Noul Mucenic Gheorghe Chiopolitul

Noul Mucenic Gheorghe Chiopolitul

agios-georgios-o-hiopolitis-in

Sfântul s-a născut în capitala insulei Chios. Pe când avea nouă luni a rămas orfan de mamă, iar tatăl său s-a recăsătorit. Astfel, copilul a știut-o de mamă pe mama vitregă.

La vârsta de mai puțin de zece ani, tatăl său l-a dus la un sculptor să învețe meserie. În timp ce echipa se afla în satul Psara și lucra la Biserica Sfântul Nicolae, din cauza comportamentului brutal al meșterului și al naivității copilărești, micul Gheorghe s-a urcat cu niște cunoscuți într-o barcă și s-a dus în orașul Kavala. Acolo, într-o zi, îndemnat de alți copii, s-a dus să fure pepeni. Dintre toți copii, paznicul l-a prins doar pe micul Gheorghe și l-a dus la judecător. Copil fiind, de frică s-a lepădat de sfânta credință, iar unul dintre turci l-a luat acasă la el și după un timp l-a dat în grijă la altcineva. Rudele copilului nu știau nimic din toate acestea.

Continuă să citești Noul Mucenic Gheorghe Chiopolitul

Exemplu de dialog între ortodocși și catolici. Sfințenia Sfântului Nicolae Velimirovici pusă la îndoială de către Arhiepiscopul romano-catolic, Stanislav Hocevar

stanislav-hocevar-1

Arhiepiscopul romano-catolic Stanislav Hocevar

Comunicatul Sfântului Sinod al Episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe cu privire la declarațiile Arhiepiscopul romano-catolic de Belgrad, Stanislav Hočevar

„Împărțind cu tot poporul sârb ortodox, precum și cu alți ortodocși și, de asemenea, cu mulți creștini non-ortodocși din întreaga lume, închinarea în rugăciune către personalitatea Sfântului episcop de Žica și Ohrid, Nicolae Velimirovici, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe simte datoria de a-și exprima în mod public indignarea prilejuită de declarațiile nepotrivite și răuvoitoare ale Arhiepiscopului [romano-catolic, n. tr.fr.] de Belgrad, Monsenior Stanislav Hocevar, date ziarului belgrădean „Politika”, pe 28 octombrie, anul acesta, prin care, acesta din urmă și-a luat libertatea după criterii de el cunoscute, de a pune la îndoială sfințenia noului Gură de Aur [a Sf. Nicolae Velimirovici, n. tr. fr.], mergând până să-l compare cu cardinalul Stepinac [beatificat de Papa Ioan-Paul al II-lea în oct. 1998 n.tr.], sau chiar să-l proclame echivalentul sârb al acestuia. Continuă să citești Exemplu de dialog între ortodocși și catolici. Sfințenia Sfântului Nicolae Velimirovici pusă la îndoială de către Arhiepiscopul romano-catolic, Stanislav Hocevar

Atmosferă tensionată în ședința plenară a Sinodului Greciei în urma subiectelor legate de ”Sfântul și Marele Sinod” din Creta

ierarxia-noembriou-5

Romfea.gr →Η Ιεραρχία για την Αγία και Μεγάλη Σύνοδο

Într-o atmosferă tensionată a avut loc ședința plenară a Sinodului Greciei

Într-o atmosferă extrem de tensionată a avut azi loc ședința plenului Sinodului Greciei, în care s-au discutat subiectele legate de ”Sfântul și Marele Sinod” din Creta.
Discuția, care a pornit de la comunicarea pe această temă a Mitropolitului de Serres, Theologos, s-a concentrat pe schimbarea poziției Bisericii Greciei privitor la foarte cunoscuta de-acum referire la alte ”Biserici”, din textul al 6-lea cu titlul ”Biserica Ortodoxă și restul lumii creștine”. Însuși Arhiepiscopul Atenei, informându-i pe membrii Sinodului, a făcut referire la presiunile exercitate asupra Bisericii Greciei, fără să dea nume. ”Am arătat precauție și răbdare”, a spus Arhiepiscopul, care a spus că evoluțiile și dezbaterile care vor avea loc în timp vor aduce și modificările necesare. ”Multe probleme dogmatice, în istoria Bisericii, au fost soluționate în ani de zile”, a spus Întâi-stătătorul Bisericii Greciei către mitropoliți, susținând că pe parcurs unele lucruri vor fi îmbunătățite, altele revocate.
Hotărârile acestea nu sunt juridice… este un proces în desfășurare, vor avea loc modificări”, a spus Arhiepiscopul. Continuă să citești Atmosferă tensionată în ședința plenară a Sinodului Greciei în urma subiectelor legate de ”Sfântul și Marele Sinod” din Creta

