CELE PATRU HOTĂRÂRI ALE PATRIARHIEI ANTIOHIEI ÎN LEGĂTURĂ CU PATRIARHIA IERUSALIMULUI

sinodoos-antioxea

CELE PATRU HOTĂRÂRI ALE PATRIARHIEI ANTIOHIEI

ÎN LEGĂTURĂ CU PATRIARHIA IERUSALIMULUI

 

Să nu fie pomenit Patriarhul Ierusalimului în timpul Dumnezeieștii Liturghii conform Dipticelor – îl cheamă Sfântul Sinod al Patriarhiei Antiohiei pe Patriarhul Ioan.

Agenția de Știri Bisericești Romfea.gr publică mai jos cele patru hotărâri referitoare la Patriarhia Ierusalimului.

 

HOTĂRÂRILE SFÂNTULUI SINOD

 

1) Să-l cheme pe Patriarhul Antiohiei să nu-l mai pomenească pe Patriarhul Ierusalimului Teofil la Diptice, atunci când îi pomenește pe Patriarhii și Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe surori.

 

2) Să anuleze al doilea paragraf din hotărârea cu numărul 2-5/2013, ce a fost luată la Adunarea Sinodală din octombrie 2013, de vreme ce scopul respectivului paragraf s-a realizat deja. Prin urmare, Ierarhii Patriarhiei Antiohiei se întorc la ,,Adunările Episcopale” ale Diasporei, așa cum obișnuiau înainte de a se lua hotărârea respectivă.

 

3) Să-l cheme pe Preafericitul Patriarh al Antiohiei să ia legătura cu Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe surori, pentru a-i informa asupra motivelor care au determinat Sfântul Sinod să ceară Patriarhului a nu-l mai pomeni pe Preafericitul Patriarh al Ierusalimului în Diptice. L-au chemat de asemenea să ceară intervenția Întâistătătorilor, așa încât să fie rezolvată această criză, ale cărei consecințe împiedică mărturia comună unitară a Ortodoxiei.

 

4) Să-l împuternicească pe Preafericitul Patriarh al Antiohiei să uzeze de tot ce consideră indispensabil din proceduri și acte, pentru a aduce la îndeplinire hotărârea respectivă sau s-o anuleze atunci când nu vor mai fi motivele care au condus la aceasta.

traducere: https://acvila30.ro/, sursa: romfea.gr

Particularități liturgice de la Duminica Tomii până la Înălțarea Domnului

Particularități liturgice de la Duminica Tomii până la Înălțarea Domnului

*

Perioada pascală sau perioada festivă a marelui praznic al Învierii Domnului, singura sărbătoare celebrată timp de patruzeci de zile, poate fi împărţită în două mari intervale liturgice: (1) Săptămâna Luminată, care nu reprezintă o „după-prăznuire” a Sfintelor Paşti, ci însuşi praznicul pascal, care se sărbătoreşte timp de şapte zile cu o rânduială de slujbă identică şi (2) după-prăznuireapropriu-zisă, adică intervalul cuprins între Duminica Tomii şi Înălţarea Domnului. În acest răstimp, întâlnim o serie de modificări în rânduiala slujbelor şi în modul în care se face sfârşitul acestora (otpustul sau apolisul), modificări care, în realitate, reprezintă practici de o adâncă vechime. Rânduielile Săptămânii Luminate sunt clare şi sunt amănunțit prezentate în cărţile de slujbă.

În multe locuri, însă, se aplică şi în intervalul cuprins între Duminica Tomii şi Înălţarea Domnului rânduielile Săptămânii Luminate. Această practică nu este corectă, fiind în contradicţie atât cu logica acestei perioade liturgice cât şi cu tipicul. Asupra acestei perioade liturgice am dori să ne oprim, rezumând rubricile întâlnite în Penticostar (cartea de slujbă principală a acestei perioade) şi în Tipicul Mare al Sfântului Sava, volum paradigmatic pentru rânduiala slujbelor Bisericii noastre. Continuă să citești Particularități liturgice de la Duminica Tomii până la Înălțarea Domnului

„Biserica Macedoneană” trimite scrisori în Fanar, la Moscova şi Belgrad

tefanos

 

„Biserica Macedoneană” trimite scrisori în Fanar, la Moscova şi Belgrad

 

Duminică, 27 aprilie 2014

Autor: Emilios Polyghenis

 

Scrisori către Patriarhia Ecumenică, Biserica Rusă şi Biserica Sârbă a trimis, potrivit informaţiilor, Sfântul Sinod al aşa-zisei „Biserici Macedonene”.

