A VĂZUT LUMINA TIPARULUI CARTEA DE RUGĂCIUNI DIORTOSITĂ DE IEROM. PETRU PRUTEANU

A VĂZUT LUMINA TIPARULUI CARTEA DE RUGĂCIUNI DIORTOSITĂ DE IEROM. PETRU PRUTEANU

 

Rugăciunea este respiraţia şi hrana sufletului fără de care omul, creat de Dumnezeu şi spre comuniunea cu El, nu poate trăi. Necesitatea rugăciunii este simţită mai ales în momentele grele ale vieţii, şi Dumnezeu răspunde nevoilor noastre, dacă cerem cu credinţă şi nădejde. Ar fi însă mai corect ca fiecare creştin să se roage permanent – şi la bine şi la rău – mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru toate.

Rugăciunea creştinului nu trebuie să fie niciodată formală sau grăbită, ci fiecare cuvânt trebuie rostit rar şi pătrunzător, ca mintea şi inima să reuşească să intre în acest dialog tainic cu Dumnezeu. O condiţie importantă pentru rugăciune este ca omul să fie împăcat cu toţi şi să-şi recunoască starea de păcătoşenie în faţa lui Dumnezeu, pentru care să ceară iertare şi milă de la El.

Rugăciunea poate decurge mai bine şi mai cu folos dacă şi condiţiile exterioare sunt favorabile. Este important ca fiecare creştin să aibă un ungheraş cu icoane (preferabil orientat spre răsărit) şi acolo să-şi facă rugăciunile de dimineaţă şi de seară; în caz de nevoie însă, ne putem ruga oriunde şi oricum, chiar şi fără icoane. De asemenea este bine ca în faţa icoanelor să aprindem o lumânare sau o candelă, iar sunetele şi gălăgia exterioară, atât cât ne stă în putinţă, să le înlăturăm sau să nu le băgăm în seamă, pentru a ne putea aduna mintea şi a o concentra doar la rugăciune.

Un alt aspect la care trebuie să ne oprim se referă la înseşi cuvintele rugăciunii. În principiu, lui Dumnezeu ne putem ruga cu orice cuvinte şi în orice limbă, numai că în rugăciunile improvizate ale creştinilor (mai ales ale celor mai „îndepărtaţi de Biserică”) se pot strecura multe greşeli care pot face rugăciunea greşită şi „ineficientă”. De aceea Biserica recomandă anumite rugăciuni concrete: fie de inspiraţie biblică – cum sunt Psalmii sau „Tatăl nostru…”, fie rugăciuni scrise de anumiţi Sfinţi, care prin viaţa lor au bine-plăcut lui Dumnezeu, devenind pentru noi modele duhovniceşti demne de urmat. Iată de ce Biserica reeditează la nesfârşit diferite cărţi de rugăciuni, pentru ca creştinii să se roage „corect” şi „suficient”, urmând exemplu Sfinţilor. Astfel de cărţi cu rugăciuni trebuie să existe în fiecare casă, dar ele trebuie şi folosite în fiecare zi de membrii familiei şi nu pur şi simplu „ţinute la icoane”. Nu ne este de nici un folos dacă avem una sau mai multe cărţi de rugăciuni în casă, dar nu ne rugăm din ele; ba chiar ne osândim, căci avem toate posibilităţile şi mijloacele de a ne ruga, dar nu vrem să o facem. Iar Dumnezeu ne va judeca nu doar după fapte, ci şi după gânduri, intenţii şi mai ales după posibilităţile noastre de a face o faptă sau alta.

Pentru a fi de folos creştinilor, am hotărât şi noi să edităm această carte de rugăciuni mai întâi în format electronic, iar la timpul rânduit de Dumnezeu o vom şi tipări, dar nu ne-am limitat la retipărirea conţinutului după alte cărţi, ci am făcut şi unele îmbunătăţiri demult aşteptate. Trebuie să se ştie că majoritatea rugăciunilor Bisericii Ortodoxe au fost scrise în limba greacă veche, de aceea, pentru a tipări un text bine tradus şi adecvat limbajului omului contemporan (pentru a fi pe înţelesul acestuia), a trebuit să verificăm fiecare rugăciune după textul grecesc, dar şi după traducerile slavone ale diferitelor rugăciuni. În unele locuri a trebuit să facem unele schimbări mai radicale, în altele – unele aproape neobservate. Au rămas şi multe locuri unde am fi dorit să intervenim, dar pentru că oamenii prea mult s-au obişnuit cu o anumită variantă a textului şi de cele mai multe ori o repetă din inerţie fără să-i intereseze sensul şi corectitudinea textului, am considerat oportun să lăsăm vechile variante de traducere.

În ce priveşte conţinutul cărţii, precizăm că din ea au fost scoase toate prevederile legate de prezenţa preotului la aceste rugăciuni, lăsând strict ceea ce ţine de rugăciunea de acasă a credincioşilor de rând. Majoritatea cărţilor de rugăciuni pur şi simplu duceau în eroare pe creştini cu acele prevederi, deşi se ştie foarte bine că prezenţa preotului la rugăciunile obişnuite ale creştinilor este o excepţie extrem de rară.

Alte modificări făcute la anumite rugăciuni sau rânduieli au şi ele diferite explicaţii şi argumente întemeiate, pe care nu le putem enumera şi explica aicidar ele nu trebuie să provoace nedumeriri sau nelinişte, chiar dacă anumite texte sau exprimări nu sunt conforme cu obişnuinţele noastre. Până la urmă este vorba de obişnuinţe…

(Ierom. Petru Pruteanu)

Sursa:  http://www.teologie.net/2011/11/02/carte-de-rugaciuni-pdf-versiune-diortosita/

Cuprinsul:

Rugăciunile dimineţii
Rugăciunile meselor
Rugăciunile de seară
Rugăciuni pentru diferite trebuinţe
Rânduială înainte de spovedanie
Pavecerniţa Mică
Canon de pocăinţă către Domnul nostru Iisus Hristos (altul decât cel din Ceaslov)
Paraclisul Maicii Domnului
Canonul către Îngerul păzitor
Rânduiala Sfintei Împărtăşiri
Rugăciunile de mulţumire  după dumnezeiasca împărtăşire
Rânduiala ceasului pascal

 ***

Cartea numără 206 pagini, iar prețul este de 5 lei.

Comenzile se pot face scriind la adresa de e-mail orthoierapostolos@yahoo.com

sau sunând la numărul de telefon 0744 525 131

Pr. Dumitru Stăniloae: „Timpul nu e ultima realitate!”

„Timpul nu e ultima realitate!”

„Omul capabil de viaţă spirituală simte mai puţin timpul.”

kyykosfacerea

„Dacă timpul ar fi singura formă de existenţă, învăluită din toate părţile de moarte, atunci n-ai putea spera nimic cu adevărat. Căci speranţele pentru scurte plăceri viitoare, care trec, nu merită acest titlu. „Nu spera şi nu ai teamă” ar fi cel mai înţelept sfat ce s-ar putea da omului. Anticipează moartea de acum, fă-te apatic faţă de toate, dacă în curând nu ne aşteaptă altceva decât nimicul! Sau îneacă-ţi gândurile acestea neplăcute în zgomotul petrecerii, în uitarea ameţelii alcoolice şi în paroxismul simţurilor periferice dezlănţuite!

Dar nu, timpul nu e ultima realitate! Timpul e numai o fază a vieţii. E faţa exterioară, faţa lumii căzute din regiunea trăirii spirituale. Omul capabil de viaţă spirituală simte mai puţin timpul. Fiecare ştie din experienţă că ceasurile fericite nu se observă când trec. Dimpotrivă, suferinţele puternice se experiază ca timp foarte lung, mai lung decât timpul matematic. Timpul se măsoară cu două măsuri: cu trăirea internă şi cu unitatea matematică, iar legătura dintre aceste două forme ale timpului este foarte laxă. O oră de timp matematic poate fi experiată uneori ca ceasuri întregi, iar alteori, ca un moment, sau pur şi simplu nu se observă. Aceasta înseamnă că veşnicia străbate în timp, invadează în el şi determină curgerea lui.”

(Fragment din: Pr. Dumitru Stăniloae, „Un an nou”, Telegraful Român, an LXXXIII, nr. 1, 1 ian. 1935, p.1)

Sursa: http://www.doxologia.ro

Rugăciune de mulţumire la trecerea dintre ani la Catedrala Patriarhală

Rugăciune de mulţumire la trecerea dintre ani la Catedrala Patriarhală

 

În majoritatea bisericilor și mănăstirilor ortodoxe din țară, în această noapte, de Anul Nou, vor fi înălțate rugăciuni de mulțumire pentru binefacerile din anul care se încheie și de binecuvântare pentru anul ce vine.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în şedinţa din 17 februarie 2011, ca în noaptea trecerii dintre ani să se săvârşească Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, însoţit de rugăciuni de mulţumire pentru binefacerile primite în anul ce a trecut şi de rugăciuni la intrarea în noul an.

La Catedrala Patriarhală slujba va fi oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, potrivit Radio TRINITAS.

Mâine, în prima zi a anului, după Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare se va oficia Slujba Te-Deumului. Potrivit Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române molitfele Sfântului Vasile cel Mare nu se citesc mâine. Ele se citesc în zile de post, în cazuri individuale și, după caz, în legătură cu Taina Sfântului Maslu, atunci când bolnavul solicită, aceasta trebuind să fie însoțită de post și spovedanie, atât din partea clericilor, cât și a credincioșilor.

