Arhive lunare: august 2011

La Liturgie en langage des signes

La Liturgie en langage des signes

Un office orthodoxe habituel peut faire que les aveugles et les sourds se sentent perdus. Mais une église à Moscou a changé tout cela en répondant à des besoins particuliers de sa congrégation. La plupart des membres de la congrégation de l’Icône du Temple de Notre Dame de Tikhvine sont sourds ou aveugles, et c’est seulement grâce aux efforts de pionnier de l’église qu’ils sont capables de venir exprimer leur foi. L’église a été fondée par le protodiacre Paul Trochenkine, et au cours des derniers dix-huit ans, l’équipe de prêtres a poursuivi son œuvre. Ils ont travaillé avec la communauté sourde pour faire évoluer la langue des signes qu’ils utilisent actuellement dans le culte.
Les offices sont ouverts à tout le monde – et la possibilité d’y aller et de participer à l’office et de pouvoir se mêler aux gens extérieur à la communauté des aveugles et des sourds fait partie de ce qui rend cette église si importante pour ceux qui la fréquentent.
„Dans notre famille, les enfants sont malentendants. Amener mes enfants à une église habituelle était impossible. Ils n’auraient tout simplement pas compris. La première fois que nous sommes venus ici, mon mari et moi-même avons su que c’était notre église”, dit Elena Mifeyenkova une paroissienne. Continuă să citești →

ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE (9)

 ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE

IV. PILDĂ PENTRU CEIA CE FAC MILOSTENIE, ȘI PENTRU VIAȚA LUMII ACEȘTIA. DIN CARTEA LUI VARLAAM

Cuvântul al șaptelea

Fraților și feții miei, să pricépeți închipuirea pildei aceștiia. Era o cetate într-o lature de loc, care o am auzit de niște oameni foarte înțelepți. Și avea oroșanii acei cetăți obicéi așa, încă din vremi de dămult: cându își punea împărat, ei lua un om neștiut și strein, care nu știia nimic cum iaste obicéiul acei cetăți, și pre acela rădica și-l punea împărat. Deacii el, deaca să sătura de toate bunătățile și să îndulcea în toate biruințele și-și făcea toată voia și pohtele lui până într-un an, și începea de-acii înainte a fi făr’ de grijă și tot să ospăta și să îmbăta și să veselea făr’ de grijă, și gândea că va să împărățească multă vréme tot așa, deci, făcând el tot așa și gândindu lucruri ca acéstea, numai ce să sculară cetățenii și-l dezbrăcară de hainele céle împărătești și-l scoaseră din cetate gol și-l trimiseră la zatocenie, care era departe, într-un ostrov. Și acolo n-avea nici bucate, nici haine, nici nimic, ce lăcuia tot în flămânzie și în golătate, mai multă decât nădéjdea ce avea el cându era împărat, de bucurie. Și toată nădéjdea lui i să schimbă în maré grijă și scârbă. Așa făcând cetățénii acéia, precum le era obiceaiul, odată puseră împărat pre un bărbat foarte înțelept și socotit. Și avea cugete roditoare și gânduri, și nu să apucă numaidecât de bogățiia care era înnaintea lui, nici era făr’ de grijă. Ci tot socotea și cugeta de scoaterea celoralalți, cum fură scoși și goniți pentru negrija lor, și gândea cum va face să-și tocmească lucrurile sale bine. Deci așa socotindu și iscodindu, auzi de un svetnic înțeleptu, și-i spuse toate obiceiurile acelor cetățéni, și-i spuse și acel loc de izgoană și de lipsă, și cum să va întări, și așa toate le învăța să și le tocmească, făr’ de sminteală. Deacii, deaca auzi așa și pricepu că după acea vréme puțină va să să trimiță și el într-acel ostrov, lăsă acea împărăție necredincioasă și streină streinilor și dășchise avuțiile sale, pre carele avea atunce putére neapărată, și luo avuție multă și o déde la niște slugi credincioase ale sale și o trimise într-acel ostrov unde vrea să fie și el gonit. Și până a să umplea anul acela, el își făcu multe curți și case frumoase și fântâni de apă și pomi frumoși și cu miros bun. Iar cându fu să să umple anul acela, el văzu mestecarea în oamenii cetății acéia, că vrea să-l scoață, și grăbi mai naintea gonirii sale și să mută în ostrovul acela, unde trimisése avuțiia sa mai denainte vréme și-și gătise case și împărăție vécinică. Iar împărățiia cea streină, el o lăsă streinilor. Continuă să citești →

STAREŢII DE LA OPTINA DESPRE ÎMPRĂȘTIERE

STAREŢII DE LA OPTINA

 DESPRE ÎMPRĂȘTIERE

Audio

Sursa:http://prediciaudio.wordpress.com

Studiu: VACCINURILE LA COPII PROVOACĂ MORTALITATE INFANTILĂ

Studiu: VACCINURILE LA COPII PROVOACĂ MORTALITATE INFANTILĂ

Un studiu socant publicat recent intr-o prestigioasa revista medicala a gasit o legatura statistica directa intre numarul dozelor de vaccin administrate si rata de mortalitate infantila in lumea dezvoltata.  Studiul sugereaza ca numarul de inoculari impus fortat de autoritatile medicale asupra copiilor are, de fapt, un impact negativ asupra sanatatii. Acest numar de doze de vaccin este in crestere – in special in Statele Unite, care administreaza cele mai multe vaccinuri si au, totodata, cel mai mare numar de decese infantile.

Studiul, intitulat “Regresia ratei mortalitatii infantile la numarul de doze de vaccinuri obligatorii: exista o toxicitate biochimica sau sinergica?” („Infant mortality rates regressed against number of vaccine doses routinely given: Is there a biochemical or synergistic toxicity?”), a fost condus de Neil Z. Miller si Gary S. Goldman si a fost publicat in revista de prestigiu „Toxicologie Umana si Experimentala” (Human and Experimental Toxicology Journal), care este indexata in Biblioteca Nationala de Medicina.

Miller, un jurnalist in cercetarea medicala si directorul Institutului Global „Vaccinare? Mai gandeste-te!” (Thinktwice Global Vaccine Institute), a studiat pericolele vaccinurilor timp de 25 de ani.

Studiul afirma ca “analiza regresiei lineare asupra mediei neponderate privind rata mortalitatii infantile a demonstrat ca exista o corelatie statistica semnificativ ridicata intre numarul de doze de vaccin si rata mortalitatii infantile”. Concluzia autorilor este ca acest rezultat impune initierea unor investigatii aprofundate asupra numarului dozelor de vaccin, a toxicitatii biochimice sau sinergice, si ratei mortalitatii infantile. Continuă să citești →

ORTODOXIA INIMII: Mărturia unei tinere, născută şi crescută de părinţi în credinţă catolică, care a cerut şi a primit botezul Dreptslăvitor

ORTODOXIA INIMII: 

Mărturia unei tinere, născută şi crescută de părinţi în credinţă catolică, care a cerut şi a primit botezul Dreptslăvitor

În familia în care am crescut nu am fost lipsită de tradiţia şi morala unei vieţi religioase. Am învăţat să merg la biserică şi să ţin rânduiala catolică, conform celor impuse de Papă. Papa era infailibil, omul pământean care nu era supus greşelii. El avea dreptul de a emite diverse legi în faţa cărora se supuneau toţi cei din clerul bisericesc, fără a trece aceste decizii prin filtrul raţiunii. Pe lângă cele trei voturi monahale, călugării catolici au un al patrulea vot: anume, ascultarea fără oprelişte faţă de Papă. Atât de bine mi-au fost inoculate în minte aceste idei, convingeri şi principii religioase, încât le-am respectat cu stricteţe, ca pe-un adevărat tipic.

În vremea aceea, viaţa mea era un haos, nu aveam nişte scopuri definite. Cel mai adesea îmi pierdem vremea cu fleacuri. Veşnic aveam impresia că timpul trece prea repede şi mi se părea imposibil să găsesc liniştea şi pacea lăuntrică după care tânjeam atât de mult. Atunci nu ştiam că Hristos este în afara timpului, nu ştiam că El reprezintă veşnicia. În faţa Lui toate se închină şi-I aduc slavă. N-am înţeles că El este Lumina care risipeşte tot întunericul. Nu ştiam că această Lumină se află înlăuntrul nostru, în fiecare din noi; eu însă am avut grijă să o acopăr cu ostenelile, păcatele, necazurile şi grijile mele de tot felul…

– Ce te-a atras către Ortodoxie?

