Părinte, la vremuri de restrişte – exceptând ultimele decenii -, preoţii au fost întotdeauna în fruntea credincioşilor. De ce aţi simţit să ieşiţi în stradă alături de manifestanţi?

Nu pot simţi altfel în momentul în care credincioşii pe care mi i-a dat Dumnezeu îşi apără viaţa şi sănătatea. Eu nu pot să stau în spate, să mă ascund după cortină. Nu pot juca teatru. Dacă mi-am asumat o misiune trebuie să o duc până la capăt, cu toate riscurile. Am fost acuzat, blamat că mă implic într-o problemă care nu mă priveşte…

Cine v-a acuzat?

Diverse persoane din politică, din mass-media, oameni care au o altă opinie faţă de marea majoritate în problema aceasta a fracturării hidraulice, dar mărturisesc cu mâna pe inimă şi pe Sfânta Cruce că nu mă împinge nici un alt interes decât acela de a-mi apăra dreptul la viaţă, al meu, al familiei mele şi al credincioşilor pe care mi i-a dat Dumnezeu. Şi mai ştiu ceva: Dumnezeu ne va judeca pe fiecare – şi mai ales pe noi, preoţii – şi pentru lucrurile bune pe care le puteam face şi nu le-am făcut. Cred că şederea noastră în faţa credincioşilor noştri e un lucru pe care putem şi trebuie să îl facem. Continuă să citești →