Către evlavioşii creştini ai Sfintei noastre Mitropolii

Iubiţii mei fraţi,

“Astăzi, Fecioara naşte pre Stăpânul înăntrul peşterii”,
“Astăzi, Betleemul primeşte pe cel ce locuieşte din veac cu Tatăl”,
“Astăzi, îngerii, pre pruncul născut după cuviinţă Îl slăvesc”.

Repetând cuvântul “astăzi”, Biserica noastră încearcă să ne introducă în duhul acestei mari sărbători a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. Toate propoziţiile sunt la timpul prezent, toate au loc astăzi, toate se petrec în prezent. Betleemul nu este departe, iar evenimentul nu este o veche poveste.  Toate acestea se fac pentru toţi oamenii, pentru fiecare epocă, şi se petrec şi pentru noi, credincioşii acestei vremi, bogaţi sau săraci, puternici sau neputincioşi, drepţi sau păcătoşi, pentru cei care sunt încovoiaţi de povara istoriei şi a vieţii de zi cu zi, dar şi pentru cei care-şi pun nedejdea în Împărăţia lui Dumnezeu şi întru veşnicie. Evenimentul Dumnezeieştii Întrupări este un fapt care s-a petrecut cândva în istorie, dar bucuria şi binecuvântarea Lui îmbrăţişează întreaga istorie, toate epocile şi întreg neamul omenesc.

Mare praznic, fraţii mei, cel de astăzi. După cum zice şi acrostihul Canonului Praznicului, “Hristos muritor se face, Dumnezeu rămânând”; adică, fără să lase dumnezeirea, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu se îmbracă întru firea omenească pentru ca să o sfinţească, coboară pe pământ pentru a ne ridica pe noi la starea cerească, se smereşte pentru a ne înălţa pe noi, “fiinţa bogată pentru noi a sărăcit, pentru ca pe-a noastră sărăcie să o îmbogăţească şi moartea firii să o cunoască” (Teodoret de Cyr,Comentariu la vedenia Proorocului Daniel, cap. 4, 34, 1463). Nu putem pricepe taina lui Dumnezeu, “nu rabdă taina cercetare”, nu încape înţelepciunea nesfârşită a lui Dumnezeu în mintea noastră mărginită, ci “numai întru credinţă, cu toţii dăm slavă, zicând, Slavă Ţie, Doamne !”, pentru înţelepciunea şi pentru dragostea Ta.

Ce au acestea toate să ne spună acum, în tumultul vremii nostre, în sufocanta noastră viaţă de zi cu zi, în mijlocul apostaziei noastre generalizate, în confuzia dumnezeilor mincinoşi, în uitarea şi indiferenţa lumii noastre ce n-are nevoie de Dumnezeu ?

Străbatem zile cu adevărat grele. Ceea ce ne lipseşte, însă, nu este isteţimea, nici puterea, nici banul, nici aşa-zisele valori. Sărăcia noastră dintâi nu este economică, ci cu siguranţă duhovnicească. Ceea ce ne lipseşte este persoana lui Hristos. Întreaga istorie de până la Hristos este pecetluită de aşteptarea Lui. 

După cum scrie la cartea Facerii, “nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni împăciuitorul, Căruia se vor supune popoarele” (Fac. 49, 10). În perioada de după venirea lui Hristos, aşteptarea sosirii Domnului s-a transformat în aşteptarea întâlnirii şi împărtăşirii cu El. Noi nu aşteptăm să vină: aşteptăm să-L întâlnim.

Acesta este sensul praznicului Crăciunului. Întâlnirea cu El ne va lumina mai întâi mintea, iar apoi ne va aduce pacea în inimi şi bucuria îngerilor în vieţile noastre, iar la sfârşit, mult dorita mântuire.