Declarațiile incendiare ale Patriarhului Kirill cu privire la Sinodul din Creta. Fără consens este „o dezbinare programată în Ortodoxie”

5_

Biserica Ortodoxă Rusă s-a abținut în ultimul moment, în luna iulie a acestui an, de a participa la Sinodul din Creta, pentru a nu provoca o nouă schismă. Acest lucru a fost comunicat jurnaliștilor de către Patriarhului Moscovei, Kirill, în timpul unui interviu în ajunul aniversarii sale de 70 de ani.
În istorie, dezbinări au avut loc după aproape fiecare Sinod. Dezbinări s-au produs chiar după Sinoadele Ecumenice și, de asemenea, în timpul nostru, nu ar trebui să riscăm apariția unor noi schisme. Tocmai de aceea ne-am pus de acord să adoptăm toate deciziile prin consens, dar s-a dovedit, deja din timpul reuniunii Întâistătătorilor de la Geneva, că cele două Biserici – din Antiohia și Georgia – nu au semnat documente foarte importante, și atunci n-a mai fost consens
a spus Patriarhul.

Continuă să citești Declarațiile incendiare ale Patriarhului Kirill cu privire la Sinodul din Creta. Fără consens este „o dezbinare programată în Ortodoxie”

20 Noiembrie 2016: Slujba dumnezeiască praznicală la Catedrala „Hristos Mântuitorul” de ziua aniversării a 70 de ani de la naşterea Sanctităţii Sale Patriarhul Chiril (Photo&Video)

70_2p20161120-pal_0162-1200

ORNAM1

La 20 noiembrie 2016, la catedrala sobornicească „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril împreună cu Întâistătătorii și reprezentanții Bisericilor Ortodoxe Locale, arhiereii și clerul Bisericii Ortodoxe Ruse au săvârșit Dumnezeiasca Liturghie. În această zi Sanctitatea Sa a împlinit 70 de ani.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

[huge_it_gallery id=”94″]

Sursa: patriarhia. ru

Patima vorbirii de rău

Parintele Arsenie Papacioc de Cristina Nichitus Roncea

Patima vorbirii de rău

O altă patimă foarte primejdioasă, care se strecoară atât de uşor şi pare a se motiva mereu şi îşi face loc imediat între toţi este vorbirea de rău. Sunt convins că cei mai mulţi care îşi pierd sufletele, şi le pierd pentru această neînfrânare împătimită a limbii. Nu ştii să vindeci, dar ştii să deschizi, ca orice ucigaş, rana! Suprema poruncă – iubirea – este propovăduită, întărită şi trăită de Mântuitorul, ca o arvună a luminii şi frumuseţii Împărăţiei cerurilor. Că iubire şi milă este întreg Creştinismul!

Dar această nemuritoare iubire este urmărită de răutatea – mică sau mare – a vorbirii de rău, viermele neadormit care îţi roade tainic inima şi zilele mântuirii tale. Acest vierme al urii ucide-l, iubite frate călugăr sau creştine, şi iubeşte tare pe Hristos, Care te aşteaptă în inima fratelui tău pe care îl săgetezi mereu.

Continuă să citești Patima vorbirii de rău

Dacă vrei să ajuţi Biserica, cel mai bine este să cauţi să te îndrepţi pe tine însuţi

Dacă vrei să ajuţi Biserica, cel mai bine este să cauţi să te îndrepţi pe tine însuţi

biserica

Dacă vrei să ajuţi Biserica, cel mai bine este să cauţi să te îndrepţi pe tine însuţi, decât să cauţi să îndrepţi pe alţii. Dacă te îndrepţi pe tine însuţi, imediat se îndreaptă o părticică din Biserică. Dacă aceasta ar fi făcut-o toţi, Biserica s-ar fi îndreptat. Însă astăzi oamenii se preocupă de toate celelalte subiecte, dar nu se preocupă de ei înşişi. Pentru că a te preocupa de tine însuţi cere osteneală, iar a te preocupa de alţii este uşor.

