Nu bogația în sine este rea, ci felul în care este orânduită

Imagine similară

De multe ori spunem, că cutare sau cutare este deștept. A făcut una, a făcut alta. Da, el a făcut, dar a făcut el ceva unic, cu adevărat și de neprețuit pentru sufletul său? A făcut el acest lucru? Dacă nu a făcut, atunci unde este logica? Se spune: ‘”El a făcut investiții,,. Bine, a făcut investiții pentru 40-50 ani, dar pentru perioada de mai apoi, a ,,investit,, ceva? El s-a gândit, că există viață veșnică, că există viață și după moarte, această întrebare el a hotărât-o? Aici se rezumă înțelepciunea, aici se vede cu adevărat omul deștept. Continuă să citești Nu bogația în sine este rea, ci felul în care este orânduită

Fanatismul religios nu înseamnă credință!

pr calistrat chifan

Fanatismul religios nu este admis! Sa nu credeti ca fanaticii sunt oameni credinciosi! Este o mare inselare! In momentul in care le vezi pe toate imbrobodite si cu fustele pana-n pamant, dar pline de draci si de rautate si ele o fac pe fanaticile! Nu-s fanatice! Sunt viclene! Continuă să citești Fanatismul religios nu înseamnă credință!

MESAJUL MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU LA SFINŢII TREI IERARHI (2012)

MESAJUL  ÎNALT PREASFINŢITULUI SERAFIM,  MITROPOLIT DE PIREU,  CĂTRE PROFESORII ŞI ELEVII DIN JURISDICŢIA SA MITROPOLITANĂ,  CU PRILEJUL PRAZNICULUI CELOR TREI IERARHI, 2012 

Sursa: „Mitropolitul Serafim de Pireu – Drept învăţând cuvântul Adevărului”, vol. 2:

serafim2

Iubiţii mei copii, 

 Aţi venit astăzi la biserică pentru a sărbători şi a prăznui toţi împreună praznicul Marilor Ierarhi şi Dascăli ai lumii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură-de-Aur. Trei arhierei ai Bisericii, care prin dragostea lor pentru Hristos, prin cuvintele şi faptele lor au întărit şi întăresc credinţa creştină. Trei Dascăli ai lumii, care prin dragostea lor faţă de oameni, prin înţelepciunea şi învăţăturile lor au luminat întreaga lume.

   Dascăli ai lumii s-au arătat, deoarece în primul rând ei înşişi au fost elevi sârguincioşi. Au iubit ştiinţele, înţelepciunea lui Dumnezeu descoperită oamenilor. Au studiat filosofia, retorica, matematica, astronomia, muzica şi tot ce fiecare tânăr din vremea lor primea ca educaţie, nu mecanic, nu din obligaţie, ci cu sârguinţă şi grijă. Continuă să citești MESAJUL MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU LA SFINŢII TREI IERARHI (2012)

Pe pământ te ostenești, dar în ceruri e cununa!

Pe pământ te ostenești, dar în ceruri e cununa!

Nici n-ai să fii nemuritor, dacă nu mori pentru Hristos! Nici n-ai să pleci de pe lumea aceasta cu bani, dacă nu-i arunci pentru Hristos!

(Ieromonah Benedict Stancu, Părinții Bisericii despre sfâșitul lumii: antologie, Editura Sophia, București, 2009, pp. 54-55)

http://www.doxologia.ro/ieromonah-benedict-stancu

Falsa frică si falsa îngrijorare

Falsa frică si falsa îngrijorare

Frica stă în centrul maladiilor psihice numite „nevroze fobice”, având forma unei temeri însorite de nelinişte, produsă de anumite obiecte sau situaţii. O putem numi „falsă frică”, pentru că este excesivă, disproporţionată în raport cu obiectul sau situaţia la care se referă, si cel mai adesea neîntemeiată. Frica o iscă de altfel mai puţin obiectul sau situaţia în sine, cât caracterul primejdios pe care imaginaţia bolnavului îl atribuie acestora.

Angoasa este prezentă în majoritatea bolilor psihice şi componenta majoră a tuturor nevrozelor. În fapt, corespunde unei „îngrijorări false” din punct de vedere duhovnicesc, pentru că este nemotivată sau pricinuită de lucruri lipsite de orice valoare.

Teama şi îngrijorarea sunt chipuri ale unei patimi, frica. Aceasta face parte dintre cele opt patimi de căpetenie sau generice, şi ca atare este descrisă adesea de Sfinţii Părinţi. După ei, în frică e, pe de o parte, temere, frică, spaimă, pe de alta, anxietate, angoasă şi disperare.