– Căutam din ce în ce mai mult, eram însetată de informaţii, dar nu acumulam nimic. Citeam şi totul se risipea peste noapte. Ce căutam de fapt?… La un moment dat mi-a căzut în mâini, aparent întâmplător, cartea lui David Yallop, „În numele Domnului”, o investigaţie privind asasinarea Papei Ioan Paul I. Această carte era mult mai realistă şi pragmatică decât ceea ce citisem până atunci. Pe lângă titlul şocant, care m-a atras, am constatat că nu era vorba de o carte obişnuită, asemenea celor expuse pe piaţa comercianţilor ambulanţi. Am observat că autorul era bine documentat şi scotea la iveală multe din marile erori făcute în Biserica Catolică, cu intenţia vădită de a dobândi câştig şi putere. Am trecut peste ele, socotind că astfel de erori se găsesc în toate Bisericile şi că, într-un fel, erau ceva firesc. Priveam totul doar la nivelul învăţăturii de credinţă, nu aveam o trăire interioară adâncă, ceva practic, care să-mi dea un sens vieţii. Continuă să citești →

PATRIARHUL ROMÂNIEI A PREDICAT LA MĂNĂSTIREA SFÂNTA MARIA TECHIRGHIOL

PATRIARHUL ROMÂNIEI A PREDICAT LA MĂNĂSTIREA SFÂNTA MARIA TECHIRGHIOL

– Duminica a IX-a după Rusalii – 
Patriarhul României a predicat la Mănăstirea Sfânta Maria Techirghiol
În toate bisericile s-a citit astăzi, 14 august 2011, în Duminica a IX-a după Rusalii, fragmentul evanghelic despre minunea umblării pe mare şi potolirea furtunii de Mântuitorul Iisus Hristos. În această Duminică, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a participat la Sfânta Liturghie oficiată la Mănăstirea Sfânta Maria Techirghiol, stavropighie patriarhală.

În cuvântul de învăţătură adresat credincioşilor prezenţi la Sfânta Liturghie, Patriarhul României a arătat, printre altele, că Mântuitorul Iisus Hristos, în mod voit, a săvârşit minunea umblării pe mare ca pe uscat, la straja a IV-a din noapte, adică în perioada dimineţii, când întunericul urmează să fie biruit de lumină, ca să arate că El, Soarele Dreptăţii, biruieşte întunericul păcatului şi răutăţile acestei lumi.

„Sfântul Petru ne reprezintă pe noi care adesea, deşi credem în Dumnezeu, avem unele îndoieli”, a mai spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române evidenţiind importanţa credinţei în viaţa noastră pentru că Sfântul Apostol Petru a început să se scufunde în mare în momentul în care s-a îndoit.
„Vedem că Sfântul Petru, nu avea doar prudenţă, ci avea şi credinţă că Iisus este stăpânul naturii şi al stihiilor. Cât Petru se uita direct la Iisus mergea pe apă ca pe uscat, când însă, spune Evanghelia, văzând Petru vântul tare s-a temut şi a început să se scufunde. Când nu s-a mai uitat la Iisus, ci la vânt atunci a început să se scufunde, când nu a mai păstrat legătura cu Dumnezeu, stăpânul pământului şi al mării a început să se scufunde pentru că s-a temut de stihiile schimbătoare mai mult decât a fost atent la relaţia sa cu Hristos – Dumnezeul Făcătorul Cerului şi al Pământului. De aceea Mântuitorul i-a zis părinteşte şi prieteneşte De ce te-ai îndoit puţin credinciosule, nu i-a zis necredinciosule, pentru că avea credinţă. Adică de ce s-a împuţinat credinţa ta? S-a împuţinat pentru că s-a temut de vânt, mai mult decât a avut încredere în puterea lui Dumnezeu”, a mai spus Patriarhul României. Continuă să citești →

BALSAM PENTRU SUFLET DE LA SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL

BALSAM PENTRU SUFLET DE LA SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL

Omul are două aripi: harul şi libertatea.

Rugăciunea este singura ce ne poate înalţa la cunoşterea lui Dumnezeu.

Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereşte; cel ce se smereşte, se îmblânzeşte; cel blând, păzeşte poruncile; cel ce păzeşte poruncile se luminează; cel luminat se împărtăşeşte de tainele Cuvântului dumnezeiesc.

Nu fi iubitor de sine şi vei fi iubitor de Dumnezeu. Nu căuta plăcerea în tine şi o vei găsi în ceilalţi.

