Controversa profetului Ieremia cu falșii profeți

Controversa profetului Ieremia cu falșii profeți

Atunci când profetul Ieremia a ieșit în public să prorocească despre captivitatea babiloniană (Ieremia 27) luând în chip simbolic pe umerii săi un jug de lemn, a fost întâmpinat de falsul profet Anania, care a sfărâmat jugul și a profețit opusul celor rostite de către profetul Ieremia, pentru a fi pe placul poporului și a regelui lui Iuda.

Femeile mironosite – cele dintai martore ale Invierii lui Hristos

Femeile mironosite – cele dintai martore ale Invierii lui Hristos

Femeile mironosite - cele dintai martore ale Invierii lui Hristos

Ca si cuvantul „fariseu”, care la origine, in spiritualitatea iudaica, insemna „ales”, „deosebit”, in sensul cel bun al cuvantului dar care in spiritualitatea crestina a devenit simbol al prefacatoriei sinonim cu „formalist”, „laudaros”, „inselator”, „fatarnic”, „impostor”, fiindca una zice si alta face, „mormant varuit”, alb si curat la vedere, dar putred pe dinauntru, tot asa cu cuvantul „mironosita” trece printr-o usoara tendinta de a se peioriza si a insemna femeie care afecteaza evlavia fara s-o aiba cu adevarat. „O mironosita dintr-acelea”… auzim adesea cu intentia de a ni se sugera ca, in ce mai bun caz se preface a fi evlavioasa, daca nu cumva e de-a dreptul bigota. Sensul cuvantului e gata sa imbrace intelesuri aproape contrarii, caci bigotul sufera de ingustime de minte, dar nu de lipsa de sinceritate.

Continuă să citești Femeile mironosite – cele dintai martore ale Invierii lui Hristos

Duhovnic e acela care te conduce la Dumnezeu, care naște, crește și desăvârșește ucenici

Duhovnic e acela care te conduce la Dumnezeu, care naște, crește și desăvârșește ucenici

Duhovnic e acela care te conduce la Dumnezeu, care naste, creste si desavarseste ucenici

14.„ Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc ca pe nişte copii ai mei iubiţi. 15. Căci de-aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi; că pe voi eu v-am născut întru Hristos lisus prin Evanghelie. 16. Aşadar, vă rog eu pe voi: călcaţi pe urmele mele!”(I Cor. 4, 14-16).

Se pare că la Corint exista un mare număr de învăţători, dar totuşi ei nu pot face lucrarea unui singur părinte. Paidagogos mai apare în Noul Testament în Gal. 3, 24-25. Pedagogul era „păzitorul zilelor copilăriei”, dar expresia nu e satisfăcătoare, fiindcă funcţia lui nu echivalează cu nimic în sistemul nostru educaţional.

În Grecia, până la 7 ani băiatul era în grija mamei, iar când ajungea la vârsta şcolii, pedagogul prelua îndrumarea copilului, continuând să fie mentorul acestuia până la optsprezece ani. Sfântul Pavel doreşte să arate că „faţă de părinţi, pedagogul ocupă o poziţie inferioară. De aceea, nu pedagogul, ci părintele este modelul de imitat pentru copii.” Dragostea paternă este aceea care face evident distincţia. Apostolul formulează şi modul în care îşi atribuie paternitatea corintenilor: „eu v-am născut duhovniceşte”, spune el pentru a aduce în prim plan lucrarea lui Dumnezeu, care o covârşeşte pe cea personală. Paternitatea duhovnicească este o lucrare a Duhului Sfânt. Oamenii care au naşterea din trup sunt prefăcuţi, plăsmuiţi din nou de către Duhul Sfânt pe calea – voită de Dumnezeu – intermedierii unui părinte, a cărui responsabilitate esenţială este dobândirea Duhului Sfânt.