Continuă să citești Falsa frică si falsa îngrijorare

Dumnezeu încearcă, dar și răsplătește

Dumnezeu încearcă, dar și răsplătește

Având grijă de mântuirea noastră, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, Dumnezeu l-a lăsat pe diavol ca să ne trezească din lenevire şi ne-a pregătit nouă prilej de încununare. Iar Sfântul Pavel spune: „Datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc”.

De ajuns este să mărturisim că pe oricare dintre noi ne-a învrednicit de nenumărate dumnezeieşti faceri de bine. Toate se reduc la dragostea şi binefacerile lui Dumnezeu. Oriunde ai privi, ori încotro ţi-ai îndrepta mintea, toate mărturisesc dragostea şi binefacerile lui Dumnezeu faţă de noi. Însăşi gheena, despre care Domnul Însuşi ne-a vestit, ne face bine, căci ne înspăimântă: ne vom pocăi şi vom plânge înaintea Domnului, Care ne-a făcut pe noi, ca să Se milostivească şi să ne izbăvească de ea. Ziditorul nostru îl îngăduie pe însuşi diavolul, spre folosul nostru. Cât îl îngăduie, atâta este spre folosul nostru şi cât ne ispiteşte acest vrăjmaş, atât ne este nouă de folos. Cum adică ne este de folos? Pentru că ne trezeşte din lenevire, ne îndeamnă la rugăciune. Simţind prezenţa acestui vrăjmaş, alergăm la Dumnezeu şi cerem de la El ajutor şi apărare.

Continuă să citești Dumnezeu încearcă, dar și răsplătește

Sfântul Teofan Zăvorâtul: Concentrarea minții la rugăciune

Sfântul Teofan Zăvorâtul: Concentrarea minții la rugăciune

Ce să facem când mintea noastră aleargă încoace și încolo și nu putem să o adunăm la rugăciune?

Când suntem singuri acasă, putem să amânăm începerea rugăciunii, sau dacă deja am început-o, să o întrerupem pentru puțin. Dacă nici după această scurtă pauză, mintea nu conlucrează cu voința, atunci nu avem altceva de făcut decât să îi impunem cu forța, fie că vrea, fie că nu vrea, să se concentreze la rugăciune, desigur, în măsura în care este cu putință. În Biserică, iarăși, câteodată nu auzim sau nu înțelegem cele ce se cântă, se citesc sau se rostesc. În aceste situații, stați cu mintea înaintea Domnului și adânciți-vă în rugăciunea lui Iisus.

Trebuie să știți, totuși, că în Biserică, în timpul fiecărei slujbe și cu precădere în timpul Dumnezeieștii Liturghii, orice act de cult, orice mișcare, are o anumită însemnătate. Cine știe, așadar, și înțelege semnificația fiecărui amănunt liturgic, ia parte întru cunoștință la adunarea credincioșilor și își hrănește sufletul cu mană cerească, ce se dă din belșug la ospețele duhovnicești ale cultului bisericesc.

Continuă să citești Sfântul Teofan Zăvorâtul: Concentrarea minții la rugăciune

31dec 2016/13 ian 2017: PRĂZNUIREA SFINTEI MELANIA ÎN PATRIARHIA IERUSALIMULUI (PHOTO&VIDEO)

ORNAM1

ORNAM1

Pe 31 decembrie 2016/ 13 ianuarie 2017, s-a cinstit la Patriarhie Sfânta Melania Romana, în paraclisul cu același nume care se află la subsol, în Sfânta Mănăstire Megali Panagia, care se învecinează în partea de sud cu Mănăstirea Centrală a Părinților Aghiotafiți.

După cum e scris în Sinaxar, Sf. Melania provenea dintr-o familie bogată din Roma. S-a căsătorit și a avut doi copii. După ce ambii copii au murit, ea și soțul său și-au dedicat viața faptelor de caritate. Cea mai importantă dintre acestea a fost eliberarea a 8000 de prizonieri și sprijinul acordat miilor de călugări nevoiași din Egipt, pe unde a călătorit.

Din Egipt, a ajuns în Ierusalim în jurul anului 430 după Hristos și a trăit o viață binecuvântată într-o chilie de pe Muntele Măslinilor, unde a adormit întru Domnul.

În paraclisul mai sus menționat, s-a slujit Vecernia în ajun și Sfânta Liturghie în dimineața zilei de sărbătoare, în sobor condus de Egumenul Sfintei Mănăstiri a Păstorilor, Părintele Arhimandrit Ignatie, răspunsurile de la strană fiind date de Părinți de la Biserica Învierii și de alți psalți. La slujbă au participat călugări, maici și pelerini evlavioși.

După Dumnezeiasca Liturghie, restauratoarea Bisericii Sf. Melania și a Sfintei Mănăstiri, Maica Stareță Melania, i-a invitat pe toți participanții la o recepție generoasă la egumenie.