Sfântul Sinod al Bisericii schismatice de la Skopje îşi exprimă în scrisoare disponibilitatea de a redeschide discuţiile despre restabilirea comuniunii cu Bisericile Ortodoxe.

Potrivit informaţiilor Romfea.gr, Biserica Sârbă a pus drept condiţie de bază eliberarea Arhiepiscopului Ioan de Ohrida, care este ţinut în închisoare de autorităţile din Fosta Republica Iugoslavă a Macedoniei de ani de zile.

Menţionăm că autocefalia „Bisericii Ortodoxe a Macedoniei” nu a fost recunoscută până astăzi de nicio Biserică Ortodoxă, chiar dacă la nivel personal ierarhii ei au relaţii cu reprezentanţi ai altor confesiuni. 

Totodată, „Biserica Ortodoxă Macedoneană” este biserica schismatică a FRIM, care a rezultat din ruperea celor mai sudice trei regiuni ale Bisericii Serbiei, adică a Mitropoliilor de Skopje, Zletov-Strumica, Ohrida-Vitolia, în octombrie 1958.  

traducere: https://acvila30.ro/; sursa: romfea.gr

PRAZNUIREA MINUNII DIN CANA GALILEII IN PATRIARHIA IERUSALIMULUI (PHOTO & VIDEO, gr)

PRAZNUIREA MINUNII DIN CANA GALILEII IN PATRIARHIA IERUSALIMULUI

 (PHOTO & VIDEO, gr)

01

 

02

03

05

07

08

09

010

011

016

Τό Σάββατον, 13ην /26ην Ἀπριλίου 2014, ἔλαβε χώραν ἡ ἑορτή εἰς ἀνάμνησιν τοῦ θαύματος τοῦ Κυρίου ἡμῶν Ἰησοῦ Χριστοῦ, τῆς Continuă să citești PRAZNUIREA MINUNII DIN CANA GALILEII IN PATRIARHIA IERUSALIMULUI (PHOTO & VIDEO, gr)

PATRIARHIA ANTIOHIEI A INTRERUPT COMUNIUNEA CU PATRIARHIA IERUSALIMULUI

qatar1

PATRIARHIA ANTIOHIEI A ÎNTRERUPT COMUNIUNEA CU PATRIARHIA IERUSALIMULUI

 

EXCLUSIV, Emilios Polyghenis

 

În cele din urmă, Patriarhia Antiohiei a hotărât astăzi pe motivul neînțelegerii pentru drepturile jurisdicționale în Qatar să întrerupă comuniunea cu Patriarhia Ierusalimului.

Sfântul Sinod al Bisericii Antiohiei s-a întrunit astăzi, marți 29 aprilie, sub președenția Patriarhului Ioan.

Întâistătătorul Bisericii Antiohiei, a deschis din nou subiectul Arhiepiscopiei Qatar, vorbind despre pătrunderea în hotarele Patriarhiei Antiohiei de către Patriarhia Ierusalimului.

De asemenea s-au pus spre dezbatere toate evoluțiile ulterioare asupra temei, precum și nesemnarea textului Întâistătătorilor la Fanar de către delegația Antiohiei.

Patriarhul Ioan pe perioada ședinței a declarat că toate întâlnirile celor două părți au sfârșit fără roade.

A mai adăugat că problema respectivă n-a fost cuprinsă pe ordinea de zi la Sinaxa Întâistătătorilor, în pofida cererii Patriarhiei Antiohiei.

Conform informațiilor Romfea.gr Patriarhia Antiohiei a semnalat că ,,din cauza poziției inflexibile a Patriarhiei Ierusalimului a hotărât în unanimitate să întrerupă comuniunea cu ea, iar Patriarhul Teofil să nu mai fie pomenit la Sfânta Liturghie, așa cum hotărăsc Dipticele’’.

Patriarhia Antiohiei va trimite o scrisoare către toate Bisericile Ortodoxe, informându-le despre respectiva hotărâre și cerându-le să ia măsuri pentru unitatea Bisericii.