Continuă să citești Dacă vrei să ajuţi Biserica, cel mai bine este să cauţi să te îndrepţi pe tine însuţi

Ești frumoasă exact așa cum ești ‒ nu renunța la naturalețea ta unică

Ești frumoasă exact așa cum ești ‒ nu renunța la naturalețea ta unică

Ce tot faci, femeie? Crezi că prin vopsele şi alifii poţi să adaugi ceva la frumuseţea ta naturală sau poţi schimba urâţenia chipului tău? Nu numai că nu vei reuşi nimic din acestea, dar îţi vei urâţi şi sufletul. Această ocupaţie nefolositoare este semnul superficialităţii tale. De altfel, prin sulimenirile tale, atragi privirile neînfrânaţilor, făcându-i să păcătuiască.

Femeile să se abţină de la obiceiul vătămător al vopsirii feţei, ca să nu Îl batjocorească pe Creatorul lor, încercând să ascundă, chipurile, defectele creaţiei.

Continuă să citești Ești frumoasă exact așa cum ești ‒ nu renunța la naturalețea ta unică

Cum luptăm cu gândurile din timpul rugăciunii?

Cum luptăm cu gândurile din timpul rugăciunii?

Părintele Porfirie spune că aceste gânduri care ne vin în minte în timpul rugăciunii sunt ca nişte avioane. Întâi le auzi departe, foarte încet, ca pe un zgomot fără insistenţă puternică, apoi zgomotul creşte, şi creşte, şi creşte, şi când ajung deasupra capului tău te copleşesc cu vuietul lor şi apoi trec mai departe. Dar dacă intri în conversaţie cu aceste gânduri, ele fac din inima ta aeroport.

În momentul când te aşezi la rugăciune, diavolul te atacă şi după primele cuvinte, după primele scurte rugăciuni pe care le faci, îţi pune în minte tot felul de gânduri neimportante, lumeşti. Până şi curiozitatea de a şti cât e ceasul lucrează în mintea ta sau curiozitatea de a şti dacă afară e soare sau nor. Toate acestea lucrează ca nişte acţiuni nevinovate, dar ele strică glasul rugăciunii din inima noastră. Părintele Porfirie spune că aceste gânduri care ne vin în minte în timpul rugăciunii sunt ca nişte avioane. Întâi le auzi departe, foarte încet, ca pe un zgomot fără insistenţă puternică, apoi zgomotul creşte, şi creşte, şi creşte, şi când ajung deasupra capului tău te copleşesc cu vuietul lor şi apoi trec mai departe. Dar dacă intri în conversaţie cu aceste gânduri, ele fac din inima ta aeroport.

Continuă să citești Cum luptăm cu gândurile din timpul rugăciunii?

Arderea duhului

156. (I Tes. 5,19) „Duhul să nu-l stingeţi”…

Arderea duhului

Arderea duhului

 

De obicei, omul trăieşte fără grijă şi nepăsător faţă de slujbele dumnezeieşti şi faţă de mântuire. Darul ce-l cheamă la mântuire îl trezeşte pe păcătosul care doarme; el, luând aminte la această chemare cu un simţământ de pocăinţă, se ridică până la hotărârea să-şi închine restul vieţii faptelor plăcute lui Dumnezeu şi prin aceasta să conlucreze la mântuirea sa. Această hotărâre se vădeşte prin râvnă, care ajunge să fie puternică, atunci când se uneşte cu ea darul lui Dumnezeu prin mijlocirea Sfintelor Taine. Din această clipă, creştinul începe să ardă cu duhul, adică să râvnească fără slăbire spre împlinirea tuturor celor ce îi arată conştiinţa că sunt după voia lui Dumnezeu. Această ardere a duhului poate fi întreţinută şi întărită, dar poate fi şi stinsă. Mai mult decât prin orice, ea ajunge mai arzătoare prin fapte de iubire faţă de Dumnezeu şi de aproapele şi din care se încălzeşte fiinţa acestui duh, precum şi prin credincioşia faţă de toate poruncile lui Dumnezeu, însoţită de o conştiinţă liniştită şi prin nevoinţele sufleteşti şi trupeşti, către noi înşine, cât şi prin rugăciune şi cugetare faţă de Dumnezeu. Se stinge încă prin abaterea luării aminte de la Dumnezeu şi de la lucrurile lui Dumnezeu, printr-o grijă nemăsurată faţă de lucrurile lumeşti, prin îngăduinţa păcatelor ce ţin de simţiri, prin faptele de poftă ale trupului, prin patimi. De se va stinge acest duh, atunci se va stinge însăşi viaţa creştină. Sfântul Ioan Gură de Aur cugetă pe larg la această ardere a duhului. Cităm pe scurt cuvintele lui:

Continuă să citești Arderea duhului

Domnul dă după inima celui care cere

Domnul dă după inima celui care cere

Domnul da dupa inima celui care cere

Când te rogi, să nu uiţi niciodată că Domnul dă după inima celui ce cere

Bucură-te ori de câte ori ai ocazia să oferi mângâiere aproapelui, ca un adevărat creştin, care se străduieşte să agonisească cât mai multe fapte bune şi mai cu seamă comori de iubire. Nu te bucura când ţi se dă ţie mângâiere şi iubire, socotindu-te pe bună dreptate nevrednic de acestea. Arată-te iubitor, cu simplitate, dezinteresat, fără gând de viclenie, fără să-ţi faci calcule mărunte, egoiste, ţinând seama că iubirea este Dumnezeu însuşi. Nu uita că Domnul te urmăreşte în toate căile tale, îţi ştie gândurile şi mişcările inimii.

Nu scăpa prilejul să te rogi pentru cineva, atunci când îţi cere, sau îţi cer rudele, prietenii, admiratorii sau cunoştinţele aceluia. Domnul caută cu bunăvoinţă la rugăciunea făcută cu dragoste şi cu îndrăznire. In afară de aceasta, când se roagă pentru alţii, rugătorul îşi face sieşi folos. O asemenea rugăciune curăţă inima, întăreşte credinţa şi speranţa în Dumnezeu, încălzeşte dragostea de Dumnezeu şi de aproapele. Când te rogi, spune: „Doamne! Dacă îţi este cu putinţă, fă asta, sau asta, pentru robul Tău, fă-i lui ceea ce cere, fiindcă numele Tău este Cel bun, Cel atotputernic. „Deci dacă noi, răi fiind, ştim să dăm daruri bune – nu numai celor de-un neam cu noi, ci şi străinilor – cu atât mai mult Tu – Atotputernice – vei da cele bune celor ce cer de la Tine” (cf. Matei 7, 11).

Continuă să citești Domnul dă după inima celui care cere

Despre tăcere, grăire în deșert și îndrăzneală

Despre tăcere, grăire în deșert și îndrăzneală

Despre tacere, graire in desert si indrazneala

AVVA EFREM FILOTHEITUL

1. Nevoiţi-vă în linişte, maica tuturor virtuţilor dumnezeieşti. Păstraţi liniştea ca să puteţi rosti rugăciunea.

Căci atunci când vorbeşti, cum e oare cu putinţă să eviţi grăirea în deşert, că dă naştere la tot cuvântul rău, care încarcă sufletul de păcate? Atunci, când munceşti, fereşte-te de conversaţie; vorbeşte cu moderaţie, doar atunci când este cazul. Mâinile să lucreze pentru nevoile trupeşti, iar mintea să rostească prea dulcele nume al lui Hristos, aşa încât dorirea sufletului, care nu trebuie uitată nici o clipă, să fie şi ea împlinită.

Continuă să citești Despre tăcere, grăire în deșert și îndrăzneală

Mult pot şi sfinţii lui Dumnezeu, dar nici unul cât Maica Domnului

Mult pot şi sfinţii lui Dumnezeu, dar nici unul cât Maica Domnului

Să aveţi mare evlavie, fraţilor, la Fecioara Maria şi fericită este casa şi familia aceea care are icoana Maicii Domnului şi în fiecare dimineaţă îi citeşte Acatistul şi cinstitul ei Paraclis şi toţi ştiu rugăciuni către Maica Domnului. 

Să aveţi mare evlavie, fraţilor, la Fecioara Maria şi fericită este casa şi familia aceea care are în casă icoana Maicii Domnului şi în fiecare dimineaţă îi citeşte Acatistul şi cinstitul ei Paraclis şi toţi ştiu rugăciuni către Maica Domnului. Mult pot şi sfinţii lui Dumnezeu, dar nici unul cât Maica Domnului. Dacă nu era Maica Domnului în ceruri, între Sfânta Treime şi noi, lumea asta se pierdea de mult. Ea pururea stă în genunchi şi se roagă Preasfintei Treimi.