Nu se ascunde adevărul credinţei de dragul păcii.

Iisus ne-a împăcat, prin Sine, cu Tatăl şi între noi.

Hristos este simplu cu cei simpli şi învăţat cu cei învăţaţi.

Creaţia întreagă nu ajunge la unire cu Dumnezeu, decât prin om.

Făcâdu-Se om, Cuvântul lui Dumnezeu a umplut de cunoaştere firea umană golită. Continuă să citești →

Συγκίνηση στην Παναγία Σουμελά του Πόντου – EMOŢIE LA PANAGHIA SOUMELA DIN PONT (GREEK, PHOTO)

Συγκίνηση στην Παναγία Σουμελά του Πόντου

[slideshow]

των Νίκου Παπαχρήστου και Νίκου Μαγγίνα, φωτογραφίες του Νίκου Παπαχρήστου

Με ιδιαίτερη λαμπρότητα τελείται αυτή την ώρα στην Παναγία Σουμελά του Πόντου θεία λειτουργία προεξάρχοντος του Οικουμενικού Πατριάρχη Βαρθολομαίου και με την συμμετοχή του Αρχιεπισκόπου Αμερικής Δημητρίου και του Μητροπολίτη Νεαπόλεως και Σταυρουπόλεως Βαρνάβα.

«Σας χαιρετούμε από τον τόπο που είναι οι ρίζες σας» είπε ο Οικουμενικός Πατριάρχης Βαρθολομαίος απευθυνόμενος στους απανταχού Ποντίους εκφράζοντας την αγάπη του και ζητώντας από όλους να κρατήσουν στην καρδιά τους αυτό το μεγάλο πνευματικό γεγονός. Continuă să citești →

Ο Πάπας Βενέδικτος έδωσε συγχωροχάρτι σε όσους συμμετέχουν στη «Διεθνή Ημέρα Νεολαίας» 2011 / PAPA BENEDICT A DAT "BILET DE IERTARE" (INDULGENŢE) CELOR CARE PARTICIPĂ LA "ZIUA INTERNAŢIONALĂ A TINERETULUI" (GREEK, ENGLISH)

Ο Πάπας Βενέδικτος έδωσε συγχωροχάρτι σε όσους συμμετέχουν στη «Διεθνή Ημέρα Νεολαίας» 2011

Ο Πάπας μοιράζει συγχωροχάρτια σε όσους όπως αναφέρει η είδηση του madrid2011 »συμμετέχουν στη Διεθνή Ημέρα Νεολαίας και πληρούν τις προβλεπόμενες προϋποθέσεις για την επιείκεια» Μάλιστα εξηγούν τι είναι τα συγχωροχάρτια (λατινικά indulgentia ) και ποιες οι προϋποθέσεις για την απόκτησή τους. Συγκεκριμμένα το κείμενο αναφέρει:

Pope Benedict grants indulgences to those who take part in
WYD

Benedict XVI has granted indulgences for those who take part in World Youth Day, and who fulfill the prescribed conditions for the Indulgence

• The plenary indulgence is granted to the faithful who devotedly participate at some sacred function or pious
exercise taking place during the XXVI World Youth Day in Madrid, including its solemn conclusion, so that, having received the Sacrament of Reconciliation, and being truly repentant, they receive Holy Communion, and devoutly pray according to intentions of His Holiness.

• The partial indulgence is granted to the faithful, wherever they are during the above-mentioned WYD, if,
with a contrite spirit, they will raise their prayer to God the Holy Spirit, so that young people are drawn to charity and given the strength to proclaim the Gospel with their life.

What are indulgences? (Catechism of the Catholic Church, paragraph 1471 et seq)

• An indulgence is the remission before God of the temporal punishment due to sin, whose guilt has already been forgiven, which the faithful Christian who is duly disposed gains under certain prescribed conditions through the actions of the Church which, as the ministry of redemption, disposes and applies with authority the treasury of the satisfactions of Christ and the Saints.

• All Christian faithful can apply the indulgence to themselves or to the souls of the deceased.

• To understand this doctrine and practice of the Church it is necessary to remember that sin has a double consequence:

o Grave sin deprives us of communion with God and therefore makes incapable of eternal life, the privation of which is called the ‘eternal punishment’ of sin.

o On the other hand, every sin, even venial, entails an unhealthy attachment to creatures, which must be purified, either here on earth, or after death in the state called Purgatory. This purification frees one from what is called the ‘temporal punishment’ of sin.

