Predică la Sfântul VASILE CEL MARE a Pr. Prof. ION BUGA (1 ianuarie 2000)

 SFÂNTUL VASILE CEL MARE

       1 IANUARIE 2000

Legături:

 * * *

        Începem acum prima zi a mileniului III. Nu vă mai faceţi nici o grijă că o fi la anul. Anul acesta începe trupul, din urmă, al milenilui care vine. Când se va termina acest trup va fi al mileniului III. Azi este începutul pentru mileniul III. Biserica a pus astăzi în faţa noastră pentru înţelegere şi pentru lucrare, pentru săvârşirea acestor fapte pe care le avem azi aici de săvârşit; trebuie să înţelegem că ele pot asigura merindea sufletească, duhovnicească, pentru un mileniu sau, de ce nu, pentru o veşnicie. Toate acestea pe care le auzim aici şi toate acestea pe care le săvârşim în cadrul Sfintei Liturghii nu sunt fapte şi acte ale timpului, ci ale veşniciei.

        Ce anume se întâmplă azi aici? Spuneam că pagina de azi a Evangheliei, lucrarea lui Dumnezeu în Iisus Hristos care se săvârşeşte astăzi, Tăierea împrejur, şi toate celelalte sunt atât de bogate, atât de profunde şi în acelaşi timp extrem de acoperite în smerenie. Nici un praznic al Mântuitorului nu este mai ascuns, mai neînsemnat, aparent, decât cel de astăzi. Iată cum S-a lăsat Dumnezeu acoperit de slava şi de numele omului şi al oamenilor. Se dovedeşte mai întâi că El nu a venit pentru El sub nici un chip. Hristos-Dumnezeu a venit numai pentru om. Astăzi a venit pentru Sfântul Vasile cel Mare pe care l-a ridicat deasupra lui.

       Ce vreau să spun: dacă îl iei pe orice creştin la repezeală şi îl întrebi ce sărbătoare este astăzi îţi va spune că astăzi este Sfântul Vasile cel Mare. Foarte puţini îşi mai aduc aminte sau cunosc că praznicul de astăzi se numeşte ,,Tăierea împrejur a Domnului’’ Continuă să citești Predică la Sfântul VASILE CEL MARE a Pr. Prof. ION BUGA (1 ianuarie 2000)

Inşelăciunea diavolească

Inşelăciunea diavolească

Pr Serafim Rose

Conceptul de înşelăciune diavolească, unul dintre cele mai importante în învăţătura Părinţilor Bisericii Ortodoxe, lipseşte cu desăvârşire din spiritualitatea protestantă şi romano-catolică, din care s-a desprins mişcarea „harismatică”. Acest fapt explică de ce o înşelare atât de evidentă a putut pune stăpânire asupra atâtor „creştini” cu numele, Şi cum un „profet” ca Nicolai Berdiaev, care provine dintr-un mediu ortodox, poate considera că este absolut esenţial ca, în „noua eră a Duhului Sfânt”, „să se renunţe la viziunea ascetică asupra lumii”. Cauza este limpede-această viziune ascetică [patristică] oferă unicul mijloc prin care omul, odată ce a primit Duhul Sfânt prin Tainele Botezului şi Mirungerii, poate continua cu adevărat să lucreze toată viaţa pentru dobândirea şi păstrarea Duhului-ea ne învaţă cum să avem discernământ duhovnicesc şi să ne păzim de înşelăciunea diavolească. „Noua spiritualitate”, la care visa Berdiaev şi pe care o pune în practică „renaşterea harismatică”, se întemeiază pe cu totul altceva şi, în lumina învăţăturii patristice ortodoxe, se dovedeşte a fi o fraudă. Ca atare, nu este loc pentru ambele concepţii în acelaşi univers spiritual. Pentru a accepta „noua spiritualitate” a „renaşterii harismatice”, trebuie să respingi Ortodoxia; şi invers, pentru a rămâne cu adevărat un bun creştin ortodox, trebuie să respingi „renaşterea harismatică”, ea nefiind altceva decât o contrafacere a Ortodoxiei.