Citirea Molitfelor Sfântului Vasile cel Mare în noaptea trecerii dintre ani este o practică regională neaprobată de Sfântul Sinod, inexistentă în alte zone ale țării și mai ales în practica altor Biserici Ortodoxe surori.

*

Sursa: BASILICA.ro

PASTORALA PS SILUAN AL ITALIEI LA NAŞTEREA DOMNULUI (2012)

† SILUAN

Din mila lui Dumnezeu, Episcopul de-Dumnezeu-păzitei

Episcopii Ortodoxe Române a Italiei

 

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler și

Binecredinciosului popor creștin din cuprinsul Episcopiei noastre,

 

Har, pace și bunăvoire de la Dumnezeu, iar de la noi, arhierești și părintești binecuvântări!

 

Iubiți frați și surori întru Domnul,

 

Prăznuirea venirii în trup a lui Dumnezeu și petrecerea Lui în lumea aceasta, constituie pentru noi, dincolo de bucuria și pacea pe care ne-o aduce, de darurile pe care le primim și de bunătățile cu care ne înfruptăm, un binecuvântat prilej de a ne aprofunda credința, ca unii care mărturisim în Crez, cu privire la unul Domnul Iisus Hristos, că S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat, de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, și S-a făcut om.

De măsura în care pătrundem și ne pătrundem de Taina Întrupării lui Dumnezeu, depinde folosul cel mântuitor pe care îl tragem din darurile pe care aceasta ni le-a adus și pe care suntem chemați să ni le însușim, în vederea mântuirii. Continuă să citești PASTORALA PS SILUAN AL ITALIEI LA NAŞTEREA DOMNULUI (2012)

Cuvântul PF Părinte Patriarh DANIEL, la slujba trecerii dintre ani (2012-2013): BUCURIA SFINŢIRII TIMPULUI


BUCURIA SFINŢIRII TIMPULUI

*

Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba trecerii dintre ani (2012-2013): 

De Anul Nou, oamenii își doresc și își urează: Un An nou fericit! sau: La mulți ani cu sănătate și fericire! sau:  Ani mulți și buni!

Este firească și frumoasă urarea de mai sus, dar și întrebarea: Cine ne dăruiește ani mulți și buni, cu sănătate și fericire? Răspunsul omului credincios este acesta: Dumnezeu Cel Veșnic și Bun, izvorul vieții, al bucuriei și al fericirii.

Din acest motiv, trecerea dintre ani trebuie întâmpinată mai întâi, cu Rugăciune la miezul nopții și apoi, dacă se dorește, și cu Revelionul citadin sau cu Veghea obiceiurilor tradiționale de la sat. Continuă să citești Cuvântul PF Părinte Patriarh DANIEL, la slujba trecerii dintre ani (2012-2013): BUCURIA SFINŢIRII TIMPULUI

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Predică la Duminica după Nașterea Domnului [2012]

 

Predică la Duminica după Nașterea Domnului

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 

Iubiții mei,

iată-ne ajunși la ultima predică duminicală din 2012…și în care trebuie să vorbim desprefugă.

Fuga în Egipt…spune calendarul nostru…

Însă Evanghelia zilei [Mt. 2, 13-23] vorbește despre „retragerea întru Egipt” [anehorisen is Eghipton] [v. 14, cf. GNT] a Familiei sfinte…de la verbul anahoreo [a te retrage/ a pleca] având noi pe anahoret.

Anahoretul/ monahul/ isihastul/ misticul…e cel care se scoate pe sine din lume…se extrage din lume cu toate simțurile…și cu trupul lui…pentru ca să și le înalțe spre Dumnezeu. Continuă să citești Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Predică la Duminica după Nașterea Domnului [2012]

PASTORALĂ LA NAȘTEREA DOMNULUI A PS MACARIE AL EUROPEI DE NORD: HRISTOS-EMANUEL IZVORUL VINDECĂRILOR


PASTORALĂ LA NAȘTEREA DOMNULUI

HRISTOS-EMANUEL IZVORUL VINDECĂRILOR

† Macarie,

 

Din harul lui Dumnezeu Episcop al românilor ortodocşi din Europa de Nord,

Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal şi 

Preaiubiţilor credincioşi și credincioase, har, milă şi pace de la Hristos Domnul Cel Unul Născut!