Nu există altă soluţie, iubiţii mei, la drama pe care o trăim zi de zi, decât să învăţăm să prăznuim aceste mari sărbători pe care ni le oferă sfânta noastră Biserică. Şi nu există altă prăznuire, afară de urmarea îndemnului făcut de minunatul tropar: “Hristos se naşte, slăviţi-L!  Sursa şi continuarea: pemptousia.ro

• INTERVENŢIA MITROPOLITULUI NICOLAE DE MESOGHEA A STOPAT CREAREA UNUI CREMATORIU
• O ACŢIUNE ORIGINALĂ A MITROPOLITULUI NIKOLAOS DE MESOGHEA (PARTEA A 2-A A UNUI INTERVIU EXCEPŢIONAL)
• O ACŢIUNE ORIGINALĂ A MITROPOLITULUI NIKOLAOS DE MESOGHEA (BISERICA ELADEI)
• MITROPOLITUL NICOLAE DE MESOGHEA: ,,CAZUL VATOPEDI A UNIT BISERICA”
• Mitropolitul Nicolae de Mesoghea: „Vindecarea rănilor produse de schismă este o chestiune internă” – Μεσογαίας Νικόλαος: «Η επούλωση του σχίσματος είναι εσωτερική υπόθεση»
• MITROPOLITUL NICOLAE DE MESOGHEA: ,,A VENIT CEASUL ÎN CARE TREBUIE SĂ NE TREZIM” – PASTORALĂ LA PRAZNICUL CINCIZECIMII – 2012
• MITROPOLITUL NICOLAE DE MESOGHEA: ,,PATRIOTISMUL ESTE PUTEREA NOASTRĂ”
• MITROPOLITUL NICOLAE DE MESOGHEA (BISERICA ELADEI): „ÎN LOC SĂ NE ALĂPTĂM DIN PIEPTUL BISERICII, NOI ÎL MUŞCĂM!”

† Dr. Irineu 

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU 

ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ŞI MITROPOLITUL OLTENIEI

2012

PREACUCERNICULUI CLER, PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL,

PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI DIN ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI

HAR, MILĂ ŞI PACE DE LA MÂNTUITORUL IISUS HRISTOS, 

IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI 

„Hristos Se naşte, măriţi-L!, Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L!, Hristos pe pământ, înălţaţi-vă!, Cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L popoare că S-a preamărit!”  

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

An de an, luminatul praznic al Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos ne umple sufletele de o negrăită bucurie duhovnicească. În această zi de sărbătoare, în care S-a născut Mântuitorul Hristos, s-au împlinit făgăduinţele Tatălui ceresc pe care le-a dat primilor oameni, că „în zilele cele de pe urmă” va trimite pe Fiul Său să mântuiască neamul omenesc. Astfel, ascultând istorisirile din Sfintele Evanghelii despre cele petrecute în oraşul Betleem, în noaptea sfântă a Naşterii, simţim în inimile noastre o tainică chemare de a porni şi noi cu cugetul pe urmele magilor de la Rasărit, ca să ajungem călăuziţi de stea la ieslea unde S-a născut pruncul Iisus. Acolo, în peşteră şi în ieslea sărăcăcioasă, a venit la noi Fiul Celui Preaînalt să ne sfinţească şi să ne facă desăvârşiţi. De asemenea, împreună cu păstorii, să ascultăm şi noi cântarea îngerească a puterilor cereşti: „slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”.¹ De bună seamă că aceste momente sfinte vor trezi în noi sentimente de aleasă trăire duhovnicească şi de mulţumire pentru nemăsurata dragoste a lui Dumnezeu faţă de neamul omenesc. Sfântul Ioan Evanghelistul zugrăveşte această bucurie sfântă prin cuvintele: „Viaţa s-a arătat şi am văzut-o şi mărturisim şi vă vestim Viaţa de veci, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă – ca şi voi să aveţi împărtăşire cu noi. Iar împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos”.²  Continuă să citești →

† IRINEU

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL ALBA IULIEI

Cinstitului nostru cler, cinului monahal şi binecredincioşilor creştini din Eparhia noastră, har şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi părintească binecuvântare!

Iubiţi fii duhovniceşti,

În urmă cu două mii de ani, în timpul regelui Irod cel Mare şi al împăratului roman Octavian Augustus, „Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” (Gal. 4, 4-5). Ţinându-Şi făgăduinţele făcute lui Avraam şi urmaşilor lui, Dumnezeu L-a trimis în lume pe „Fiul Său Cel iubit” (Mc. 1, 11).

Noi credem şi mărturisim că Iisus din Nazaret, născut evreu dintr-o fiică smerită a lui Israel, din Preacurata Fecioară Maria, este Fiul veşnic al lui Dumnezeu (cf. In. 5, 26), Care S-a făcut om pentru mântuirea noastră. Coborât din cer, dintre cetele îngereşti, „Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (In. 1, 14). Continuă să citești →