Continuă să citești Duhovnic e acela care te conduce la Dumnezeu, care naște, crește și desăvârșește ucenici

Marile nevoințe ale Cuviosului Iosif Isihastul

Marile nevoințe ale Cuviosului Iosif Isihastul

Plecând de la Chilia Bunei Vestiri, cei trei au căutat un loc cât mai retras şi cât mai propice nevoinţei tăcerii întru cunoştinţă. Astfel, au ales Schitul Sfântului Vasile. Acesta era format din numai 8 colibe, locuite de călugări isihaşti, care, spre deosebire de cei de la Buna Vestire, vieţuiau de parcă nu ar fi fost acolo, trăind la o oarecare depărtare unii de alţii. Pentru că nu au găsit chilii libere, au fost nevoiţi să îşi zidească singuri chilii, cu foarte multă greutate (datorită în primul rând lipsei apei). Mica lor biserică au închinat-o Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul. Au plecat de la Katounakia luând cu sine doar strictul necesar, câteva haine şi puţinele cărţi ce le aveau.

naos-timiou-prodromou-skiti-agiou-vassileiou IN

Bisericuța Înaintemergătorului Ioan de la Schitul Sfântului Vasilie, construită de Cuviosul Iosif Isihastul

Continuă să citești Marile nevoințe ale Cuviosului Iosif Isihastul

Rânduiala rugăciunii neîncetate în obștea lui Gheron Iosif Isihastul

Rânduiala rugăciunii neîncetate în obștea lui Gheron Iosif Isihastul

iosif-efrem

Când am fost cu bătrânul meu la Schitul Nou, exemplul, îndemnul, tactica şi scopul lui erau să ne sfătuiască continuu, cu ştiinţă, cu pândă prevăzătoare, ca să zicem rugăciunea lui Iisus şi să priveghem în toată vremea. Ne insuflase un simţ adânc al rugăciunii şi al trezviei prin priveghere. Ne spunea că pe monahul care priveghează şi se roagă cu luare aminte să nu-l privim ca pe un om pământesc, ci ca pe îngerul lui Dumnezeu. Şi precum îngerii înalţă doxologii neîncetat lui Dumnezeu Cel Sfânt, cu o fericire şi o bucurie necuprinsă, contemplând, în acelaşi fel şi călugării trebuie să privegheze, să laude, să postească, să se jeluiască şi să plângă zilele şi nopţile. Bineînţeles, noaptea este mai potrivită prin liniştea firii, în special, la ceasurile în care omul se odihneşte de grija zilei. Mintea se linişteşte de flecăreala şi de osteneala de peste zi şi omul mai odihnit şi mai cumpătat are folos mai mult priveghind.

Duhovnicul nostru ne urmărea dacă ne rugăm continuu şi nu ne ţinea multe teorii, adică învăţături de mai multe ore, ci în puţin timp ne spunea doar ceea ce era necesar.

Continuă să citești Rânduiala rugăciunii neîncetate în obștea lui Gheron Iosif Isihastul

Preotul si Episcopul ca terapeuți

Preotul si Episcopul ca terapeuți

Preoţia este o ştiinţă a vindecării. Preotul şi Episcopul sunt, dincolo de orice altceva, terapeuţi. Vom sublinia aspecte interesante ale acestei teme, aşa cum sunt ele analizate de Sfântul Grigorie Teologul.

Preotul are de la Dumnezeu marea harismă a tămăduirii, de aceea şi este chemat să vindece. Iar tămăduire nu înseamnă numai „să şteargă mai întâi ce a fost scris mai înainte”, ci totodată, „să scrie” apoi „învăţăturile cele adevărate, care merită să rămână”. Aceasta este, în realitate, tămăduirea. Foloseşte un proverb care spune că „încercăm să vindecăm pe alţii, când noi suntem acoperiţi de bube”. Preoţii care urmăresc să-i vindece pe ceilalţi trebuie să se fi izbăvit ei înşişi de răni. A tămădui pe cineva este o mare harismă dăruită de Dumnezeu. O astfel de mare harismă au avut Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Sfântul Grigorie scrie: „Numai unul ca Petru sau ca Pavel poate vindeca şi opri boala aceasta! Numai unul ca aceşti mari ucenici ai lui Hristos, care au luat şi harul vindecărilor odată cu puterea de a conduce pe credincioşi cu cuvântul şi cu fapta, care s-au făcut tuturor toate, ca pe toţi să-i dobândească (I Corinteni 9:22).” Este, aşadar, o mare harismă, asemenea tuturor celorlalte, pe care Dumnezeu o dăruieşte.