 

Iubiții mei fii și fiice duhovnicești,

„Binecuvântat fie Copilul Care a bucurat astăzi Betleemul! Binecuvântat fie Pruncul Care i-a întinerit astăzi pe oameni! Binecuvântat fie Rodul Care S-a pogorât la noi, flămânzii! Binecuvântat fie Cel Milostiv Care a îmbogățit dintr-odată toată sărăcia noastră și a umplut toate nevoile noastre. Binecuvântat fie Cel pe Care îndurarea Sa L-a plecat ca să tămăduiască bolile noastre! Mulțumire fie adusă Izvorului trimis spre izbăvirea noastră!”[1]

Împreună cu imnograful aducem și noi astăzi laudă lui Hristos-Emanuel Care se întrupează de dragul nostru și spre folosul nostru! Se întrupează Fiul Omului ca noi să ne recunoaștem în El copii ai lui Dumnezeu! Emanuel înseamnă Cu noi este Dumnezeu. El este cu noi dar și noi trebuie să dovedim că suntem cu El! De aceea am venit și astăzi la Liturghie, aici în Betleemul Bisericii, pentru a-I aduce, prin Maica Fecioară, ce avem mai de preț, inima noastră curățită de păcate. Preacurata Maria este darul adus de umanitate în Taina Întrupării, după cum ne arată cântarea de la Vecernia prăznuirii:  „Fiecare din făpturile cele zidite de Tine mulțumire aduce Ție: îngerii cântarea, cerurile steaua, magii darurile, păstorii minunea, pământul peștera, pustiul ieslea, iar noi pe Maica Fecioara”. Continuă să citești PASTORALĂ LA NAȘTEREA DOMNULUI A PS MACARIE AL EUROPEI DE NORD: HRISTOS-EMANUEL IZVORUL VINDECĂRILOR

PASTORALA ÎPS SERAFIM AL GERMANIEI LA NAŞTEREA DOMNULUI: IISUS HRISTOS – LIBERTATEA NOASTRĂ

Iisus Hristos- libertatea noastră

 

 

„Adevărat, adevărat zic vouă Oricine săvârşeşte păcatul este rob păcatului“

(Ioan 8, 34).

 

Preacucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi,

 

Mulţumim bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem şi anul acesta la marea sărbătoare a Naşterii Domnului. Cântările de la Utrenie ne-au introdus în atmosfera Crăciunului încă de la „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului“ (21 nov.) de când în fiecare zi,  se cântă aşa-numitele „Catavasii ale Crăciunului“: „Hristos se naşte, măriţi-L / Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L / Hristos pe pământ, înălţaţi-vă“/ Cântaţi Domnului tot pământul!… Tot de la „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului“ se cântă şi colindele de Crăciun care ne înalţă sufletul şi ne încălzesc inima de dragostea lui Dumnezeu Cel ce S-a smerit pe Sine şi S-a născut trupeşte acum două mii de ani în Peştera Betleemului, iar duhovniceşte Se naşte mereu în sufletele curate ale celor care-L primesc prin credinţă şi smerenie. Crăciunul este sărbătoarea curăţiei şi a nevinovăţiei de care nu se pot bucura cu adevărat decât cei simpli şi curaţi cu inima. Iar aceştia sunt în primul rând copiii. Copiii, mai mult decât noi cei în vârstă, se bucură de Pruncul Iisus despre care le vorbeşte mama şi pe care-L văd culcat în iesle în icoana Naşterii sau în creşa de Crăciun. În poezia „În seara de Crăciun“, George Coşbuc descrie atmosfera de altă dată când mama vorbea copiilor despre Pruncul Iisus născut în iesle:  Continuă să citești PASTORALA ÎPS SERAFIM AL GERMANIEI LA NAŞTEREA DOMNULUI: IISUS HRISTOS – LIBERTATEA NOASTRĂ

DUHOVNICUL COSMONAUŢILOR RUŞI. Experiență cutremurătoare pe cosmodromul din Rusia (partea I)

DUHOVNICUL COSMONAUŢILOR RUŞI.

Experiență cutremurătoare pe cosmodromul din Rusia (partea I)

Cosmonauți ortodocsi din Rusia

NE VORBEŞTE STAREŢUL IOV TALAŢ, DUHOVNICUL COSMONAUŢILOR RUŞI

IMG_4793_s2[1]

Interviul Stareţului Iov Talaţ – părintele duhovnicesc al cosmonauţilor ruşi şi parohul Sfintei Biserici a Schimbării la Faţă a Mântuitorului din Asteroúpoli, satul cosmonauţilor ruşi – acordat doamnei Natalia Nikolaou, Profesor la Universitatea Lomonosov0 din Moscova, în exclusivitate pentru periodicul ”H drási mas” [”Acţiunea noastră”] al Arhiepiscopiei Ateniene.

(partea I)

Mulţumim în mod deosebit Părintelui Iov, duhovnicul cosmonauţilor ruşi, pentru acest interviu foarte interesant, care constituie un răspuns ce ”închide gura” ateismului fanfaron, dar, în acelaşi timp, atât de neputincios, care se aseamănă pânzei de păianjen [lipsite de consistenţă]. Cuvântul Părintelui Iov este o mărturie despre măreţia creaţiei Dumnezeului Treimic şi confirmă adevărul, biruinţa şi mesajul totdeauna valabil şi mântuitor al Ortodoxiei.