Continuă să citești Mult pot şi sfinţii lui Dumnezeu, dar nici unul cât Maica Domnului

„Doar dragostea smerită este dragoste cu adevărat”

„Doar dragostea smerită este dragoste cu adevărat”

Sfântul Siluan i-a spus Părintelui Sofronie Saharov că „Singura mare este smerenia, pentru că mândria împiedică dragostea”. Simțea Părintele Sofronie că în acest cuvânt se cuprinde toată istoria Bisericii și a omenirii și că în acest cuvânt al Sfântului Siluan putea să trăiască în mod esențial tot ce i-ar fi dat toată teologia sau citirea Sfinților Părinți și tot restul.

Continuă să citești „Doar dragostea smerită este dragoste cu adevărat”

Linguşirea şi pâra sunt cele mai scârboase înaintea lui Dumnezeu și sunt satisfacţie drăcească”

Linguşirea şi pâra sunt cele mai scârboase înaintea lui Dumnezeu și sunt satisfacţie drăcească”

Părintele Arsenie Papacioc ‒ „Singura soluţie de a-l birui pe celălalt este tăierea voii proprii. Frăţia ta ai o poruncă în sensul acesta, de a te transforma. Scopul fraţilor şi monahilor nu este să facă o legătură, fie falsă sau simplă administrativă, între mai mare şi mai mic, ci să se transforme fiecare – să-şi taie voia. Şi nu trebuie scăpată nici o ocazie care-ţi dă posibilitatea tăierii voii.”

Părinte poţi să învingi pe cineva prin tăierea voii?

Este singura soluţie de a-l birui. Frăţia ta ai o poruncă în sensul acesta, de a te transforma. Scopul fraţilor şi monahilor nu este să facă o legătură, fie falsă sau simplă administrativă, între mai mare şi mai mic, ci să se transforme fiecare – să-şi taie voia. Şi nu trebuie scăpată nici o ocazie care-ţi dă posibilitatea tăierii voii. De asta ne numim şi cin îngeresc. Un înger nu ar putea să-i spună Mântuitorului: nu fac ce-mi spui, ci fac ce cred eu. Nu se poate, pentru că este o ordine desăvârşită!

Continuă să citești Linguşirea şi pâra sunt cele mai scârboase înaintea lui Dumnezeu și sunt satisfacţie drăcească”

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la prima Duminică a Postului Nașterii Domnului din anul 2016

coperta-prima-duminica-2016-final

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler şi Preaiubiţilor credincioşi din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, bucurie şi pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, iar de la noi părinteşti binecuvântări!

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2016 în Patriarhia Română ca An al omagierii Educaţiei religioase a tineretului creștin ortodox și comemorării Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti. Aceste două teme au o însemnătate deosebită pentru misiunea și lucrarea Bisericii în zilele noastre, reflectând două realități importante: mai întâi, este vorba de fenomenul secularizării societății contemporane, care prin contrast pune în evidențănecesitatea formării spirituale a tinerilor şi orientarea lor spre însuşirea valorilor perene, prin intermediul și cooperarea dintre Familie, Biserică şiŞcoală; în al doilea rând, în anul 2016, s-au împlinit 300 de ani de la moartea martirică a Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, teolog, tipograf, ctitor de lăcașuri de cult, personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi și înțelept Mitropolit al Țării Românești.

Iubiţi fraţi și surori în Domnul,

Continuă să citești Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la prima Duminică a Postului Nașterii Domnului din anul 2016

Sfântul Sinod al Patriarhiei Alexandriei reabilitează instituția diaconițelor

5531

În perioada 15-17 noiembrie 2016, Sfântul Sinod al Patriarhiei Alexandriei s-a întrunit în şedinţă de lucru, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Teodor, Papă şi Patriarh al Alexandriei şi al întregii Africi.

Deciziile sinodale:
  • Reactivarea instituţiei diaconiţelor. S-a decis înfiinţarea unei comisii formate din trei arhierei care va analiza tema îndeaproape;
  • Transmiterea unei enciclice clericilor şi credincioşilor din cuprinsul Patriarhiei Alexandriei cu privire la tema Postului, în contextul realităţii africane;
  • Episcopul Meletios Koumanis de Naukratida a fost ales Mitropolit de Cartagina;
  • Arhim. Theodoros Dridakis a fost ales Episcop de Babilon;
  • Arhm. Agathonikos Nikolaidis a fost ales Episcop de Arusha;
  •  Mitropolitul Ghennadios de Neiloupole a fost ales Mitropolit de Botswana;
  • A fost aprobată retragerea Episcopului Vasileios de Arsinoe.

Sursa: patriarchateofalexandria.com

Recomandăm: Diaconițele – slujitoare în Biserica Primară

Diaconițele în Tradiția Creștină

Arhimandritul Ilie Cleopa despre Rolul diaconițelor în Biserica Primară

Sursa: basilica.ro

Sf. Serafim Sobolev: Maica Domnului este în mijlocul marilor suferinţe. Ea este acolo unde curg lacrimi fierbinţi din cauza necazurilor. Ea este acolo unde Ei i se aduc calde rugăciuni în grele suferinţe şi situaţii fără ieşire

Sf. Serafim Sobolev: Maica Domnului este în mijlocul marilor suferinţe. Ea este acolo unde curg lacrimi fierbinţi din cauza necazurilor. Ea este acolo unde Ei i se aduc calde rugăciuni în grele suferinţe şi situaţii fără ieşire

În condacul acestui mare praznic de astăzi, al Intrării în Biserică a Preacuratei Fecioare Maria, Sfânta noastră Biserică o numeşte pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu sfinţită vistierie a Slavei lui Dumnezeu.

Sfânta Biserică o numeşte astfel pe Maica lui Dumnezeu, pentru a ne arăta întreaga măreţie a slavei Ei cereşti, exprimată prin îndrăzneala Sa plină de Har, cu care Dumnezeu a dăruit-o într-o măsură mult mai mare decât a făcut-o cu toţi îngerii şi sfinţii. Continuă să citești Sf. Serafim Sobolev: Maica Domnului este în mijlocul marilor suferinţe. Ea este acolo unde curg lacrimi fierbinţi din cauza necazurilor. Ea este acolo unde Ei i se aduc calde rugăciuni în grele suferinţe şi situaţii fără ieşire

Sf. Filaret al Moscovei şi Sf. Ioan de Kronstadt: DESPRE LIBERTATE, PACE ŞI STĂPÂNIREA AUTOCRATĂ

Sf.Filaret al Moscovei şi Sf.Ioan de Kronştadt:

Despre libertate, pace şi stăpînirea autocrată

Despre libertate

„Libertatea adevărată este capacitatea omului nestăpînit de păcat, fiind luminat de Adevărul Dumnezeiesc, de a alege binele şi de a-l înfăptui cu ajutorul puterii harice a lui Dumnezeu.” – spune Sfîntul Filaret al Moscovei.

„Unii vor să înţeleagă libertatea ca fiind posibilitatea şi îngăduinţa de a face tot ce-ţi doreşti. Acesta e un vis, un vis nu doar imposibil şi absurd, ci şi neleguit, păgubitor… Ei nu pot făuri nimic statornic. După schiţele lor apar brusc noi guvernări, care la fel de brusc se prăbuşesc, scrie Sfîntul Filaret. Ei introduc stăpînirea oarbă şi haină a gloatei şi disensiunile nesfîrşite ale rîvnitorilor puterii, ei pervertesc oamenii, încredinţîndu-i că îi călăuzesc spre libertate, îndepărtîndu-i, de fapt, de la libertatea legiută spre samavolnicie, ca apoi să-i asuprească…

Înţelegeţi, rîvnitori ai libertăţii nemărginite, nebunia osînditoare a viselor voastre, înţelegeţi în sfîrşit, că după atîtea încercări îngrozitoare, cînd libertatea ce-şi zdrobea hotarele, nu o singură dată mînjea faţa pămîntului cu sînge nevinovat, şi, vărsînd rîuri de sînge omenesc, se încălzea în ele şi pe sine însăşi.”

„Ce se poate spune despre libertatea oamenilor, care nu sînt în robia nimănui, dar sînt stăpîniţi de patimi, cuceriţi de simţuri şi posedaţi de obiceiuri rele… Oamenii care s-au închinat pe sine acestei robii interioare – robia păcatului, a patimilor, a viciilor – cel mai des sînt rîvnitori ai libertăţii exterioare…” Continuă să citești Sf. Filaret al Moscovei şi Sf. Ioan de Kronstadt: DESPRE LIBERTATE, PACE ŞI STĂPÂNIREA AUTOCRATĂ