Continuă să citești Preotul si Episcopul ca terapeuți

PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI A ÎPS TEODOSIE, ARHIEPISCOPUL TOMISULUI (2017): Hristos Cel înviat – Lumina şi Învierea noastră

inviere2

Iubitului cler, cuviosului cin monahal şi poporului lui Dumnezeu din întreg cuprinsul Arhiepiscopiei Tomisului, har, pace şi bucurie, iar de la noi, arhierească binecuvântare

Iubiţi credincioşi,

Hristos a înviat!

Adevărată este bucuria întregii lumi şi a universului întreg pentru Sfânta Noapte de Înviere. Dumnezeul-Om, Cel mai blând şi mai bun dintre toţi, a suferit moarte de bună voie pentru noi, iar după trei zile, „a nimicit durerile morţii”[1] şi a înviat cu slavă pentru a purta umanitatea Sa la cerurile iubirii lui Dumnezeu.

Hristos Mântuitorul este acum și aici, dar și  pretutindeni, mereu prezent în inimile noastre, luminând din această noapte cu Jertfa și Învierea Sa, pe Sfintele Altare ale bisericilor din Lumina pe care El a trimis-o din cer la mormântul Său.

Dacă Hristos Cel înviat este Lumina lumii venită din cetatea Sionului ceresc, constatăm cu uimire și cu bucurie că și Ierusalimul rămâne cetatea cea pământească a Sionului, unde Patriarhul Ierusalimului primește, ca prin fulger, în Sâmbăta cea Mare, Lumina cea nematerială, sfântă și veșnică, în care S-a îmbrăcat Hristos prin Înviere. Razele acestei lumini ajung în toate bisericile ortodoxe, ca toți să devenim fii ai Luminii și să clădim biserica sufletului nostru, prin fapte bune. Așadar, este cea mai sfântă noapte de pe pământ, din cer și din istorie. Este noaptea în care omenirea, împovărată de durerea și întunericul morții, primește darul Luminii veșnice a lui Hristos, din iubirea veșnică a Tatălui și a lui Hristos Însuși, care-i înveșnicește în bine pe toți cei care o primesc. Dar acea lumină lină, harică, venită din haina de lumină a lui Hristos Cel Înviat și preaslăvit de-a dreapta Tatălui în ceruri, fiind mai presus de fire și de puterea noastră de percepere, în condiția vieții trecătoare și a trupului muritor, iată, a devenit lumină materială și făcliile pe care le-am aprins sunt prelungiri, pentru fiecare dintre noi, ca mărturisire a Învierii din morți a Dumnezeului nostru și a învierii noastre. Continuă să citești PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI A ÎPS TEODOSIE, ARHIEPISCOPUL TOMISULUI (2017): Hristos Cel înviat – Lumina şi Învierea noastră

PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI A ÎPS LAURENŢIU, ARHIEPISCOPUL SIBIULUI ŞI MITROPOLITUL ARDEALULUI (2017): Iisus Hristos, Viata şi Lumina Lumii

inv_17

† L A U R E N Ţ I U,
DIN MILA LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOPUL
SIBIULUI ŞI MITROPOLITUL ARDEALULUI

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi, arhiereşti binecuvântări!

„Cât este de sfântă, cu adevărat, şi întru totul prăznuită această noapte de mântuire şi strălucită…, în care Lumina cea fără de ani din mormânt cu trupul tuturor a strălucit.” (Stihira a 7-a din Canonul Învierii)

Iubiţii mei fii duhovniceşti,

Hristos a înviat! An de an, noaptea de Paşti ne aduce lumină și bucurie sfântă în viaţa noastră. Pentru această noapte de taină, „Praznic al Praznicelor și Sărbătoare a Sărbătorilor”, ne-am pregătit sufletește de-a lungul Postului Mare, hrănindu-ne cu lumina rugăciunii, a nevoințelor și a Sfintelor Taine, pentru ca, înveșmântați în „haina de nuntă”, să intrăm întru bucuria Domnului nostru.

Astăzi, cu toţii devenim „purtători de lumină” şi cu sufletele luminate suntem chemaţi să intrăm și să cinăm împreună cu Hristos cel Înviat la Sfânta Liturghie – ospățul ceresc al bucuriei nesfârșite a biruinței Lui asupra morții veșnice. Continuă să citești PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI A ÎPS LAURENŢIU, ARHIEPISCOPUL SIBIULUI ŞI MITROPOLITUL ARDEALULUI (2017): Iisus Hristos, Viata şi Lumina Lumii

PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI A ÎPS PIMEN, ARHIEPISCOPUL SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR (2017): Învierea Domnului – „înnoirea” omului şi a întregii creaţii

inv_91

† PIMEN

din milostivirea lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi binecredincioşilor creştini din de Dumnezeu păzita noastră Arhiepiscopie, har, milă şi pace de la Dumnezeu – Tatăl, iar de la Noi, arhierească binecuvântare.