IMG_4664_s2[1]

Natalia Nikolaou: Sfântă mănăstire şi spaţiul cosmic. Prietenie între un monah şi cosmonauţi. Cum e posibil aşa ceva?

igumen-iov[1]Părintele Iov: În Evanghelie scrie că Domnul nostru Iisus Hristos ne încredinţează că fiecărui om de pe Pământ îi sunt număraţi şi perii capului, toţi (Matei 10: 30). Nu există nimic întâmplător. Înţeleapta purtare de grijă a lui Dumnezeu călăuzeşte întregul univers şi, încă mai mult – soarta oamenilor. Dumnezeu vrea ca tot omul să se mântuiască. Dar mântuirea nu este cu putinţă fără Hristos. Pe pământ, din păcate, există activităţi de diferite feluri, în care Lumina Adevărului lui Hristos încă nu a devenit stea care să călăuzească drumul omului. De pildă, în astronautică. Faptul că eu în urmă cu nouă ani mă aflam în Asteroúpoli, a fost şi asta voia lui Dumnezeu. Bazele astronauticii ca ştiinţă în epoca sovietică au încercat să le edifice printr-o concepţie ateistă despre lume.

N.N.: Pe atunci, din câte ştiu, această concepţie despre lume se numea ateism ştiinţific, nu-i aşa? Continuă să citești DUHOVNICUL COSMONAUŢILOR RUŞI. Experiență cutremurătoare pe cosmodromul din Rusia (partea I)

Crăciunul lui Mollá Moustafá din Trapezunt

Crăciunul lui Mollá Moustafá din Trapezunt

Pemptousia.ro

Despina n-avea treizeci de ani când îl pierdu pe Savva, bărbatu-său, şi rămase văduvă cu un copil de nici trei ani, Nikos. Răposatul fusese om bun şi gospodar cu mâini de aur. Din cele două lire (216 groşi) pe care le primea salar, trăiau şi femeia şi copilaşul, fără să le lipsească nimic. El fiind econom, iar femeia, gospodină, se descurcau aşa de bine, încât vecinii îi ţineau de bogaţi.

Fuseseră căsătoriţi vreme de şase ani. În seara când ar fi trebuit să sărbătorească aniversarea căsătoriei, pe Savva l-au adus acasă mort. Pe când îi plătea zarzavagiului fructele pe care le cumpărase, a îngenuncheat brusc şi şi-a dat sufletul în mijlocul străzii. Au alergat oamenii şi-au adus doctor, dar a fost de prisos. Făcuse atac, iar medicul n-a mai putut face nimic.

În ziua următoare l-au îngropat la Eleoúsa (Milostiva).

Cu cei 216 groşi pe care-i aducea Savva acasă lună de lună, le fusese cu neputinţă să pună ceva deoparte. Pe de altă parte, fusese tânăr şi voinic, şi nu putuse să se gândească vreun moment la moarte. Iar pe-atunci nu existau diversele soiuri de asigurări sociale şi ajutoare pe care o familie săracă le poate obţine cu chiu, cu vai, atunci când capul familiei moare şi dispare, astfel, principala sursă de venit; văduva şi orfanul rămaseră aşadar, pe neaşteptate, să trăiască de pe o zi pe alta, fără vreun mijloc de trai.

Când se terminară toate rânduielile legate de înmormântare şi ultima vecină săritoare plecă din casa lovită de soartă, Despina rămase singură cu copilul, care deja adormise, cugetând la tragedia care tocmai începuse pentru ea şi pentru pruncul ei.

Şi cu adevărat tragică era soarta nefericitei. În Trapezunt, unde locuiau, n-aveau nici o rudă, nici din partea ei, nici din partea răposatului. Orfani fiind amândoi, şi unul şi celălalt plecaseră din satul lor, de undeva de pe lângă Arghirópolis, pe când erau copii. Cu vremea, până şi puţinele rude rămase, mai îndepărtate, îi uitaseră cu totul, la fel cum nici ei nu-şi mai aminteau de ele.

Soarta i-a făcut să se cunoască în acest mare oraş. S-au iubit şi s-au luat.

Patronul răposatului, din lărgime de inimă, plăti toate cheltuielile cu înmormântarea sărăcăcioasă, iar femeia lui, pe când se întorceau de la cimitir, o trase deoparte pe Despina şi-i dădu trei sute de groşi.

–      Ăştia, i-a zis, sunt din câştigu` lu` fie iertat. Ţi-i trimete bărbat-miu.

În realitate, era milostenie, pentru că salariul pe luna respectivă fusese deja plătit.

Văduva nu ieşi afară din casă, după obişnuinţa locului, până în vremea parastasului de patruzeci de zile. Patruzeci de zile !

