IPS Nifon al Targovistei despre pozitia Patriarhiei Romane cu privire la principiul consensului si al proportionalitatii

IPS Nifon al Targovistei despre pozitia Patriarhiei Romane cu privire la principiul consensului si al proportionalitatii

Intr-un recent interviu acordat revistei rusesti “Toma” (30 noiembrie 2011, Konstantin Matza) pe tema viitorului Sinod Pan-Ortodox, IPS Nifon al Targovistei arata ca pozitia Patriarhiei Romane este de mentinere si de sustinere cu tarie a principiului consensului in metodologia de luare a deciziilor atat la intrunirile pregatitoare ale comisiei presinodale, cat si in cadrul viitorului Sinod. De asemenea, ierarhul insista si pe aplicarea principiului proportionalitatii la convocarea membrilor participanti la viitorul Sinod Pan-Ortodox. Continuă să citești IPS Nifon al Targovistei despre pozitia Patriarhiei Romane cu privire la principiul consensului si al proportionalitatii

Părintele Dumitru Stăniloae: „Eşti tu însuţi când eşti stăpân pe tine”

„Oprirea prin lenevie produce o anumită paralizie în puterile sufletului.”

Cine se obişnuieşte cu amânarea, greu mai scapă de această obişnuință. Cine se opreşte din urcuş a căzut în aceeaşi clipă mai jos de unde este. Nu stă decât cel ce urcă neîncetat. E o idee pe care a dezvoltat-o Sfântul Grigorie de Nisa. Oprirea prin lenevie produce o anumită paralizie în puterile sufletului. Cel care cedează lenei devine robul ei, îşi slăbeşte libertatea sau stăpânirea sa asupra lui însuşi. Eşti tu însuţi când eşti stăpân pe tine. De aceea, în greceşte libertatea se numeşte şi starea de a-ţi fi propriul stăpân.

Nu l-am ajutat pe om tn clipa în care a trebuit, l-am putut pierde. Fiecare clipă impune o datorie unică pentru veci, pe care n-o mai poţi îndeplini în altă clipă. Fiecare clipă ni s-a dat cu rostul ei unic de la Dumnezeu. Fiecare clipă are o însemnătate pentru veşnicie.

(…) Cine urcă o face pentru că aude glasul Domnului, care-l cheamă. Cel ce se obişnuieşte să nu dea toată atenţia poruncii Domnului îndată ce o aude şi aşteaptă să i se spună a doua oară, să i se dea un nou semn mai accentuat, pierde sensibilitatea receptivă a inimii. Începe să se tocească, să se sclerozeze spiritual. Începe să nu mai fie viu, începe să moară. Cade din simţirea planului dumnezeiesc, care-l face liber, din planul vibrant al Duhului, în cel al automatismului naturii, încetând să mai fie el însuşi. Se afirmă iarăşi importanţa lui „acum” şi a lui „astăzi”, importanţa de a împlini în această clipă ceea ce cere Dumnezeu în ea. Fiecare clipă ne e dată pentru a o umple cu împlinirea datoriei noastre legate de ea, pentru a imprima în noi ceea ce ne cere. Şi Dumnezeu însuşi ne spune în ea ce datorie avem de împlinit în ea.

(Părintele Dumitru Stăniloae, notele 50 și 51 la Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, în Filocalia XI, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009, p. 52-53)

Sursa: http://www.doxologia.ro

Pr. Dorian Picioruş : Codru verde?

Ne bucurăm de ziua României deși nu prea avem multe motive de bucurie, de la cele ce se întâmplă în țară și în lume.

Suntem stresați de dureri și îndoiți de griji.

De la o vreme simt că așa trebuie să se desfășoare o viață care nu vrea să facă toate compromisurile pentru a evita ploaia și vântul, suferința și dificultățile.

Trebuie să vină și intemperiile, care țin uneori foarte mult…

*

Dacă sintagma se fură ca-n codru e realistă, România a devenit un codru.

Prea multe nevertebratele se numesc însă intelectuali. Nu înțeleg de ce nu mai au nevoie de nervii spinali și s-au încovoiat cu atâta delicatețe în fața omnipotenților perisabili.