Iubiţi credincioşi,

Bucuria sărbătorii Învierii Domnului este darul lui Dumnezeu; această bucurie sfântă o trăim în adâncul inimii noastre și o mărturisim cu salutul pascal: „Hristos a înviat!ˮ la care răspundem: „Adevărat a înviat!ˮ; încredințarea noastră nestrămutată în adevărul faptului Învierii este temeluită pe înseși cuvintele Mântuitorului spuse apostolilor Săi: „Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Și-L vor omorî, dar a treia zi va înviaˮ (Mat. 17, 22 – 23).

Mântuitorul după ce a înviat, S-a arătat, pe rând, până la înălțarea Sa la cer, femeilor mironosițe, apostolilor și fraților, adică oamenilor adunați în jurul apostolilor, „prin multe semne doveditoare […] vorbind despre împărăția lui Dumnezeuˮ (F.A. 1, 3). Continuă să citești PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI A ÎPS PIMEN, ARHIEPISCOPUL SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR (2017): Învierea Domnului – „înnoirea” omului şi a întregii creaţii

PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI A ÎPS IOAN, MITROPOLITUL BANATULUI (2017): „Să ne odihnim la umbra luminii Învierii lui Hristos!”

pastorala-din-2017-small

† IOAN,

Din mila lui Dumnezeu,

Arhiepiscop al Timișoarei și

Mitropolit al Banatului  

Iubitului nostru cler, cinului monahal

şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace

de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi,

părintească binecuvântare. 

Hristos a înviat! 

„Dacă ați înviat împreună cu Hristos,

pe cele de sus căutați-le, acolo unde este

 Hristos șezând de-a dreapta lui Dumnezeu.“ 

(Coloseni 3, 1)

 

Iubiți credincioși, 

Să mulțumim lui Dumnezeu Care ne-a învrednicit să preamărim azi biruința Fiului Său, Domnul nostru Iisus Hristos, asupra morții. Ne-a primit și pe noi ca, prin credință, să devenim mărturisitori ai Învierii. Prin salutul pascal: „Hristos a înviat!”, fiecare devenim un mărturisitor al celui mai important act din univers după creație. Hristos ne-a cuprins și pe noi în acest act al Învierii, pentru că El a biruit și moartea noastră.

Mormântul găsit gol de femeile mironosițe ne arată cum vor fi și mormintele noastre la Învierea cea de obște. Și în mormintele noastre ne vor rămâne doar giulgiurile, arătând că nimic nu vom lua cu noi din această lume. Aici suntem înveliți în giulgiu, iar în Împărăția lui Dumnezeu vom fi îmbrăcați în lumină. Lumina este veșmântul veșniciei noastre. Continuă să citești PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI A ÎPS IOAN, MITROPOLITUL BANATULUI (2017): „Să ne odihnim la umbra luminii Învierii lui Hristos!”

Predică la Izvorul tămăduirii a Părintelui Dorin Octavian Picioruş [2012]

Predică la Izvorul tămăduirii

*

Iubiții mei,

Hristos a înviat!…

odată pentru totdeauna…și noi, cu toții, trăim pe fiecare zi o schimbare continuă în viața noastră…și ne bucurăm dumnezeiește pentru asta…căci Hristos Cel viu locuiește în noi.

O schimbare pe care harul lui Dumnezeu o lucrează în noi, în mod direct, prin harul Său…dar și prin lucrurile din afară, în mod mediat…

De aceea, în predica de față vreau să facem împreună câteva minute de contemplare…de înțelegere calmă, frumoasă, a lucrurilor din Biserică…

Pentru că toate sunt cu sens profund, frumos în Biserica lui Dumnezeu și nu se regăsesc aici la întâmplare.