Din partea Secretariatului-General

[huge_it_gallery id=”115″] Continuă să citești 31dec 2016/13 ian 2017: PRĂZNUIREA SFINTEI MELANIA ÎN PATRIARHIA IERUSALIMULUI (PHOTO&VIDEO)

19 ian. 2017, Kiev: ÎNTÂISTĂTĂTORUL BISERICII ORTODOXE UCRAINENE PREAFERICITUL PĂRINTE ONUFRIE, A SĂVÂRŞIT SLUJBA DE SFINŢIRE MARE A APEI LA MALUL NIPRULUI (PHOTO&VIDEO)

ORNAM1

ORNAM1

[huge_it_gallery id=”114″] Continuă să citești 19 ian. 2017, Kiev: ÎNTÂISTĂTĂTORUL BISERICII ORTODOXE UCRAINENE PREAFERICITUL PĂRINTE ONUFRIE, A SĂVÂRŞIT SLUJBA DE SFINŢIRE MARE A APEI LA MALUL NIPRULUI (PHOTO&VIDEO)

19 ian. 2017, KIEV: SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA LITURGHIE A PRAZNICULUI EPIFANIEI ÎN BISERICA ORTODOXĂ A UCRAINEI OFICIATĂ DE ÎNTÂISTĂTĂTORUL EI ÎN LAVRA PECERSKA (FOTO)

[huge_it_gallery id=”113″] Continuă să citești 19 ian. 2017, KIEV: SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA LITURGHIE A PRAZNICULUI EPIFANIEI ÎN BISERICA ORTODOXĂ A UCRAINEI OFICIATĂ DE ÎNTÂISTĂTĂTORUL EI ÎN LAVRA PECERSKA (FOTO)

Îndreptățirea

Îndreptățirea

Indreptatirea

Îndreptățirea împiedică sporirea duhovnicească

– Părinte, la ce se refera unii atunci când spun ca în Sfanta Scriptură nu exista îndreptățire?

– Se referă la faptul ca, într-un anumit mod, îndreptățirea nu este justificată.

– Părinte, atunci când ma îndreptățesc, după aceea cuget că îndreptățirea nu este proprie monahului.

– Nu numai că nu este proprie monahului, ci ea nu are nici o legatură cu viața duhovnicească. Trebuie să înțeleg că atunci când mă îndreptățesc, mă aflu într-o stare duhovnicească greșită. Tai comuniunea cu Dumnezeu și mă lipsesc de harul dumnezeiesc, pentru că acesta nu vine într-o stare duhovnicească greșită. Din clipa în care omul justifică cele nejustificabile, se înstrăinează de Dumnezeu. Intra izolator, cauciuc între om și Dumnezeu. Poate trece curentul prin cauciuc? Nu. Se izolează. Nu există un izolator mai puternic pentru harul lui Dumnezeu ca îndreptățirea de sine. Este ca și cum ai ridica un zid prin care te deșparți de Dumnezeu, prin care tai orice legatură cu El.

Continuă să citești Îndreptățirea

18 ian. 2017, KIEV: AJUNUL BOTEZULUI DOMNULUI. SFINŢIREA MARE A APEI DE CĂTRE PREAFERICITUL PĂRINTE ONUFRIE, MITROPOLITUL KIEVULUI ŞI AL ÎNTREGII UCRAINE (PHOTO)

[huge_it_gallery id=”112″] Continuă să citești 18 ian. 2017, KIEV: AJUNUL BOTEZULUI DOMNULUI. SFINŢIREA MARE A APEI DE CĂTRE PREAFERICITUL PĂRINTE ONUFRIE, MITROPOLITUL KIEVULUI ŞI AL ÎNTREGII UCRAINE (PHOTO)

Numai Dumnezeul cel Viu ar putea vorbi aşa

Numai Dumnezeul cel Viu ar putea vorbi așa

Dar acum, tuturor, El le dă acelaşi Dar al Duhului şi spune: Dacă cineva este însetat, să vină la mine şi să bea.

(Ioan 7, 46) Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om.

Continuă să citești Numai Dumnezeul cel Viu ar putea vorbi aşa

Viața în Hristos nu există fără Cruce

Viața în Hristos nu există fără Cruce

O altă realitate a Crucii în viața noastră este și strâmtorarea economică pe care o trăiește un om, care poate avea o familie cu mulți membrii sau alte nevoi economice, care cu multă greutate sunt acoperite din salariul său. La acest fel de Cruce, Sfântul Atanasie cel Mare recomandă răbdare omului care suferă și-l mângâie cu cuvintele: „Cel care are mângâierea acestei lumi, să nu nădăjduiască, nici să aștepte s-o afle pe cea veșnică”.