În cele din urmă, Sfântul Sinod al Patriarhiei s-a ocupat cu vărsarea de sânge în Siria, făcând apel pentru coexistență pașnică între creștini și musulmani în Siria, în Liban precum și în întregul Orient Mijlociu.

traducere: https://acvila30.ro/; sursa: romfea.gr

SCRISOAREA MITROPOLIŢILOR SERAFIM DE PIREU ŞI ANDREI DE KONIŢA CĂTRE PAPA FRANCISC (Italiană)

SCRISOAREA MITROPOLIŢILOR SERAFIM DE PIREU ŞI ANDREI DE KONIŢA CĂTRE PAPA FRANCISC 

pope-mitor[1]

Înaltpreasfinţiţii Mitropoliţi Andrei de Dryinopol, Pogoniani şi Konitsa şi Serafim de Pireu au trimis, în limbile engleză şi italiană, o scrisoare către Şeful statului Vatican, care deţine, în mod anticanonic, tronul străvechii Patriarhii a Romei celei Vechi şi a Apusului.

Scrisoarea a fost înmânată Nunţiului Apostolic din Atena, Arhiepiscopul Paul Fouad Tabet, care a primit-o cu nobleţe şi bunăvoinţă.

Scrisoarea în italiană (pdf)

PROCESIUNE CU ICOANA MAICII DOMNULUI „IKOSIFINISSA” (PHOTO & VIDEO)

PROCESIUNE CU ICOANA MAICII DOMNULUI „IKOSIFINISSA”

(PHOTO & VIDEO)

eikosi
Cu mare fast s-a desfăşurat în Duminica Tomei procesiunea cu sfânta icoană a Maicii Domnului Ikosifinissa.
Procesiunea a fost condusă de Înaltpreasfinşişii Mitropoliti Nicolae de Mesoghea şi Lavreotiki şi Pavlos de Drama, de faţă fiind şi părinţi din Sfântul Munte Athos, clerici şi foarte multi pelerini. 

 

DUMINICA TOMEI ÎN AMPELAKIA – SALAMINA (PHOTO)

DUMINICA TOMEI ÎN AMPELAKIA – SALAMINA

(PHOTO)

0-ampelakia6 

Φωτορεπορτάζ | Δημήτρης Τοξότης

Mε ιδιαίτερη λαμπρότητα και μεγαλοπρέπεια τα Αμπελάκια Σαλαμίνος εόρτασαν το Ιερό Προσκύνημα της Παναγίας της Γλυκοφυλούσας, την Κυριακή του Θωμά στον Ιερό Ναό Εισοδίων Θεοτόκου.

Παρά τον βροχερό καιρό πλήθος κόσμου παρακολούθησε την Αρχιερατική θεία λειτουργία, στην οποία προεξήρχε ο Θεοφιλέστατος Επίσκοπος Ελευσίνος κ. Δωρόθεος.

Μετά το πέρας της Θείας Ακολουθίας τελέστηκε λιτάνευση της Ιεράς Εικόνος στα σοκάκια των Αμπελακίων.

0-ampelakia

0-ampelakia1

0-ampelakia2

0-ampelakia3

0-ampelakia4

0-ampelakia5

MOARTE ȘI ÎNVIERE – Scrisoare Pastorală la Învierea Domnului a PS Sebastian al Slatinei (2014)

 Scrisoare Pastorală la Învierea Domnului 

MOARTE ȘI ÎNVIERE

Pastorala Pasti 2014 

† SEBASTIAN

cu darul lui Dumnezeu Episcop al Slatinei şi Romanaţilor,

Iubitului nostru cler şi popor har, pace şi milă de la Dumnezeu,

Tatăl nostru,

iar de la Noi arhiereşti binecuvântări!

 

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Preacuvioase Maici,

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Probabil, unii vor spune că nu s-ar cuveni să aducem vorba despre moarte în această zi de „praznic al praznicelor și sărbătoare a sărbătorilor”[1]; că acolo unde bucuria Învierii cuprinde întreaga creație, pomenirea tristeții nu-și mai are locul, precum cântă Biserica: „Răsărit-a primăvara, veniţi să ne desfătăm! Strălucit-a Învierea lui Hristos, veniţi să ne veselim!”[2]. Însă, pentru o pătrundere deplină a sensului învierii, cred, trebuie înțeles mai întâi firescul morții.