Și, spre exemplu, să începem cu lumânarea…cu lumina de Paști…care ne-a umplut sufletul de bucurie. Continuă să citești Predică la Izvorul tămăduirii a Părintelui Dorin Octavian Picioruş [2012]

Ierom. Petru Pruteanu: DESPRE ÎMPĂRTĂŞIREA ÎN ZIUA DE PAŞTI ŞI ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ (Actualizat 2013)

Despre împărtăşirea în ziua de Paşti şi în Săptămâna Luminată

(actualizat: 2013)

 

De mai multe ori mi s-a adresat următoarea întrebare:

Părinte, putem să ne împărtăşim de Paşti? Dar în Săptămâna Luminată? Pentru a ne împărtăşi este nevoie să continuăm postul?

Întrebarea e bună, dar trădează o neînţelegere clară a lucrurilor. De Paşti nu pur şi simplu se poate, ci chiar trebuie să ne împărtăşim, iar în sprijinul acestei afirmaţii vreau să sintetizez câteva idei:

  1. În primele veacuri ale Bisericii, aşa cum vedem în Sfintele Canoane şi la Sfinţii Părinţi, participarea la Liturghie fără împărtăşirea cu Sfintele Taine era un lucru de neconceput. (Despre aceasta vă îndemn să citiţi studiul: „Când şi cum să ne împărtăşim”.) Cu timpul însă, mai ales în spaţiul românesc, evlavia şi înţelegerea creştinilor a scăzut, iar rigorile pentru pregătirea de împărtăşanie au crescut pe alocuri exagerat (inclusiv prin dublul standard de pregătire a clericilor şi a mirenilor). Dar chiar şi aşa, împărtăşirea cu Sfintele Taine la Paşti era o practică generală şi a rămas şi astăzi în toate ţările ortodoxe, unii amânând împărtăşirea abia pentru noaptea de Înviere, de parcă cineva i-ar împiedica să se împărtăşească în fiecare duminică a Postului şi a întregului an, iar de Paşti cu atât mai mult. Deci, ideal ar fi să ne împărtăşim la fiecare Liturghie, dar mai ales în Joia Mare, la Paşti şi la Cincizecime – când s-au instituit şi s-au constituit Euharistia şi Biserica.  Continuă să citești Ierom. Petru Pruteanu: DESPRE ÎMPĂRTĂŞIREA ÎN ZIUA DE PAŞTI ŞI ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ (Actualizat 2013)

ARHIM. IOIL KONSTANTAROS: Lectura apostolică din Duminica Orbului (Faptele Apostolilor 16: 16-34)

ARHIM. IOIL KONSTANTAROS:

Lectura apostolică din Duminica Orbului

(Faptele Apostolilor 16: 16-34)

          Cât de diferită ar fi fost într-adevăr viaţa creştinilor, dacă aceştia ar fi luat exemplu din viaţa binecuvântată a Sfinţilor Apostoli? O mulţime de cazuri întâmpinate am fi putut să le înfruntăm în cel mai bun mod, exact aşa cum au făcut şi propovăduitorii lumii din lectura apostolică, pe care o vom asculta duminică în sfintele noastre biserici. Şi această pericopă este atât de mişcătoare, pentru că ne prezintă clar viclenia diavolului, înfruntarea corectă a curselor lui, dar şi răbdarea, pe care s-ar cuveni s-o avem când pătimim pentru dragostea şi slava lui Hristos.

          Fireşte, este nevoie să ne aplecăm mai întâi asupra întregului text sfânt şi apoi să ne oprim asupra unui punct foarte important. Continuă să citești ARHIM. IOIL KONSTANTAROS: Lectura apostolică din Duminica Orbului (Faptele Apostolilor 16: 16-34)

PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI A ÎPS TEOFAN, MITROPOLITUL MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI (2017): Învierea Domnului – trecerea de la robie la libertate

invierea_domnului2

† TEOFAN

Prin Harul lui Dumnezeu Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei

Iubiţilor preoţi din parohii, cuvioşilor vieţuitori ai sfintelor mănăstiri şi drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iaşilor: har, bucurie, iertare şi ajutor de la Dumnezeu Cel în Treime preaslăvit – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt

Iubiți frați preoți, Iubiți fraţi şi surori întru Hristos-Domnul,

Cu putere multă şi cu bucurie adâncă rostim în aceste zile: „Hristos a înviat!”, „Adevărat a înviat!”. Mai ales în noaptea plină de lumină a Sfintelor Paşti răsună, cu glas puternic, această sfântă bunăvestire că Hristos a înviat.

Cu ce putem asemăna această veste bună? Ce ne poate ajuta să înţelegem o firimitură din marea taină a Învierii lui Hristos? Să ne gândim la o ceată de robi care sunt eliberaţi! Să avem în minte un grup de întemniţaţi care dobândesc li-bertatea! Ce sentimente îi cuprind în momentul slobozirii? Cum simt ei prima clipă a libertăţii după care au suspinat ani de-a rândul? Starea pe care o trăiesc poate fi definită ca: viaţă, bucurie, lumină, nădejde.

Învierea lui Hristos cuprinde starea desăvârşită a vieţii depline, a bucuriei autentice, a luminii neapuse şi a nădejdii nezdruncinate. De ce aceasta? Pentru că prin Învierea lui Hristos omul este eliberat din cea mai aprigă robie: cea a păcatului şi a morţii. Prin Învierea lui Hristos, lanţurile sclaviei, în care era omul încătuşat, sunt zdrobite. Omul redevine liber şi nimic nu este mai de preţ decât libertatea. Continuă să citești PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI A ÎPS TEOFAN, MITROPOLITUL MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI (2017): Învierea Domnului – trecerea de la robie la libertate

PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI A PS GALACTION, EPISCOPUL ALEXANDRIEI ŞI TELEORMANULUI (2017)

ps-galaction-stanga1

† Galaction,

din mila lui Dumnezeu
Episcop al Sfintei Episcopii
a Alexandriei și Teleormanului,

tuturor dreptcredincioșilor creștini, cinului monahal, preacucernicilor și preacuvioșilor părinți din această sfântă și de Dumnezeu păzită Episcopie,

har și pace de la Hristos Domnul Cel înviat, iar de la noi părintească îmbrățișare și arhierească binecuvântare!

„Prăznuim omorârea morții,
sfărâmarea Iadului
și începătura vieții
celei veșnice”
(Canonul Învierii,
cântarea a 7-a)

Iubiții noștri fii duhovnicești,

Hristos a înviat!

Bucuria biruinței vieții asupra morții și a sfărâmării Iadului prin Învierea Mântuitorului Hristos ne-a adunat astăzi în Sfintele noastre Biserici, uniți într-un gând și în sfântă rugăciune. Se cuvine dar, cu bunăvoință, să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru multa Sa milostivire, dar mai cu seamă pentru că ne-a binecuvântat să fim în viață. Continuă să citești PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI A PS GALACTION, EPISCOPUL ALEXANDRIEI ŞI TELEORMANULUI (2017)

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: PREDICĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI (2016)

Invierea DomnuluiIubiții mei[1],

cine este Iisus Hristos cel înviat, pe Care astăzi Îl prăznuim? Este Fiul Tatălui, Cel născut din veci din Tatăl, și Care este deoființă cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. El este Dumnezeul șiDomnul nostru. Și e Dumnezeul nostru, pentru că este Făcătorul nostru, dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, dar este și  Domnul nostru, pentru că este Răscumpărătorul nostru din mâna Satanei.

Căci, la plinirea vremii, luându-Și trup din uterul Preacuratei Fecioare Maria, S-a făcut om deplin, aidoma nouă, cu trup și suflet, afară de păcat, rămânând ceea ce era, adică Dumnezeu, pentru ca să ne mântuiască pe noi, oamenii.

Și El, Cuvântul Tatălui, fiind gura prin Care ne vorbește Tatăl, ne-a vorbit nouă și ne-a învățat pe noi viața cea dumnezeiască în toate zilele viețuirii Sale pământești, dar și după aceea, prin Sfinții Lui, cărora le-a vorbit și pe care i-a învățat și pe care îi învață voia Sa cea dumnezeiască. Căci El S-a făcut pentru noi ușa către Tatăl prin Duhul Sfânt, pentru că S-a adus pentru noi Jertfă fără de prihană.