În tot timpul acesta, o supărase grija de cum va avea să trăiască copilul ei, cum o să-l crească şi cum o să-i dea o educaţie, aşa cum voise şi visase şi taică-său, dar şi ea. Ar fi putut să lucreze în casă străină, dar cu cine să lase copilul ?

Din fericire, ştia „broderie”, ştia să împletească, ba chiar şi să coasă. Avea chiar şi maşina ei de cusut. Se hotărî să lucreze acasă, aproape de copil.

În felul acesta, Despina văduva, muncind 15-20 de ore pe zi sau pe noapte, l-a crescut pe Nikos al ei. Era bucuria, mândria şi mângâierea ei.

N-au lipsit întâmplările cu noroc şi ocaziile, căci Despina era frumoasă şi pricopsită. În primii ani, avu destui peţitori. Unul dintre ei, un văduv, întors din Rusia foarte bogat, o cerea insistent, dar Despina nu voia ca fiul ei să aibă tată vitreg, şi nici nu mai putua să-şi dea nici măcar o mică fărâmă din inima şi din viaţa ei altcuiva. Totul era numai pentru preascumpul ei.

Trecură zece ani. Munca încordată şi îndelungă, nopţile nedormite şi lipsa celui mai elementar repaus au îmbătrânit-o înainte de vreme. Acul începuse să-i scape din mână, sau oprea maşina de cusut pentru că mâna îi era prea slăbită să mai învârtă de mica roată lucioasă. O ajuta Nikos la asta, dacă se găsea prin preajmă.

A început să se neliniştească nefericita mamă. Vedea şi ea că nu mai muncea ca la început. Veniturile au început să scadă., iar plăţile au început să îi covârşească, căci copilul crescuse şi ea nu voia să-i lipsească ceva… CONTINUAREA aici

Cuviosul Nou-Mucenic Ghedeon de la Mănăstirea Caracalu

Cuviosul Nou-Mucenic Ghedeon de la Mănăstirea Caracalu

  Pemptousia.ro

Cuviosul Ghedeon a mărturisit în localitatea Týrnavos din Thessalia, pe data de 30 decembrie a anului 1818.

Sfântul era originar din satul Kápurna de lângă Makrynítsa Pelionului. Provenea din părinţi evlavioşi şi era primul născut din cei opt copii ai familiei. Numele lui de mirean era Nikolaos. Pentru că în Kápurna dările erau prea mari, tatăl lui a fost nevoit să se mute cu familia în alt sat, unde putea să îşi chivernisească mai bine cele de trebuinţă vieţii. Sfântul era pe atunci în vârstă de 12 ani.

Mama sa avea un văr care era băcan în Velestíno. Acesta l-a cerut pe micul Nikolaos ca să-i fie ajutor la magazin. Şi, într-adevăr, copilul muncea cu multă hărnicie. Un oarecare turc pe nume Ali, care obişnuia să cumpere de la băcănie, l-a văzut pe micul Nikolaos că era deştept, muncitor şi ascultător şi l-a cerut de la unchiul lui pentru un an, ca să slujească în haremul lui, de vreme ce băiatul era încă mic de vârstă. Unchiul a refuzat, spunându-i să meargă să îl ceara de la mama lui. Turcul s-a dus la părinţii copilului şi după o săptămână s-a întors mânios că a fost refuzat; atunci l-a înşfăcat cu forţa pe micul Nikolaos şi l-a luat la casa lui, ca să-i servească în harem.

După un an de zile tatăl lui a venit şi l-a cerut înapoi pe Nikolaos de la Ali. Acesta i-a răspuns: ”îl am pe fiul meu în război şi, îndată ce se întoarce fiul meu, poţi să vii să îl iei pe-al tău”. După câteva zile, s-a întors fiul turcului din război, l-a văzut pe băiat şi i-a spus tatălui său: ”Unde l-ai găsit pe aceste pui de creştin care slujeşte în harem? Nu se cade ca un creştin să slujească în harem. Aş vrea să îl tăiem împrejur, iar eu să-i fiu naş şi să  îl avem în harem pentru totdeauna. Şi a început îndată necredinciosul să îl ia cu binişorul pe Nikolaos şi să-l amăgească. În cele din urmă, prin vorbe bine ticluite, dar şi pentru că Nikolaos era încă foarte tânăr, a reuşit să îl facă să se lepede de Hristos şi să devină musulman.

După două luni însă, copilul şi-a simţit căderea, s-a căit şi a plâns cu amar.

Într-o noapte a reuşit să fugă pe ascuns de la turci şi să meargă la casa părinţilor lui. I-a povestit tatălui păţania sa, spunând: ”am păcătuit, am păcătuit, dar de acum încolo nu vreau să mai fiu turc şi nici să mă mai numesc turc”. Nefericitul tată i-a răspuns cu lacrimi: ”eu, Níko al meu, sunt om sărac, nu am bani ca să te ascund undeva. Mâine noapte te voi duce cu calul la Keramídi şi mă voi întoarce cu o încărcătură de peşte de la lacul Kárla, ca să nu le dau de bănuit turcilor. Tu să încerci să mergi în Sfântul Munte. Acum, eu întorcându-mă, cine ştie cum o voi găsi pe mama ta şi pe fraţii tăi, pentru că am aflat că turcii se pregătesc să ne omoare. Dar să murim şi noi pentru Hristos”.

Acolo, la Keramídi, Sfântul a fost găzduit de o rudă a lor, monahie, care l-a dat unor constructori să muncească ca ajutor. După puţine zile, grupul de constructori a plecat cu corabia în Creta şi Nikos s-a dus cu ei. Din nefericire, însă, aceştia se purtau urât cu el, de multe ori bătându-l fără milă. Aşa că a plecat de la ei şi mergea doar prin pădure. Într-o zi a ajuns la un paraclis unde se slujea liturghia. Preotul l-a văzut că este străin şi într-o stare jalnică, s-a apropiat de el, iar Nikolaos i-a povestit viaţa lui. ”Nu mai plânge, fiule!”, i-a spus atunci preotul… CONTINUARE aici

SCRISOARE PASTORALĂ LA NASTEREA DOMNULUI A ÎPS IOSIF AL EUROPEI OCCIDENTALE ŞI MERIDIONALE (2012)

SCRISOARE PASTORALĂ LA NASTEREA DOMNULUI 2012

 

 

 

HRISTOS, VĂZUT SI NEVĂZUT, PREZENT IN VIATA OMULUI SI A LUMII

 

  

către tot clerul, cinul monahal si poporul drept slăvitor din intreaga arhiepiscopie

 

Iubiţi Părinți și Frați împreună slujitori, preoți și diaconi, monahi și monahii, frați și surori in Hristos,

 

 

„Hristos se naște, slăviți-L!  Hristos din ceruri, întâmpinați-L. Hristos pe pământ, înalțați-vă. Cântați Domnului tot pământul…”  (Irmos, cântarea I)

 

Aceasta este chemarea la care noi am răspuns, pentru a fi prezenți, din nou, în jurul icoanei Nașterii, în jurul Sfintei Evanghelii, în jurul lui Hristos Însuși, Fiul lui Dumnezeu. Biserica lui Hristos se constituie prin răspunsul pe care-l aduc de-a-lungul timpului și până în zilele noastre, oameni din toate stările și toate popoarele, la chemarea îngerilor, a profeților și a sfinților. Am simțit în inimile noastre dulcea și mângaietoarea chemare de a veni să ne închinam, așa cum suntem, lui Hristos, pentru a-L cinsti, a-L proslăvi și a-L lăuda. El «se pogoara din cer», iar noi «venim întru întâmpinarea Lui ». 

Cu Hristos ne întâlnim, într-adevăr, nu numai în cuvântul Său, în icoana Sa și în slujbele pe care Biserica Sa le face, ci și în toată făptura umană. « Întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei prea mici, Mi-e Mi-ați făcut »(Mt 25,40), zice Domnul. Dealtfel, de fiecare dată când dăruim dragoste unei persoane umane încercată de singuratate, de foame, de sete, de frig, de boală sau teama de moarte, lui Hristos dăruim și în jurul Lui ne strângem. O taină extraordinară se dezvăluie ochilor inimii noastre : cea a prezenței lui Dumnezeu Omul în fiecare ființă umană prin Duhul Sfânt. Permanenta realitate a Întrupării Fiului lui Dumnezeu este fundamentul credinței creștine și a toată viziunea creștină asupra lumii, asupra societății și asupra istoriei. 

  Continuă să citești SCRISOARE PASTORALĂ LA NASTEREA DOMNULUI A ÎPS IOSIF AL EUROPEI OCCIDENTALE ŞI MERIDIONALE (2012)

Predică la Duminica după Naşterea Domnului a Părintelui Cleopa: DESPRE VISURI, VEDENII, MINUNI ŞI PROOROCI MINCINOŞI

Predică la Duminica după Naşterea Domnului

 

*

Despre visuri, vedenii, minuni şi prooroci mincinoşi

 

Mă spăimîntezi prin visuri şi cu vedenii mă îngrozeşti (Iov 7, 14)

Iubiţi credincioşi,

Dumnezeiasca Evanghelie de azi ne vorbeşte de visul Sfîntului şi dreptului Iosif şi de porunca îngerului lui Dumnezeu care i S-a arătat şi i-a zis: Sculîndu-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo pînă ce îţi voi spune ţie (Matei 2, 13). Aceasta m-a îndemnat să vorbim astăzi despre visuri şi vedenii şi despre deosebirea lor. Trebuie să ştim că visurile sînt deosebite. Că sînt visuri de la Dumnezeu, sînt şi de la diavoli, sînt visuri de la fire şi de alte multe pricini. Şi dacă le-am crede aşa repede, fără să ştim deosebirea lor, uşor ne putem rătăci.

Noi, fiii Bisericii ortodoxe, ştim că toate visurile şi vedeniile care sînt scrise în Sfînta Scriptură au fost recunoscute de Biserica Universală-Ortodoxă şi sînt bune şi de la Dumnezeu. Dumnezeu S-a arătat lui Noe şi i-a poruncit să facă corabia (Facere 6, 14). Dumnezeu s-a arătat lui Avraam în chip de trei îngeri la stejarul Mamvri (Facere 18, 1-3). Iacov a avut vedenie dumnezeiască în drum spre Mesopotamia (Facere 21, 12). Iosif a avut vis de la Dumnezeu (Facere 37, 6). Tot aşa Moise a avut descoperiri şi vedenii de la Dumnezeu (Ieşire 3, 2). La fel, Sfinţii Prooroci au avut vedenii de la Dumnezeu (Isaia 6, 15; Ieremia 24, 1; Iezechiel 10, 9). Mai multe vedenii au avut Sfîntul Prooroc Daniil (Daniil 7, 11) şi Sfîntul Prooroc Zaharia (Zaharia 2, 7). Continuă să citești Predică la Duminica după Naşterea Domnului a Părintelui Cleopa: DESPRE VISURI, VEDENII, MINUNI ŞI PROOROCI MINCINOŞI

PASTORALA PS LUCIAN, EPISCOPUL CARANSEBEŞULUI LA NAŞTEREA DOMNULUI (2012)

 

*

† LUCIAN,
DIN MILA LUI DUMNEZEU EPISCOP AL CARANSEBESULUI

Iubitului cler, cinului monahal si dreptcredinciosilor crestini, binecuvantare, bucurie si pace de la Dumnezeu Cel in Treime laudat: Tatal, Fiul si Sfantul Duh

„Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste si pamantul pestera Celui neapropiat aduce. Ingerii cu pastorii slavoslovesc, iar magii cu steaua calatoresc, ca pentru noi S-a nascut Prunc tanar, Dumnezeu Cel mai inainte de veci.” (Condacul Nasterii Domnului)

Iubiti frati si surori in Hristos Domnul, Continuă să citești PASTORALA PS LUCIAN, EPISCOPUL CARANSEBEŞULUI LA NAŞTEREA DOMNULUI (2012)

GAVRIIL GEORGIANUL A FOST TRECUT ÎN RÂNDUL SFINȚILOR (pomenit pe 2 noiembrie)

Un nou sfânt în Biserica Ortodoxă a Georgiei

 

Luni, 24 decembrie 2012

Autor: Emilios Polyghenis

Încă un sfânt a fost adăugat în Aghiologhionul Bisericii Ortodoxe din Georgia în urmă hotărârii Sfântului Sinod al Patriarhiei Georgiei.

Potrivit informaţiilor Romfea.gr, Sfântul Sinod, într-o şedinţă extraordinară sub preşedinţia Patriarhului Georgiei, kyr Ilie, a hotărât aşezarea în rândul sfinţilor a Arhimandritului Gavriil (Urghebadze, 1929 – 1995) din Tbilisi.

Acelaşi informaţii spun că pomenirea Sfântului Gavriil Duhovnicul cel nebun pentru Hristos va fi cinstită pe 2 noiembrie.

Sfântul Gavriil s-a născut în Tbilisi. Tatăl lui era comunist, ia mama lui era creştină şi l-a crescut pe fiul ei în spirit creştinesc.

Este demn de semnalat că mama lui a devenit monahie cu numele Ana şi a murit în 2000 la adânci bătrâneţi.

Micul Goderdzi, după ce a slujit în armată, a construit în 1950 o biserică în curtea casei sale.

De asemenea, în timpul unei demonstraţii (pe1 mai 1965) a ars în public un portret al lui Lenin, fapt pentru care a fost arestat pentru activitate antisovietică.

În deceniul 1990, cu binecuvântarea Patriarhului Ilie al II – lea, Arhimandritul Gavriil a trăit într-un turn în apropiere de Mănăstirea „Sfântul Samtavro”.

Mii de credincioşi din diferite părţi ale lumii au luat binecuvântarea lui, iar foarte mulţi s-au vindecat ca urmare a rugăciunilor lui.

Stareţul Gavriil a adormit în Domnul pe2 noiembrie 1995şi a fost înmormântat în mănăstirea pe care a iubit-o.

Traducere: https://acvila30.ro/ ; sursa: romfea.gr

Copyright Continuă să citești GAVRIIL GEORGIANUL A FOST TRECUT ÎN RÂNDUL SFINȚILOR (pomenit pe 2 noiembrie)