Îndeobște, înțelegerea Învierii este cu mult diferită de cea a morții. Astfel, dacă în Înviere unii cred, iar alții nu, moartea este o certitudine pentru tot cel ce s-a născut și se va naște din femeie (Mt. 11, 11). Părintele Rafail Noica definea viața aceasta pământească drept devenire a omului întru ființă pentru “nașterea întru Împărăția cea neclătită”, ca parcurs de creștere a noastră de la chip spre asemănarea cu Dumnezeu. Aspectul acesta este descris foarte clar în cadrul slujbei înmormântării, unde Sfântul Ioan Damaschin ne predă o adevărată lecție de viață, prin aceea că subliniază tot rostul plăsmuirii și al devenirii noastre, în cuvinte pe cât de simple, pe atât de clare. Dar, oare, înțelegem noi cum se cuvine moartea, sau rătăcim printre credințe și practici, care mai de care mai necreștine?

Cu părere de rău constatăm că, uneori, nici cei implicați în viața Bisericii nu și-au însușit corect linia ortodoxă a vieții de dincolo! Astfel, unii transformă firescul morții în disperare sau chiar necredință, iar alții ─ prin instituția bocitoarelor, ori a diferitelor practici de sorginte păgână ─ o aruncă în derizoriu.

Dreptslăvitori creștini,

Realitatea vieții de aici ne este cunoscută, iar pe cea a raiului și a iadului ne-a arătat-o Hristos, Care S-a pogorât „în mormânt cu trupul și în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul și pe scaun cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, toate umplându-le”[3] cu a Sa prezență, dar nu înainte de a ne făgădui moștenirea „împărăţiei pregătită de la întemeierea lumii” (Mt. 25, 34). Unanima mărturie a Bisericii ne arată că, până la obșteasca judecată, trupul care s-a dat pământului din care a fost tocmit își așteaptă învierea, pentru a primi plată împreună cu sufletul care a locuit întru el, căci „dacă sufletul ar fi purtat singur lupta pentru virtuți, numai el ar fi încununat, iar dacă numai el s-ar fi tăvălit în plăceri, pe bună dreptate numai el s-ar fi pedepsit. Dar, pentru că nici virtutea, nici viciul nu le-a săvârșit sufletul fără trup, amândouă vor avea parte de răsplată”[4].

Pomenile, indiferent că sunt pentru cei vii sau pentru cei adormiți, nu ajung să fie consumate trupește, fizic, de către cei pomeniți, căci „bucatele sunt pentru pântece şi pântecele pentru bucate și Dumnezeu va nimici și pe unul și pe celelalte” (1 Cor. 6, 13). E drept că, după slăvita Sa Înviere, Mântuitorul Hristos a mâncat, dar nu dintr-o trebuință trupească, ci ca încredințare incontestabilă a ucenicilor cu privire la realitatea sculării Sale din morți, căci: „actul răstignirii a fost atât de serios, de autentic şi total, încât până şi apostolii şi ucenicii erau convinşi că Spânzuratul de pe lemnul din mijloc nu va (mai putea) învia”[5].

Finalitatea ofrandelor se regăsește în fapta cea bună pentru sufletele noastre sau ale celor care au adormit întru nădejdea învierii, iar cei care se împărtășesc din acestea devin împreună-rugători pentru sufletele celor pomeniți, „care simt o mare mângâiere și bucurie, pentru că pomenirea din inimă este lucrul de căpetenie din partea noastră, iar din partea Bisericii lui Dumnezeu – Jertfa nesângeroasă”[6].

Continuă să citești MOARTE ȘI ÎNVIERE – Scrisoare Pastorală la Învierea Domnului a PS Sebastian al Slatinei (2014)

PATRIARHUL ECUMENIC BARTOLOMEU LA BISERICA SF. NICOLAE DIN ROTTERDAM (PHOTO)

ollandia-11

Πατριαρχική Χοροστασία τελέστηκε στον Ιερό Καθεδρικό Ναό του Αγίου Νικολάου Rotterdam, από τον Οικουμενικό Πατριάρχη κ. Βαρθολομαίο.

Μετά το πέρας της χοροστασίας ακαλούθησε η προσφώνηση από τον Μητροπολίτη Βελγίου κ. Αθηναγόρα, και η αντιφώνηση από τον Οικουμενικό Πατριάρχη κ. Βαρθολομαίο.

Ακολουθεί φωτογραφικό υλικό από την χοροστασία:

ollandia-1

ollandia-2

ollandia-3

ollandia-4

ollandia-5

ollandia-6

ollandia-7

ollandia-8

ollandia-9

ollandia-10

ollandia-12

ollandia-13

ollandia-14

ollandia-15

ollandia-16

ollandia-17

ollandia-18

ollandia-19

ollandia-20

ollandia-21

Interviu cu dirijorul şi profesorul de muzică bizantină Konstantínos Anghelídis

Interviu cu dirijorul şi profesorul de muzică bizantină Konstantínos Anghelídis

 

(Partea I)

.

Konstantínos Anghelídis este dirijorul corului de muzică bizantină ,,Tropos”, profesor de muzică psaltică la Şcoala de Muzică Bizantină a Arhiepiscopiei Atenei şi protopsalt la biserica ,,Maica Domnului – Pantovassílisa (Rafína). Împreună cu colaboratorii săi, a înfiinţat în 2005 grupul psaltic ,,Tropos” şi ,,Centrul de Studii al Artei Psaltice”. Împreună cu acestea a avut participări la o seamă de evenimente (artistice, dar şi ştiinţifice) pe teme de muzică şi cultură bizantină. A susţinut multe concerte în Grecia dar şi în străinătate, şi a înregistrat un număr semnificativ de compact discuri cu compoziţii psaltice ale autorilor din perioada bizantină şi post-bizantină.

aggelidis in 1

Pemptousia: Aş dori să ne spuneţi la ce anume v-aţi gândit când aţi înfiinţat grupul „Tropos”. Care sunt obiectivele dumneavoastră? V-aţi propus să contribuiţi la dezvoltarea muzicii psaltice, sau doar ţintiţi o interacţiune la nivel cultural, între arta psaltică şi celelalte arte, în general?

Konstantinos Anghelídis: Consider că atunci când cineva pune o sămânţă în pământ, când dă imboldul de a se crea ceva nou – indiferent dacă seamănă cu ceva ce a mai existat, sau dacă va avea ,,succes” ceea ce propune el – poate să contribuie cu o pietricică, măcar, în acest mozaic al artei, al ştiinţei. Atunci când acesta împarte cu ucenicii şi colaboratorii gândurile şi frământările lui, poate genera un ,,fenomen”, poate strânge în jurul lui un grup de oameni dedicaţi muzicii, care, cu trudă şi sacrificiu să slujească artei psaltice şi liturgice. Aşa s-a ajuns la înfiinţarea grupului ,,Tropos”, având la bază o anumită viziune despre muzica bisericească.

Muzica bisericească, nu doar ca artă şi ştiinţă, cu o istorie de veacuri, este un focar de cultură cu un fond duhovnicesc solid având unicitatea de a se ridica mai presus de sunete şi de note muzicale. Nu putem acţiona în această încercare (pe care ne-am asumat-o) a noastră în domeniul muzicii fără ,,filtrul” pe care îl conţine sintagma modul de a psalmodia sau, altfel spus, ethosul psalmodiei.

PEMPTOUSIA: Credeţi că expresia cea mai înaltă a muzicii bizantine se găseşte în muzica cântată în grup? Sunteţi în măsură să ne oferiţi câteva mărturii istorice despre acest subiect? Din cunoştinţele dumneavoastră cu privire la repertoriul psaltic, puteţi aduce mărturii în acest sens?