De aceea, dându-Se pe Sine morții, Domnul S-a pogorât „prin Cruce în Iad, ca să plinească toate [cele] ale Sale, [și] a dezlegat durerile morții. Și, înviind a treia zi [din morți], și cale făcând oricărui trup spre învierea cea din morți…[El] S-a făcut începătură a celor adormiți, Întâi-născut din morți, ca să fie El Însuși începătorul tuturor în toate”[2]. Continuă să citești Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: PREDICĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI (2016)

Virtuțile timpului vieții

Virtuțile timpului vieții

Virtuţile timpului vieţii sunt cele care ne fac sa nu trăim cu strâmtorare în această lume, ci să putem oarecum să scăpăm de legăturile şi robia timpului. Puţin mai înainte am spus frumoasa şi, cu siguranţă, cunoscuta nouă, tuturor, rugăciune a Sfântului Efrem [Sirul], Doamne şi Stăpânul vieţii mele… Astfel, această rugăciune spune într- un punct al ei: duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei dăruieşte-l mie, slugii Tale. Cu alte cuvinte, ne-am rugat ca să ne dea Dumnezeu duhul, dispoziţia şi gândirea celor patru virtuţi la care tocmai ne-am referit. Astă-seară, dintre acestea alegem răbdarea. Răbdarea este prima virtute din familia virtuţilor timpului.

Răbdarea. De multe ori, noi nu avem răbdare, dar nici nu înţelegem ce este răbdarea. Şi, cu toate acestea, este o mare virtute! Am auzit în Evanghelia din Lunea cea curată54, rostită la Pavecerniţă, că este descris sfârşitul lumii, sfârşitul istoriei, adică ceea ce numim A Doua Venire (pericopa se află atât în Evatighelia după Sfântul Evanghelist şi Apostol Matei, cât şi în Evanghelia după Sfântul Evanghelist şi Apostol Luca). În aceste istorisiri, Sfinţii Evanghelişti prezintă foarte frumos, cu puţine cuvinte, dar în imagini expresive, cum se va petrece sfârşitul lumii.

Continuă să citești Virtuțile timpului vieții

PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI A PS MACARIE, EPISCOPUL EUROPEI DE NORD: CU DOR DE ÎNVIERE, SĂ NE ÎNTOARCEM LA DRAGOSTEA DINTÂI PENTRU HRISTOS!

inviere

CU DOR DE ÎNVIERE, SĂ NE ÎNTOARCEM LA DRAGOSTEA DINTÂI PENTRU HRISTOS!

† Macarie,

Din harul lui Dumnezeu Episcop al românilor ortodocşi din Europa de Nord,

Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal şi Preaiubiţilor credincioşi şi credincioase, sfântă îmbrăţişare pascală şi salutul   binecuvântat „Hristos a înviat!”

 

Iubiți frați şi surori în Hristos, Cel Răstingit şi Înviat,

Iată, răbdarea și nevoința Postului Mare își află răsplata în bucuria Învierii, împărtășită acum de întreaga suflare dreptcredincioasă. Deși mulți socotesc, poate,  că  bucuria  Învierii  este  subînțeleasă,  gândul meu este că, pentru a o trăi cu adevărat, este nevoie de un examen interior, de conștientizarea stării noastre sufletești în lumina acestei „sărbători a sărbătorilor și praznic al praznicelor”. Reflectând la cele spuse, gândul meu se îndreaptă, cu bucurie și nostalgie, totodată, la una dintre cele mai dragi amintiri pe care le păstrez din copilărie și adolescență: prăznuirea Paștilor pe plaiurile mele natale.

Satul meu din județul Bistrița-Năsăud, Spermezeu, unde trăiesc părinții mei, la poalele Munților Țibleș, se învecinează cu altele două mai mici, Sita și Hălmăsău, încorporate în comuna Spermezeu. Pe atunci,  așa  cum se întâmpla în numeroase alte locuri din țară, nu toate satele aveau preotul lor. Unul singur trebuia să   se descurce și să împlinească nevoile duhovnicești ale locuitorilor din cele trei sate. Acesta era și este până  azi în apostolatul jertfelnic, Părintele Teodor Mureșan. În perioadele liturgice „obișnuite”, lucrul era mai lesne de făcut, dar ce să te faci de Înviere, când oamenii nu concepeau să nu aibă preot și să nu primească lumina de Paști de la altarul bisericii lor?! Continuă să citești PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI A PS MACARIE, EPISCOPUL EUROPEI DE NORD: CU DOR DE ÎNVIERE, SĂ NE ÎNTOARCEM LA DRAGOSTEA DINTÂI PENTRU HRISTOS!