Sfântul Grigorie Teologul

Către sine însuşi şi despre episcopi

II, I, 12⁵⁹

Dat fiind că am fost format de poruncile Celui ce a pătimit pen­tru noi, ar fi trebuit poate să suport maltratarea şi, pătimind astfel, să-mi înfrânez şi cuvântul, pentru ca, luptând mai mult, să nădăjdu­iesc o răsplată încă mai desăvârşită; căci cei a căror osteneală a fost desăvârşită au şi o răsplată mai desăvârşită, dar celor a căror osteneală n-a fost desăvârşită şi premiul le este mai mic. Dar pentru ca să nu creadă cei răi că am biruit toate şi calea le este lină, fiindcă nimeni nu le stă împotrivă, capătul ultim al acestor lucruri îl las pe seama focului de pe urmă, care pune la încercare şi curăţă toate cu dreptate [7 Co 3, 13 sq.], măcar că aici ne ascundem de el cu oare­care vicleşuguri. Eu însă cu un cuvânt mic îi voi lovi pe ucigaşii mei; căci ucigaşii sunt cei ce judecă absurd şi varsă sângele unor suflete nevinovate, ale tuturor celor pe care i-am plămădit şi de care m-am ocupat ca un econom eu. Cele pe care le voi spune le voi grăi fără teama că voi bârfi şi calomnia, lucru care este oprit pentru toţi, iar mie îmi este încă şi mai urât. îmi voi face cuvintele fără să dau nume, ca să nu se pară că vreau să demasc cele ce tre­buie să rămână ascunse. Nu-mi voi aduce însă aminte de toate în mod egal, ca să nu mă ia gura pe dinainte. Căci îi ştiu pe mulţi vrednici de un cuvânt mai bun. Acum însă să fie ţinut şi supus cu forţa cine e între cei răi şi dincolo de cele rele. Sabia cuvântului va tăia partea mai rea. – Care e aceasta? – O voi arăta. Dacă te lupţi cu cuvântul meu, te vei arăta în chip vădit acuzându-te pe tine însuţi. Continuă să citești →

MĂRTURIA UNUI DJ

De multă vreme îmi doresc să le vorbesc tinerilor. Simt o sete acută de comunicare cu cei din jurul meu, dar mai ales cu tine, cel care, în pragul tinereţii, descoperi complexitatea vieţii, te afli în faţa unei mari provocări şi eşti dus de un val, de pe care ţărmul încă nu se întrezăreşte.

În mod firesc, te vei întreba în continuare cine sunt eu: oare un preot? Poate un călugăr, sau poate, simplu, un om matur, trecut de prima tinereţe, căruia îi place să vorbească moralizator despre lucruri pe care şi el le-a făcut odată, demult, iar acum îţi cere ţie să fii altfel. Probabil, în cel mai fericit caz, la finalul articolului ai fi de acord, poate chiar şi puţin marcat, însă mă vei plasa, într-un colţ umbrit, alături de alţii, pe care de asemenea îi accepţi, îi îndrăgeşti şi îi citeşti, ale căror sfaturi eşti hotărât să le urmezi cu siguranţă, mai târziu, dar în niciun caz ACUM.

Ei bine, nu, nu fac parte din niciuna din categoriile de mai sus. Sunt tânăr, ca şi tine! Am 23 de ani. Poate cu câţiva ani mai mare, poate mai mic. Important e că sunt acolo, în marja anilor tinereţii. Am decis să îţi scriu aici o mică povestioară. Cea a unui DJ. A mea.. Continuă să citești →