Konstantínos Anghelídis: Informaţiile cuprinse în manuscrisele psaltice – cu privire la partea dirijorală sau conducerea stranei, se specifică „de către grup”, sau, în alte cazuri, „începe domesticul” – oferă un prim răspuns la întrebarea dumneavoastră. Predomină cântarea în grup, dar şi interpretarea monofonică (μονόφωνη = o singură voce, n.tr.) are locul ei bine definit în evoluţia cântării psaltice. Cântarea psaltică „în grup” presupune un efort sistematic din partea tuturor membrilor corului, astfel încât cântarea să fie redată la fel, de către toţi, păstrându-se acelaşi ritm şi acelaşi timp muzical, coroborate cu diversitatea în exprimare, evidenţierea frazei muzicale, a intervalelor muzicale specifice muzicii bizantine şi a „atracţiei” melodice a glasurilor. Interpretarea solistică (solo) se expune riscului de a se ajunge la ,,acrobaţii vocale”şi de a scoate în evidenţă calităţile vocale dar şi persoana şi, de ce nu, personalitatea psaltului. Toate acestea nu justifică, însă, interpretări tragico-comice de către cor a irmoaselor calofonice, de exemplu. Termenul teologic „discernământ” poate fi aplicat în amândouă dintre situaţiile prezentate mai sus. Acolo unde pot fi create grupuri de psalţi după modelul corurilor de la Sfânta Sofia (Constantinopol), în perioada de glorie a Imperiului Bizantin, cu domestici (psalţii din strana stângă), isonari şi canonarhi (recitatori ai textelor liturgice), atunci scopul a fost atins, avem rezultatul dorit. Unde, însă, din diferite motive, nu este posibilă organizarea a două coruri de psalţi, trebuie să se evite situaţiile – din păcate, tot mai frecvente în Grecia, astăzi – în care avem imaginea psaltului cu microfonul „în gură”, cu difuzorul în spatele stranei, şi cu această maşinărie electronică nou apărută, isokrátis, care „înlocuieşte” isonul. Aceste situaţii trebuie să constituie excepţii negative.

aggelidis Corul Tropos in 2

PEMPTOUSIA: Cât de greu este să conduci un cor psaltic? Există vreo legătură între a dirija un grup de muzică psaltică şi a dirija un cor polifonic, sau, eventual, o orchestră instrumentală?

Konstantinos Anghelídis: La această întrebare vă pot răspunde evocând un singur nume : Lykoúrgos Anghelópoulos. Se cunoaşte – nu doar în Grecia, sau doar de către cei care se ocupă cu studiul muzicii bizantine – că dl. Anghelópoulos s-a distins ca fiind unul dintre cei mai prolifici psalţi şi dirijori de coruri bizantine, din ultima perioadă, ducând arta dirijorală a corului bizantin la un nivel foarte înalt. Foarte mulţi au dirijat sau dirijează coruri bisericeşti, însă, întreaga activitate muzicală a lui Lykoúrgos Anghelópoulos, concretizată în sute de concerte şi nenumărate participări alături de corul său la slujbele bisericeşti, a dat roade în ceea ce priveşte exprimarea muzicală, claritatea liniei muzicale, accentuarea thésisurilor (θέσις [thésis] = cadenţă muzicală), evidenţierea semantică a textului poetico-liturgic, alternanţa glasurilor, cu mişcări unice ale mâinilor şi ale degetelor, care ne amintesc de dirijorii corurilor psaltice din perioada bizantină.

.

CONTINUARE Partea I: Aici:

Partea a II-a

.

Sursa: http://www.pemptousia.ro

BUCURIA ÎNVIERII PRIN POCĂINȚĂ – PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI A PS NICODIM AL SEVERINULUI (2014)

BUCURIA ÎNVIERII PRIN POCĂINȚĂ

 

Motto: „Dar acum Hristos a înviat din morţi, fiind începătură

(a învierii) celor adormiţi. Că, de vreme ce printr-un

om a venit moartea, tot printr-un om, şi învierea

morţilor. Căci precum în Adam toţi mor, aşa şi în

Hristos toţi vor învia” (I Corinteni 15, 20-22)

 

            Aceste cuvinte au fost scrise corintenilor de către Sfântul Apostol Pavel, pentru a-i întări în credinţa că la sfârşitul veacurilor va avea loc învierea generală a morţilor, înviere ce devine posibilă datorită morţii şi învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Omenirea întreagă avea să fie supusă morţii datorită căderii prin păcatul neascultării a protopărinţilor noştri Adam şi Eva. Firea omului devine astfel stăpânită de moarte, fără să aibă posibilitatea de a scăpa de ea. Din marea iubire a lui Dumnezeu Tatăl, Unul din Treime, Fiul lui Dumnezeu se întrupează şi aduce răscumpărarea prin răstignirea, moartea pe Cruce şi învierea sa din morţi. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel scrie Romanilor: „… pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi” (Romani 5, 8). Continuă să citești BUCURIA ÎNVIERII PRIN POCĂINȚĂ – PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI A PS NICODIM AL SEVERINULUI (2014)

Scrisori către M.S.

Scrisori către M.S.

 

Să te ajute Dumnezeu! El îţi va întări sufletul.

 

 

Din ce pricină simţi durere şi chin în ini­mă? Fireşte, din pricina patimilor. Unde este Duhul Domnului acolo este libertate (2 Cor. 3, 7). Iar eu voi spune unde este patimă, acolo este strâmtorare şi suferinţă. Faptul că patimile trăiesc în inima noastră este un lucru neîndoielnic, însă ele nu îşi arată greutatea chinuitoare atunci când nu le conştientizăm şi le împlinim. Ele nu ne chinuie nici atunci când, conştientizându-le, nu ne împotrivim lor. Însă când le conştientizăm în sine şi nu dorim să ne împotrivim lor din toate puterile, când noi cu o parte din suflet le respingem, iar cu cealaltă plecăm urechea la vorbele lor dulci, când ne ferim de mustrări, când ni se face milă de noi înşine si nu ne hotărâm să urmăm drumul crucii după Purtătorul de Cruce, învăţătorul nostru, atunci, neîndoiel­nic, vom simţi chin si durere. Continuă să citești Scrisori către M.S.

Pastorală la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos a ÎPS Irineu al Olteniei (2014)

Pastorală la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos a ÎPS Irineu al Olteniei

(2014)

Preacuviosului cin monahal, preacucernicului cler şi preaiubiţilor credincioşi din Arhiepiscopia Craiovei, har, milă şi pace de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos, iar de la noi părinteşti binecuvântări

Biserica serbează în această noapte sfântă Învierea Domnului şi cheamă pe toţi fiii şi fiicele ei să participe la vestirea celei mai mari minuni care stă la temelia credinţei noastre, zicând: „Cerurile să se veselească după cuviinţă şi pământul să se bucure şi să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută, că a înviat Hristos, bucuria cea veşnică”. În această bucurie, Învierea prezintă pe adevăratul Miel pascal al poporului creştin care pune în evidenţă rostul Înomenirii şi morţii pe Cruce a Domnului. Ea vorbeşte despre biruinţa asupra răului şi ridicarea în înaltul cerului a lui Dumnezeu-Omul. Mântuitorul „a suferit ca un suferind, a fost legat ca un învins, a fost judecat ca un condamnat şi a fost îngropat ca un mort”. Dar pe toate le-a biruit şi a înviat din morţi ca un Atotputernic, spunând: „Cine vrea să vorbească împotriva Mea? Să vină în faţa Mea. Eu am eliberat vinovatul, Eu am biruit moartea, Eu am înviat mortul. Cine Mă contrazice? Eu am ajuns în adâncimile iadului şi am legat moartea, Eu l-am ridicat pe om către înălţimile cerurilor, Eu sunt Hristosul Cel înviat” (Meliton de Sardes, Omilie pascală, SC 123, p. 120-121).

Continuă să citești Pastorală la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos a ÎPS Irineu al Olteniei (2014)

Pr. Eugen Tănăsescu: „Crede și nu cerceta”, o gogoriță științifico-teologică. Dumnezeu și știința

„Crede și nu cerceta”, o gogoriță științifico-teologică. Dumnezeu și știința

Pr. Eugen Tanasescu

Prima Duminica după Înviere este închinată Sf. Ap. Toma. Atât de importantă este transformarea necredinței lui în credință, încât Biserica îi oferă acest loc de cinste și îi recunoaște capacitatea uimitoare de a rezolva multe și false conflicte în relația dintre Științe și Credință. Iar “crede și nu cerceta” va fi practic desființat. Căci Toma este calea desăvârșirii omului de știință autentic.

 

Pentru început, să citim ce s-a întâmplat exact cu Apostolul Toma, chiar la o săptămână după Înviere. Pentru a nu încărca textul, prefer să vă ofer un link cu el. Mai remarcăm că aceeași invitație la încredințarea prin atingere este făcută și cu altă ocazie, altor ucenici.

Așadar, avem de-a face cu un act științific cu efect religios: Toma cel îndoielnic, văzând și pipăind, se încredințează că Hristos este viu, purtând pe Sine rănile Patimilor, ca dovezi ale trecerii prin moarte. Este același Hristos, Dumnezeu și Om, pe care Îl știa de dinainte de uciderea Sa, nu o arătare nălucitoare, nu o închipuire a celorlalți Apostoli. Scepticismul fusese învins prin cercetare științifică. Extraordinară lucrare a Științelor: sunt capabile să transforme necredința sau îndoiala în credință. Nu era însă ceva nou pentru Apostoli, care auziseră de la Hristos îndemnul valabil pentru întreaga omenire: “căutați și veți afla”. So, it’s all about education!

Iar Sf. Pavel, un strălucit academician al timpului său, polemiza des cu oamenii de știință sceptici, afirmând că întregul univers vorbește despre Creator: “Încă de la facerea lumii, cele nevăzute ale Lui – adică veșnica Sa putere şi dumnezeirea – prin cugetare se văd din făpturi”.

Continuă să citești Pr. Eugen Tănăsescu: „Crede și nu cerceta”, o gogoriță științifico-teologică. Dumnezeu și știința

PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI a PS Petroniu AL Sălajului (2014)

PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI

Zalău, 2014

† Petroniu
Prin harul lui Dumnezeu Episcopul Sălajului

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor
creştini din cuprinsul Episcopiei Sălajului:
Har, pace, ajutor şi milă de la Dumnezeu,
iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!

Iubiţi fii duhovniceşti,
Hristos a înviat!
Bunul Dumnezeu ne-a învrednicit să prăznuim din nou marea sărbătoare a învierii Domnului Hristos din morți. Astăzi ne bucurăm de biruința vieții asupra morții, zilele trecute însă ne-am întristat, pentru că, prin arestarea și condamnarea Mântuitorului la moarte, oamenii și-au dovedit răutatea cu care au răspuns marii iubiri a lui Dumnezeu manifestată față de om și lume.
Sfântul evanghelist Ioan a afirmat „că într-atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să se mântuiască printr-Însul” (Ioan 3,16-17). Domnul Hristos a spus și El: „Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, Eu nu-l judec; că n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea” (Ioan 12,47), referindu-se la perioada petrecută de El pe pământ în calitate de Mântuitorul al lumii.
Chiar dacă Domnul Hristos a săvârșit nenumărate fapte bune în timpul activității Sale publice și nu a judecat pe nimeni, El Însuși a fost judecat, de aceea în cuvântul nostru de astăzi vom prezenta procesul Mântuitorului. Continuă să citești PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI a PS Petroniu AL Sălajului (2014)

PASTORALA ÎPS JUSTINIAN AL MARAMUREŞULUI LA ÎNVIEREA DOMNULUI (2014)

PASTORALA ÎPS JUSTINIAN AL MARAMUREŞULUI LA ÎNVIEREA DOMNULUI

(2014)

Foto IPJ Justinian Chira

Iubitii mei fii sufletesti,
Privind intr-o buna zi cetatea Ierusalimului, Iisus Hristos a zis: ”Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si cu pietre ucizi pe cei trimisi la tine; de cate ori am voit sa adun pe fiii tai, dupa cum aduna pasarea puii sai sub aripi, dar nu ati voit” (Lc. 13, 34), drept dovada ca Fiul lui Dumnezeu era indragostit de oameni, era indragostit de lumea aceasta, de locuitorii acestui pamant, era indragostit de toata creatia Sa. 


De aceea Duhul Sfant, prin cuvantul inspirat al Sfintei Scripturi, ne descopera aceasta mare si uimitoare taina: dragostea lui Dumnezeu fata de minunata Sa creatura si, mai presus de toata creatia, dragostea lui Dumnezeu fata de faptura umana. ”Caci Dumnezeu asa de mult a iubit lumea – si pe omul care se afla sub robia pacatului si a mortii – incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (In. 3, 16). 

Omul era cazut in adancul intunericului cel dinafara si pierduse legatura cu Dumnezeu-Tatal si Creatorul sau, pierduse legatura cu Lumina vietii si a intregii sale existente. De aceea, Tatal a trimis pe Fiul Sau intre oameni si I-a cerut sa treaca prin viata pamanteasca, prin lumea aceasta materiala, pe care Hristos a patruns-o pana in cele mai adanci parti ale materiei, pana in infern, care este la periferia lumii materiale. Acolo, in adancuri, unde era cazut tot ceea ce fusese creat, coborandHristos Iisus, a ridicat intreaga creatie, ce alunecase prin razvratire si neascultare. Continuă să citești PASTORALA ÎPS JUSTINIAN AL MARAMUREŞULUI LA ÎNVIEREA DOMNULUI (2014)