Continuă să citești Inşelăciunea diavolească

Sfântul Ierarh Vasile cel Mare despre Taina Euharistiei

Sfântul Ierarh Vasile cel Mare despre Taina Euharistiei

„Bun şi folositor lucru este a ne cumineca şi împărtăşi“

Adrian Agachi 

 
Primele veacuri de după venirea Mântuitorului au constituit o perioadă dificilă din punct de vedere politic pentru creştini, dar extrem de bogată din perspectiva dezvoltării spirituale. Într-una dintre epistolele sale, adresată unei femei bogate pe nume Cezaria, Sfântul Vasile cel Mare ne arată în doar câteva paragrafe ce însemnătate avea Taina Euharistiei pentru creştinii din vremea sa. Cu toate acestea, lucrul care trebuie să ne reţină atenţia de la bun început este că nu există absolut nicio oprelişte pentru care, în zilele noastre, să nu putem beneficia de un progres duhovnicesc autentic şi la fel de intens precum cel avut de creştinii din primele veacuri. Continuă să citești Sfântul Ierarh Vasile cel Mare despre Taina Euharistiei

Le patriarche orthodoxe d’Antioche Jean X a célébré Noël à Alep

2timthumb

S.B. le patriarche d’Antioche Jean X est arrivé à Alep le samedi 24 décembre 2016, pour célébrer Noël avec les enfants de son diocèse fidèle, qui sont blessés par l’absence de leur pasteur, S.E. le métropolite Paul.

Sa Béatitude est entré dans l’église en procession solennelle au rythme d’une fanfare, à la grande joie des fidèles. Il a célébré les matines et la divine Liturgie en la cathédrale du Prophète Élie à Alep, assisté par l’évêque Nicolas (Baalbaki), l’archimandrite Mousa al-Khasi, vicaire du métropolite Paul, l’archimandrite Alexis Shehadeh, directeur du Département patriarcal des relations œcuménique et du développement, ainsi que par de nombreux prêtres et diacres du diocèse. Continuă să citești Le patriarche orthodoxe d’Antioche Jean X a célébré Noël à Alep

L’Église orthodoxe de Géorgie se prononce définitivement sur le Concile de Crète

1timthumb

Le 22 décembre 2016 s’est tenue la session ordinaire du Saint-Synode de l’Église orthodoxe de Géorgie, sous la présidence du Catholicos-Patriarche de toute la Géorgie Élie II. Le métropolite de Zugididi et de Tsaïshi (Sharashenidzé) a été nommé secrétaire.

Lors de la session a été examiné, entre autres, la question du Concile de Crète. Le Saint-Synode a pris la décision suivante:

«En ce qui concerne les documents adoptés en Crète, le métropolite de Gori et d’Ateni André (Gvazava) a lu un rapport mentionnant ce qui suit: ‘Comme on le sait, du 17 au 26 juin, en Crète, a eu lieu le Concile, aux travaux duquel ont pris part les représentants de dix Églises locales orthodoxes. Continuă să citești L’Église orthodoxe de Géorgie se prononce définitivement sur le Concile de Crète

MESAJ DE ANUL NOU AL MITROPOLITULUI DE GORTINA ŞI MEGALOPOL: PAPISMUL ESTE EREZIE, IAR ECUMENISMUL ESTE PANEREZIE (2012)

MITROPOLITUL IEREMIA DE GORTINA:

 PAPISMUL ESTE EREZIE, IAR ECUMENISMUL ESTE PANEREZIE

MESAJ DE ANUL NOU AL MITROPOLITULUI DE GORTINA ŞI MEGALOPOL

SFÂNTA MITROPOLIE DE GORTINA ŞI MEGALOPOL 
DIMITZANA – MEGALOPOL
NR. PROT. 1011

Dimitzana, Megalopol – Duminică, 1 ianuarie 2012

 

Fraţii mei creştini,

1. Astăzi este prima zi din noul an 2012. Mai întâi să-I mulţumim lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, deoarece am ajuns la începutul acestui an şi să-L rugăm apoi să ne dăruiască harul Său, încât noi toţi, cler şi popor şi autorităţi politice să ne luminăm şi să ne pocăim. În felul acesta, vom vedea în noul an răsărind zile mai bune pentru iubita noastră patrie, Elada.

2. Da, fraţii mei! Ne scufundăm ca neam. Dacă privim patria noastră ca pe un trup, ni se potriveşte să spunem cuvintele profetului Isaia, care a spus în anii săi despre Iudeea: „Tot capul (neamului) – a spus profetul – vă este numai răni şi toată inima (lui) slăbănogită. Din cap până în picioare nu este nimic sănătos. Din creştet până în tălpile picioarelor nu-i nici un loc sănătos; totul este numai plăgi, vânătăi şi răni pline de puroi, necurăţate, nemuiate cu untdelemn şi nelegate (Isaia, 1, 5-6)!… 
Continuă să citești MESAJ DE ANUL NOU AL MITROPOLITULUI DE GORTINA ŞI MEGALOPOL: PAPISMUL ESTE EREZIE, IAR ECUMENISMUL ESTE PANEREZIE (2012)

Pr. Octavian Moșin: Este păcat să sărbătorim Anul Nou?

Pr. Octavian Moșin: Este păcat să sărbătorim Anul Nou?

Imagini pentru pr octavian mosin

Deşi marea majoritate a oamenilor nici nu-şi pun astfel de întrebări, pentru care Revelionul „e ceva sfânt”, este o bună parte a lumii mai evlavioasă, care are rezerve sau chiar este contra acestei sărbători. Astfel, pe unii îi prinzi în minuţioase pregătiri, alţii, însă, stau închişi şi trec în „opoziţie”.

Cum ar fi corect să procedăm mai creştineşte? Continuă să citești Pr. Octavian Moșin: Este păcat să sărbătorim Anul Nou?

Adevărata doctorie a sufletului

Adevărata doctorie a sufletului

Sf. Ioan Gură de Aur

Propovăduirea învăţăturii dumnezeieşti este adevărata doctorie a sufletului

Vă laud, iubiţilor, pentru râvna cu care aţi venit aici în casa Părintelui vostru ceresc, căci această râvnă mă face să nădăjduiesc că voi sunteţi doritori de vindecarea sufletelor voastre.

Într-adevăr, Biserica este un aşezământ vrednic de mirare şi iscusit pentru vindecarea celor bolnavi; un aşezământ de vindecare nu pentru trupuri, ci pentru suflete. Ea este un aşezământ de vindecare pentru duh, şi nu rănile trupului, ci păcatele inimii se tămăduiesc aici. Iar doctoria pentru aceste păcate şi răni este învăţătura cea dumnezeiască.

Această doctorie este alcătuită nu din plantele pământului, ci din cuvintele cerului; nu mâinile doctorilor le-au pregătit, ci limbile Proorocilor, Evangheliştilor şi Apostolilor.De aceea, doctoria aceasta este trainică, nu-şi pierde puterea prin lungimea timpului şi nu se biruieşte de nici o boală, oricât de puternică ar fi ea.

Continuă să citești Adevărata doctorie a sufletului

Gândurile păcătoase

Gândurile păcătoase

Parintele Efrem, Egumenul Mănăstirii Vatoped

Ce sunt gândurile păcătoase și care este ipostasul lor spiritual?

Gândurile păcătoase sunt cugetări care se împotrivesc voii lui Dumnezeu și acționează în spațiul gândirii omului, fie din voia sa, fie fără voia sa. Mintea omului se află într-o continuă mișcare. Fie produce singură diverse gânduri, fie alți factori externi o bombardează cu o sumedenie de gânduri, care se perindă pe ecranul nostru intelectual.

-De unde provin aceste gânduri?

Unele izvorăsc din inima împătimită a omului, iar altele sunt provocate de către diavol. Însuși Hristos ne învață că «din inimă ies gândurile rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtișaguri, mărturii mincinoase, hule» (Mat.15, 19). Patimile omului produc și se hrănesc cu gânduri păcătoase. Din cauza urii nemăsurate pentru om, demonii încearcă cu orice chip să-l împiedice pe acesta să pășească pe drumul mântuirii. Lucrarea lor constă în însămânțarea gândurilor păcătoase, rele, rușinoase, viclene și hulitoare în mintea omului.
Desigur, există și gânduri bune, dumnezeiești, care provin de la Însuși Dumnezeu sau de la sfinți, gânduri care îl îndeamnă pe omul păcătos la pocăință, îl mângâie în încercări și îl luminează spre «descoperirea adâncului Dumnezeirii» (I Cor. 2, 10). Propășirea spirituală a omului depinde de calitatea gândurilor sale. Așadar, trebuie să cultivăm gândurile curate, sfinte, dumnezeiești. Să transformăm mintea noastră într-o fabrică de gânduri bune, așa cum ne îndeamnă Gheronda Paisie.

Continuă să citești Gândurile păcătoase

Άγιος Μακάριος, μητροπολίτης Μόσχας (30 Δεκεμβρίου) – SFÂNTUL MACARIE, MITROPOLITUL MOSCOVEI (30 DEC., GREEK)

Άγιος Μακάριος, μητροπολίτης Μόσχας (30 Δεκεμβρίου)

Ο άγιος πατήρ ημών Μακάριος γεννήθηκε το 1482 στην Μόσχα. Όταν εκοιμήθη ο πατέρας του, που ήταν ιερέας, η μητέρα του ασπάσθηκε τον μοναχικό βίο και ο ίδιος εισήλθε στην Μονή του Αγίου Παφνουτίου του Μπορόφσκ [1 Μαΐου], η οποία ήταν ονομαστή για την αυστηρότητα της. Continuă să citești Άγιος Μακάριος, μητροπολίτης Μόσχας (30 Δεκεμβρίου) – SFÂNTUL MACARIE, MITROPOLITUL MOSCOVEI (30 DEC., GREEK)

Noaptea de Crăciun în care părintele Gherasim Iscu îl pune pe Hristos în inima torționarului său

„Nu voi uita niciodată această mişcare! Un om schinghiuit continuă să mângâie pe asasinul său. Aceasta este Iubirea.”

Când mă aflam în închisoare, mă îmbolnăvisem foarte tare. Aveam tuberculoză la amândoi plămânii, de asemenea patru vertebre erau atinse de tuberculoză. Aveam de asemenea tuberculoză intestinală, diabet, insuficienţă cardiacă, hepatită şi alte boli pe care nici nu mi le mai amintesc. Eram aproape de moarte. La dreapta mea se afla un preot pe numele său Gherasim Iscu. Continuă să citești Noaptea de Crăciun în care părintele Gherasim Iscu îl pune pe Hristos în inima torționarului său

Cuviosul Nou-Mucenic Ghedeon de la Mănăstirea Caracalu

Cuviosul Nou-Mucenic Ghedeon de la Mănăstirea Caracalu

Cuviosul Ghedeon a mărturisit în localitatea Týrnavos din Thessalia, pe data de 30 decembrie a anului 1818.

Sfântul era originar din satul Kápurna de lângă Makrynítsa Pelionului. Provenea din părinţi evlavioşi şi era primul născut din cei opt copii ai familiei. Numele lui de mirean era Nikolaos. Pentru că în Kápurna dările erau prea mari, tatăl lui a fost nevoit să se mute cu familia în alt sat, unde putea să îşi chivernisească mai bine cele de trebuinţă vieţii. Sfântul era pe atunci în vârstă de 12 ani.

Mama sa avea un văr care era băcan în Velestíno. Acesta l-a cerut pe micul Nikolaos ca să-i fie ajutor la magazin. Şi, într-adevăr, copilul muncea cu multă hărnicie. Un oarecare turc pe nume Ali, care obişnuia să cumpere de la băcănie, l-a văzut pe micul Nikolaos că era deştept, muncitor şi ascultător şi l-a cerut de la unchiul lui pentru un an, ca să slujească în haremul lui, de vreme ce băiatul era încă mic de vârstă. Unchiul a refuzat, spunându-i să meargă să îl ceara de la mama lui. Turcul s-a dus la părinţii copilului şi după o săptămână s-a întors mânios că a fost refuzat; atunci l-a înşfăcat cu forţa pe micul Nikolaos şi l-a luat la casa lui, ca să-i servească în harem. Continuă să citești Cuviosul Nou-Mucenic Ghedeon de la Mănăstirea Caracalu

Nimic nu-i va despărți pe cei ajunși la iubire de Dumnezeu

Nimic nu-i va despărți pe cei ajunși la iubire de Dumnezeu

Harul care este în suflet, după multe şi îndelungate lupte şi încercări, lucrează cu înţelepciune tainică. Abia atunci lucrarea Lui se apropie de sfârşit, când sufletul în care sălăşluieşte a descoperit plăcerea duhovnicească prin multa răbdare a suferinţelor. Unui astfel de suflet nimic nu-i mai poate face rău, căci bucuria şi fericirea rămâne permanent în el, în inima care se roagă.

Sf Macarie Egipteanul

Cum au fost încercaţi oamenii drepţi din vechime? Iosif, după multe ispite a ajuns la împlinirea făgăduinţelor şi a profeţiilor divine. La fel David a fugit şi a suferit, urmărit de Saul, dar în cele din urmă ungerea lui ca domn s-a împlinit după făgăduinţa lui Dumnezeu.

Tot astfel şi Moise a fost scăpat, încercat şi aflat credincios prin multa lui răbdare. Avraam, aşteptând cu încredere şi îndurând toate s-a convins că „Cel ce a promis este nemincinos şi va îndeplini cuvântul Său”. Noe, care a primit porunca să construiască o corabie pe când el avea 500 de ani şi abia 100 de ani mai târziu a trimis Dumnezeu potopul pe care-l făgăduise. Noe a aşteptat şi nu s-a îndoit, de aceea a şi fost salvat cu toată casa lui. Vedem deci prin aceste exemple că darul Duhului Sfânt se câştigă numai cu luptă mare, cu multă răbdare în ispite şi în încercări grele.

Continuă să citești Nimic nu-i va despărți pe cei ajunși la iubire de Dumnezeu

Biserica este casa tuturor creştinilor

Biserica este casa tuturor creştinilor

Adevăraţii binecredincioşi creştini doresc a merge, a intra, a sta şi a rămâne în Biserică – Locaşul lui Dumnezeu.

Fiecare din noi când suntem în grădină, ţarină, pădure, în străinătate, departe de casă, dorim a veni acasă pentru ca să vedem părinţii, fraţii, surorile, soţia, copiii, rudeniile. Aşa şi adevăraţii binecredincioşi creştini doresc a merge, a intra, a sta şi a rămâne în Biserică – Locaşul lui Dumnezeu –, pentru a se învrednici să vadă pe Cerescul lor Tată şi pe rudele lor apropiate: îngerii şi Sfinţii sau prietenii lui Dumnezeu.

Biserica materială este Casa sau Locaşul lui Dumnezeu, în care locuieşte El şi se adună creştinii – Păstori şi păstoriţi – pentru a-L ruga, a-L lăuda, a participa la Sfintele slujbe, Dumnezeieştile Liturghii, a asculta Cuvântul lui Dumnezeu şi a se împărtăşi cu Dumnezeieştile Taine. „Să-Mi faceţi, zice Domnul, un Locaş Sfânt şi Eu voi locui în mijlocul lor.”

(Protosinghel Nicodim Măndiţă, Cum să ne purtăm în Sfânta Biserică, Editura Agapis, Bucureşti, 2006, p. 19)

http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti

Ce să facem atunci când suntem ispitiți?

Ce să facem atunci când suntem ispitiți?

Dacă ispita vine la om înseamnă că este cu voia Domnului. Cu ce scop? Domnul zice: „Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre” (Luca 21, 19) şi „Cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui” (Matei 10, 22).

Atunci când omul este ispitit şi rabdă Domnul îl recompensează cu ce este mai important pentru renaşterea sufletului. Dar pentru a trece mai uşor prin necazuri trebuie să vedem în unele din acestea lucrarea diavolului, nu pe cea a vreunui om. Prin cei pe care îi cunoaştem poate lucra cel rău. Trebuie să ţinem minte asta şi să nu-i acuzăm pe semenii noştri. Dacă cel asupra căruia este îndreptată ispita nu o primeşte în suflet, atunci demonul este învins. Dar pentru a nu pune la inimă tot felul de ispite trebuie să parcurgem drumul lung al încercărilor biruite.

Continuă să citești Ce să facem atunci când suntem ispitiți?

Chipul celui ce nădăjduiește la Dumnezeu

”Ce frumos, ce plăcut şi ce plin de har este chipul celui ce nădăjduieşte la Dumnezeu Mântuitorul, la Domnul îndurărilor, la Domnul milei, la Dumnezeul cel bun şi iubitor de oameni!”

Chipul celui ce nădăjduiește la Dumnezeu

 

Cu adevărat fericit este omul ce nădăjduieşte la Domnul! Domnul îi este lui ajutor şi nu se va mai teme de ce îi pot face oamenii. Nădăjduieşte întru Domnul şi face toate câte sunt bune şi drepte. Toată nădejdea sa este la El şi Lui se mărturiseşte cu toată inima. Domnul este lauda sa şi dumnezeul său şi pe El îl cheamă noapte şi zi. Gura lui minunată înalţă laudă lui Dumnezeu, iar buzele lui mai dulci decât mierea sunt deschise pentru a-L cânta. Limba lui cea plină de har se mişcă pentru a-L slăvi. Inima lui este întotdeauna gata a-L chema pe Domnul, iar cugetul lui este gata a se ridica la El. Sufletul lui s-a lipit de Domnul, iar dreapta lui Dumnezeu este asupra sa. Intru Domnul sufletul lui va fi lăudat. Va cere şi va primi de la Dumnezeu împlinirea cererilor inimii sale. Cere şi i se dă, bate şi i se deschid uşile milei.

Continuă să citești Chipul celui ce nădăjduiește la Dumnezeu

Sfintele moaşte de la Mănăstirea Pângăraţi

Sfintele moaşte de la Mănăstirea Pângăraţi

Pe peretele din dreapta naosului bisericii mari a Pângăraților, lângă icoana Sfântului Ierarh Nicolae, sunt aşezate spre închinare într-un baldachin de lemn frumos sculptat și inscripţionat, părticele din moaştele mai multor sfinţi, atât români, cât şi din alte neamuri. 

Nu te feri de osteneli, și ți se va da degrabă isihia de către Dumnezeu

Nu te feri de osteneli, și ți se va da degrabă isihia de către Dumnezeu

Arhim. Emilianos Simonopetritul

Marele Antonie nu a stabilit la întâmplare ordinea canoanelor. Toate au o dezvoltare firească, formează o întreagă clădire. Un înţeles se dezvoltă în următorul. Mai înainte ne-a spus că, dacă nu vrem să ne întoarcem la vechea noastră viaţă, atunci să nu fim lacomi la mâncare. Lucrul acesta are importanţă pentru a trece la canonul de mai sus. Cine începe să-şi piardă legătura cu pocăinţa suferă un dezechilibru: mai întâi se dedă la mâncare, apoi la vorbărie şi, în cele din urmă, la încercarea de a atrage dragostea celorlalţi, de a ajunge centrul atenţiei, de a voi să fie ceva în mediul lui. Dar nimeni nu-l recunoaşte, pentru că fiecare este aplecat spre propriile sale probleme, spre propriile lui griji, spre propria sa viaţă. Şi aşa începe să se îmbolnăvească…!

Dacă vrei viaţa cea nouă, leapădă, mai întâi, lăcomia pântecelui şi, apoi, străduieşte-te să te osteneşti cât poţi mai mult. Osteneala ta este munca pe care o faci, canonul tău, slujba de la biserică. Îţi sporeşte osteneala, rugăciunea, postul, duhul de comuniune? Te iubesc toţi fraţii? Dacă da, atunci Dumnezeu îţi va dărui isihia, premisele nepăcătuirii.

Continuă să citești Nu te feri de osteneli, și ți se va da degrabă isihia de către Dumnezeu

Decizie grea: iertăm sau facem dreptate?

”Adevărata victorie trebuie s-o obţinem nu împotriva celor ce ne fac rău, ci mai ales împotriva noastră înşine. În cazul că am dori răzbunarea, cel mai aproape de noi care face răul, neîmplinind porunca lui Hristos, am fi în primul rând noi înşine. Cum ne tratăm pe noi în cazul acesta? Cerem pentru noi dreptate sau iubire, iertare, milă? Iată o temă de adâncă meditaţie, care poate arunca o lumină nouă asupra întregii dileme!”

Decizie grea: iertăm sau facem dreptate?

Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea (Luca6, 31). Iată ceea ce toţi comentatorii Noului Testament au numit „Legea de aur a moralei creştine”. Textul este inclus în Predica de pe munte – ea însăşi un rezumat mai larg al învăţăturii Sale – şi se află exact aşa şi în Evanghelia după Matei (7,12).

Să ne oprim puţin asupra conţinutului acestor cuvinte, nu atât pentru că ar fi greu de înţeles, ci tocmai dimpotrivă, pentru a le constata simplitatea. Sunt simple ca adevărul! Şi cât de bine se potrivesc oricui le-ar întâlni! Şi cât de uşor de înţeles sunt pentru oricine! Nu e nevoie de licenţe şi doctorate în nici o disciplină, nici măcar în teologie, ca să fie pe înţeles. Sunt pe măsura învăţatului, ca şi pe a analfabetului. Nimeni nu s-ar putea plânge că sunt grele, că nu sunt pentru mintea lui. Spre a le înţelege nu avem nevoie decât de o minte sănătoasă. Căci toţi ştim ce vrem să ne facă nouă oamenii.

Vrem să ne urască? Vrem să ne facă rău? Vrem să ne vorbească de rău? Vrem să ne pârască? Vrem să ne târască prin tribunale? Niciodată! Toţi vrem ca oamenii să ne facă numai bine. Vrem să fim iubiţi. Vrem să fim ajutaţi. Cuvântul Mântuitorului are în vedere atât de mult interesele noastre, încât nu e posibil să nu le înţelegem şi pe ale altora, aşa cum le înţelegem pe ale noastre. Ne ia pe noi înşine drept măsură a modului cum trebuie să ne purtăm cu altul. Cum vrem să se poarte alţii cu noi, aşa să ne purtăm şi noi cu dânşii.

Continuă să citești Decizie grea: iertăm sau facem dreptate?