E oare pentru că se închină la Marele Ban, mai degrabă decât la lumina minții?

Suntem într-un regim de libertate și cultura, știința și învățământul sunt călcate în bocanci cu șenile.

De la pariul lui Pascal am ajuns la miza pe cultură și de aici la…să trăim noi bine.

Probabil că unii rezistă mai departe prin cultură…

*

E un război afară, în care hoția și perversiunea își pun la bătaie toate armele și toată îndemânarea.

E un război al nervilor în fiecare dintre noi care nu suportăm crima morală.

Dar mai ales e debusolantă pentru mine nepăsarea cruntă a marii mase de populație, totala lipsă de ideal, care o face să-i considere pe cei care îi vor binele (și așa nu mulți) în exact aceeași oală cu cei care îi vor cel mai mare rău, fără nicio putere sau dorință de discriminare. Un fel de deprimare sinucigașă

În fața românilor, dacă ai putere să scrii, dacă poți să vorbești fără să obosești, înseamnă că ai pile și îți iese ție ceva de la afacerea asta.

Nu că îți dai sufletul pentru ei…ci ai tu niște avantaje

Cine face multe îi exasperează mai mult decât cine le fură banii și viața.

În orice caz, cred că România are un mediu aproape unic în lume, care îi permite ca nesimțireareziste la suprafață în stare pură.

Sursa: http://www.teologiepentruazi.ro

В ДЕНЬ РОЖДЕНИЯ БЛАЖЕННЕЙШЕГО МИТРОПОЛИТА ВЛАДИМИРА ЕПИСКОПАТ УКРАИНСКОЙ ПРАВОСЛАВНОЙ ЦЕРКВИ МОЛИЛСЯ О СКОРЕЙШЕМ ИСЦЕЛЕНИИ СВОЕГО ПРЕДСТОЯТЕЛЯ.

В ДЕНЬ РОЖДЕНИЯ БЛАЖЕННЕЙШЕГО МИТРОПОЛИТА ВЛАДИМИРА ЕПИСКОПАТ УКРАИНСКОЙ ПРАВОСЛАВНОЙ ЦЕРКВИ МОЛИЛСЯ О СКОРЕЙШЕМ ИСЦЕЛЕНИИ СВОЕГО ПРЕДСТОЯТЕЛЯ

[slideshow]

23 ноября, в день рождения Предстоятеля Украинской Православной Церкви Блаженнейшего Владимира, митрополита Киевского и всея Украины, епископат Украинской Православной Церкви во главе со старшим по хиротонии Постоянным членом Священного Синода УПЦ Высокопреосвященнейшим Агафангелом, митрополитом Одесским и Измаильским совершил Божественную литургию с возношением сугубых молитв о здравии Блаженнейшего митрополита Владимира, а затем – специальный молебен с молитвами о скорейшем исцелении Предстоятеля УПЦ в Трапезном храме Киево-Печерской Лавры. Continuă să citești В ДЕНЬ РОЖДЕНИЯ БЛАЖЕННЕЙШЕГО МИТРОПОЛИТА ВЛАДИМИРА ЕПИСКОПАТ УКРАИНСКОЙ ПРАВОСЛАВНОЙ ЦЕРКВИ МОЛИЛСЯ О СКОРЕЙШЕМ ИСЦЕЛЕНИИ СВОЕГО ПРЕДСТОЯТЕЛЯ.

First liturgy in Romanian language was performed at Kyiv Caves Monastery

First liturgy in Romanian language was performed at Kyiv Caves Monastery

 

[slideshow]

On November 13, with the blessing of His Beatitude Metropolitan Volodymyr of Kyiv and All Ukraine, in St. Stephan’s aisle of the Assumption Cathedral of the Kyiv-Pechersk Lavra the first Divine Liturgy in Romanian was performed for the Romanian and Moldovan members of the community in Kyiv.