Omul va fi îndreptățit sau va fi osândit, potrivit cu câtă mărinimie și plăcere de Dumnezeu și-a purtat crucea în viață. Omul de dinainte de cădere era legat existențial și esențial de Dumnezeul său, care, după teologia Sfântului Maxim Mărturisitorul, este „Firea fericită, nepătimitoare și bună”. Din această pricină era fericit și nepătimitor, cu totul străin de orice i-ar fi putut aduce întristare și durere. Sfântul Ioan Gură de Aur se exprimă în acest sens: „În Rai oamenii trăiau ca Îngerii”. Dar odată cu păcatul originar, care după Sfântul Iustin Popovici nu a fost nimic altceva fără numai „străduința omului de a deveni dumnezeu fără Dumnezeu și împotriva lui Dumnezeu”, intră în viața omului de după cădere realitatea tragică a dualismului ontologic, a patimilor, a mâhnirilor și, în cele din urmă, însăși moartea.

Omul trăiește o altă realitate, realitatea Crucii. Sfântul Vasile cel Mare, consemnând această realitate, spune în acest sens: „Nimeni nu are viața continuu fericită, ci întotdeauna amestecată cu durere și întristare. Numai Dumnezeu este pururea fericit”.

Continuă să citești Viața în Hristos nu există fără Cruce

Duhul este și al Fiului și El Îl împărtășește

Duhul este și al Fiului și El Îl împărtășește

Prin cine atunci şi de la cine este că Duhul trebuie să fie dat, decât prin Fiul, căruia de asemenea Duhul îi aparţine?(In. 20, 22) Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt!

Hristos a dat Duhul ucenicilor, arătând dumnezeirea Lui şi măreţia Lui, făcându-le cunoscut că nu era inferior, ci egal cu Duhul. Şi astfel, El a dat Duhul, spunând: Luaţi Duh Sfânt şi Eu L-am trimis şi Acela Mă va slăvi şi Câte va auzi vă va vesti…(Ioan 16, 14). Prin cine atunci şi de la cine este că Duhul trebuie să fie dat, decât prin Fiul, căruia de asemenea Duhul îi aparţine? Şi când am fi putut noi să-L primim, decât numai atunci când Cuvântul a devenit om?

(Sfântul Atanasie cel Mare, Discurs împotriva arienilor 1. 12. 50,traducere pentru Doxologia.ro de Alexandra Zurba)

http://www.doxologia.ro/biblioteca/comentarii-patristice

Hristos ia ceea ce este al nostru şi ne dă ceea ce El primeşte

Hristos ia ceea ce este al nostru şi ne dă ceea ce El primeşte

Iată ceea ce spune Domnul: toate lucrurile oricâte Mi le-ai dat Mie, Le-am dat lor şi din nou, mă rog pentru ei.  (In. 17, 7) Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine.

(Sfântul Atanasie cel Mare, Al IV-lea discurs împotriva arienilor 7, traducere pentru Doxologia.ro de Alexandra Zurba)

http://www.doxologia.ro/biblioteca/comentarii-patristice

O vedere minunată

O vedere minunată

Iată, nu de­parte de peşteră fiind, la al treilea ceas a vă­zut pe cale – cu ochii cu care văd cei ce se învrednicesc a vedea unele ca acestea – cete­le îngerilor, adunarea apostolilor, rânduiala mucenicilor, iar în mijlocul lor era sufletul lui Pavel.

Întorcându-se Sfântul Antonie către Sfântul Pavel Thebeul şi aducând lui veşmântul Sfântului Atanasie, precum i se poruncise a i se aduce de acela, iată, nu de­ parte de peşteră fiind, la al treilea ceas a vă­zut pe cale – cu ochii cu care văd cei ce se învrednicesc a vedea unele ca acestea – cete­le îngerilor, adunarea apostolilor, dănțuirile proorocilor, rânduiala mucenicilor, iar în mijlocul lor era sufletul lui Pavel, care biruia strălucirea zăpezii, luminând mai mult decât dânsa, cu multă veselie suindu-se la ceruri.
 
(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 56)
http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti

Cei proști și neiscusiți vor ca toți să fie întru toate asemenea lor

Cei proști și neiscusiți vor ca toți să fie întru toate asemenea lor

Cei proști și neiscusiți iau în râs cuvintele și nu vor să le asculte, dacă acestea mustră nepriceperea lor, ci vor ca toți să fie întru toate asemenea lor. 

(Sfântul Antonie cel Mare – Filocalia, vol.I – Editura Institutul de Arte Grafice „Dacia traiană”, Sibiu, 1947, p.66)

http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti