[huge_it_gallery id=”126″] Continuă să citești 29 martie 2017: SLUJBA UTRENIEI ŞI CANONUL CEL MARE ÎN LAVRA PEŞTERILOR DIN KIEV (PHOTO & AUDIO)
Lună: martie 2017
PREDICA EPISCOPULUI SEBASTIAN AL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR LA DUMINCA A V-A DIN POST: DESPRE POCǍINŢǍ
- Predică la Duminica a V-a din Post: MARIA EGIPTEANCA, O PILDĂ DE POCĂINŢĂ
- SF. IOAN GURĂ DE AUR: Predică la Duminica a cincea a Marelui Post
- Sf. Teofan Zăvorâtul: Predică la Duminica a cincea din Postul Mare
- PR. ILIE CLEOPA: Predica la Duminica a V-a a Sfantului si Marelui Post – Despre slavă deşartă şi mânie
- Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a V-a din Postul Mare (2011)
- PREDICA EPISCOPULUI SEBASTIAN AL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR LA DUMINCA A V-A DIN POST
- Predică la Duminica a 5-a din Postul Mare a Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş [2012]
- Cuvânt al părintelui Dumitru Stăniloae la Duminica a V – a din Postul Mare (a Cuvioasei Maria Egipteanca): NEPĂTIMIREA SAU STAREA NEPĂTIMAŞĂ
- Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Predică la Duminica a 5-a din Postul Mare [2013]
PREDICA EPISCOPULUI SEBASTIAN AL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR LA
DUMINCA A V-A DIN POST (A Cuvioasei Maria Egipteanca)
DESPRE POCǍINŢǍ
Dreptmăritor creştini,
Fiecare duminică din Postul cel Mare are o consacrare anume. Astfel, dacă prima duminică – numită a Ortodoxiei – a fost închinată credinţei, cea de-a doua, a Sf.Grigorie Palama, a fost închinată rugăciunii, pentru că acest Sfânt ne-a învăţat cea mai înaltă rugăciune – rugăciunea minţii, a inimii sau rugăciunea lui Iisus. Cea de-a treia duminică – a Sfintei Cruci – a fost închinată jertfei, pentru că ce altceva reprezintă Crucea pentru noi, dacă nu jertfă şi luptă duhovnicească. Cea de-a patra duminică, numită a Sfântului Ioan Scărarul, a fost închinată ascezei, pentru că treptele ,,scării” acestui Sfânt scriitor închipuie tot atâtea virtuţi pe care suntem chemaţi cu toţii să ni le agonisim prin asceză şi luptă spirituală, îndeosebi prin,,post şi rugăciune”, iar duminica aceasta, a cincia, este închinată pocăinţei. Prin urmare, credinţa, rugăciunea, jertfa, asceza şi pocăinţa se constituie în tot atâtea trepte spre desăvârşire şi Înviere, fiecare cu importanţa şi frumuseţea sa spirituală.
De ce spun că duminica aceasta este închinată pocăinţei? Din două motive: întâi, pentru pericopa evanghelică ce s-a citit, şi care ne prezintă pocăinţa femeii celei păcătoase, şi, în al doilea rând, pentru Sfânta Maria Egipteanca, pe care Biserica o prăznuieşte totdeauna în duminica a cincia a Postului Mare – o altă femeie păcătoasă, care s-a pocăit într-un chip exemplar şi pilduitor pentru noi toţi. Aşadar, două femei desfrânate, cărora duminica de astăzi ne pofteşte să le urmăm exemplu de pocăinţă.
Prima femeie este cea despre care aţi auzit în Evanghelie că, intrând Iisus într-o zi în casa lui Simon Leprosul a venit şi aceasta, şi, luând un vas de alabastru cu mir de mult preţ, pe când stătea la masă, s-a aşezat lângă El şi a început să-I spele picioarele cu lacrimi şi să I le şteargă cu părul capului. Continuă să citești PREDICA EPISCOPULUI SEBASTIAN AL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR LA DUMINCA A V-A DIN POST: DESPRE POCǍINŢǍ
Mitropolitul Antonie de Suroj: Dacă tu nu ești atent la cuvintele rugăciunii tale, de ce ar fi Dumnezeu?
Mitropolitul Antonie de Suroj: Dacă tu nu ești atent la cuvintele rugăciunii tale, de ce ar fi Dumnezeu?
Dacă tu nu poți să fii atent la cuvintele pe care le rostești, de ce ar fi Dumnezeu? Cum le-ar putea primi El ca semn al iubirii tale dacă ți-ai lăsat inima în afara lor, dacă nu ai pus în ele decât un anumit procent de cinstire împreuna cu o anumită doză de nepăsare? Continuă să citești Mitropolitul Antonie de Suroj: Dacă tu nu ești atent la cuvintele rugăciunii tale, de ce ar fi Dumnezeu?
Imnul Acatist în iconografie
Imnul Acatist în iconografie
Textele liturgice au constituit intotdeauna pentru iconografi un izvor de reprezentari ale Mantuitorului, ale sfintilor sau ale Maicii Domnului. Un astfel de exemplu il reprezinta sau Acatistul Bunei Vestiricare se citeste in cadrul Deniei din seara de Vineri din Saptamana a cincea a Postului Mare. Imnul Acatist se picteaza de obicei in pronaos dar il aflam si in pictura exterioara la bisericile moldovene zugravite in sec. XVI (Probota pe fatada sudica, dar si la Humor, Sfantul Gheorghe si Sfantul Dumitru, Baia, Arbore etc.). Continuă să citești Imnul Acatist în iconografie
Icoana Maicii Domnului „Imnul Acatist” de la mănăstirea Dionisiu
Poate cel mai de seamă odor al mănăstirii Dionisiu este Icoana Maicii Domnului „Imnul Acatist”, dăruită în anul 1375 de împăratul Alexie al III-lea Comneanul Sfântului Dionisie Ctitorul.
Continuă să citești Icoana Maicii Domnului „Imnul Acatist” de la mănăstirea Dionisiu
EVANGHELIA DUPĂ IOAN
https://www.youtube.com/watch?v=jwSYCBjW8hM
812 ani de la căderea Constantinopolului în mâinile Cruciaților Occidentali. Istoric: A fost un JAF și o DISTRUGERE fără precedent în istorie. S-au oprit doar ca să bea și să violeze
Papa Inocențiu al III-lea, care inițial a binecuvântat expediția, a descris în termeni duri ocupația catolică a Constantinopolului.
„Cum va putea cu adevărat biserica grecilor, indiferent de cât de grav este asaltată de nenorociri și persecuții, să se reîntoarcă în uniune ecleziastică și devoțiune pentru Sfâtul Scaun, când ea vede în latini numai un exemplu de pierzanie și de lucrătură a întunericului, așa încât, pe bună-dreptate, acum îi detestă pe latini mai mult decât pe câini? (…) Ei au furat vasele din argint din altare și le-au spart în bucăți pentu ei. Au violat locurile sfinte și au răpit cruci și relicve”. Continuă să citești 812 ani de la căderea Constantinopolului în mâinile Cruciaților Occidentali. Istoric: A fost un JAF și o DISTRUGERE fără precedent în istorie. S-au oprit doar ca să bea și să violeze
Mitropolitul Antonie de Suroj: CÂND ÎL VĂD PE OM ÎN LUMINA IUBIRII CURATE, VĂD ÎN EL CHIPUL LUI DUMNEZEU, O ICOANĂ
Mitropolitul Antonie de Suroj: CÂND ÎL VĂD PE OM ÎN LUMINA IUBIRII CURATE, VĂD ÎN EL CHIPUL LUI DUMNEZEU, O ICOANĂ
“Dragostea începe în clipa când văd în faţa mea un om şi străvăd adâncurile lui, când văd deodată esenţa lui. Bineînţeles, când spun: „eu văd”, asta nu înseamnă: „pătrund cu mintea” sau „văd cu ochii”, ci „pătrund cu toată fiinţa mea”. Dacă este îngăduit să facem o comparaţie, în acelaşi fel se poate spune că pătrund frumuseţea -de pildă, frumuseţea muzicii, frumuseţea naturii, frumuseţea operei de artă, atunci când stau înaintea ei uimit, mut, nefăcând altceva decât să receptez ceea ce se află în faţa mea, nefiind în stare să exprim asta prin vreun alt cuvânt în afară de exclamaţia: „Doamne! Cât e de minunat!”
Taina iubirii faţă de om începe în clipa când ne uităm la el fără dorinţa de a-l poseda, fără dorinţa de a stăpâni asupra lui, fără dorinţa de a ne folosi în vreun fel de darurile lui sau de personalitatea lui, ci doar privim şi ne minunăm de frumuseţea care ni s-a descoperit.
VINDECAREA FIULUI LUNATIC – COMENTARII PATRISTICE (Ev. 9,17-32)
DUMINICA A PATRA DIN POST
(vindecarea fiului lunatic – Ev. Marcu 9,17-32)
(Mc. 9, 18) Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut.
După ce aceste duhuri și-au pierdut simplitatea ființei și perfecțiunea dintâi a naturii lor, s-au umplut de tot de ticăloșenie. Căci, după ce s-au dat pe sine de tot pierzaniei, diavolii și-au făcut din pierderea oamenilor și aducerea lor în aceeași stare ca a demonilor, singura lor lucrare. Ei înșiși fiind întruchiparea patimilor, se seamănă pe sine ca patimi în alții. Atunci când le poruncim în numele singurului Dumnezeu adevărat, mizerabilii și împietriții împotriva propriei voințe, se cutremură și fie fug din trupurile pe care le stăpânesc, fie pleacă încetul cu încetul, după credința celui cuprins, fie după harul doctorului. Continuă să citești VINDECAREA FIULUI LUNATIC – COMENTARII PATRISTICE (Ev. 9,17-32)
Predica Sfântului Ioan Hrisostom la Evanghelia tămăduirii fiului lunatic: „Cel care posteşte este uşor şi înaripat”
Sfântul Ioan Hrisostom: „Cel care posteşte este uşor şi înaripat”
Predica Sfântului Ioan Hrisostom la Evanghelia tămăduirii fiului lunatic.
„Cel care posteşte este uşor şi înaripat; se roagă cu mintea trează, postul stinge poftele cele rele, pogoară mila lui Dumnezeu, smereşte sufletul îngâmfat. De aceea şi apostolii posteau aproape totdeauna. Cel care se roagă şi posteşte are două aripi şi este mai uşor decât vântul. Când se roagă nu cască, nu se întinde, nu amorţeşte, cum păţesc cei mai mulţi, ci este mai iute ca focul şi este mai presus de pământ.”
“Scriptura ni-l arată pe acest om foarte slab în credinţă. Din multe fapte se vede aceasta: din cele spuse de Hristos: „Toate sunt cu putinţă celui ce crede”; din cele spuse chiar de cel care a venit la Hristos:“Ajută necredinţei mele!”; din porunca dată de Hristos demonului ca să nu mai intre în fiul lui; şi în sfârşit din cele spuse de om lui Hristos: “Dacă poţi!” Continuă să citești Predica Sfântului Ioan Hrisostom la Evanghelia tămăduirii fiului lunatic: „Cel care posteşte este uşor şi înaripat”
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş: PREDICĂ LA BUNAVESTIRE (25 martie 2016)
Iubiții mei[1],
bucuria adevărată vine de sus! Bucuria adevărată vine de la Dumnezeu. Pentru că bucuria aceasta e duhovnicească, e sfântă, ne împlinește pe noi, oamenii, dar înduhovnicește și întreaga creație. Pentru că bucuria pe care noi o prăznuim azi e bucuria întregii umanități, dar și a întregii creații a lui Dumnezeu.
Pentru că azi, Dumnezeu a binevoit să bucure neamul omenesc și întreaga făptură printr-obunăvestire dumnezeiască.
Căci El a trimis pe Îngerul Gavriil [Γαβριὴλ], pe Arhanghelul Lui, într-un oraș din Galilea [Γαλιλαία], numit Nazaret [Ναζαρέτ] [Lc. 1, 26, BYZ], la Fecioara Maria, care era logodită cu un bărbat numit Iosif [Lc. 1, 27]. Și ei i-a spus astfel Îngerul: „Bucură-te, cea plină de har [Χαῖρε, κεχαριτωμένη]! Domnul [este] cu tine [ὁ κύριος μετὰ σοῦ]. Binecuvântată [ești] tu în[tre] femei [εὐλογημένη σὺ ἐν γυναιξίν]” [Lc. 1, 28, BYZ].
Iar Arhanghelul Gavriil nu a făcut decât să constate și să sublinieze sfințenia cea prea mare a Fecioarei Maria. Căci a fi plin de har e începutul bucuriei celei veșnice. Pentru că Dumnezeu este împreună cu cei Sfinți ai Lui. Și ajungi un om binecuvântat, numai dacă ești cu Dumnezeu, dacă ești plin de slava Lui. Continuă să citești Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş: PREDICĂ LA BUNAVESTIRE (25 martie 2016)
Pr. Sofronie Saharov: De pe Cruce nu te pogori, alții te iau
23Pr. Sofronie Saharov: De pe Cruce nu te pogori, alții te iau
.jpg?w=660)
Părintele Sofronie Saharov (pe atunci ierodiacon), scriind în 1934, din Sfântul Munte, prietenului său David Balfour:
“Creștinul niciodată nu va putea atinge nici dragostea pentru Dumnezeu, nici adevărata dragoste pentru om, de nu va trăi foarte multe și grele dureri. Harul vine numai în sufletul care a suferit până la capăt. Continuă să citești Pr. Sofronie Saharov: De pe Cruce nu te pogori, alții te iau
Pr. Proclu Nicău: „Dea Domnul după inima ta”
Pr. Proclu Nicău: „Dea Domnul după inima ta”
Prima dată când mă duc la chilie, să mă iert cu aceia cu care am făcut ascultarea, fie că am ceva cu cineva, fie că nu am, eu să zic: „Blagosloviți și mă iertați pe mine, păcătosul, poate am supărat cu ceva”. Și el (ei) zic: „Dumnezeu să te ierte”. Și când mă duc la chilie să n-am nimic cu nimeni, și acela-i câștigul meu. Continuă să citești Pr. Proclu Nicău: „Dea Domnul după inima ta”
Sf. Ierarh Luca al Crimeei: Cuvinte de folos la Buna Vestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Sf. Ierarh Luca al Crimeei: Cuvinte de folos la Buna Vestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Credinţa noastră nu este zadarnică
„Astăzi este începătura mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac: Fiul lui Dumnezeu Fiu Fecioarei Se face şi Gavriil harul binevesteşte”. Acum s-a împlinit taina cea mare a credinţei noastre creştineşti, s-a împlinit lucrul pe care cu şapte sute de ani înainte de Naşterea Domnului Iisus Hristos l-a prezis Sfântul Proroc Isaia: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu, şi vor chema numele Lui Emanuil, care înseamnă: „Cu noi este Dumnezeu”. De ce spunea acest sfânt proroc că Domnul va fi numit Emanuel, dacă Arhanghelul Gavriil, care a heretisit-o acum pe Preasfânta Fecioară Maria, a zis că Ea îi va pune numele de Iisus? Ce să însemne acest lucru? El se lămureşte prin înţelesul numelui de Emanuel: „cu noi este Dumnezeu”. Continuă să citești Sf. Ierarh Luca al Crimeei: Cuvinte de folos la Buna Vestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Predica la Buna Vestire de pr. Boris Raduleanu
Predica la Buna Vestire de pr. Boris Raduleanu
„Astazi este inceputul mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac; fiul lui Dumnezeu se face Fiu al Fecioarei.”
Acesta este troparul sarbatorii noastre de astazi. Dumnezeu se face Om, ca sa ridice pe om si omenirea la Dumnezeu. Si aceasta datorita Fecioarei Maria. Daca n-ar fi fost Buna Vestire, daca n-ar fi fost raspunsul Ei pozitiv, n-am fi avut nici Nasterea Mantuitorului, nici Schimbarea la Fata, nici Invierea Lui, nici toate celelalte; am fi dormit inca in paganismul cel vechi de destramare, dar mai ales departe de cunoasterea lui Dumnezeu si a vietii adevarate. Evanghelia de astazi ne spune ca „în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.”(Luca I, 26-27).
Arhim. Emilianos Simonopetritul: DESPRE CANON
Arhim. Emilianos Simonopetritul: DESPRE CANON
Să trecem la alt element care are legătură cu starea de priveghere şi cu bucuria, şi anume canonul. Acesta este mâncarea de zi cu zi a omului, iar în graiul Părinţilor ascetici vorbesc despre „liturghie”. Când Părinţii ascetici vorbesc despre liturghie, nu au în vedere Dumnezeiasca Liturghie, de care aveau parte destul de rar. Sfânta Împărtăşanie se poate să o fi avut mai des, dar Liturghie mai rar, mai ales pustnicii. Dar liturghia lor zilnică, respectiv canonul lor nu era niciodată lăsat deoparte, deoarece canonul este vremea unei lupte aparte cu Dumnezeu. Atunci poate cineva să îl câştige pe Dumnezeu, fie să-L piardă. Canonul este felul, mărimea şi calitatea privegherii fiecărui monah. Nu înţelegem, desigur, privegherile comune de la biserică. Acelea sunt altceva, o împreună-înfăţişare înaintea lui Dumnezeu. Canonul este privegherea pe care o facem în fiecare zi în chilia noastră, este măduva existenţei noastre, cea mai subţire şi cea mai serioasă latură a vieţii monahale. El arată dacă Îl avem pe Dumnezeu sau nu, dacă avem dispoziţia de a-L dobândi sau nu.
Cine nu are canon, acela în mod sigur se amăgeşte că Îl are pe Sfântul Duh. Duhul Sfânt nu Se află „lucrând şi grăind întru voi” câtă vreme nu avem viaţa trăită noaptea. Dacă nu există premisele pentru o viaţă trăită noaptea, trebuie să existe cel puţin dorinţa şi tânjirea de a ni le crea, aşa încât să avem cândva această viaţă trăită noaptea. Dumnezeu va vedea dorinţa noastrî şi ne-o va împlini.
Arhim. Emilianos Simonopetritul, CUVÂNT DESPRE ASCULTARE ŞI PRIVEGHERE (din seria Tâlcuiri şi cateheze), Ed. Sf. Nectarie, pp. 31-33 (trad. Ierom. Agapie Corbu)
Sf. Serafim de Virița: Înainte de masă trebuie să ne rugăm în mod deosebit. Nu în zadar noi spunem: „Să ai înger la masă!”
Sf. Serafim de Virița: Înainte de masă trebuie să ne rugăm în mod deosebit. Nu în zadar noi spunem: „Să ai înger la masă!”
Cât de des ne îmbolnăvim numai din aceea că nu ne rugăm înainte de masă şi nu chemăm binecuvântarea lui Dumnezeu asupra măncării. Înainte, oamenii făceau toate cu rugăciunea pe buze: când arau se rugau, de asemenea şi semănatul şi secerişul grânelor îl făceau tot cu rugăciune. Continuă să citești Sf. Serafim de Virița: Înainte de masă trebuie să ne rugăm în mod deosebit. Nu în zadar noi spunem: „Să ai înger la masă!”
Suferința și depășirea ei
Suferința e o permanență, o constantă a vieții. Trăim într-un ocean de suferință. Lumea e un ocean de suferinţă. Suferința este însoțitoarea noastră zilnică. Din fericire câteodată, din nefericire altă dată, mai uităm. Dacă fiecare ar fi întrebat brusc dacă suferă, probabil că majoritatea ar răspunde că nu. Dar, dacă se gândește puțin, cam fiecare îşi găsește motive destule de suferinţă: personală, pentru cel de lângă el, pentru comunități mai mari sau mai mici, pentru patrie, pentru țară, pentru umanitate chiar, anume pentru căderile ei și pentru suferința ei. Depinde de starea lui duhovnicească și de cuprinderea inimii lui.
Sfânta Cruce, revărsare a mântuirii
La mijlocul căii Postului Mare facem un popas de închinare înaintea Sfintei Cruci a Domnului nostru Iisus Hristos, de cugetare şi de împărtăşire din puterea jertfei Sale, pentru ca prin nevoinţele săptămânilor care ne despart de praznicul Paştilor să ne putem uni mai mult cu Mântuitorul în patimile şi moartea Sa, rămânând apoi cu El şi în slăvita Sa Înviere.
Având în vedere eficienţa universală a jertfei lui Hristos, atât în timp, cât şi în spaţiu, despre care vorbește și Sfântul Apostol Pavel (Rom. 3, 25-30), înţelegem că, mai subtil sau mai evident, Crucea este o prezenţă permanentă în istoria mântuirii, chiar de la începuturile ei.
Descoperirea Crucii în evenimentele biblice este de fapt vederea mântuirii prin Hristos, care umple istoria de la un capăt la celălalt. Citind Vechiul Testament în lumina celui Nou, vom zări de multe ori, în semne şi simboluri, Crucea Domnului care eliberează, hrăneşte, dăruieşte biruinţă şi viaţă.
Prefigurări vechi-testamentare
Un tablou ilustrativ este despărţirea Mării Roşii cu toiagul de către Moise, pentru a deschide o cale de scăpare poporului urmărit de armata egipteană (Ieş. 14, 1-31). Inspirată de acest eveniment, la praznicul Înălţării Cinstitei Cruci, Biserica cântă: „Cruce însemnând Moise cu toiagul, Marea Roşie a despărţit-o pentru Israel, cel ce pedestru a trecut”, punând în lumină salvarea şi călăuzirea pe care noul Moise, Iisus Hristos, le dăruieşte poporului Său prin Cruce, în mijlocul unei lumi ameninţătoare şi vrăjmaşe.
Scurtă istorie a bucăților în care a fost împărțită Cinstita Cruce
Scurtă istorie a bucăților în care a fost împărțită Cinstita Cruce
După cum știm de la scriitorii bisericești Socrate, Teodorit, Sozomen, Rufin, Ieronim, Supliciu, Ambrozie, care relatează identic detaliile istorice cu privire la descoperirea Cinstitei Cruci, aceasta a fost descoperită la anul 325 d.Hr. de către împărăteasa Bizanțului, Sfânta Elena. Αceasta, venind la Ierusalim, a distrus templul Afroditei care fusese construit peste Mormântul Domnului și a curățat locul de necurățiile și mulțimea statuilor, a distrus de asemenea și idolul lui Zeus care fusese ridicat pe vremea împăratului Adrian Aelius (117-138 d.Hr.). Pe acest loc, unde a găsit Crucea și Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos, Împărăteasa Elena a zidit din temelii Sfânta Biserică a dumnezeieștii Învieri a lui Hristos, la porunca fiului ei Constantin, căruia îi vestise îndată despre aceste descoperiri. Pe atunci Episcop al Ierusalimului era Sfântul Macarie, pe care, la 25 de ani de la descoperirea Crucii, l-a urmat Episcopul Chiril.
Continuă să citești Scurtă istorie a bucăților în care a fost împărțită Cinstita Cruce