Praying at the worship service was Ambassador Extraordinary and Plenipotentiary of Romania to Ukraine Mr. Cornel Ionescu, Consul of the Embassy of the Republic of Moldova to Ukraine Mr. Nicholas Myinya, staff of embassies of Romania and Moldova, representatives of Romanian and Moldovan Diaspora in Kyiv, the Romanian believers. Also the celebration was attended by pilgrims from Romania, headed by the Monastery superior Archimandrite Macarius (Roman). The choir of this monastery’s monks sang at the worship.

The Liturgy was headed by a co-worker of the Department for External Church Relations of the UOC priest Dmitry Popescu, in concelebration of Archimandrite Macarius.

After the service Father Dmutry addressed the audience with a word of guidance. He also thanked all those present for their support of this good initiative and donated to the Romanian pilgrims an icon of the Venerable Fathers of the Kyiv Caves.

With the blessing of His Beatitude Metropolitan Volodymyr of Kyiv and All Ukraine and at the request of Romanian and Moldovan community in Kyiv on Sundays and on major holidays and immovable feasts at 9 a.m. at St Stephen’s aisle of the Assumption Cathedral of the Kyiv-Pechersk Lavra the Divine Liturgy will be officiated in Romanian. The worship will be performed by a co-worker of the Department for External Church Relations of the UOC Fr Dmitry Popescu.

Source: http://orthodox.org.ua

Predică la Duminica a 27-a după Rusalii [2011] a PC Pr Dr Dorin Octavian Picioruş

Predică la Duminica a 27-a după Rusalii

[2011]

*

Iubiți frați și surori întru Domnul,

Evanghelia de astăzi [Lc. 13, 10-17] se ocupă cu întrebarea: cum trebuie să ne petrecem sărbătorile? Sau cum trebuie să fie sărbătorile noastre, ortodoxe, în așa fel încât să simțim și noi că ne priesc pe de-a-ntregul?

Adică trebuie să ne cocoșăm tot timpul spinarea cărând genți cu alimente și cadouri, să facem 10 feluri de mâncare și să nu vedem pe unde trece vremea, să mergem în Egipt, la soare și să ascultăm colinde…sau la schi și să ne rupem gâtul pe-acolo?

Există și varianta nefardată: stai acasă, ții la salariu și pensie, mai închizi caloriferul sau faci foc mai puțin…mănânci fără nazuri…și te duci sau nu…la Biserică, dar știi că e Nașterea Domnului, că sunt zile de sărbătoare, că acum lucrurile sunt altfel

Sărbătoarea de acasă…cu statul la televizor sau la computer și cu dusul la Biserică…ceva colinde…ceva milostenie și un dus la cimitir…cred că e majoritară în România. Continuă să citești Predică la Duminica a 27-a după Rusalii [2011] a PC Pr Dr Dorin Octavian Picioruş

Istoria Imnului Naţional al românilor

Istoria Imnului Naţional al românilor

*

Orice naţiune, orice stat se identifică fundamental în câteva simboluri esenţiale, cum sunt drapelul, stema şi imnul. Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte termenul de „imn naţional” sau „imn de stat” drept un „cântec solemn apărut odată cu formarea statelor naţionale şi adoptat oficial ca simbol al unităţii naţionale de stat”. Ca peste tot în lume, şi Imnul Naţional al României are o istorie proprie, pe cât de interesantă, pe atât de tumultuoasă şi surprinzătoare.

Ideea unui imn naţional la noi a apărut ca o necesitate în prima parte a veacului al XIX-lea, cu prilejul festivităţilor oficiale la care participau domnitorii români. În 1862, a fost organizat chiar un concurs public pentru imnul noului stat rezultat prin unirea principatelor Moldova şi Ţara Românească. Acest concurs a fost câştigat de compozitorul Eduard Hübsch, cu piesa „Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor”.

Peste aproape 20 de ani, cu prilejul încoronării regelui Carol I, Vasile Alecsandri scria textul „Imnul regal român”, care avea să devină Imnul de Stat al României, fiind intonat pentru prima dată în 1884 şi menţinut până în 1947. Continuă să citești Istoria Imnului Naţional al românilor