Conditions for gaining Indulgences

• To be baptized

• To be in a state of grace

• To want to gain the indulgence

• To fulfill the other prescribed conditions determined by the Church for the Indulgence that one wants to gain:

Plenary Indulgence: to be repentant of one’s sins, to carry out the action required to gain the indulgence (in this case participate in WYD) as well as sacramentally
confessing one’s sins, receiving the Holy Eucharist and praying for the intentions of the Pope (one Our Father, one Hail Mary, for example). One must also be free from all attachment from sin, even venial sin.

Partial indulgence:to be repentant of one’s sins and to carry out the required action to gain the Indulgence (in this case participate in WYD).

Δείτε και:

–Κύπρος – Και Ορθόδοξοι νέοι στη Μαδρίτη για τη «Διεθνή Ημέρα Νεολαίας» που διοργανώνεται από το Βατικανό

PR. CONSTANTIN GALERIU: PREDICĂ LA DUMINICA A IX-A DUPĂ RUSALII

PR. CONSTANTIN GALERIU:

PREDICĂ LA DUMINICA A IX-A DUPĂ RUSALII

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Dreptmaritori si vrednici de iubire crestini in Sfanta Biserica a Domnului nostru Iisus Hristos.

Impartasirea de astazi din cuvantul lui Dumnezeu, din Evanghelia Lui, ne incredinteaza de darul preamarit al lui Dumnezeu, pe care-l avem in Mantuitorul Iisus Hristos, Dumnezeu si Om. Dar in care, cum marturisim neincetat, ne descoperim pe noi insine, caci El este adevaratul chip al omului. Si maretia chpului ne-o descopera in aceasta stralucire neincetata a Evangheliei, astazi in actu divino-uman al mergerii pe mare, deasupra apelor marii. Sa ascultam si sa ia aminte fiecare, nu numai cei care sunt mai elevati, mai sporiti pe calea aceasta a suisului pe scara lui Iacov.

In vremea aceea, Iisus Se afla pe tarmul de rasarit al Marii Galileei, dupa ce hranise multimile cu cele cinci paini si cei doi pestisori, din darul unui baietas care le avea puse in traista de mamica lui, vrand si el sa mearga dupa Iisus, sa-L vada si sa-L auda. Si acolo, multimile – inaripate in duhul lor, ca, iata, Iisus toate le rezolva pentru ei: pe bolnavi ii vindeca, cuvant cum nu le graise nimeni le graieste si le mangaie cautarile sufletelor lor; ba le da si de mancare – au vrut sa-L proclame imparat, in locul Cezarului de la Roma. Lucru pentru care Il vor si osandi, spunand ca ar fi vrut sa devina imparat. De aceea asa s-a si scris deasupra Crucii, ca un fel de indreptatire a lui Pilat in fata imparatului sau: Iisus Hristos Regele Iudeilor.

Dar Iisus, cunoscand gandurile lor, catre seara, “a silit pe ucenici sa intre in corabie si sa treaca inaintea Lui, pe tarmul celalalt” – al lumii acesteia; dar nu numai, caci orice tarm e intai mai presus de lume si apoi si in lume, cum l-a zidit Dumnezeu in lume: in timp si spatiu. “Apoi a slobozit multimile”, le-a lasat. Asa lucreaza Dumnezeu: Iti da un dar, apoi te lasa sa-l lucrezi. Totdeauna in Scripturi este miscarea aceasta intre har si libertate. Harul lui Dumnezeu, darul Lui si libertatea sa lucrezi, sa intelegi. Continuă să citești →

PREASFINTITUL SEBASTIAN, EPISCOPUL SLATINEI: PREDICĂ LA DUMINICA A IX-A DUPĂ RUSALII

PREASFINTITUL SEBASTIAN, EPISCOPUL SLATINEI:

PREDICĂ DUMINICA A IX-A DUPĂ RUSALII

Umblarea şi potolirea furtunii pe mare
Mt. 14,22-34

VIAŢA CA O MARE

Dreptmăritori creştini,

Faptele relatate în evanghelia de astăzi se petrec în noaptea imediat următoare minunii înmulţirii pâinilor de pe malul lacului Ghenizaret (Mt.14,14-22). După ce a hrănit mulţimile în pustie, Mântuitorul Hristos i-a silit pe ucenici să urce în corabie şi să plece din locul acela, iar El a mers în munte să se roage, în singurătate. Peste noapte însă, valurile au început să se agite cu putere şi furtună mare s-a pornit, încât corabia în care se aflau ucenicii era gata-gata să se scufunde. Şi, strigând de groază, la un moment dat L-au zărit pe Iisus mergând pe apă, dar, gândind că este nălucă, s-au înfricoşat şi mai tare. Domnul însă i-a liniştit şi i-a îmbărbătat, zicându-le:,,Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!(…) Doamne, dacă eşti Tu, a zis Petru, porunceşte să vin la Tine pe apă. Vino…’’, i-a zis Hristos. Şi a sărit Petru din corabie şi a mers pe mare ca pe uscat, dar, văzând vântul, spune evanghelia, s-a temut. Iar în clipa în care s-a îndoit, apa a încetat să-l mai ţină şi el a început să se afunde. Şi îngrozit a strigat: ,,Doamne, scapă-mă’’! Atunci Iisus l-a luat de mână şi, reproşându-i ,,Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?’’, l-a adus în corabie iar vânturile s-au oprit.

Iubiţi credincioşi,
La prima vedere evanghelia aceasta pare doar o minune oarecare. Una din multele minuni dumnezeieşti săvârşite de Mântuitorul Hristos de-a lungul a trei ani şi jumătate, cât timp a durat predica Sa pe pământ. Vă spun, însă, că nu trebuie să vedem în pericopa aceasta doar minunea ca atare, ci vă invit să privim împreună la minunea de astăzi ca la o adevărată pildă de viaţă, pildă plină de învăţătură, pe de o parte, şi de speranţă, pe de alta. Continuă să citești →

PR. ARSENIE PAPACIOC: „Harul lui Dumnezeu se sălăşluieşte mai ales în cei simpli şi nebăgaţi în seamă”

PR. ARSENIE PAPACIOC:

„Harul lui Dumnezeu se sălăşluieşte mai ales în cei simpli şi nebăgaţi în seamă”

„Nici o patimă nu te apropie atât de diavolul ca mândria. Urâtă şi necurată patimă!”

— Cum putem birui şi alunga din inima noastră slava deşartă şi gândul mândriei?

— Nici o patimă nu te apropie atât de diavolul ca mândria. Urată şi necurată patimă! Toate relele pescuiesc în balta aceasta. De aceea, nici nu vrea să audă Dumnezeu de omul mândru. Îi ia darul întreg ca să se poticnească şi să cadă în păcat. Doar s-ar smeri. Ea este înainte mergătoare a desfrânării, cum spune un Sfânt Părinte: „Unde căderea a apucat, acolo mai înainte mândria a lucrat”. Ea are nesuferita cutezanţă să stea lângă orice fel de virtute, şi chiar se ascunde în smerenie, la cine poate. Fiind atât de primejdioasă şi atât de prezentă la toate virtuţile şi rangurile este bine ca toţi credincioşii să-şi aducă aminte de păcatele lor, să şi le mărturisească mai des la preot, să cugete la moarte, să-şi facă canonul dat ca să scape de păcatul mândriei şi al slavei deşarte. Să nu uităm că acest păcat se ascunde şi în smerenie, pe care o are de paravan. Un cuvânt în plus împotriva mândriei: este bine să ceri sfat şi păreri de la oricine, că harul lui Dumnezeu se sălăşluieşte mai ales în cei simpli şi nebăgaţi în seamă. Continuă să citești →

День памяти святителя Питирима Тамбовского и празднование Собора Тамбовских святых – 10 august 2011, Tambov – Ucraina: POMENIREA SFÂNTULUI PITIRIM DE TAMBOV ŞI PRĂZNUIREA SOBORULUI SFINŢILOR DIN TAMBOV (RUSSIAN. PHOTO)

День памяти святителя Питирима Тамбовского и празднование Собора Тамбовских святых

[slideshow]

10 августа, в день памяти святителя Питирима Тамбовского и празднования Собора Тамбовских святых, в Спасо-Преображенском кафедральном соборе города Тамбова митрополит Вышгородский и Чернобыльский Павел, наместник Киево-Печерской Лавры, в сослужении епископа Тамбовского и Мичуринского Феодосия, при большом стечении верующих совершил Божественную литургию. За Литургией также молился наместник нашей обители архимандрит Виктор (Быков).

Source: iliya-monastery.org

ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE (8)

ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE

III. CARTEA LUI NEAGOE VOEVOD CĂTRĂ CHIR VLĂDICA MACARIE ȘI CĂTRĂ ALȚI EGUMENI ȘI IEROMONAHI ȘI PREOȚI ȘI CĂTRĂ TOT CLIROSUL, CÂNDU AU ÎNGROPAT A DOAO OARĂ, ÎN MĂNĂSTIRE LA ARGEȘ, OASELE MUME-SEI, DOAMNEI NEAGĂI, ȘI ALE COCONILOR LUI, PETRU VOEVOD ȘI IOAN VOEVOD, ȘI A DOAMNEI ANGHELINII. CU CUVINTE ȘI ÎNVĂȚĂTURI DE UMILINȚĂ 

Cuvântul al șaselea

Cela ce ești cu mila și cu darul lui Dumnezeu ales și pus înaintea noastră, de ne luminezi și ne strălucești ca razele soarelui, ca să ne arăți și să ne înveți calea lui Dumnezeu și noao, preaiubite părinte, chiar vlădico Macarie; așijderea și voi, părinți, carii sunteți cu acéiași milă a aceluiași Dumnezeu aleși, și egumeni din sfintele mănăstiri și lavre, și pentru dragostea lui Hristos ați lăsat hrana veacului acestuia și ați pohtit să dobândiți fața lui Dumnezeu cea bună și să ajungeți viața cea de véci, deci și Dumnezeu încă iaste multu milostiv și bun, ci să vă dea după mila lui, să nu să lipsească pohta voastră de vederea lui; și voi, preoților și slujitorii biséricii, carii slujiți sfintelor mănăstiri, să priimească Dumnezeu pohta și ostenințele voastre și să înfloriți în ceriu în véci ca crinul. Așa și voi, boiari mireni, bogați și săraci, bărbați și mueri, pentru că toți dorescu și pohtescu să dobândească milă de la Dumnezeu și toți vor dobândi.

Drept acéia, o, bunul mieu părinte, chir Macarie, și voi, iubitorii de Hristos, cinstiți egumeni, și voi, fraților preoți și poslușnici, carii totdeauna lăudați pre Dumnezeu, așijderea și voi toți câți sunteți buni slăvitori creștini și vă chemați mireni și aduceți și voi pohvală lui Dumnezeu în toată vrémea, să dea Dumnezeu să nu să dăspartă slava lui de la voi! Și pre mine ticălosul, încă mă ascultați cu ușurare, și cuvintele méle le auziți și le priimiți făr’ de dosădire, că am să vă rog și să vă spuiu un dor al inimii méle, foarte amar și cu foc. Ci să mă ertați într-acest ceas că am puținéle cuvinte să vorbescu cătră oasele maicii méle. Dreptu acéia mă ertați toți păgânii și frații miei, că făr’ de ertăciunea voastră nu voiu putea grăi. Continuă să citești →

STAREȚII DE LA OPTINA DESPRE SMERENIE (Audio, II)

STAREȚII DE LA OPTINA 

DESPRE SMERENIE (2)

Audio

Fapta buna a smereniei da cinstea cea mai inalta, precum si Fiul lui Dumnezeu S-a smerit pe Sine, spre a intemeia Imparatia Sa cea mare.

Iar tu, crestine, te vei teme oare ca nu cumva sa te injosesti prin smerenie? Atunci vei fi tu mai mare si mai inalt decat altii, mai stralucit si mai marit, cand te vei injosi pe tine insuti, cand nu vei umbla pentru rangul cel dintai, cand vei rabda de buna voie umilinta, jertfirea de sine si primejdia, cand tu vei incerca sa fii sluga tuturor, gata a face si a suferi toate pentru aceasta. Sa cumpanim acestea, iubitilor, si cu toata ravna sa ne sarguim la smerenie. De s-ar purta altii cu noi cu semetie, de ne-ar batjocori, sa le luam pe toate cu rabdare! Ca nimic nu ne poate inalta ca fapta buna a
smereniei.

Să luăm aminte și la alte câteva învățături ale Sfinților Stareți de la Mănăstirea Optina…

Sursa:http://prediciaudio.wordpress.com/