului ca si omul poate iubi dumnezeieste.

Sfantul Ioan Gura de Aur aseamana unirea Fiului lui Dumnezeu cu firea umana cu cea a unirii unui sot cu o desfranata. Sfantul spune: “Care sot si-ar lua pentru el o desfranata?!” Si, in continuare, arata cum Fiul lui Dumnezeu nu se scarbeste de firea umana cazuta in toate pacatele si murdarita pana peste cap, in a o lua drept sotie, in a deveni una cu ea. Hristos a restaurat firea, a “ridicat-o la slava cea dintai”, devenind astfel Mire al Bisericii. Continuă să citești →

Părintele Daniil Sisoev: DESPRE ISPITA CERTURILOR NEÎNCETATE DINTRE CREŞTINI

 Părintele Daniil Sisoev:

DESPRE ISPITA CERTURILOR NEÎNCETATE DINTRE CREŞTINI

Vă felicit pe toţi în această Duminică, ziua Învierii! Acum, în aceste zile de toamnă, aş dori să vă fac conştienţi de o ispită care se iveşte tot mai mult astăzi printre noi. E vorba de ispita neîncetatei certe dintre oameni. Din păcate, se vede cum în ultima vreme vrăjmaşul neamului omenesc se îndeletniceşte numai cu învrăjbirea creştinilor, mai ales a unora faţă de alţii, din pricinile cele mai neînsemnate. Oamenii au devenit cu adevărat neobişnuit de agitaţi şi se află tot timpul într-o stare nefirească, inumană a sufletului.

Sigur că da, pe de o parte, psihologia spune că oamenii sunt afectaţi de o astenie accentuată de toamnă. Însă, pe de altă parte, cauza cea mai importantă e că oamenii au uitat că sunt – mai întâi de toate – creştini, copii ai Părintelui Ceresc; am uitat că suntem unul cu celălalt fraţi şi surori, fiindcă toţi ieşim din aceeaşi cristelniţă a Botezului, toţi am primit pecetea aceluiaşi Duh Sfânt la Sfânta Mirungere, toţi ne împărtăşim din acelaşi Sfânt Potir.

Nu în zadar zice Domnul: „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fii ai lui Dumnezeu se vor chema”. Cel ce se împacă cu oamenii săvârşeşte o mare lucrare a faptelor bune. Iar Apostolul Pavel zice: „Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii”. Însă, cu toate acestea, creştinii ortodocşi cad mereu în aceeaşi cursă: „De care tabără ţii?”, „Ce legătură ai cu un cutare curent?”, „Al cui fiu duhovnicesc eşti?” – oare nu aşa stau lucrurile?

La fel era şi în biserica din Corint. „Ai cui sunteţi? Ai lui Pavel? Ori ai lui Chifa? Ai lui Hristos? Ai lui Apollo?” Ce zice Apostolul? „Oare S-a împărţit Hristos? Nu cumva s-a răstignit Pavel pentru voi? Sau fost-aţi botezaţi în numele lui Pavel?” Cu adevărat, nu este de folos unui creştin să se alăture vreunei tabere. Toţi suntem ai Domnului şi Mântuitorului nostru, Iisus Hristos. Şi tu, şi eu suntem creştini. Suntem părtaşi Lui. Suntem aleşi de Dumnezeu dintre toate neamurile Pământului. Suntem aleşii lui Dumnezeu. Suntem preoţie împărătească. Suntem nişte oameni pe care Dumnezeu ne-a despărţit de întuneric şi ne-a adus la minunata lumină a dumnezeieştii iubiri. Continuă să citești →