Părintele Arsenie Papacioc
DRUMUL SPRE MÂNTUIRE
Dragii mei, adevărul este că, scara pe care trebuie să mergem noi este cu picioarele în apă urât mirositosre şi ajunge până la cer.
Data:2 noiembrie 2010
00:01 – Pr. Arsenie: -În pustie veneau lupii la zece metri de tine şi rânjeau şi ce stare aveam atunci, că ştiam că ei nu voiau să mă muşte, ci voiau să mă mănânce. Şi totuşi, trebuia să-mi păstrez un echilibru, cu gândul la Dumnezeu, să-l fac să zâmbească. Este imposibil, dar cel puţin să mă ferească de el şi m-a ferit, dar nu pentru rugăciunea mea, ci pentru că mă iubea ca pe un păcătos, dar mă iubea. Dragii mei, adevărul este că, scara pe care trebuie să mergem noi este cu picioarele în apă urât mirositosre şi ajunge până la cer. Dacă, nu iubeşti, cel puţin să nu urăşti şi eşti pe prima treaptă, nu eşti în apă şi aceasta este o tendinţă firească, cu ajutorul lui Dumnezeu, care ne iubeşte şi ne apără să creăm o evoluţie a noastră, să ne agăţăm şi de altă treaptă, pentru că nu suntem în apă, dar mirosul nu este departe de noi şi atunci ne mai agăţăm de o treaptă, de o treaptă şi uite aşa, una câte una, până ajungem din ce în ce mai sus. Unde ne găsim? Pe drumul cel bun. Aceasta este obligaţia noastră. La început, dar suntem pe drumul cel bun şi ne ajută şi harul lui Dumnezeu, pentru că suntem pe drumul cel bun. Deci, încearcă strategic să-i iubeşti pe vrăjmaşi, agaţă-te de prima treaptă, pentru că nu este glumă. Ştiţi ce vreau să vă spun? Este un lucru foarte greu de spus, dar şi mai greu este să pătrundă: nu ştim dacă mâine mai trăim, ci doar astăzi şi nici astăzi nu ştim acest lucru pentru mult timp. „De auziţi glasul Meu, să nu se învârtoşeze inimile voastre”, zice Mântuitorul Iisus Hristos. Continuă să citești
DUMINICA A XVII–A DUPǍ RUSALII 
Către Coroana ungurească şi către toate ţările în care va ajunge această scrisoare, sănătate. Noi, Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei, mă închin cu prietenie vouă, tuturor cărora le scriu, şi vă doresc tot binele, şi vă spun Domniilor Voastre că necredinciosul împărat al turcilor a fost de multă vreme şi este încă pierzătorul întregii creştinătăţi şi în fiecare zi se gândeşte cum ar putea să supună şi să nimicească toată creştinătatea. De aceea, facem cunoscut Domniilor Voastre că, pe la Boboteaza trecută, mai sus-numitul turc a trimis în ţara noastră şi împotriva noastră o mare oştire, în număr de 120.000 de oameni, al cărei căpitan de frunte era Soliman paşa beglerbegul; împreună cu acesta se aflau toţi curtenii sus-numitului turc, şi toate popoarele din Romania, şi domnul Ţării Munteneşti cu toată puterea lui, şi Assan beg, şi Ali beg, şi Schender beg, şi Grana beg, şi Oşu beg, şi Valtival beg, şi Serefaga beg, domnul din Sofia, şi Cusenra beg, şi Piri beg, fiul lui Isac paşa, cu toată puterea lui de ieniceri. Aceşti mai sus-numiţi erau toţi căpitanii cei mari, cu oştile lor. 
Tanzania este o ţară africană extrem de săracă, de aproximativ 40 milioane de locuitori, cu capitala politică la Dodoma (oraşul Dar es Salaam fiind, însă, principalul centru economic), în care trăiesc şi mai multe zeci de mii de creştini ortodocşi. În această ţară, unul din cinci copii moare de SIDA, iar alte boli, precum malaria, fac numeroase victime, încât speranţa de viaţă se situează, undeva, în jurul vârstei de 45 de ani. Accesul la educaţie este extrem de redus, întrucât guvernul susţine salariul unui profesor, dar nu poate susţine construcţia de şcoli, acest lucru depinzând de puterea financiară a fiecărei comunităţi în parte.